Basarabia-Bucovina.Infoeste “un proiect interactiv de receperare vizuala a spatiului istoric romanesc” lansat sub semnul lui Eminescu, pe 15 Ianuarie 2012. Eminescu fara Basarabia si Basarabia fara Eminescu nu se poate. Asa am gandit proiectul inca de dinainte de a se naste. Ca o confirmare, iata ca la a doua aniversare a lui Eminescu deja am primit doua premii. Dezvoltarea proiectului are in vedere cateva intreprinderi spectaculoase, ce se vor realiza anul acesta, cu ajutorul sponsorilor si partenerilor nostri, printre care se afla academicieni, oameni de afaceri, istorici si jurnalisti de pe ambele maluri ale Prutului, si in ciuda piedicilor puse de agenti antiromani chiar din cadrul unor institutii-cheie ale “statului roman”.
Actiunile acestora din urma corelate cu evolutia geopolitica a zonei ne demonstreaza ca astazi, a rosti numele Basarabia a devenit una cu a protesta contra dominatiunii rusesti, americanesti si evropenesti, pentru a-l parafraza pe Eminescu. Dar daca nu putem inca sa aducem Basarabia romana acasa macar sa o facem virtual, cu toate frumusetile ei, prin intermediul fotografiilor realizate de Cristina Nichitus Roncea si colaboratorii nostri voluntari.
Multumim AJTR! Multumim si La Multi Ani, Eminescu!
Peste toate dezvaluirile cunoscute privind colaborarea agentului Laszlo Tokes cu doua securitati comuniste, a Republicii Socialiste Romania si a Republicii Populare Ungare, ziarul Libertatea ne-a informat recent ca pastorul reformat, dupa ce ca a fost infidel fata de fosta sotie, Joo Edith, si era sa o si imbolnaveasca de sifilis, acum vrea sa o lase si in strada, in pielea goala, deposedata de toate bunurile stranse intr-o casnicie chinuita, sub presiunea torturii psihice si fizice a extremistului antiroman. Actele de la Tribunal au fost publicate integral aici, impreuna cu o scrisoare catre presedintele Romaniei, Traian Basescu. Recent insa, Libertatea a mai venit cu o bomba, ramasa neexplodata, respectiv neexplicata pe de-a intregul. Am fost informati de presa maghiara ca, la finele anului trecut, pe 28 decembrie, brusc, Laszlo Tokes s-a recasatorit. Cica discret. Mai mult, noua aleasa, Lévay Tünde, fosta vocalista in trupa “Berici negre” (Blackbeers), in prezent profesoara de muzica intr-un sat din pusta maghiara, era la data casatoriei insarcinata in 8 luni. Foarte frumos. Insa de divortat de fostul sot, jurnalistul Kristály Lehel de la Maghyar Hirlap, cu care are doi copii, a facut-o in vara. Carevasazica, posesorul Ordinului National “Steaua Romaniei”, cetateanul roman candidat la europarlamentare din partea Ungariei, pastorul reformat Laszlo Tokes, a intretinut relatii sexuale aprofundate cu tinerica Lévay Tünde (27 de ani diferenta! – foto aici) inca pe cand aceasta era sotie si mama iubitoare, la casa ei. Nu stim cui sa adresam felicitarile. Poate lui Traian Basescu care inca cantareste daca noi ii facem onoare lui Laszlo Tokes sau el Cotrocenilor. Documentele pe care le publicam astazi zac pe masa presedintelui Romaniei, spre deliberare, de aproape doua luni de zile. Domnul Traian Basescu le studiaza cu cea mai mare atentie, dupa cum se vede, chiar daca invoca motive false pentru a fugi de responsabilitatea de presedinte roman. Intre timp, pentru a mari cota provocarii, Tokes si-a plasat decoratia sub acoperirea bisericii reformate. Care ar trebui sa i-o trimita frumos presedintelui Romaniei, evident, daca, pana la urma, acesta va considera ca este valabila MotivareaConsiliului de Onoare al Ordinului, pe care o publicam integral mai jos, si ii va retrage agentului maghiar decoratia inghesuita in nadragii episcopului curvar prin toate budele Ungariei si ale Europei.
Constatând gravele prejudicii morale, civice şi de imagine publică aduse cavalerilor Ordinului Naţional ”Steaua României” prin fapte dezonorante care aduc atingere valorilor democratice ale României, valorilor şi intereselor Uniunii Europene, relaţiilor dintre naţiunile şi popoarele noastre, păcii şi legalităţii internaţionale şi care, totodată, dăunează bunei convieţuiri interetnice…
Luni, 13 Ianuarie 2014, ora 18,00 la Ambasadei Germaniei din Str. Cpt. Av. Gheorghe Demetriade 6-8, Bucureşti (în apropierea Statuii Aviatorilor) Organizatori: Radu Golban, în calitate de reprezentant al asociaţiei „Organizaţia Română Drepturile Omului” şi Paul Iuriea de la „Vama-Verde ” PROTEST: Împotriva propunerii europarlamentarului Elmar Brok de amprentare a românilor! Declarațiile discriminatorii ale politicianului german […]
Luni, 13 ianuarie, la ora 19,00, la Teatrul Mignon de pe Strada Hristo Botev nr. 1, are loc cea de-a doua ediție a seratelor „Eminescu, jurnalistul”, inițiate de Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România.
Procesul 42002/3/2012 se desfăşoară la Tribunalul Bucureşti şi îi mai are ca inculpaţi pe lnaga Radu Sarbu, pe fostul director general al F.P.S. Emil Alin Giurgiu, pe fosta juristă a F.P.S. Jianu (fostă Şchiopu) Olimpia Mihaela şi pe israelienii Rasin Eliahu şi Bandner Robert.
Cineastul si scriitorul Grid Modorcea: “Am făcut acest film numai cu operatorul şi cu actorul Ernest Maftei, care îl sugerează pe Brâncuşi. Filmul reflectă ideal ideea lui Brâncuşi legată de simplitate. “Simplitatea este o complexitate rezolvată”. Să ajungi la simplitate, înseamnă să ajungi la esenţe.”
In baza dezvaluirilor unui fost coleg de-al sau de Unitate privind relatia lui Mircea Cartarescu cu Securitatea (cititi de laZiaristiOnline.Ro: Cartarescu, sublocotenent la Securitate, instruit cu activisti, militieni si ofiteri DIE pentru a deveni politruc. VIDEO EXCLUSIV) in data de 17.10.2012, Asociatia Civic Media a adresat o cerere fireasca Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, pentru lamurirea alegatiilor (vedeti documentul mai sus). Dupa un an si doua luni de la aceasta data, conducerea CNSAS ne confirma faptul ca cercetarile continua si in privinta altor persoane – respectiv Lilian Zamfiroiu, presedinte ICR de sase luni (!), Gyorgy Frunda, consilier personal al primului-ministru Victor Ponta de un an de zile (!), cat si, cu voia Dvs, a domnului Sorin Ovidiu Vantu, care este deja un personaj de legenda dar si de “siguranta nationala”, comunicarea CNSAS fiindu-ne necesara pentru definitivarea unei lucrari complexe despre presa post-decembrista si patronii ei. Ei bine, in ce-l priveste pe fostul sublocotenent la Securitate Mircea Cartarescu, care in aproape un sfert de secol de la evenimentele din 1989 nu a vorbit niciodata despre aceasta experienta intima si, probabil, orbitoare, a vietii lui, preferand sa scrie mai mult despre relatiile si pozitiile sexuale ale parintilor sai, CNSAS ne informeaza negru pe alb (documentul mai jos) ca ar fi dorit sa ne dea un raspuns la termen, potrivit Legii. Insa… “fostii detinatori ai arhivei Securitatii” – respectiv Serviciul Roman de Informatii – intarzie sa transmita institutiei “un ultim raspuns”, “in pofida faptului ca am revenit in rastimpul scurs de la anterioara noastra corespondenta cu o noua adresa de solicitare a clarificarii situatiei cazului respectiv” pentru a se putea “permite emiterea concluziei investigatiilor”. Pai se poate asa ceva? SRI pune bete-n roate CNSAS si opiniei publice interesate sa stie daca candidatul la premiul “Ciresica” a dat sau nu cu subsemnatul? Zau ca nu-i frumos! Sa rugam conducerea SRI sa-i zoreasca pe domnii de la Arhive, nu?! Sau poate ii cauta mai temeinic toate dosarele si atunci sa-i felicitam anticipat!?
In vara aceasta am acceptat invitatia de a-l vizita la inchisoarea Jilava, mai precis la spitalul penitenciar, impreuna cu jurnalistul Horia Tabacu, pe “generalul cu piciorul in ghips”, Victor Atanasie Stanculescu, in varsta de 85 de ani, “managerul revolutiei” si singurul participant la evenimentele din 1989 aflat in detentie, incaltat cu o pedeapsa de 15 ani. In 2007, la finalul unor demersuri judecatoresti sinuoase, care au durat 10 ani, Victor Stanculescu a fost condamnat pentru crimele de la Timisoara din decembrie 1989 desi cel care a dat ordinul de a se trage asupra manifestantilor a fost Ion Coman (ascultati teleconferinta din 17 decembrie 1989 si cititi un fragment din stenograma via Marius Mioc). In acelasi timp, Victor Stanculescu este unul din personajele-cheie ale rasturnarii regimului totalitar din Romania, eveniment istoric de care profita si azi, imbuibandu-se din cadavrul lui Nicolae Ceausescu, tot felul de “anti-comunisti” si “post-comunisti”, cei mai multi de sorginte kominternista. In schimb, Stanculescu sta la Jilava. Personal, nu stiu de ce Victor Stanculescu se afla inchis. Il urmareste blestemul lui Ceausescu, pe care el insusi l-a condamnat la moarte (dar, in acelasi timp, pe altii de ce nu-i ajunge?)? Cine stie? L-am intrebat daca si el crede ca este o “razbunare a Securitatii”, a generalului Iulian Vlad sau a lui… Sorin Ovidiu Vintu – cum mi-a declarat actuala sa tovarasa de viata – , sau poate a unor servicii secrete straine, respectiv a grupului de interese reprezentat de Traian Basescu. In inregistrarile video de mai jos veti afla ce a raspuns generalul. L-am mai intrebat cum a fost cu excursia de la Balaton, din 1989, cand a fost abordat de ofiteri ai GRU responsabili pe Balcani si ce crede despre ipoteza existentei unui nucleu KGB bine infipt sub fustele Elenei Ceausescu. Apoi, despre anii de dupa instalarea la putere, despre mineriada din iunie 1990, relatiile cu Ion Iliescu si Petre Roman si marile tunuri ale perioadei dar si ce parere are despre Ion Antonescu, acum ca sta in acelasi loc in care a sfarsit maresalul. Din proprie initiativa, si in premiera, generalul ne-a vorbit si de o afacere a Mossadului, serviciul de informatii israelian, in care a fost implicat cat si despre intronarea lui Mihai Caraman ca sef al SIE ca si, in treacat, despre masinatiile de la varful nou creatului SRI. De asemenea, ne-a istorisit cu lux de amanunte cum a fost cu vizita sa la Versoix, la Regele Mihai, efectuata “clandestin”, in miez de noapte, in timp ce se afla intr-o delegatie oficiala. La cererea mea, Victor Stanculescu a relatat si despre asasinarea Grupului Trosca, eveniment la care a fost martor indirect, fiind aflat chiar in acel moment in centrul de comanda de la MApN, alaturi de agentul GRU Nicolae Militaru si… “emanatul revolutiei” Ion Iliescu, intr-un triumvirat pe care el il denumeste “triunghiul Bermudelor”. Generalul Victor Stanculescu ne-a marturisit ca a solicitat in inchisoare si lucrarea istoricului american Larry Watts, “Fereste-ma, Doamne, de prieteni”, pe care a conspectat-o si adnotat-o. Am preferat sa redau inregistrarile conversatiei cu generalul Victor Stanculescu aproape integral, in loc sa fac selectii scurte, mai abordabile pentru mult prea grabitul cititor de azi. Ceea ce pe unii poate sa-i plictiseasca, pe cautatorii adevarului despre decembrie 1989, pulverizat in experientele participantilor, fie ei ofiteri de Securitate sau ai Armatei, fie simpli civili, ii poate interesa in amanunt. Acesta este scopul demersului: aflarea adevarului. Pe care il cautam si in tina, daca este cazul. Nu judecam, nu “condamnam”, ca diversi tovarasi pretutindenari. In acelasi scop, pe langa noi documente despre agentul sovietic dezinformator Ion Mihai Pacepa, maine voi publica, in premiera absoluta, prin amabilitatea unui colonel in rezerva al SRI, completarea Raportului Comisiei senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989, care cuprinde opiniile separate ale membrilor Comisiei “Sergiu Nicolaescu – Valentin Gabrielescu”, dupa audierea a sute de martori si consultare a mii de documente si inregistrari. Prima parte a Raportului a fost deja publicata, in exclusivitate, de Ziaristi Online. Fragmentele video, care se incheie cu o confesiune a fostului membru al completului de judecata al lui Nicolae Ceausescu despre originile sale rusesti, sunt insotite, mai jos, de o suita de fotografii in care puteti gasi si cateva note de mana ale generalului. Asadar, banda, va rog:
Cu generalul Victor Stanculescu despre Decembrie 1989.
Generalul Victor Stanculescu despre Mineriada din 1990 si vizita la Regele Mihai.
Generalul Victor Stanculescu despre asasinarea Grupului Trosca si alte aspecte.
Generalul Victor Stanculescu despre Balaton, GRU, KGB si Elena Ceausescu.
Generalul Victor Stanculescu despre originile sale rusesti.
In avanpremiera publicarii in exclusivitate, de catre Ziaristi Online, a unei conversatii lungi, dintr-o dupa-amiaza torida, avuta la Jilava cu generalul Victor Stanculescu, prezentam prin amabilitatea Editurii Mica Valahie o radiografie stiintifica asupra personajului istoric si a rolului sau in timpul evenimentelor din decembrie 1989, realizata de profesorul Ioan Scurtu si aparuta in volumul “Istoria Romanilor de la Carol I la Nicolae Ceausescu”.
Presedintii Romaniei si SUA la Casa Alba intr-o ipostaza cum nu a mai fost vazuta de la Ceausescu incoace
Dupa cum am mai anuntat, portalul Basarabia-Bucovina.Info este onorat sa publice, in premiera online, un studiu remarcabil, extras dintr-o lucrare care, fara nici o indoiala, va contribui definitoriu la redefinirea in spatiul public si mediile de specialitate a relatiilor strategice dintre statele membre ale Pactului de la Varsovia aflate sub tutela URSS vs Romania, prin prezentarea lor in forma sa reala si documentata, eliberata de dogme si ideologii straine de stiinta informarii si a istoriei. Este vorba de exceptionalul volum de documente elaborat cu acribie de neobositii istorici basarabeni Gheorghe Negru, membru al Comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova, si sotia sa, Elena Negru, intitulat „CURSUL DEOSEBIT” AL ROMÂNIEI ȘI SUPĂRAREA MOSCOVEI – Disputa sovieto-română și campaniile propagandistice antiromânești din RSSM (1965-1989). Publicata anul acesta, sub egida Academiei de Știinţe a Republicii Moldova si cu o prefață a profesorului american Larry L. Watts, lucrarea este recomandată pentru editare de către Consiliul Știinţific al Institutului de Istorie, Stat și Drept al AȘM. Recenzentii primului volum al celor doi istorici sunt Alexandru Moșanu, doctor habilitat în istorie, profesor universitar, membru de onoare al Academiei Române, Ion Șișcanu, doctor habilitat în istorie, profesor universitar, Nicolae Enciu, doctor habilitat în istorie, profesor universitar, Gheorghe Nicolaev, doctor în istorie, conferențiar universitar. Traducerea documentelor a fost asigurata de Gheorghe Chiriţă, redactarea de Alex. Cosmescu, machetarea de Sergiu Vlas, coperta fiind realizata de Mihai Bacinschi. Munca neintrecutilor descoperitori ai adevarului pur concentrati in jurul revistei “Destin Romanesc” este descris de prof. dr. Larry Lee Watts, in prefata sa, publicata deja de Basarabia-Bucovina.Info. In continuare, redam din primul volum al lucrarii Nota asupra editiei si Studiul introductiv al autorilor, carora le multumim in mod deosebit.
Notă asupra ediţiei
Prezentul volum include documente, în cea mai mare parte inedite, ce vizează un aspect important, puţin cercetat, al istoriei RSSM: campaniile propagandistice antiromâneşti din RSSM, declanşate de PCUS în anul 1965. La ordinea zilei era contracararea cursului de distanţare de Moscova al conducerii de la Bucureşti, iniţiat la începutul anilor ’60 ai sec. XX, considerat drept „revizionist”, „naţionalist” şi „antisovietic”. Istoricilor şi propagandiştilor comunişti din URSS li se cerea să „aducă la cunoştinţa maselor” un alt punct de vedere, considerat „adevărat”, asupra istoriei Basarabiei şi RSSM, asupra relaţiilor ruso- şi sovieto-române.
Vecinătatea geografică şi, după cum afirmau demnitarii sovietici, o „oarecare afinitate lingvistică şi culturală” a „moldovenilor” şi românilor din RSSM şi RSR, a determinat conducerea comunistă de la Moscova să declanşeze un adevărat război propagandistic împotriva „naţionalismului român” ca sperietoare perpetuă a regimului comunist de atunci. Într-o perioadă foarte scurtă, în ochii Moscovei şi Chişinăului, „România frăţească” se transformase într-un oponent ideologic şi politic chiar mai periculos decât adversarul tradiţional al URSS şi al ţărilor comuniste – „imperialismul american” şi ţările „sistemului capitalist”.
Spre deosebire de campaniile anterioare de contracarare a „influenţei burgheze” din Apus, războiul informaţional antiromânesc din RSSM nu a fost unul formal. Demnitarii de partid au dat dovadă de un zel deosebit, de o combativitate ieşită din comun, contaminând cu ura lor de clasă nu doar „aparatul ideologic”, ci şi o parte din „oamenii muncii”. Gradul extrem de mobilizare şi starea de spirit românofobă – o adevărată obsesie – care cuprinsese regimul este confirmat de numărul impunător de hotărâri ale Biroului CC al PCM şi alte tipuri de documente, care prevedeau măsuri îndreptate împotriva conducerii României şi a „naţionalismului moldovenesc”, considerat o consecinţă a influenţei „nocive” de peste Prut.
Radierea tacită a României din lista ţărilor „socialiste-surori” şi plasarea istoricilor români în tabăra „naţionaliştilor burghezi” au dezlănţuit toată antipatia şi ura proletară, acumulată de propaganda sovietică în perioada interbelică şi în perioada războiului, aceasta revărsându-se din plin asupra populaţiei din RSSM, înfricoşată de măcelul, teroarea, foametea şi deportările din perioada stalinistă. De altfel, aceeaşi „ură bolşevică” reizbucneşte, din când în când, şi astăzi printre membrii şi simpatizanţii PCRM, ai altor partide de stânga, în mediul foştilor demnitari şi nomenclaturişti sovietici, ai altor nostalgici, pentru care limba, cultura şi identitatea românească sunt noţiuni „străine” (într-un fel, tot „burgheze”), în raport cu noţiunile „proletare” „limbă moldovenească” şi „popor moldovenesc”.
A studia războiul propagandistic antiromânesc din RSSM înseamnă, în definitiv, a scoate în evidenţă cauzele profunde ale românofobiei de ieri, dar şi de azi. A elucida sensul şi rostul războiului propagandistic antiromânesc din RSSM, consecinţele lui nefaste pentru evoluţia noastră contemporană, înseamnă a face un pas important în direcţia eliberării de prejudecăţile şi reflexele trecutului.
Culegerea include documente din perioada 1965-1975. Anul 1965 a marcat debutul războiului informaţional antiromânesc în RSSM. Anul 1975 – reperul cronologic superior al lucrării date – a fost determinat de posibilităţile editoriale de la această etapă.
Volumul însumează documente colectate în Arhiva Organizaţiilor Social Politice din Republica Moldova, fondul 51 (CC al PCM) şi în Arhiva Naţională a Republicii Moldova, fondul 2782 (Direcţia pentru Turism Străin de pe lângă Consiliul de Miniştri al RSSM), 2848 (Consiliul de Miniştri al RSSM), 3121 (Agenţia Presa unională), 3209 (Direcţia generală pentru protecţia secretelor de stat în presă de pe lângă Consiliul de Miniştri al RSSM). Documentele sunt, în majoritatea lor, inedite, doar unele seturi[1] sau documente singulare (de exemplu, hotărârea CC al PCM din 16 noiembrie[2] şi stenograma, măsurile și tezele consfătuirii primilor secretari ai comitetelor orășenești, raionale de partid, șefilor de secţii ale CC al PCM, conducătorilor ministerelor, comitetelor de stat din 20 noiembrie 1970[3]) au mai fost publicate în diverse reviste sau lucrări. Un număr important de documente, publicate de către autorii prezentului volum în 2010, au fost traduse în limba engleză și publicate de către cercetătorul american Larry L. Watts[4].
Acest corpus include in extenso documente originale emise de cele mai înalte foruri de partid şi de stat din RSSM: CC al PCM, Consiliul de Miniştri, alte instituţii centrale şi republicane ale URSS şi RSSM. Deosebit de preţioase sunt hotărârile secrete ale Biroului CC al PCM şi stenogramele, de asemenea secrete, ale şedinţelor Biroului CC al PCM, ele punând în lumină esenţa şi direcţiile de bază ale politicii naţionale şi ale activităţii propagandistice şi ideologice ale PCUS şi PCM, inclusiv evoluţia campaniilor propagandistice antiromâneşti din RSSM.
O altă categorie de documente, deosebit de importante, publicate în culegere, sunt adresele CC al PCM către CC al PCUS, care reflectă nu doar politica curentă a liderilor de partid din RSSM, ci şi intenţiile şi gândurile ascunse ale acestora, dezvăluind, pas cu pas, întregul scenariu al campaniilor propagandistice împotriva conducerii României şi a „naţionalismului” din RSSM.
Un set valoros de documente îl constituie numeroasele Note informative şi Memorii ale instituţiilor de partid şi de stat din RSSM către CC al PCM, care dezvăluie activitatea acestor instituţii şi, în final, impactul hotărârilor luate de CC al PCUS şi PCM.
Din lipsă de spaţiu, documentele se publică doar în traducere din limba rusă şi sunt structurate în ordine cronologică.
Autorii
Studiu introductiv
1. Relaţiile sovieto-române în prima jumătate a anilor ’60
La începutul anilor şaizeci, după ce se aflaseră deja mai mult de un deceniu şi jumătate sub dominaţie sovietică, liderii politici ai României şi-au amplificat eforturile de a ieşi de sub tutela URSS.
Această tendinţă s-a intensificat în contextul disputelor sovieto-române din anii 1962-1963, pe teme economice, din cadrul Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (CAER), organizaţie creată în 1949 la iniţiativa URSS, ca o contrapondere pentru Comunitatea Economică Europeană (CEE) şi o replică la Planul Marshall.
Doi nationalisti romani – inventivul Mihai Tociu si acerbul Mihai Rapcea – sustinuti mediatic de Roncea.Ro si Bindiribli.ro au redat demnitatea nationala romanilor, in ajun de sarbatori, si au repus adevarul istoric privind eliberarea Budapestei la locul lui, pe Arcul de Triumf. Un cadou de la romani pentru romani. Actiunea civica asumata de cei prezenti a avut lor azi, 23 Decembrie 2013, sub deviza: “De Craciun romanii si-au dat ratia de adevar”.
Nu s-a intamplat atunci, pentru ca am asteptat ca autoritatile sa nu batjocoreasca Armata Romana, din nou, trecand-o pe sub un Arc al carui Triumf a fost stirbit deliberat. Dar, surpriza (?), povestea cu parada golita de fond s-a repetat si anul acesta.
Dupa o oarecare perioada, in care am fost si audiat, un investigator mi-a spus in particular ca modalitatea prin care a fost inceputa actiunea denota ca sefii si-au propus ingroparea afacerii. In primul rand, au intrebat vinovatii daca sunt vinovati si ei au zis, normal, ca nu. Asta nu e nimic nou in cazul unei anchete. Problema e ca afirmatia lor – a Ministerului Culturii si Primariei – a fost luata drept litera de lege: si anume ca modificarea dateaza din 1953. Asa ca onor Parchetul General s-a spalat pe maini si a dat un mare NUP (documentele mai jos).
Insa, chestiunea este ca, din 1989 incoace, Arcul de Triumf a trecut prin vreo doua restaurari si jumatate (in ultimul caz s-au ridicat schele in jurul Arcului, pentru a fi apoi date jos apoi fara vreo explicatie clara). Pe scurt, noi nu stim daca aceste institutii sau altele au operat profanarea Arcului de Triumf, dar ele au dat vina pe comunistii bolsevici din ’53 desi numerosi veterani ai Armatei Romane, care au defilat de-a lungul anilor pe sub Arc, au depus marturie ca inscriptia Budapesta a fost reinstalata la locul ei dupa 1964.
Eu, ca simplu jurnalist si cetatean roman, vreau doar adevarul. Si modul cel mai simplu prin care adevarul putea fi aflat era o expertiza tehnica asupra cimentului care a astupat inscriptia. Era greu? Nu! Tot asa cum nu era greu nici sa fie curatat acest ciment pentru a reaparea BUDAPESTA printre bataliile castigate de Armata Romana si inscrise pe Arcul de Triumf, ca urmare a victoriei asupra trupelor bolsevice ale lui Bela Kun, in ceea ce ramane practic in istorie drept primul razboi anticomunist al lumii.
Dar nici Primarul General, nici capii Armatei, nici UDMR-istii din Ministerul Culturii si nici comandantul lor suprem, nu s-au invrednicit sa faca acest lucru de trei ani incoace, de cand dureaza scandalul, multumindu-se sa dea din gura despre patriotism la 1 Decembrie, cu o istorie mutilata deasupra lor.
La operarea simbolica a Romaniei cei responsabili de redarea demnitatii nationale s-au dovedit drept agenti, mai precis servitori, ai celor care au astupat inscriptia, fie ei ocupantii sovietici si alogenii bolsevici din 1953 fie mostenitorii si succesorii lor de dupa 1989.
Eminescu a suferit pentru: – limba română; – credința ortodoxă; – reîntregirea României (opunându-se Tratatului secret dintre Regatul Român și Imperiul Austro-Ungar, care prin punctul 2 i-a obligat pe românii transilvăneni să mai suporte descompusul Imperiu Austro-Ungar până la 1 decembrie 1918). Eminescu a fost ucis, după șase ani de suferințe martirice (28 iunie 1883- 15 iunie 1889). Integral laZiaristi Online
Camil Tulcan, creatorul RasterPoint, a publicat dupa 24 de ani un film realizat de tatal sau, Doru Tulcan, la Timisoara, in ziua de 19 decembrie 1989, pe o pelicula de 8 mm. Il prezentam aici, cu multumiri:
În mentalul colectiv maghiar, evenimentele din decembrie 1989, în mod special circumstanţele cu semnificaţie neechivocă de la Timişoara, au fost percepute şi ca o mişcare naţională proprie, dovada fiind, pe de o parte, explozia exceselor xenofobe împotriva românilor, iar, pe de altă parte, escaladarea separatismului etnic, în formele şi modalităţile care au amorsat conflictul interetnic din 19-20 martie la Târgu Mureş.
Fostului consilier pe problemele de culte si cultura ale Presedintelui Traian Basescu, fost Ministru de Externe al Romaniei in Guvernul Boc, fost ambasador al României la Paris si Vatican si fost inspector MAE in jacuzzi-ul ambasadoarei Vulpe din Australia, teologului de serviciu Teodor Baconschi – nasul ambasadorului Lizarduca de la Chisinau – , in visele lui umede “catindat” in cuplu prezidential cu MRU, pe 18 decembrie 1989, cand la Timisoara se murea, ii ardea de felicitat coloneii de Securitate ai RSR.
January 16th, 2014 
VR 
Vedeti si:
Posted in 
Tags: 
