In noaptea de 22 spre 23 decembrie 1943 Forţa 13340 a Special Operations Executive (SOE) a Marii Britanii a trimis în România un avion militar care paraşutează trei ofiţeri de informatii în împrejurimile oraşului Alexandria, zona satului Plosca. Astfel debutează operaţiunea “Autonomous”. Locotenentul-colonel Gardyne de Chastelain (Alfred George Gardyne de Chastelain – indicativ secret DIH 1342) era şeful misiunii şi fusese timp de 13 ani (1927-1941) directorul societăţii petroliere “Unirea” şi şeful rezidenţei lntelligence Service pentru România. Căpitanul Ivor Porter fusese timp de un an asistent la Universitatea din Bucureşti, predând cursul de limba şi literatura engleză, apoi, dupa 23 august, devine ataşatul Legaţiei Engleze până în februarie 1945. Cel de-al treilea, căpitanul roman Silviu Meţianu, participase la primul război mondial, apoi emigrase în Anglia. Pana la 23 august 1944 cei trei au fost “prizonieri de lux” in apartamentul de serviciu al sefului Jandarmeriei Romane, generalul Constantin Z. “Piki” Vasiliu, din sediul institutiei de pe Stefan cel Mare, si au intermediat negocierile Guvernului Roman cu Marea Britanie.
Dupa Pozitia SSI fata de Operatiunea “Autonomous” a SOE » Ziaristi Online va ofera astazi a doua parte a documentarului despre Intelligence Service si negocierile Maresalului Ion Antonescu cu Aliatii urmand sa revenim cu unRaport Top Secret catre SOE semnat de AGG de Chastelain si obtinut de Ziaristi Online din arhivele secrete ale SSI. In acest episod prezentam extrase din memoriile capitanului Ivor Porter, publicate, in 1989, sub titlul “Operation Autonomous: With S.O.E. In Wartime Romania”, de editura Chatto & Windus si traduse ulterior si in limba romana. Fragmentele de mai jos demonstreaza marea tradare a Regelui Mihai din 23 august 1944, faptul ca Maresalul Ion Antonescu se afla in negocieri finale atat cu anglo-americanii cat si cu rusii dar si, mai ales, dovedesc din nou predarea Romaniei de catre Marea Britanie in mainile URSS, fara nici cea mai mica remuscare, alta decat cea a agentilor secreti de pe teren care simpatizau romanii si lupta lor antibolsevica. Totodata, ni se releva si prietenia stransa a Maresalului Antonescu cu seful comunitatii evreiesti, dr Filderman, pe care il rugase sa intervina la randul sau pe langa Washington si Londra pentru a fi acceptate conditiile Bucurestilor. Intertitlurile apartin redactiei Ziaristi Online:
În circa 70 de ani au fost ucişi circa 180 de milioane de oameni nevinovaţi, ceea ce înseamnă aproape 3 milioane de persoane nevinovate ucise anual. Modernitatea se prezintă, iată, în faţa scaunului judecăţii civilizaţiilor cu o asemenea tragică performanţă. Să ne mai amintim că la Katin au fost ucişi 20 000 de ofiţeri polonezi, iar la Fântâna Albă, în Bucovina românească, au fost ucişi în două ore, 3000 de români neînarmaţi doar pentru că voiau să fie români, să părăsească teritoriile ocupate de sovietici, după ce tot sovieticii difuzaseră ştirea că o atare plecare este îngăduită de noua guvernare bolşevică.
Pana cand guvernul rus nu isi va cere scuze fata de poporul roman pentru sutele de mii de romani deportati, ucisi, jefuiti sub pretextul luptei impotriva fascismului, rusii sa taca. Nerusinati sunt rusii, care ne-au impus comunismul. Este vorba de sute de mii, iar dupa unii istorici chiar de peste un milion de victime! In Siberia si Kazahstan au fost deportati si au murit sute de mii de romani. Cine raspunde de exterminarea lor, de Holocaustul rosu?
Mosteniri imperiale in Comintern si organele de securitate sovietice: Tentative de a nega faptul ca Valter Roman si Leon Tismaneanu au fost agenti sovietici au fost facute individual de membri ai familiilor lor. In cazul lui Tismaneanu, statele de plata ale Cominternului din februarie-iunie 1944 indica faptul ca era platit cel mai bine, dintre cei 26 de agenti de pe lista, surclasand agenti semnificativi ca Vasile Luca, Iosif Chisinevschi sau Valter Roman
Haloimasul mediatic al tuturor habarnagiilor cu agenda kominternista, declansat de declaratia lui Basescu privindu-l pe Antonescu, merita niste puneri la punct istorice. Istoricul basarabean Alexandru Moraru are cuvantul:
Religia mozaică în documentele de arhivă
Încă din timpul Rusiei ţariste, evreii erau persecutaţi, constrânşi să locuiască numai în anumite zone şi supuşi unei legislaţii restrictive. Ţarii măresc numărul decretelor care-i defavorizează; preoţii aţâţă ura ţăranilor împotriva evreilor. Această politică va culmina cu cumplitele pogromuri de la sfârşitul secolului XIX-lea. În 1881, cel mai ucigător a fost cel de la Kiev; în 1903, cele de la Chişinău şi Odesa. Aceste manifestări de antievreieşti îi descurajează chiar şi pe cei care-şi puseseră toate speranţele în asimilare.* Cel mai sălbatic dintre toţi dictatorii ruşi era, printr-o ironie a soartei, un străin, nu un rus, Iosif Vissarionovici Djugaşvili, cunoscut în lume sub numele de Stalin. Nu era un om instruit, nu era un bun orator ca Troţki şi nici geniu militar, ca Blucher. Stalin ştia doar, mai bine decât oricine altcineva, care este valoarea teroarei. El a ridicat-o la rangul de dogmă de stat, devenită raţiunea de a fi a statului sovietic şi sursa progresului său. El a cumpărat filosofi de partid pentru a-i învăţa pe copii cât de dulce era să moară pentru el şi cât de generos era ca un om să-şi sacrifice viaţa pentru generaţiile care urmau să vină. Copiilor li se spunea că trebuie să înveţe să urască, iar ei au început să creadă. Au fost învăţaţi să-şi denunţe părinţii – şi acesta a devenit crezul lor. Au fost învăţaţi să creadă că minciuna este o virtute când serveşte interesele partidului – şi ei au acceptat orbeşte ca pe un act de credinţă. Nouă „religie” a fost inoculată în sângele tinerilor generaţii încă din momentul când copiii începeau să se orienteze în viaţă.**
Statul sovietic bolşevic, creat de evrei şi pentru evrei, s-a dovedit a fi un instrument de teroare, inclusiv impotriva lor. Aşa a fost şi cu apariţia „antisemitismului”, de fapt nu apariţia, ci continuarea politicii tradiţionale ţariste în Uniunea Sovietică. Represiunea făţişă a evreilor în Rusia sovietică a fost simţită întâi în lagăre. Ţinta era întotdeauna evidentă: poeţii, scriitorii, cineaştii, oamenii care gândeau şi făceau ceva, persoane care ar fi putut schimba ceva.*** În rândul acestora se înscrie şi credinţa mozaică. Pentru a reconstitui întregul tablou al mecanismului violent, de exploatare şi lichidare a structurilor religioase din R.S.S.M. de către autorităţile sovietice, considerăm că e cazul să facem comparaţie a două documente: unul – extras din dosarele administrative româneşti (secţia militară) a Guvernământului Basarabiei, Bucovinei şi Transnistriei; şi altul – o Hotărâre a Consiliului de Miniştri a R.S.S.M.. În primul caz, este vorba de rezoluţiile Mareşalului Ion Antonescu referitoare la probleme administrative şi militare din perioada anilor 1942-1944: „Chestiunea: Ministerul Lucrărilor Publice raportează că Direcţia C.F.R (Căile Ferate Române) i-a făcut cunoscut că, printre mărfurile ce s-au transportat de la Odesa în ultimul timp, au sosit la diferite gări din Bucureşti şi pe adresa a diferiţi particulari, monumente de piatră din cimitirul israelit din Odesa şi vândute. Autorităţile Municipiului Odesa, a dispus ca expedierea acestor monumente să fie oprită şi să fie depozitate în magaziile C.F.R.. Rezoluţiile Mareşalului Ion Antonescu menţiona: „Este o profanare. Un act odios şi necugetat care poate avea consecinţe pentru întregul Neam. Ne-am dus în Transnistria să facem o operă de oameni civilizaţi, nu de devastare. Să fie totul retrimis la Odessa, în contul ticăloşilor care au pus la cale această odioasă faptă. Vor plăti imediat toate cheltuielile care s-au făcut şi se vor mai face. Execuţie Ministerul Lucrărilor Publice. Dacă nu vor plăti să fie imediat trimişi în lagăr un an şi să li se confişte partea corespunzătoare de avere”.****
Din documentul în speţă reiese explicit că ordinul Conducătorul Statului, Ion Antonescu preciza că cei ce au furat sau vândut pietre componente ale monumentelor din cimitirul evreiesc din Odesa să suporte toate pagubele, iar vinovaţii să fie pedepsiţi.
Ordinul Maresalului Ion Antonescu: Ostasi, va…de ZiaristiOnlineTV Prezent la B1 TV in aceasta seara, la 70 de ani de la declansarea Razboiului Sfant pentru reintregirea patriei, presedintele Traian Basescu l-a acuzat pe regele Mihai de tradare afirmand ca maresalul Ion Antonescu nu avea cum sa fie mai vinovat, ca prim-ministru, de “pacatele” din razboi, “deportarile evreilor si tiganilor in Transnistria… nu stiu ce”, decat seful statului. “Unora le dam averile, iar pe altii ii consideram criminali de razboi- seful de stat si prim-ministru. Doar pentru ca unul a fost sluga la rusi si a lasat tara prin abdicare, il iertam de toate pacatele?”, a spus Basescu. Drept urmare, publicam mai jos declaratia lui Wilhelm Filderman, presedintele Uniunii Evreilor din Romania despre Ion Antonescu, cuprinsa de catre istoricul basarabean Alexandru Moraru intr-un articol aniversar al evenimentului istoric din 22 iunie 1941. Vom reveni pe tema emisiunii de la B1TV!
“În toiul luptelor Armatei Române şi a aliaţilor ei împotriva bolşevismului, s-a iniţiat restabilirea administraţiei româneşti în Basarabia şi Nordul Bucovinei. La 7 iulie 1941 Ion Antonescu s-a adresat basarabenilor cu o proclamaţie în care menţiona că datorită vitejiei ostaşilor români a fost spulberată cotropirea sălbatică a celor ce i-au ţinut în robie şi au răspândit pe pământul nostru românesc moartea şi focul.[3] În multe lucrări de specialitate de până la 1989 Mareşalul Ion Antonescu este descris, ca un necruţător dictator antisemit, responsabil pentru moartea a sute şi mii de oameni, în special evrei, ceea ce nici pe departe nu corespunde adevărului istoric. Natura respectivei probleme este atestată de Wilhelm Filderman într-un testament legalizat la New York în 1956. În acea perioadă el scria: „A fost mult acuzat regimul Mareşalului Ion Antonescu ca fiind înfeudat nazismului şi Mareşalul însuşi a fost executat de agenţii Moscovei ca fascist. Adevărul este că Mareşalul Antonescu este cel care a pus capăt mişcării fasciste în România, oprind activităţile teroriste ale Gărzii de Fier din 1941 şi suprimând toate activităţile politice ale acestei organizaţii. Eu însumi, răspunzând unei întrebări a lui Antonescu la procesul său – montat de comunişti – am confirmat că teroarea fascistă de stradă a fost oprită în România la 21 ianuarie 1941, zi în care Mareşalul a luat măsuri draconice pentru a face să înceteze anarhia fascistă provocată de această organizaţie şi restabilirea ordinii în ţară. În timpul perioadei de dominaţie hitleristă în Europa, eu am fost în contact permanent cu Mareşalul Ion Antonescu care a făcut foarte mult bine pentru îndulcirea soartei evreilor expuşi persecuţiilor rasiale naziste… Eu am fost martorul unor scene emoţionante de solidaritate şi de ajutor între români şi evrei în momente de grele încercări din timpurile imperiului nazist din Europa. Mareşalul Antonescu a rezistat cu succes presiunilor naziste care cereau măsuri dure contra evreilor… El este cel care mi-a dat paşapoarte în alb pentru salvarea de teroarea nazistă a evreilor din Ungaria a căror viaţă era în pericol! Datorită politicii sale, averile evreilor au fost puse sub un regim de administraţie tranzitorie care, făcându-le să pară pierdute, le-a asigurat conservarea în scopul restituirii lor la momentul oportun. Am menţionat aceste lucruri pentru a sublinia faptul că poporul român, chiar când a avut într-o măsură limitată controlul ţării, a demonstrat sentimente umanitare şi de moderaţie politică.”[4]
Independenţa lui Wilhelm Filderman şi refuzul său de a urmări linia partidului comunist din România, l-au transformat repede într-o ţintă a autorităţilor comuniste. În 1956 el scria: „Ataşamentul meu pentru ideile democratice şi refuzul meu de a face jocul comuniştilor a deranjat profund autorităţile de ocupaţie şi urma să fiu, asemeni altor personalităţi ale vieţii publice româneşti, victima metodelor totalitare de lichidare. Am decis atunci să părăsesc clandestin ţara.”[5] Un alt argument la cele menţionate mai sus este şi dosarul ce a aparţinut Preşedenţiei Consiliului de Miniştri al României C.B.B.T./secţia militară/întitulat „Evidenţa lucrărilor cu rezoluţiile dlui Mareşal”. Limitele cronologice ale dosarului sunt: 30 martie 1942 – 1 ianuarie 1944, acesta se păstrează la Arhiva Naţională a Republicii Moldova, Fondul.706 – Administrarea Basarabiei, Bucovinei şi Transnistriei şi este împărţit în trei părţi: Chestiunea, Rezoluţia Mareşalului şi unde s-a îndrumat (întregul dosar este inclus în prezenta culegere). Expunem atenţiei un singur document din dosarul nominalizat la numărul 20 pagina 17, spre a pune în evidenţă în contextul celor expuse, rezoluţia Mareşalului Ion Antonescu: „Ministerul Lucrărilor Publice raportează că Direcţia C.F.R. i-a făcut cunoscut că, printre mărfurile ce s-au transportat de la Odessa în ultimul timp, au sosit la diferite gări din Bucureşti şi pe adresa a diferiţi particulari, monumente de piatră din cimitirul israelit din Odesa şi vândute; de către Municipiul Odessa s-a dispus ca predarea acestor monumente să fie oprită şi ele să fie depozitate în magaziile C.F.R..
Rezoluţia Mareşalului: „Este o profanare. Un act odios şi necugetat, care poate avea consecinţe pentru întregul Neam. Ne-am dus în Transnistria să facem o operă de oameni civilizaţi, nu de devastare. Să fie totul retrimis la Odesa, în contul ticăloşilor care au pus la cale această odioasă faptă. Vor plăti imediat toate cheltuielile care s-au făcut şi se vor mai face. Execuţie Ministerul Lucrărilor Publice. Dacă nu vor plăti, să fie imediat trimişi în lagăr un an şi să li se confişte partea corespunzătoare din avere. Aspre observaţii prin Guvernator, acelora din Administraţia Transnistriei cu concursul cărora s-a putut comite această infamie. G-ralul Potopeanu să împiedice pe viitor asemenea acte şi să repare ceeace eventual s-a comis. Va discuta cu mine.”[6] Comentariile sunt de prisos. Totuşi, cititorul, în textul acestei rezoluţii a observat fraza „dacă nu vor plăti, să fie imediat trimişi în lagăr”, care este o dovadă, că indiferent de naţionalitate, persoana care a săvârşit o infracţiune era trimisă în lagăr; fie român, ucrainean, evreu sau ţigan. Era pedepsit infractorul.
Fără îndoială că au existat şi excepţii, dar care trebuia să fie atitudinea autorităţilor legale româneşti din Basarabia faţă de exemplu, de cei şapte evrei prinşi noaptea în Chişinău pe când lipeau foi volante cu caracter prosovietic şi antiromânesc? Pentru o asemenea faptă în U.R.S.S., în mersul războiului persoanele vinovate erau puse la perete şi împuşcate fără anchetă şi judecată. În România însă, aceştia au fost anchetaţi, judecaţi şi în consecinţă trimişi în lagăr de muncă. Trebuia să fie lăsaţi să continue agitaţia comunistă în centrul oraşului Chişinău, deoarece legile ţării nu se răsfrâng asupra minorităţilor naţionale? Acelaşi lucru se poate spune şi de speculanţi, care artificial măreau preţurile la produsele alimentare sau le ascundeau, şoptind prieteneşte cumpărătorilor „cu ruşii era mai bine, nu?” Care trebuia să fie atitudinea autorităţilor legale româneşti în Basarabia şi Transnistria faţă de haitele de ţigani, care spărgeau casele văduvelor, ale familiilor în care bărbaţii erau plecaţi pe front şi furau tot: de la ou până la bou? Să fie lăsaţi să-şi facă meseria de „minoritari” sau să fie arestaţi, judecaţi şi trimişi în lagăr la muncă? A fost război. A fost cel mai sângeros război pe care l-a cunoscut omenirea, iar războiul îşi are legile lui. Este binecunoscută naţionalitatea comunismului, că în iunie 1940, când Chişinăul şi celelalte localităţi din Basarabia au fost ocupate de armata sovietică, majoritatea populaţiei de origine evreiască a întâmpinat această armată cu nespusă bucurie şi entusiasm. După răsturnarea situaţiei şi revenirea României în graniţele ei fireşti, atitudinea populaţiei minoritare respective a devenit ostilă, iar în multe cazuri excesiv de duşmănoasă, unii fiind lăsaţi de sovietici cu misiuni speciale de spionaj şi pentru tot felul de provocări.
Într-un document depozitat la Arhiva Organizaţiilor Social-Politice a Republicii Moldova „Lista Centrului de partid, aruncat pe teritoriul Moldovei” descoperim, că din nouă persoane trimise de autorităţile sovietice, şase erau evrei, membri ai partidului comunist român, un rus, un ucrainean şi un „moldovean” pe nume Maslov Iacov Mitrofanovici, care până la război avea funcţia de secretar al CR Slobozia al ULCTM.
Cei şase erau Scvorţov Mihail Iacovlevici, născut în 1908, cu ultimul loc de muncă – şef al Direcţiei cadre a Narcomatului de finanţe a RSSM, cunoscător al limbilor rusă, română, franceză, germană, evreiască, „aruncat” cu documente false cu pseudonimul Stropşa Semion Iacovlevici; Morghenştein Izrail Marcovici, născut în anul 1903, ultimul loc de muncă – funcţia de preşedinte al executivului orăşenesc Soroca, cunoscător al limbilor rusă, ucraineană, română şi evreiască (aşa-i în document, probabil ivrit – Al.M.), cu documente false, cu pseudonimul Mariuţan Dmitrii Antonovici; Boguslavschii Iacov Tovievici, născut în 1907, fost funcţionar la fabrica de piele din Chişinău, cu documente false cu pseudonimul Kvitko Mihail Iosifovici, cunoscător al limbilor rusă, evreiască, franceză, germană, română; Bruhis Srul Pincusovici, născut în anul 1904, ultimul loc de muncă – director adjunct responsabil pentru secţia politică al FZO din or. Chişinău, cu documente false cu pseudonimul Kurnosov Efim Stepanovici, cunoscător al limbilor rusă, evreiască, română, germană; Grinberg Ester Srulievna, născută în anul 1914, cu ultimul loc de muncă la redacţia gazetei „Moldova Socialistă”, care ştia limbile rusa, evreiască, franceză, română, cu documente false, cu pseudonimul Dobrovoliscaia Natalia Ivanovna şi Grinman Isaac Iosifovici, ultimul loc de muncă – redacţia gazetei „Moldova Socialistă” din Chişinău, cunoscător al limbilor rusă, evreiască, germană, franceză, cu documente false, pseudonimul Vlasov Zaharii Vasilievici.[7]
Zilele acestea – 2 si 4 iunie – s-au implinit 7 si respectiv 4 ani de la eliberarea din temnitele Transnistriei, dupa 12 si 15 ani de inchisoare, a eroilor romani din Basarabia, Alexandru Lesco, Andrei Ivantoc si Tudor Popa. Sa nu uitam si sa nu-i uitam!
George Damian, fost redactor de politica externa la fostul ziar ZIUA, desfiintat de Sorin Ovidiu Vintu si sters de noul KGB de pe fata Internetului: Chiar îmi pare rău că a dispărut ziarul ZIUA, singura publicaţie de la Bucureşti care se ocupa serios de problema Basarabiei. Poate că nu a fost chiar întâmplătoare dispariţia. Şi în contextul general al decăderii masive a presei, trece total neobservat un subiect de importanţă capitală: federalizarea Republicii Moldova. Mulţi dintre românii aproape decerebraţi de imaginile vârâte cu forţa pe cortex cu Monica Columbeanu spânzurată de gardul lui Irinel s-ar putea întreba de ce ne-ar interesa pe noi federalizarea Republicii Moldova? Răspuns: pentru că se legiferează prezenţa trupelor Federaţiei Ruse la mai puţin de 100 de kilometri de graniţa României.
Vlad Cubreacov a publicat textul integral al unei note diplomatice în care se văd presiunile germane pentru federalizarea Republicii Moldova. Aici. Mai înainte, fragmente ale acestei note diplomatice au fost publicate de Romanian Global News. Aici. Ştirea cu federalizarea Republicii Moldova pe model german a fost atât de importantă încât a intrat şi la postul de radio Deutsche Welle. Aici.
Basescu despre boicotarea reuniunii de la Varsovia: “Romania nu poate sta la aceeasi masa cu un stat care nu este recunoscut de ea insasi. Maine poate ne trezim la masa cu Smirnov!”
Iata NOTA despre Federalizarea Basarabiei, un subiect despre care s-a scris in mai multe randuri in fostul ziar ZIUA si care pare sa se implineasca azi, ca o continuare a Pactului Ribbentrop-Molotov:
AMBASADA REPUBLICII MOLDOVA BERLIN
Nr. 076/ 22.02.2011
NOTĂ DE CONVORBIRE
cu Amb[asadorul] Patricia Flor, responsabila MAE-ului federal pentru Europa de Est, Caucaz şi Asia Centrală
La 21 februarie curent, la iniţiativa mea, am avut un prânz de lucru cu Amb[asadorul] Patricia Fior, responsabila MAE-ului federal pentru Europa de Est, Caucaz şi Asia Centrală. Discuţia s-a axat, în principal, pe dimensiunea nistreană, precum şi pe situaţia politică internă din RM, Astfel, am informat-o detaliat despre acţiunile întreprinse de AIE în sensul asigurării alegerii şefului statului în condiţiile reticenţei maxime a opoziţiei, nefiind exclusă posibilitatea examinării modificării art. 78 al Constituţiei în sensul alegerii directe a preşedintelui. La rândul ei, Patricia Fior s-a arătat surprinsă de reapariţia respectivei idei în calculul liderilor Alianţei de guvernământ, menţionând riscul pe care îl comportă un asemenea scenariu pentru asigurarea stabilităţii politice din ţară.
Potrivit ei, o puternică instituţie prezidenţială cu mandat direct al poporului ar putea conduce la apariţia unor tensiuni inevitabile între ramurile puterii din RM, ceea ce ar retrograda ţara din punct de vedere constituţional la mijlocul anilor nouăzeci. În opinia ei, o soluţie plauzibilă ar fi acceptarea cerinţelor opoziţiei de a alege un şef de stat „apolitic”, urmând să se recurgă imediat la reforma constituţională în sensul transferului centrului politic de greutate spre prim-ministru, preluându-se, astfel, modelul german. În opinia ei, o puternică instituţie prezidenţială ar fi contraproductivă pentru tânăra democraţie moldovenească, existând pericolul unei „alunecări pe pista autoritară”, aşa cum s-a dovedit a fi guvernarea 2001-2009. Însă, a specificat ea, decizia finală aparţine clasei politice din RM şi, deci, întreaga responsabilitate aceasta urmează să şi-o asume în mod conştient. Germania, la rândul ei, va accepta orice decizie suverană în acest sens, însă rămâne disponibilă să ofere asistenţa necesară autorităţilor noastre, inclusiv în elaborarea proiectelor de modificare a constituţiei.
În ceea ce priveşte subiectul nistrean, P[atricia] Fior m-a informat despre recenta ei vizită la Moscova, unde a purtat discuţii cu şeful celui de-al doilea departament CSI al MAE-ului ras, Viktor Sorokin.
Adunarea Eparhială a Mitropoliei Basarabiei, care tine de Biserica Ortodoxa Romana, a hotarat reînfiinţarea a două Eparhii în sudul şi nordul Basarabiei, la Cahul şi Bălţi. Pentru alegerea celor doi episcopi, Adunarea Eparhială a votat în şedinţă decizia de constituire a circumscripţiilor electorale. Decizia a întrunit votul unanim al membrilor Adunării Eparhiale, transmite Romanian Global News.
«Cele două Eparhii au existat în aceste zone în perioada interbelică, prima cunoscută sub denumirea de Episcopia Ismail – Cetatea-Albă şi cea de-a doua ca Episcopie a Hotinului», a anunţat în cadrul Adunării ÎPS Petru, Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor.
Potrivit Înalt Prea Sfinţiei Sale, la baza deciziei stau realităţile istorice interbelice, în care cele două Episcopii au activat în acelaşi spaţiu canonic comun al Bisericii Ortodoxe Române. «Dat fiind faptul că geografic aceste spaţii nu mai sunt astăzi integral în teritoriul Moldovei de la est de Prut, aşezarea celor două Episcopii se va face în alte centre administrative, din aceeaşi zonă: Cahul şi Bălţi», a precizat ÎPS Petru.
Purtatorul de cuvant al Presedintiei, Valeriu Turcan, confirma ca presedintele Traian Basescu nu va participa la Reuniunea sud-est europeana de la Varsovia, deoarece Polonia a decis “invitarea unei entitati care nu este recunoscuta ca stat” de catre Romania, respectiv Kosovo, la insistentele Statelor Unite.
“In perioada 27-28 mai, la Varsovia, va avea loc cea de a 17-a Reuniune a sefilor de stat din Europa Centrala si de Est. Avand in vedere ca gazdele reuniunii din acest an au decis invitarea unei entitati care nu este recunoscuta ca stat de catre tara noastra, Presedintele Romaniei, domnul Traian Basescu, nu va participa la acest eveniment”, se spune Valeriu Turcan, potrivit unei declaratii remise miercuri Agentiei NewsIn si preluata de Ziare.com.
Potrivit site-ului polonez Poland.pl, presedintii Romaniei, Traian Basescu, Serbiei, Boris Tadici (foto sus), si al Slovaciei, Ivan Gasparovici, nu vor participa la summit-ul pentru Europa Centrala si de Est, care se desfasoara in weekend, la Varsovia, cu ocazia vizitei in Polonia a presedintelui american Barack Obama.
Cei trei sefi de stat au decis sa boicoteze lucrarile summit-ului din cauza invitatiei adresate presedintelui Kosovo. Atifete Jahjaga, fost director adjunct al politiei din Kosovo, a fost invitata la insistentele Statelor Unite.
Decizia sefului statului roman este deosebita mai ales in contextul in care ministerul Externelor din Romania, Teodor Baconschi, anunta de cand a fost instalat ca “face eforturi” pe toate planurile pentru a perfecta o intalnire intre Traian Basescu si Barack Obama, presedintele SUA. Motivul principal pentru care Romania nu a recunoscut independenta provinciei sarbe auto-intitulata republica, este legat, la fel ca si in cazul Slovacia, de pretentiile publice ale conducerii Ungariei si lobby-ului maghiar din intreaga lume de a crea autonomii teritoriale pe criterii etnice in interiorul celor doua state, dupa modelul Kosovo.
Romania, prin vocea presedintelui Basescu, a fost intotdeauna categorica in ce priveste Kosovo. Chiar si la ultimul bilant al diplomatiei romane, din 2010, seful statului a precizat, destul de raspicat si in ciuda presiunilor venite din partea SUA si a Germaniei, cei doi conducatori mondialisti ai lumii euro-atlantice, ca: “În sfârşit, în problema Kosovo, nimic nou sub soare: România nu va recunoaşte Kosovo ca stat independent şi poziţia noastră este că Belgradul şi Priştina trebuie să negocieze statutul Kosovo. Hotărârea Curţii nu a fost una care a intrat pe fond, a fost una care a constatat doar dreptul Adunării de a proclama independenţa, dar nu a intrat pe fond, să vadă dacă este legal sau nu. Deci, Curtea nu a intrat pe fondul contenciosului generat de Belgrad şi, din acest motiv, nu putem lua în consideraţie ca fiind un element consistent care să modifice poziţia noastră cu privire la Kosovo.”
In 2009, la aceeasi reuniune cu sefii misiunilor Romaniei in strainatet, presedintele afirma: “O menţiune specială în ceea ce priveşte Serbia, susţinerea demersului Serbiei la CIJ. România nu recunoaşte Kosovo. Moldova trebuie să devină parte a procesului de extindere care vizează Balcanii de Vest.”
In 2007, inainte de decizia Curtii Internationale de Justitie, la acelasi bilant al diplomatiei, Traian Basescu afirma:
“În această toamnă vor fi două momente dificile pentru diplomaţia românească. Momentul unei eventuale decizii legată de Kosovo. Aici, poziţia noastră va rămâne n-aş spune intransigentă, dar va rămâne în linia de până acum, şi anume aceea că Serbia este un stat independent, suveran, a cărui integritate teritorială nu poate fi afectată. Cu certitudine însă, dacă la nivelul comunităţii internaţionale se va lua o altă decizie, România va privi la această decizie în calitate de partener al decidenţilor, şi nu de pe poziţii ostile. Dar avem obligaţia să susţinem nu Serbia neapărat, ci principiile de drept internaţional. Pentru crearea unui stat independent în situaţia Kosovo nu există nici un fel de acoperire juridică. Se încearcă o construcţie de genul “Serbia a pierdut dreptul moral”. Ce există în dreptul internaţional despre dreptul moral? Există însă garantate de dreptul internaţională suveranitatea, integritatea teritorială şi inviolabilitatea frontierelor. Nimeni nu poate trece uşor peste normele de drept internaţional. Susţin acest lucru cu conştiinţa absolut împăcată şi faţă de partenerii noştri şi faţă de poziţia noastră, pentru că este un lucru pe care îl susţinem din decembrie 2004, fără ezitare, constant şi a fost explicat tuturor aliaţilor noştri în mod repetat.
Noi nu vom constitui o supriză din acest punct de vedere, ci poziţia României este arhicunoscută şi nu trebuie înţeles de aici că România va rupe eventualul consens în interiorul Uniunii Europene. Sunt şi alte state care au acelaşi punct de vedere în interiorul Uniunii şi putem proceda la consens cu exprimarea opiniei separate, anexată consensului – este procedură europeană, sigur, cu valoare juridică.
In 2006, Basescu afirma: “În ceea ce priveşte Balcanii de Vest, o altă prioritate a politicii noastre externe, în mod categoric, vom continua să promovăm ideea că securitatea României este legată de pacea din Balcani. Din acest motiv, chiar dacă nu avem o poziţie similară întotdeauna cu cea a aliaţilor noştri, vom susţine că soluţia pentru Kosovo trebuie să fie o soluţie negociată între Belgrad şi Pristina şi nu vom fi niciodată susţinători ai soluţiei de modificare a frontierelor unui stat. Este o poziţie tradiţională a politicii externe româneşti şi ne-o vom menţine.”
Iar la primul sau discurs de presedinte adresat diplomatilor, in august 2005, Basescu sustinea: “Este unul din obiectivele preşedinţiei noastre, vom promova ideea importanţei României în vecinătatea estică a UE şi vom susţine, vom aduce contribuţii la soluţionarea conflictului transnistrean, de data aceasta, de pe poziţia preşedinţiei Consiliului Europei şi în sfârşit, de pe poziţia preşedinţiei CE, vom trata cu prioritate problematica legată de statutul Kosovo şi de viitorul Uniunii Serbia-Muntenegru. Sunt vecinătăţile noastre, fie că discutăm de conflictul transnistrean, fie că discutăm de situaţia din Balcanii de Vest şi, în calitate de preşedinţi ai CE, vom avea o politică extrem de activă şi vom veni cu soluţii care deja se regăsesc în strategia noastră.”
In schimb, pe 17 februarie 2008, la momentul declararii ilegalei independente – conform normelor internationale -, un deputat şi un europarlamentar UDMR, Antal Arpad si Sogor Csaba, s-au aflat în capitala kosovarilor, Priştina, pentru a “celebra” momentul proclamarii independenţei fostei provincii iugoslave.
În opinia lor, “precedentul Kosovo” ar trebui folosit în mod inteligent de către reprezentanţii comunităţii maghiare de acasă pentru promovarea autonomiei Ţinutului Secuiesc. „Este evident că, prin recunoaşterea provinciei Kosovo ca stat independent, se recunosc într-un fel soluţiile violente din această regiune. Din câte se ştie, noi, maghiarii din România, am militat pentru autonomie exclusiv prin mijloace democratice şi considerăm că un sprijin din partea autorităţilor europene şi a SUA ar legitima în Europa rezolvarea unor potenţiale conflicte fără conflicte, deci ar legitima soluţiile nonviolente”, a declarat deputatul UDMR Antal Arpad. La rândul său, europarlamentarul Sogor Csaba susţine că vizita mai are încă un scop: sărbătorirea obţinerii de către sârbii din Kosovo a unor forme de autonomie.
Eurodeputatul UDMR consideră că problema Kosovo reprezintă însă „un precedent periculos pentru toate statele europene care nu înţeleg să asigure dreptul de autodeterminare astfel încât toţi cetăţenii lor să se simtă ca acasă”. „Nu-l văd însă ca un precedent negativ. Dacă în acest ţinut minoritatea sârbă, care e mult mai mică decât cea maghiară din Voievodina, a reuşit să aibă unele drepturi, să zicem autonomie culturală, teritorială, atunci modelul Kosovo poate fi şi un model pentru Europa”, a conchis Sogor, citat de Marius Vulpe in Adevarul si preluat de CivicMedia.ro.
In tara, dupa “sarbatoarea” din Pristina, Secretarul Biroului Permanent al Consiliului National Secuiesc, Andrassy Arpad, declara la Targu Mures, intr-o conferinta de presa, ca recunoasterea independentei Kosovo “ar trebui sa fie un precedent care sa accelereze problema rezolvarii autonomiei tinutului Secuiesc”. “Rabdarea poporului secuiesc este fara sfarsit si e legata de a obtine drepturile, libertatile si de a redobandi aceste lucruri. Problema autonomiei dateaza de 5 secole. A existat autonomie totala a secuilor in Transilvania. A existat autonomie totala, as putea spune, ceea ce dorim noi sa refacem”, a spus Andrassy. Si Liderul Uniunii Civice Maghiare (UCM) din zona Sfantu-Gheorghe, Gazda Zoltan, considera ca proclamarea independentei provinciei Kosovo, ar reprezenta un mesaj in vederea obtinerii autonomiei teritoriale a Tinutului Secuiesc.
Tarul de la Moscova, Vladimir Putin, s-a exprimat si el atunci printr-o intr-o propozitie care includea si o amenintare deschisa pentru Romania:
Continuarea analizei insotita de o harta a pozitiei statele lumii fata de independenta Kosovo, laZiaristi Online
“Nistrule, râu românesc” performed by Florea & Dumitru Păsărică. Romanian WWII song from Wallachia, Muntenia, Teleorman, Olteni village version. Field recording from 1943.
Dupa cum transmiteam pentru Ziaristi Online, Comisarul pentru drepturile omului si ajutor umanitar din cadrul Guvernului federal al Germaniei, Markus Loning (foto dreapta, alaturi de Dorin Chirtoaca si Mihai Ghimpu) a fost pus la curent saptamana trecuta cu situatia actuala a jurnalistului basarabean de origine armeana Ernest Vardanean, arestat, judecat si condamnat abuziv si ilegitim la 15 ani inchisoare de catre regimul nerecunoscut de la Tiraspol. Partea romaneasca din cadrul grupului de bloggeri si ziaristi din intreaga lume, aflat la Berlin in cadrul unui program al MAE german, respectiv Vlada Ciobanu de la Chisinau si Victor Roncea de la Bucuresti, a solicitat mai multor oficiali germani de rang inalt sa faca tot ce le sta in putinta pentru a-l elibera pe jurnalistul Ernest Vardanean dar si pe Ilie Cazac, condamnat aberant la 14 ani de temnita, in cadrul aceleiasi operatiuni sfidatoare la adresa institutiilor europene si euro-atlantice. In acest context s-a subliniat faptul ca, in urma sentintei CEDO privind Grupul Ilascu, de situatia nerespectarii drepturilor omului in Transnistria se face vinovata Federatia Rusa, condamnata de Curtea de la Strasbourg si pusa sa plateasca despagubiri pentru fostii detinuti politici inchisi ilegal pana la 15 ani, Ilie Ilascu, Andrei Ivantoc, Tudor Popa si Alexandru Lesco. Comisarul pentru drepturile omului si ajutor umanitar, Markus Loning, a afirmat la reuniunea desfasurata saptamana trecuta la sediul Ministerului Afacerilor Externe al Germaniei, ca va lua in considerare toate detaliile oferite despre acest caz mai ales ca Angela Merkel, Cancelarul german, este preocupata de problematica zonei si, in aces sens, din cate cunoaste, negociaza direct cu Guvernul Rusiei in ce priveste viitorul Transnistriei.
Markus Loning: Germania se preocupa de cazul Vardanean prin intermediul OSCE si al partenerilor din UE
Dupa aceasta intalnire, Comisarul Markus Loning a avut amabilitatea sa-mi raspunda la alte cateva intrebari legate de modalitatile de aparare a libertatii presei si de expresie in tarile din Europa de Est si fostul bloc sovietic. Markus Loning considera ca, “in primul rand, este responsabilitatea guvernelor respective sa apere drepturile omului in tarile respective si acelasi lucru este valabil si pentru problemele libertatii de expresie. Cred ca este foarte important ca noi, Guvernul German, actionand din “afara”, sa continuam sa punem intrebari despre anumite cazuri dar si despre situatia media in general. Si sa aratam fara nici un dubiu ca sustinem drepturile activistilor din aceste sfere si nu pe cei aflati la putere, care violeaza drepturile omului.”
In ceea ce priveste contributia presei online si a bloggerilor la viata societatii in aceste zone, Markus Loning observa ca “ca aceste forme de new media reprezinta un nou mijloc de participare directa a cetatenilor din intreaga lume”. “Cu ajutorul lor este mult mai usor sa expui probleme si sa-i faci pe oameni din tari diferite sa fie interesati de problemele din tara ta. Practic, ascunderea unor masuri luate impotriva populatiei a deveni mult mai grea zilele acestea…”
In ceea ce priveste Cazul Vardanean, Comisarul pentru drepturile omului si ajutor umanitar, Markus Loning, a reafirmat, special pentru Ziaristi Online: “Urmarim cazul Vardenean cu maxima atentie. Ambasada noastra de la Chisinau lucreaza asupra lui folosind atat mijloacele oferite de cadrul OSCE cat si direct cu partenerii nostri din Uniunea Europeana.”
July 4th, 2011 
VR 
In noaptea de 22 spre 23 decembrie 1943 Forţa 13340 a Special Operations Executive (SOE) a Marii Britanii a trimis în România un avion militar care paraşutează trei ofiţeri de informatii în împrejurimile oraşului Alexandria, zona satului Plosca. Astfel debutează operaţiunea “Autonomous”. Locotenentul-colonel Gardyne de Chastelain (Alfred George Gardyne de Chastelain – indicativ secret DIH 1342) era şeful misiunii şi fusese timp de 13 ani (1927-1941) directorul societăţii petroliere “Unirea” şi şeful rezidenţei lntelligence Service pentru România. Căpitanul Ivor Porter fusese timp de un an asistent la Universitatea din Bucureşti, predând cursul de limba şi literatura engleză, apoi, dupa 23 august, devine ataşatul Legaţiei Engleze până în februarie 1945. Cel de-al treilea, căpitanul roman Silviu Meţianu, participase la primul război mondial, apoi emigrase în Anglia. Pana la 23 august 1944 cei trei au fost “prizonieri de lux” in apartamentul de serviciu al sefului Jandarmeriei Romane, generalul Constantin Z. “Piki” Vasiliu, din sediul institutiei de pe Stefan cel Mare, si au intermediat negocierile Guvernului Roman cu Marea Britanie.
Posted in 
Tags: 
