Documentele de arhivă consemnează că petrolierul trimis să spargă blocada impusă de SUA şi care ar fi putut deveni pretextul pentru declanşarea confruntării militare între cele două super-puteri se numea “Bucharest”. Cercetătorul american Larry Watts ne dezvăluie explicaţia, dar şi urmările acestui detaliu inedit al confruntării directe dintre sovietici şi americani asupra relaţiilor cu Bucureştiul
Viorel Ilișoi: “Deci: unii o țin langa, cum i-a învățat Securitatea, că Goma n-are talent; dar când le pui în față cel puțin cărțile numite de mine, rămân perplecși: “Cum? Goma-cel-fără-de-talent a putut să scrie asemenea cărți minunate? Ah!” Și când se văd dezarmați, rămași fără argumentul lipsei de talent, ce să zică și ei? “Bine, domnule, Goma e un scriitor adevărat. N-avem ce mai zice. Dar… dar e antisemit!”. Și gata, s-a terminat discuția despre scriitorul Paul Goma. Și-l dăm deoparte. Închidem subiectul, îi închidem cărțile, – dacă nu i le ardem!– și liniște!”
Am ramas surprinsi sa descoperim, ca, in ciuda gradului fantasmagoric al enormitatilor scrise de apologetii naivi sau verosi ai fostului nomenclaturist comunist rebranduit in “neo-con”, acestea nu au ramas fara replica din partea celui agresat dupa clasice metode ale Dezinformarii (culmea, chiar titlul cartii lui Pacepa, care i se potriveste manusa personajului de catacomba).
Primul lucru pe care îl sesizai în prezenţa părintelui Sofian era „pacea lui Dumnezeu care covârşeşte toată mintea” (Filipeni 4, 7). Pacea este semnul prezenţei lui Hristos în om. Netulburarea pe care o simţeai în chipul bătrânului Stareţ era mărturia odihnei Duhului Sfânt în persoana lui.
Unul dintre cei mai iubiti duhovnici romani, parintele Justin Parvu, a primit post-mortem titlul de cetatean de onoare al orasului Baia Sprie. Primarul orasului Baia Sprie, Dorin Pasca, a declarat ca a fost o onoare sa acorde acest titlu pentru marele duhovnic. “Din punctul nostru de vedere am fost onorati sa-i dam titlul parintelui, mai ales ca el a fost singurul dintre detinuti care a revenit in Baia Sprie si a facut o troita acolo, la Mina.
În mod evident, Pacepa şi susţinătorii lui sunt îngrijoraţi că noi nu îi acordăm nicio atenţie omului din spatele cortinei, care ar putea să-l demaşte drept un vrajitor fals a cărui informaţie nu este nici pe departe cea mai bună sau cea mai puternică aşa cum ar vrea ca noi să credem.
Comintern agent Willi Münzenburg is credited with inventing the Soviet front organization and the “clubs of innocents” (or “useful idiots”) through which he manipulated unsuspecting Western opinion. In similar fashion Pacepa and company persist on running with the lie that Communist Romania during 1963-1989 was a Soviet Trojan horse and its independence a sham. That lie falls before overwhelming archival evidence to the contrary.
In concluzie, retineti: Pacepa = crime impotriva umanitatii. De ce vrea sa scape tortionarul: procesul de la Tribunalul Penal International, condamnarea, arestarea si un sfarsit demn de Rudolf Hess. Un Rudolf Hess al Marelui URSS.
Pentru acei cititorii care nu sunt familiarizaţi cu conceptul, dezinformarea este diseminarea de informaţii false concepute pentru a induce în eroare factorii de decizie şi / sau opinia publică cu scopul luării de măsuri – inclusiv non-acţiune – dăunătoare pentru interesele lor.
O operatiune fara precedent de PR mascat in pseudo-jurnalism si para-activism de tipul “Militiilor Spirituale” are loc in ultima perioada in favoarea agentului sovietic parasutat in tabara americana in 1978, recte tortionarul securist Ion Mihai Pacepa. Vechi legaturi ale agenturii neo-kominterniste din Romania, si nu numai, s-au reactivat la ordin si toarna tone de deseuri media in capul cititorului neavizat. Pana si un comentator oarecare de pe site-ul ziarului “Adevarul“, agresat de aceasta campanie mediatica de toamna, demna de heirupismul cincinalelor comuniste, remarca neaos, pe buna dreptate: “Da’ ce se intimpla ‘fratelo’ de se vorbeste in ultima vreme tot mai mult de Pacepa, mai ceva ca de Base sau regele Cioaba?”.
Intr-adevar: ce se intampla, care este miza? Este cazul sa o deslusim. Din cate se observa, miza are doua incarcaturi, pe care celula Pacepa incearca sa le indese intr-un singur foc:
1) Discreditarea totala a profesorului american Larry Watts, istoric si expert in informatii, care a demonstrat stiintific apartenenta lui Ion Mihai Pacepa la KGB si, prin lucrarile sale documentate, trimite asa-zisul “Raport Tismaneanu” la cosul de gunoi al istoriei;
si
2) Incercarea disperata de a evita prin presiuni publice si oculte inculparea sa oficiala la Tribunalul International de la Haga pentru crime impotriva umanitatii.
Da, ati citit bine si veti afla mai multe despre aceasta tema, foarte curand. Este vorba de o actiune la care lucreaza de mai mult timp o echipa de avocati si experti in drepturile omului, impreuna cu victimele generalului DIE Ion Mihai Pacepa, si care a transpirat public dupa ce pupilul cuplului ascuns Vladimir Tismaneanu-Marius Oprea de la IICCMER, “militianul spiritual” Andrei Muraru, a transmis o invitatie in Romania, cu aceeasi nota de PR agresiv, numitului Ion Mihai Pacepa, “at large”. Ocazie cu care seful sau direct – e drept, doar de onoare, in cazul in care aceasta exista – presedintele IICCMER Dinu Zamfirescu s-a revoltat public fata de acest act sfidator la adresa victimelor comunismului. Evident, avem de a face cu o culme a ridicolului: un tortionar al regimului comunist, declarat oficial de CNSAS drept “agent al politiei politice comuniste”, este invitat sa tina prelegeri despre experienta sa ca general de Securitate de catre un Institut insarcinat, chipurile, cu “investigarea crimelor comunismului”.
Este interesant de observat si cum dl. Muraru si-a schimbat in numai cateva luni propria imagine despre Pacepa. Daca acum il invita sa lupte cu “istoricii revizionisti” pentru a lumina natiunea, la dezbaterea publica organizata in luna aprilie a acestui an chiar de Institutul pe care sustine ca il conduce, IICCMER, in cadrul Serilor Bucureşti Strict Secret, afirma despre Pacepa, conform presei, urmatoarele: “Şi Andrei Muraru, directorul IICCMER, a arătat că nu se poate pune bază pe afirmaţiile lui Pacepa, acesta falsificându-şi şi ”dosarul de cadre şi autobiografia pentru a ieşi bine”. În opinia sa, Pacepa era frustrat că nu a fost numit şef al spionajului românesc şi era implicat în nişte fapte de corupţie astfel încât ”ar fi picat oricum dacă nu fugea””.
La aceeasi dezbatere, istoricul Liviu Tofan, directorul Institutului Roman de Istorie Recenta conchidea: ”Generalul Pacepa este un personaj dubios care a contribuit la propria discreditare prin poveştile sale fantasmagorice”.
Cum dl. Tismaneanu, citat de prietenii sai ungureni de la “Forta Civica“, sustine “ca discutia publica despre tortionarii aflati in libertate este binevenita”, atunci haideti sa discutam public, invocand presa de pe ambele maluri ale Atlanticului. “Circ moral“, titreaza Cuvantul Libertatii telenovela stiristica despre invitarea fostului general securist si agent sovietic in Romania, amintind ca directorul Serviciului Roman de Informatii (SRI), George Cristian Maior, a considerat “opera” lui Pacepa, “Orizonturi rosii”, contine „mult neadevăr, minciună şi propagandă”.
“Adevarul” subliniaza ca “Dinu Zamfirescu, preşedintele actual al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), nu ştia nimic de invitaţia mentionată şi se dezice de un asemenea demers, potrivit unor surse citate de „Cotidianul”. Mai mult, Zamfirescu a afirmat că va “publica în curând documente din arhivele CNSAS ce-l dovedesc pe Pacepa posibil criminal împotriva umanităţii.””
“Dinu Zamfirescu, director adjunct al Institutului (in realitate presedinte – Nota Red. Z.O.), a precizat că Pacepa ar putea lămuri aspecte legate de acţiuni desfăşurate împotriva unor redactori ai postului de radio Europa liberă potrivit unui plan elaborat şi aprobat de general pe când conducea spionajul regimului Ceauşescu, până la fuga lui în Occident, în iulie 1978, potrivit jurnalul.ro”, citat de DC News.
“Preşedintele onorific al Institutului (IICCMER), Dinu Zamfirescu, surprins de această invitaţie, a afirmat că Pacepa ar trebui să lămurească participarea lui ca general de Securitate la acţiuni îndreptate împotriva unor români care se aflau în străinătate. Istoricul a declarat Antenei 3 că Pacepa a avizat planuri detaliate de represiune asupra unor salariaţi de la Europa Liberă. El s-a referit la Emil Georgescu, redactor al postului, agresat fizic şi la directorul secţiei române de la Europa Liberă. “Aşa ceva poate fi considerat ca o crimă împotriva umanităţii”, a conchis Zamfirescu, într-o intervenţie la Antena 3″, citata de Jurnalul National.
“Preşedintele onorific al Institutului, Dinu Zamfirescu, crede însă că Pacepa ar trebui să răspundă, în primul rând, pentru activitatea sa în slujba fostului regim opresiv. Astfel, Zamfirescu a declarat pentru România TV: “Eu sunt destul de mirat că s-a făcut această invitaţie, dar asta nu înseamnă că domnul Pacepa nu ar trebui întrebat asupra unor activităţi pe care le-a avut în special asupra salariaţilor de la Europa Liberă, încercări de compromitere şi chiar agresare fizică. Aşa ceva poate fi considerată ca o crimă împotriva umanităţii”, transmite RTV.
“Generalul Mihai Pacepa a avut două funcţii în anii ’70: şef adjunct al Departamentului de Informaţii Externe (spionaj) şi consilier personal al lui Ceauşescu. Poziţiile ocupate i-au permis să pună la punct planuri de măsuri orientate împotriva opozanţilor regimului. Unul dintre acestea a fost legat de intenţia de lichidare a jurnalistului postului de radio Europa Liberă, Emil Georgescu. „În acest plan de măsuri se cerea «intensificarea măsurilor de compromitere şi izolare (…) cu sarcina (…) de a întări versiunea potrivit căreia acesta este vechi informator al organelor de securitate române”, ne-a declarat preşedintele Consiliului Ştiinţific al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), Dinu Zamfirescu”, scrie Ziarul Ring, care intra in amanunte binevenite:
“Preşedintele IICCMER, Andrei Muraru, nu l-a înştiinţat pe preşedintele consiliului ştiinţific, Dinu Zamfirescu, cu privire la invitaţia făcută generalului Pacepa. „Domnul Muraru este preşedinte executiv şi sigur că poate iniţia diverse acţiuni. Nu mă deranjează neapărat că nu m-a înştiinţat, dar este o chestie de elementară politeţe, zic eu. Sigur că dacă ar fi venit Pacepa, cred că aş fi intervenit într-un mod mai direct. În orice caz, dacă mi se va cere, voi sprijini institutul, mai ales că am avut posibilitatea să văd atât dosarul lui Pacepa, cât şi dosarele acestor oameni pe care regimul comunist căuta să-i anihileze”, a încheiat dl Zamfirescu. Jurnalistul Emil Georgescu, bătut şi înjunghiat de 28 de ori Cuprinsul teribilului document suna ca o execuţie rece, programată în cele mai mici amănunte. „La punctul 6 se prevedea ca «prin intermediul informatorului Barba Geza (…) va fi organizată molestarea repetată şi aplicarea unor măsuri de corecţie fizică lui Emil Georgescu, în scopul intimidării şi determinării acestuia de a părăsi teritoriul RF Germania»”, a continuat dl Zamfirescu. Ce a urmat se cunoaşte: jurnalistul a fost bătut de mai multe ori şi înjunghiat (a avut 28 de plăgi de cuţit!), dar a scăpat, ca prin minune, de fiecare dată”. Pentru ziarul citat Dinu Zamfirescu mai afirma: „Trădarea faţă de Ceauşescu este foarte bună, dar asta nu înseamnă că Pacepa a ajuns general pentru că era un îngeraş.” si „Pacepa nu a fost făcut întâmplător general, ci datorită unor «merite» faţă de regimul Ceauşescu.”Pana si HotNews, desi incerca sa evite subiectul, din prea mult servilism fata de “cauza”, insereaza in stirea sa si un extras video de la B1Tv, in care Dinu Zamfirescu, presedinte de onoare al IICCMER si membru al Colegiului Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS) face aceeasi afirmatie transanta: ca detine dovezi clare privind faptul ca Ion Mihai Pacepa se face vinovat de crime impotriva umanitatii. (vedeti video mai jos)
Si iata cum operatiunea de dezinformare grosolana si inflentarea a opiniei publice si factorilor de decizie pusa la cale de gruparea de piaristi pacepisti se intoarce singura impotriva clientului si sefului lor, tortionarul Pacepa, agent al politiei politice comuniste si posibil viitor condamnat ineternational pentru crime impotriva umanitatii.
Pentru ca, de peste Ocean, dintr-o publicatie extrem de respectabila in lumea americana, este vorba de National Catholic Register, unde se analizeaza intr-o cronica de carte recenta aparitie editoriala de propaganda si dezinformare a lui Pacepa, din care real este doar titlul – “Disinformation”, ni se reitereaza, intr-un comentariu sec si la obiect, afirmatia noastra si a dlui Zamfirescu privind crimele contra umanitatii de care se face vinovat tortionarul comunist:
“As a Romanian prosecutor, and presently lawyer active also in the the human rights field, I am aware that Pacepa’s crimes will be brought before the International Criminal Court of Justice for crimes against humanity committed for 27 years while he was at the helm of the Romanian Securitate. A young group of honest scholars and human rights advocates are at this time assembling the documentation which will be publicly released this fall in the presence of a number of Pacepa’s victims.”
Interesant, nu? E vorba de un fost procuror care vorbeste si ne informeaza ca, in aceasta toamna, cazul tortionarului Pacepa va fi adus in fata Curtii Penal Internationale pentru crime impotriva umanitatii comise timpr de 27 de ani cat a fost stab al Securitatii. Cu un procuror, dar de la DNA, in mod cert ar trebui sa faca cunostinta in curand si dl. Tismaneanu, pentru fraudele comise impreuna cu dl Patapievici la ICR.
La acelasi articol din “National Catholic Register” – intitulat ‘Disinformation’ and a Dubious Source – aflam inca un comentariu interesant, venit din partea lui Edward G. Stafford, absolvent al National Defense Intelligence College si fost atasat militar la Ambasada SUA din Bucuresti, in prezent pe o functie similara la Ambasada SUA din Ankara:
“I read your piece on NCRegister.com with interest, in particular your references to Larry Watts, Ph.D., whose contributions to cementing Romania’s place in NATO and the Trans-Atlantic community have been under-appreciated. Through his solid scholarship and sound advice, Larry contributed mightily in shaping the post-Communist Romanian leadership’s appreciation for the importance of respect for human rights, positive ethnic relations, and democratic Civilian-Military relations. I know first-hand that his efforts to inculcate democratic values and develop democratic institutions in Romania were invaluable. Given the reliability of Romania as an ally of the U.S. and the West, it is clear that his efforts have borne good fruit. “A fructibus eorum cognoscetis.””
Mergand apoi la un material de propaganda pe tema “invitarii oficiale de catre Guvernul roman” (?!) a fostului securist si nomenclaturist comunist, articol aparut in publicatia americana ca ii face aproape zilnic lui Pacepa apologia infractiunii – este vorba de WMD – aflam un comentariu care pune capac minciunilor in lant distribuite de echipa de zgomote a fostului ideolog si nomenclaturist comunist Vladimir Tismaneanu:
First, Mr. Woolsey specifically contradicted the claim that when he was CIA director Mr. Pacepa admitted to being a KGB agent in Mr. Woolsey’s office. Mr. Pacepa misattributes that allegation to me although I have never written, said, nor insinuated any such thing. Mr. Woolsey trusted Pacepa on this point rather than verifying for himself and now regrets his challenge to my veracity. For my references to Mr. Pacepa and their evidentiary foundations I invite your readers to consult www.larrylwatts.com, www.larrylwatts.blogspot.com or my book With Friends Like These: The Soviet Bloc’s Clandestine War Against Romania (2010).
Second, in Mr. Pacepa’s own words to a 2004 panel that included Mr. Woolsey and Vladimir Bukovsky, “I was a KGB agent for 27 years, I left it 25 years ago” (at https://archive.frontpagemag.com – Symposium: KGB Ressurection). Throughout his writings, including his most recent volume, Mr. Pacepa insists that he received his orders from the highest echelons of the KGB – the definition of a KGB agent.
Third, Mr. Pacepa attempts to besmirch my character by claiming that “Watts had settled in Romania during Ceauşescu’s reign and had worked for Ceauşescu’s brother, General Ilie Ceauşescu.” (Disinformation: 340) I did none of those things. I conducted research in Romania on U.S. Fulbright, IREX, and National Resource grants (and did several stints at Radio Free Europe) on-and-off during 1981-1984. From 1985 on I was conducting research at the Woodrow Wilson Center in Washington, D.C., doing contract work for the U.S. Government, completing doctoral work at UCLA while working as a RAND consultant, and teaching at the University of Washington in Seattle.
Finally, I am not a Romanian-American. I have never requested, nor been granted, Romanian asylum or citizenship. My residence in Romania during the 1990s was driven by my work on inter-ethnic mediation, security sector reform, and that country’s integration into NATO. My residence in Romania continues to be on the basis of temporary visas.
Respectfully,
Larry L. Watts
In concluzie, retineti: Pacepa = crime impotriva umanitatii. De ce vrea sa scape tortionarul: procesul de la Tribunalul Penal International, condamnarea, arestarea si un sfarsit demn de Rudolf Hess. Un Rudolf Hess al “Marelui URSS”.
Istoricul american Larry Watts si-a deschis si un blog personal – de fapt, tot profesional -, pe langa cel in romaneste, de la Adevarul, si site-ul sau, dedicat trilogiei despre istoria secreta a Romaniei, LarryLWatts.com. Astfel, pe noul blog, LarryLWatts.blogspot.com, puteti citi deja opt materiale in engleza despre Dezinformare strategica, KGB, Pacepa, Trianon, s.a.
De asemenea, nu ratati la Ziaristi Online – Intelligence, maine, la 45 de ani de la momentul Praga 1968, analiza profesorului Larry Watts, cu dedicatie pentru romani si adevarul istoric.
Si pentru ca cuplul de comici ratati Pacepa & Tismaneanu are mancarici, le vom oferi cititorilor nostri si un serial despre adevarata fata a “cartitelor” si “conservelor” stricate ale KGB! Pe langa expertul in informatii american Larry Watts, se vor pronunta si cei care l-au cunoscut, direct sau indirect, de la Paul Goma la… altii.
Urmare a unui parteneriat stabilit cu Asociatia Civic Media, portalul Basarabia-Bucovina.Info urmeaza sa dezvolte sectiunea de Arhive printr-un aport important de documente, unele foste secrete si strict secrete, din colectii particulare si din arhive de la Washington, Londra, Paris, Berlin, Viena, Bucuresti, Cernauti si Chisinau, si chiar si Moscova, in privinta capitalei Rusiei, atat prin intermediul bogatului fond documentar accesat de istoricii Gheorghe Buzatu si Ioan Scurtu, cat si prin colaborarea existenta dintre arhivele militare si cele diplomatice ale Romaniei si Federatiei Ruse. In acest sens, pentru acesta toamna avem promisiunea aparitiei unui set de documente de o valoare deosebita, care contine date asteptate de romani de aproape 70 de ani: situatia nominala a prizonierilor romani din URSS. In ce priveste parteneriatele noastre, in tara s-au parafat deja colaborari stranse cu institutiile responsabile, rezultatul urmand sa fie valorificat atat prin intermediul portalului electronic cat si prin alte forme publicistice.
Urmare a parteneriatului cu Civic Media suntem onorati sa publicam, incepand de astazi, in premiera online, documente si studii remarcabile extrase dintr-o lucrare care, fara nicio indoiala, va contribui definitoriu la redefinirea in spatiul public si mediile de specialitate a relatiilor strategice dintre statele membre ale Pactului de la Varsovia aflate sub tutela URSS vs Romania, prin prezentarea lor in forma sa reala si documentata, eliberata de dogme si ideologii straine de stiinta informarii si a istoriei. Este vorba de exceptionalul volum de documente elaborat cu acribie de neobositii istorici basarabeni Gheorghe Negru, fost membru al Comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova, si sotia sa, Elena Negru, intitulat „CURSUL DEOSEBIT” AL ROMÂNIEI ȘI SUPĂRAREA MOSCOVEI – Disputa sovieto-română și campaniile propagandistice antiromânești din RSSM (1965-1989). Publicata anul acesta, sub egida Academiei de Știinţe a Republicii Moldova si cu o prefață a profesorului american Larry L. Watts, lucrarea este recomandată pentru editare de către Consiliul Știinţific al Institutului de Istorie, Stat și Drept al AȘM. Recenzentii primului volum al celor doi istorici sunt Alexandru Moșanu, doctor habilitat în istorie, profesor universitar, membru de onoare al Academiei Române, Ion Șișcanu, doctor habilitat în istorie, profesor universitar, Nicolae Enciu, doctor habilitat în istorie, profesor universitar, Gheorghe Nicolaev, doctor în istorie, conferențiar universitar. Traducerea documentelor a fost asigurata de Gheorghe Chiriţă, redactarea de Alex Cosmescu, machetarea de Sergiu Vlas, coperta fiind realizata de Mihai Bacinschi. Dar cel mai bine va descrie munca neintrecutilor descoperitori ai adevarului pur concentrati in jurul revistei “Destin Romanesc” chiar prefatatorul volumului, dr. Larry Lee Watts:
Prefaţă
Prin munca lor asiduă, istoricii Elena Negru şi Gheorghe Negru încearcă să scoată în vileag operaţiunile sovietice desfăşurate în timpul războiului rece în interiorul RSS Moldoveneşti şi prin intermediul acesteia. Eforturile lor de pionierat au servit drept punct de pornire pentru studii ale savanţilor de pe câteva continente, au deschis noi perspective în cercetarea războiului rece1. Ca şi alte cercetări ale acestor autori, lucrarea „Cursul deosebit” al României şi supărarea Moscovei: Disputa sovieto-română şi campaniile propagandistice antiromâneşti din RSSM (1965-1989) aruncă lumina demult aşteptată asupra uneia din cele mai obscure margini ale războiului rece.
În Occident, despre frontiera dintre URSS şi România se ştia mai puţin decât despre orice altă frontieră sovieto-europeană; era practic necunoscută importanţa ei strategică pentru Kremlin. În parte, această neştiinţă reprezenta rezultatul scontat al unei campanii pe termen lung, de propagandă şi dezinformare, duse de imperiul sovietic încă de la mijlocul anilor ´20. La sfârşitul anilor ´20, Moscova patrona o reţea impresionantă de publicaţii, transmisiuni şi „societăţi basarabene” care practic monopolizase informaţiile referitoare la „Basarabia” şi România în întreaga Europă şi în SUA. Mai mult de un deceniu şi jumătate, această reţea atribuia aproape orice fenomen negativ din regiune „jugului românesc”, influenţând stabil opinia susceptibilă a Europei şi a SUA faţă de o zonă în raport cu care ambele aveau, tradiţional, doar interese terţiare2.
Implicarea mai directă a Washingtonului în Europa şi pe plan global a redus şi mai mult atenţia SUA faţă de această parte a lumii, această neglijare fiind suplimentată de prejudecăţile americane referitoare la impactul determinant al ideologiei şi presupusa uniformitate a comunismului şi a partidelor comuniste din cadrul blocului sovietic. În consecinţă, America nu era la curent cu seria de campanii necruţătoare lansate de Moscova şi de autorităţile sovietice subordonate ei din RSSM – şi descrise în documentele adunate în acest volum de Elena Negru şi Gheorghe Negru – pentru a combate orice reafirmare a rădăcinilor, identităţii şi istoriei comune a românilor şi moldovenilor, care nu susţinea declaraţiile că acest teritoriu ar fi tânjit, de milenii, după încorporarea sa în URSS şi, înainte de asta, în Imperiul Ţarist.
Înţelegerea greşită de către Washington a situaţiei de la frontiera sovieto-română era provocată şi de preconcepţiile derivate din îngrijorarea SUA că, în timpul războiului rece, ar fi putut apărea şi un conflict militar. Ele concentraseră foarte îngust atenţia SUA doar asupra celui mai plauzibil loc pentru o asemenea confruntare – Fulda, la hotarul dintre Germania de Est şi Germania de Vest. Totodată, preconcepţiile respective confereau o mare importanţă strategică, pentru SUA, aşa-zisului „strat nordic” al blocului sovietic (Germania de Est, Polonia şi Cehoslovacia) şi una aproape nulă „stratului sudic” (Ungaria, România şi Bulgaria). Viziunea Kremlinului era alta, fiind influenţată nu doar de lungimea frontierei sovieto-române, ce rivaliza cu cea dintre Polonia şi URSS. Adevărata semnificaţie a acestei frontiere ne este sugerată de amploarea extraordinară a campaniilor sovietice de propagandă antiromânească, reflectată în documentele prezentate aici de autori; campanii ce implicau practic toate instituţiile sovietice de informaţii, cercetări şi educaţie, rivalizând chiar şi cu masivele eforturi sovietice din perioada interbelică.
Desigur, cea mai mare problemă nu era atât politica română, cât puterea identităţii româno-moldoveneşti; rezonanţa istoriografiei române/moldoveneşti, care începea să se iţească de după cortina stalinistă ce o ascundea în Moldova sovietică; caracterul atractiv pentru majoritatea locuitorilor Moldovei al independenţei constructive a României, care provoca, în mod repetat, admiraţia internaţională. Îngrijorarea sovieticilor, generată de această atracţie şi de motivele acesteia reiese clar din aceste documente. Washingtonul nu era informat nici în această privinţă; accesul lui la problemele şi evoluţiile din RSSM se limitau la ceea ce apărea în presa locală, aflată sub un control strict. Şi diplomaţilor americani de la Bucureşti li s-a creat impresia greşită că „Basarabia” şi RSSM aveau doar o semnificaţie minoră pentru România, iar unii specialişti din SUA excludeau chiar şi capacitatea Bucureştiului de a pune o asemenea problemă3. Acest contrast izbitor între interpretarea şi evaluarea SUA şi ciocnirile frontale şi explicite, din aceeaşi perioadă, ale României cu o serie de lideri sovietici, referitoare la istoria, cultura şi identitatea comună a României şi Moldovei a fost descris în detalii şocante în materialele de arhivă publicate anterior de Gheorghe Negru şi Elena Negru, ecoul lor făcându-se simţit şi în aceste documente4.
Autorii şi editorii trebuie felicitaţi pentru această lucrare, care scoate în vileag multe lucruri ascunse, făcând transparent ceea ce, în mod intenţionat, fusese lăsat opac, în contextul problemelor fundamentale ce ţin nu doar de relaţiile sovieto-moldoveneşti, sovieto-române şi româno-moldoveneşti în anii ´60 şi ´70, dar şi de natura şi amploarea războiului propagandistic şi de dezinformare din timpul războiului rece.
Ca şi celelalte studii semnate de ei, acest volum oferă noi perspective şi arii de cercetare referitoare la unele comportamente anterior prost înţelese sau total neînţelese. Şi de această dată, cercetătorii Elena Negru şi Gheorghe Negru au dat o lovitură puternică reprezentărilor şi percepţiilor greşite, introduse în mod fraudulos în această regiune şi care au persistat timp îndelungat.
Larry L. Watts
_____
1 De exemplu, toate documentele anexate la studiul din 2012 al subsemnatului referitor la asemănarea dintre campaniile propagandistice antiromâneşti şi antichinezeşti ale blocului sovietic au fost descoperite şi publicate de Elena Negru şi Gheorghe Negru. Vezi Larry L. Watts, A Romanian INTERKIT? Soviet Active Measures Against the Warsaw Pact’s “Maverick” 1965-1989, Cold War International History Project Working Paper #65, 3 December 2012 la https://www.wilsoncenter.org/sites/default/files/CWIHP_Working_Paper_65_Watts_Romanian_Interkit_0.pdf şi Elena Negru şi Gheorghe Negru, PCM şi naţionalismul (1965-1989): Documente adunate în cadrul programului de cercetări efectuate de către Comisa pentru studierea şi aprecierea regimului totalitar comunist din Republica Moldova, Destin Românesc, nr. 5-6 (69-70), 2010.
2Vezi, de exemplu, Bernard Cook, US Diplomacy Towards the Bessarabian Question and the Soviet-Romanian Crisis Between the End of WWI and the Beginning of WWI, comunicare la conferinţa internaţională The Management of International Crises From 1919 Until Today desfăşurată sub egida Comisiei Internaţionale de Istorie a Relaţiilor Internaţionale – ICHIR, 19-23 septembrie 2012, Bucureşti (Nota Red: Studiul Profesorului Cook urmeaza sa fie publicat si de Basarabia-Bucovina.Info printr-un parteneriat cu Magazin Istoric si cu acordul autorului).
3Aceste ciocniri, deseori violente, erau extrem de bine ascunse de auditoriul occidental, ca şi de cele românesc şi moldovenesc. De exemplu, atunci când a fost întrebat, în cadrul unui interviu, dacă Basarabia/Moldova a reprezentat o problemă pentru România în timpul în care era ambasador în România, în 1973-1977, Harry G. Barnes, Jr. a răspuns „nu”, deoarece „era prea periculos să se vorbească despre asta” şi „majoritatea românilor” probabil „credeau că e imposibil” ca această problemă să fie pusă „în vreun viitor previzibil”. Vezi Harry G. Barnes, Jr. intervievat de Charles Stuart Kennedy, 25 aprilie 2001, „Association for Diplomatic Studies and Training, Foreign Affairs Oral History Project”, 2010 la https://www.adst.org/OH%20TOCs/Barnes,%20Harry%20G.%20Jr.toc.pdf. În 1976, aceeaşi impresie fusese împărtăşită de analistul Vladimir Socor, care emigrase din România în SUA cu doar câţiva ani înainte. Conform lui Socor, „niciodată nu s-a făcut vreo aluzie oficială” sau academică la tema tabu a Basarabiei pentru că ar fi „depăşit limitele testate ale toleranţei sovietice”. Vladimir Socor, The Limits of National Independence in the Soviet Bloc: Rumania’s Foreign Policy Reconsidered,Orbis, vol. 20, nr. 3 (toamna 1976), p. 701-732.
4 Larry L. Watts, The Soviet-Romanian Clash over History, Identity and Dominion, e-Dossier Nr. 28, Cold War International History Project, March 2012 la https://www.wilsoncenter.org/publication/e-dossier-no-29-the-soviet-romanian-clash-over-history-identity-and-dominion. Toate documentele din acest studiu au fost iniţial descoperite de Gheorghe Negru şi publicate, în traducere românească, în studiul său Disputa dintre USSR şi RSR privind tratarea istoriei relaţiilor ruso- şi sovieto-române,Destin Românesc, nr. 3-4 (67-68), 2010.
October 8th, 2013 
VR 
Ziaristi Online:
Posted in 
Tags: 
