Deputatul basarabean Eugen Tomac a anunţat azi, 14 martie 2017, că proiectul său pentru omagierea Unirii Basarabiei cu Ţara a fost votat pozitiv: “Încă un pas mai aproape de Unire. Ziua de 27 martie – Ziua Unirii Basarabiei cu România este, oficial, sărbătoare națională în România. Camera Deputaților a adoptat astăzi, cu majoritate de voturi, proiectul de lege inițiat de mine în acest sens.” Din cei 271 de deputaţi prezenţi, 260 au votat “pentru”, patru s-au făcut că sunt prea ocupaţi şi au ieşit din sală, unul a votat contra şi şase s-au abţinut, ceea ce echivalează cu o opţiune negativă.
Portalul Ziaristi Online s-a interesat pentru Dvs cine sunt stimabilii. Iată Lista Ruşinii:
Benkő Erika este de profesie “politoloagă” şi s-a remarcat deja prin propunerea legislativă ca personalul angajat în unităţi sanitare din “ţinutul secuiesc” să fie obligat să vorbească limba maghiară. Potrivit surselor noastre din Parlament, are o relaţie foarte apropiată cu Marton Arpad, care o instruieşte în profunzime în tainele multilingvismului
Márton Árpád-Francisc – Dinozaur parlamentar – Deputat UDMR de Covasna de 27 de ani (!), susţinător al autonomiei “culturale” şi teritoriale a maghiarilor din România şi ghid curtenitor pentru tinerele talente în devenire
Ignat Miron – Minorităţi, reprezentantul comunităţii Ruşilor Lipoveni din România
Matei Călin Vasile Andrei – PSD, deputat de Maramureş, fost senator membru al Grupului de prietenie România-Ungaria, fost consilier judeţean timp de 23 de ani, soţie Krista Matei
Cobuz Maricela – PSD – o tânără din Suceava, fost medic pediatru (?!)
Năsui Claudiu-Iulius-Gavril – USR, fost “consilier personal” în Guvernul Cioloş, fondator al ONG-elei SoLib – Societatea pentru Libertate Individuală, membră a Reţelei Soros, co-semnatară a apelului Asociaţiei “Secular-Umaniste” din România (ASUR) privind “drepturile ateilor” din România, alături de Fundația Soros, CPE – Centrul Parteneriat pentru Egalitate, Societatea de Educație Contraceptivă și Sexuală, SAR – Societatea Academică din România, CeRe – Centrul de Resurse pentru participare publică, CJI – Centrul pentru Jurnalism Independent, ActiveWatch, Asociația Solidaritatea pentru Libertatea de Conștiință, APADOR-CH, Asociația Umanistă Română, etc, etc (foto via FB)
Vedeţi fotografiile lor şi aflaţi alte date despre proiect la Ziaristi Online
În 1918 situaţia a stat cam la fel, din punct de vedere al diversităţii etnice a celor care s-au împotrivit Unirii.
Din cei 135 de deputaţi prezenţi în Sfatul Ţării, 86 au votat în favoarea Unirii, 3 au votat împotrivă, iar 36 s-au abţinut, 13 deputaţi fiind absenţi. Citirea rezultatului a fost însoţită de aplauze furtunoase şi strigăte entuziaste „Trăiască Unirea cu România!”.
Răposatul Mihai Chiţac, fost ministru de Interne FSN din perioada Mineriadei din Iunie 1990, a invocat în apărarea sa, la Tribunal, o afirmaţie a fostului procuror Monica Macovei, potrivit căreia, la Unitatea de Jandarmerie de la Măgurele, unde erau deţinuţi ilegal şi maltrataţi încontinuu sute de protestatari din Piaţa Universităţii, “nu a văzut nici un act de violenţă”.
Publicată de Varujan Vosganian în 2012 pe blogul său şi reprodusă apoi de mai multe publicaţii online (InPolitics, Cotidianul, Etc), declaraţia lui Chiţac a apărut, normal, şi la Roncea.Ro de unde a fost preluată şi de Radu Tudor. Ce face Mandela de Dâmboviţa? Din toată lista ne dă pe mine şi pe Radu Tudor în judecată, împreună cu Mihai Gâdea, care l-a citat pe colegul lui de trust. De la fiecare vrea câte 10.000 de euro şi, în plus, să ştergem şi postările, adică să rescriem istoria, ca-n Orwell. Dar, cum spunea cineva, nici unul dintre noi n-a dat bani la curve.
Normal, Justiţia Română ne-a dat dreptate: am câştigat Procesul, în numele Libertăţii Presei. Dar “justiţiara” a contestat… Justiţia. Şi a făcut Apel. Pentru că azi am un nou termen îl întreb pe generalul Ion Vasilache: cât mai durează până când vor fi inculpaţi şi procurorii-anchetatori din iunie 1990? Dar “ziariştii” incitatori la violenţe rezultate în crime? De ce trebuie să ne pierdem noi timpul în loc ca Parchetul să-şi facă datoria?
Nu ştiu ce a făcut Macovei pe 13-15 iunie. Naşa şi colega ei de birou, Alice Drăghici, ca şi ziarista Simona Ionescu de la EvZ, susţine că Macovei a eliberat cel puţin un mandat de arestare în alb. Eu nu ştiu. Este de datoria organelor să afle. Ceea ce ştiu eu însă, cu certitudine, este că după ce a luat contactul cu ilegalităţile odioase din Unitatea de la Măgurele, “drept-omnista” Macovei nu s-a dus nici la Europa Liberă şi nici la TVR. Presa şi opinia publică au aflat despre atrocităţile de la Măgurele numai după eliberarea fraţilor Roncea, care au mers direct la România liberă, unde a apărut apoi serialul demascator “Infernul se numeşte Măgurele”. “Justiţiara” Monica Macovei, în schimb, a tăcut. Chitic. Ceea ce, din câte ştiu eu, se numeşte nedenunţare şi complicitate la torturile şi abuzurile inumane de la Măgurele. Intră sau nu în atenţia Parchetului Militar? Eu cred că da.
Haideţi să vedem împreună doar 1% din ce n-a văzut Mandela Macovei la Măgurele:
De altfel, şi astăzi Monica Macovei minte prin omisiune cu privire la rolul ei de procuror în 13-15 iunie. Pe blogul ei de “memorii” prezintă “faptele” astfel: I. 13 iunie 1990. Pe 13 iunie dimineața, în drum spre birou, am trecut prin Piața Universității, care de 52 zile era liberă de comunism. Însă, pe 13 iunie 1990, Piața nu mai era nici a Universității, și nici liberă. Era ocupată de milițieni și de alții, încă nu știm de cine și ce grade aveau. Mulți dintre demonstranți fuseseră retinuți și duși pe la diverse secții de miliție din București, inclusiv din sectorul 1, iar apoi, unii au fost duși la Unitatea Militară din Măgurele. (…)” Atât şi nimic mai mult aflăm despre programul procuroarei din data de 13 iunie 1990. După cum vedeţi, Macovei “uită” să spună că şi ea a fost la Măgurele, dar nu în calitate de anticomunistă ci de anchetatoare a anticomuniştilor din Piaţă. De aici, Macovei sare direct în mai 1991. Şi tot aşa, până azi.
Repet, aşadar: Când vor fi invitaţi la audieri toţi procurorii-anchetatori sau tăinuitori din 13-15 iunie 1990?Au trecut 25 de ani!
Îi solicit public generalului Vasilache, ca după ce o audiază pe “coloneleasa” Macovei să-i transmită rezultatul anamnezei şi dnei judecator Mariana Hortolomei de la Curtea de Apel, ca să scurtăm drumul spre finalitatea actului de Justiţie.
Până atunci, un remember asupra cazului, reprodus din Curentul, 2013 (!):
Iunie 1990: Justițiara Monica Macovei s-a prefăcut că nu observă infernul de la Măgurele
de Vasile Surcel
Venită, parcă, de dincolo de moarte, declarația dată de gen. Mihai Chițac în fața procurorilor, pe 5 iulie 2005, descrie acțiunea Poliției, din punctul lui de vedere. Dar și cu dorința, evidentă, de a-i convinge pe anchetatori că, el personal, n-a avut prea multe tangențe cu ”Mineriada din 13-15 iunie 1990”. De fapt, Chițac trece rapid peste episodul „evacuării” Pieței Universității. Pusă față în față cu relatările zecilor și sutelor de oameni care au îndurat cumplitele efecte ale „operațiunii”, povestea fostului ministru de interne pare un rezumat modest, încropit de o loază repetentă. Totuși, ea are și un merit: reamintește indiferența complice de care a dat dovadă o distinsă doamnă, fost procuror care, acum, se laudă că ar fi întruchiparea intransigenței justițiare.
Măsuri de salubrizare
De fapt, povestea lui Chițac este „cuminte”, mai că ai crede că e depănată de Ion Iliescu însuși: „Potrivit măsurilor stabilite, în dimineața de 13 iunie la ora 04,30, concomitent cu formarea cordoanelor de blocare a străzilor, s-a trecut la reținerea și îmbarcarea în autobuze a persoanelor care dormeau în piață. Acțiunea a fost condusă de șeful IGP, gen. Diamandescu și de șeful Poliției Capitalei, gen. Bâtlan și a durat aproximativ o oră și jumătate. Imediat după eliberarea pieței unitățile de gospodărie comunală au întreprins acțiuni de salubrizare a zonei”. Poate că deja am uitat dar, și în dimineața de 22 decembrie 1989, forțele de ordine comuniste au „salubrizat” străzile Capitalei. Iar atunci, asta a însemnat că au spălat cu furtunul sângele victimelor ucise în noaptea precedentă. Conform „Planului” supervizat de Iliescu, Petre Roman et comp în diminața de 13 iunie 1990, Piața Universității a fost luată cu asalt de 1480 de polițiști, plus alte cîteva sute de oameni din alte categorii de personal militar. Cu cine s-a confruntat această oaste, înarmată până în dinți? Scris chiar de mâna lui Chițac, cu tot cu ortografia lui de general format în regimul comunist, răspunsul ar putea fi considerat de-a dreptul hilar, dacă nu am fi aflat despre dramele petrecute atunci „Au fost reținute 276 de persoane care dormeau în piață, pe trotuare, în corturi, în tomberoanele destinate colectării gunoaielor, care au fost transportate la Măgurele”. Adică oștirea pusă în mișcare la ordinul lui Iliescu și ai lui, s-a luptat cu boschetarii „care dormeau în tomberoanele destinate colectării gunoaielor”? Se pare că da! În schimb, nici până înziua de azi, anchetatorii nu l-au întrebat nici pe Iliescu ori pe vreunul dintre acoliții lui, de ce au dorit și până la urmă au și reușit, să asmută, din nou, Armata împotriva propriului său popor. Victimele care au trecut prin iadul cumplit al acelei dimineți relatează că, atunci, în corturi nu mai erau decât vreo 10-15 greviști ai foamei, care au fost luați pe sus „cu fulgi cu tot”. Iar restul până la cei 276 de arestați au fost, de fapt, trecători matinali care și-au manifestat indignarea față de duritatea nejustificată a acelei intervenții în forță. Chițac spune că aceștia au fost duși la Măgurele. Este vorba despre unitatea de jandarmi care, pe atunci, funcționa în comuna Măgurele. În declarația sa Chițac a mai menționat: „Precizez că acțiunea din dimineața de 13 iunie a fost supravegheată de mai mulți procurori care nu au constatat violențe sau alte încălcări de legi din partea Poliției și au hotărât eliberarea reținuților”. Ei bine, printre acești anchetatori s-a numărat și, pe atunci încă tânăra, Monica Macovei. Implicat în mod direct fiind în acele evenimente, Mihai Chițac nu poate fi considerat o „sursă” îndeajuns de credibilă în această privință. Probabil conștient și el însuși de asta, Chițac a preferat să le relateze procurorilor ceea ce Monica Macovei povestise, ea însăși, într-o declarație publicată în numărul 1495 din 29 mai 1997 a cotidianului „Evenimentul zilei”.
„Biblioteca“ de la Măgurele
În acel interviu europarlamentarul justițiar spunea: „Am luat contact cu problema Piața Universității în mai multe etape. Prima etapă a fost în ziua de 13 iunie 1990. Eram procuror la fosta Procuratură a Sectorului 1 și, împreună cu alți doi colegi de la aceeiași unitate, am fost trimiși la Unitatea Militară de la Măgurele, unde am întâlnit câțiva colegi de fosta Procuratură a Municipiului București: Alexandru Țuculeanu, Cornel Popescu, Emil Dinu. La Măgurele am văzut în curtea unității că cei ridicați din Piața Universității stăteau la mese și scriau declarații sub suprevegherea unor polițiști”. Mai că-ți vine să crezi că, din greșală, Monica Macovei ajunsese atunci undeva, în liniștea și pacea unei săli de lectură de la Biblioteca Academiei. După aceasta urmează o afirmație de-a dreptul aiuritoare: „Nu am văzut nici un act de violență. Citind aceste declarații am spus: Nu rezultă comiterea nici unei infracțiuni, toată lumea pleacă acasă”. De ce aiuritoare? Simplu: pentru că în acea vreme Macovei era, după cum și ea spune, doar un simplu executant, procuror al unui Parchet de sector. Fostul procuror Țuculeanu ne-a relatat că, atunci, la Măgurele au fost trimiși procurori de la toate eșaloanele, inclusiv de la Parchetul General. Toți oameni cu poziții ierarhice importante, cu mare putere de decizie. În aceste condiții cum să credem că putea Macovei să-i ocolească și să dispună peste capul „granzilor” că „toată lumea pleacă acasă”? Există două posibilități: ori ea a mințit în acea declarație și doar s-a „dat mare” atribuindu-și o putere de decizie pe care nu o avea. Ori spune adevărul, caz în care atunci ea a acționat conform principiului „funcția bate gradul”. Bineânțeles că, în acest din urmă caz ne putem întreba, pe bună dreptate, cine era și cine este cu adevărat, Monica Macovei? Și mai ales, cât de importantă o fi fost, atunci, „funcția” ei?
Infernul
La Măgurele, Monica Macovei a văzut doar liniștea specifică unei biblioteci, în care cei aduși acolo, își scriau liniștiți, lucrările de doctoarat, suprevegheați „părintește” de pulanele unor foști milițieni în care domnia sa a văzut doar niște erudiți „bibliotecari”. Rememorând acele vremuri, unul dintre cei care au trecut pe acolo are amintiri cumplite care l-au marcat pentru restul vieții sale: „Traseul până la unitatea de securitate de la Măgurele, a fost un coşmar. În dubă totul era un vaiet, oamenii gemeau, îşi căinau rănile şi soarta, îl blestemau pe Iliescu şi se fereau de mine, fiecare cu durerea sa… eu eram disperat că nu mai văd, mă târam orbecăind pe la picioarele lor şi încercam să-mi fac loc pe pipăite, nişte mâini m-au tras în sus şi m-au sprijinit de ceva, nu reuşeam să-mi şterg sângele care se usca şi îmi creponase faţa umflată, îmi ardea tot corpul, dar parcă nu mai simţeam nicio durere, mă invadase o spaimă teribilă, viscerală – chiar nu mai vedeam, degeaba îmi frecam ochii, lumea devenise opacă. Acesta a fost momentul cel mai nasol, disperarea orbirii îmi luase minţile, îmi doream să mor pe loc, ideea unei vieţi de orb, mutilat şi olog mi se părea o variantă nefezabilă şi relativ lipsită de atractivitate. M-am strâns de gât încercând să mă sufoc, dar nu puteam să-mi mai strâng degetele, aveam mâinile cam zdrobite, nu-mi simţeam braţele – încă un pocinog, ce artist mai poate picta cu degetele betegite? Camionul/dubă care ne hurduca precum pe nişte cartofi s-a oprit la un moment dat cu scrâşnete de frână şi oamenii se buluceau să iasă, erau traşi şi aruncaţi pe jos, se lătra la ei şi m-am trezit şi eu smuls şi buşit de asfalt, eram complet orb şi dezorientat, am încercat să mă ridic împleticindu-mă când mi-a răsunat ca o împuşcătură după ceafă şi brusc cu un ochi am întrevăzut un fel de străluminare – vedeam ca prin ceaţă ceva! Am căzut iarăşi şi am încasat pe spinare încă o serie de lovituri – eram însă inundat de bucurie şi recunoştinţă, râdeam iarăşi „ca un drogat“ – ceva se întâmplase, şocul izbiturii de ciomag mi-a adus o dâră ceţoasă de vedere. Un şir de soldaţi oligofreni ne însoţea pe bucata de drum de la camion la uşa lagărului – garajul unităţii de la Măgurele – izbindu-ne cu cozi de lopată şi lătrând din răsputeri la noi ceva neinteligibil – totul era foarte mişto: eram totuşi în viaţă, ologit şi damblagit, semichior, dar întrezăream lumina…” Cam așa a a arătat, în realitate, cazarma de la Măgurele unde Monica Macovei a văzut liniștea unei săli de bibliotecă.
Relatrea generalului Chițac continuă prin menționarea faptului că „Între orele 13,30-16,00, acțiunile turbulenților s-au intensificat trecându-se la acte agresive turbulente directe, prin lovirea polițiștilor din cordoane cu pietre sau alte obiecte contondente și la incendierea mașinilor de poliție și autobuzelor folosite pentru blocarea unor străzi. Pe măsură ce situația din Piața Universității devenea din ce în ce mai explozivă, am telefonat de mai multe ori la sediul FSN, care prin neaducerea muncitorilor lăsase piața goală. Nu am reușit să vorbesc cu domnul Iliescu sau cu NS Dumitru, secretara acestora îmi spunea să mai aștept, că muncitorii sunt pe drum iar liderii respectivi nu sunt în local”. Bineînțeles că nu suflă nici măcar un cuvânt despre convorbirea telefonică prin care era anunțat că polițiștii și-au dat foc la autobuze, așa cum ne-am înțeles”. În urmă cu vreo trei săptămâni, distinsul avocat Doru Viorel Ursu, cel care l-a înlocuit pe Chițac în fruntea MI a încercat să explice că acel „ne-am dat foc la autobuze” era o expresie de neputință, oarecum similară cu argoticul „Ne-am dat foc la valiză”. Penibilă explicație. Pe imaginile filmate în acea dupăamiază se vede clar cum un scutier aruncă o sticlă incendiară asupra asupra unuia dintre autobuzele Poliției. Poate că, dacă tot vrea să redeschidă și „Dosarul Mineriadei”, domnul general Vasilache va pune pe cineva să se uite cu atenție și la acele filme.
Monica Luisa “Mandela” Macovei, fost procuror comunist implicat ulterior şi în Mineriada din 13-15 iunie 1990, a decis propagandistic să dea în judecată trei ziarişti care, conform actului de Chemare în judecată, ar fi regizat o “campanie de presă” prin “acuzaţii mincinoase” şi “declaraţii denigratoare şi defăimătoare” (sic, să mai pună mâna pe manualul de Limba română, şi ea şi avocata ei!). În Cererea de Chemare în judecată, înregistrată la Registratura Tribunalului Bucureşti pe 1 august 2014 se arată în ce consta aşa-zisa “campanie de presă” “defăimătoare şi denigratoare” (sic, din nou): Victor Roncea este “vinovat” ca a postat pe blog un Document folosit la procesul său de inculpatul Mihai Chiţac, fostul Ministru de Interne al lui Ion Iliescu şi Petre Roman, în care acesta se apăra folosindu-se de o declaraţie a fostului procuror Monica Macovei, care afirma, textual, că la Unitatea de la Măgurele, unde a fost trimisă pentru anchetarea protestatarilor arestaţi în 13 – 15 iunie 1990, “nu a văzut nici un act de violenţă“; Radu Tudor era acuzat că a preluat acest document şi l-a însoţit de un mic comentariu (Monica Macovei, procuror-anchetator la mineriada din Iunie 1990); iar Mihai Gâdea că l-a prezentat într-o emisiune.
“Campania” fiind finalizată, la proces, martora de serviciu, o subalternă a actualei europarlamentare, pe numele ei Stancu Constantinescu Marilena, a susţinut că toţi colegii europarlamentari ai cunoscutei activiste homosexuale au fost ultragiaţi de afirmaţiile publicate de blogurile Roncea.Ro, Radu-Tudor.Ro şi prezentate de Antena 3 iar doamna Monica Macovei a plâns. Pentru aceasta şi pentru faptul că nu i-am publicat “Dreptul la replică”, conform deontologiei profesionale, şefa asociaţiei de locatari de la blocul M1o din Tudor Arghezi, ne cerea drept despăgubiri “morale” 10.000 de euro de căciulă. Doamna Judecător a fost curioasă dacă Monica Macovei a solicitat şi trimis acest “Drept la replică” celor incriminaţi, spre publicare. “Nu”, a zis martora lui Mandela, adevăr grăind, prin gură păcătoasă.
Acestea fiind zise, în urma unui discurs elocvent al avocatului Mihai Mustăciosu, reprezentantul celor doi ziarişti Intact, şi a pledoariei mele, care m-am auto-reprezentat 🙂 procesul s-a încheiat, spre pronunţarea Doamnei Justiţii. Care a decis: Monica Macovei rămâne ceea ce este – fostă procuroare comunistă şi procuror-anchetator la Mineriada din 13-15 iunie 1990. Instanţa a respins, ieri, 6 iulie 2015, acţiunea tovarăşei Monica Macovei, ca neîntemeiată. Încercarea acesteia de a-şi recosmetiza trecutul – ca în cazul Şova cu tatăl general care era “doar” colonel Secţia Militară a CC al PCR – a fost strivită. Speranţa ei de falsificare a adevărului a căzut la pământ. Libertatea presei a învins! S-a convins, oare, că s-a înşelat (dacă nu, sunt dispus să-i public “dreptul la replică” 🙂 )?
PS: Nu degeaba zicea colegul ei de fabulă care a tot umflat broscuţa că “macoveismul este o formă prostească a băsismului”. – 🙂 🙂 🙂
PPS: Când începe DNA căutarea şi găsirea banilor negri din campaniile PDL, milioanele murdare de euro care au făcut-o şi pe madam Mandela Macovei europarlamentară???
După ce i-a dedicat şefulul SRI un pamflet antologic ce ar putea fi intitulat “Băi, George” – de fapt o provocare contondentă la duel verbal în care realizatorul TV Radu Moraru face dezvăluiri fulminante din culisele subputerii -, Elena Udrea, aka “Băsescu-5%“, ca o veritabilă Văduvă Neagră, şi-a înfipt trompa plină de venin în pulpa creatorului emisiunii şi postului Naşul TV.
Mă leagă de Radu Moraru atât o simpatie personală cât şi o soartă comună. Ambii l-am susţinut pe Băsescu atunci când era singur, de pripas, ca un câine vagabond, cu blana udă şi coada între picioare, lipit cu botul de vitrina B1 de pe Calea Victoriei, privind jigărit, cu jind, la studioul lui Radu Moraru, care, de altfel, i-a şi adus victoria.
Ambii am refuzat funcţii de subordonare propuse de aceeaşi Elena Udrea, unul la CNA, altul, după cum dezvăluie azi Radu Moraru, la TVR. E adevărat că mi-a făcut cu ochiul propunerea, mai ales că a venit într-un moment când muream de foame, după ce fusesem ras, în prealabil, din presa “centrală”. Dar, la un “second thought”, am zis “pas”: prefer să ramân liber!
Ambii am fost apoi, executaţi, în mod similar, fiecare la nivelul lui. Îmi aduc aminte ca acum discuţia cu şeful şi adjunctul unui serviciu foarte apropiat preşedintelui Băsescu, pe care am avut-o, la o masă cu bucate de protocol, într-o vilă “conspirativă” din Primăverii (care, în paranteză fie spus, mie îmi era mai cunoscută decât lor). Arătându-mi spre şef, după prânz, de pe terasa ce dădea spre curtea lui Iliescu, adjunctul, la rândul lui şef al unei structurii importante, îmi spune: “E foarte bun şeful, dar şi când îl supără cineva… imediat îl scoate din peisaj. Harşt! şi gata, a dispărut!”
Să fie foarte clar: fără Radu Moraru Traian Băsescu nu ar fi ajuns din nou preşedinte, în 2009. Şi-atunci Elena Udrea ce-ar fi fost? Păi acelaşi lucru: o fostă, actuală şi viitoare paraşută. Deja cam trecută…
“Orgoliosi, politrucii astia. Daca te lasi racolat sunt stapanii tai, daca ii refuzi nu se lasa pana nu te distrug. Iar daca ii bagi putin in cerneala si ii pui la gazeta se zburlesc imediat de zici ca i-ai injurat de mama!
Hai, fa, Udrea, nu te mai da rotunda, ca ai mai vandut TVR-ul si altora! Scuze ca iti vorbesc ca Ponta, dar am impresia ca doar asa ma intelegi, cand vorbesc pe limba voastra de politruci care ati nenorocit aceasta tara”, îi răspunde, pe limba ei, Radu Moraru.
Un PS şi pentru idealistul Radu Moraru: Când te-ai fript cu Băse crezi că komisara lui, Mandela, e mai brează!?
Iat-o şi pe Văduva Neagră, pe vremea când statea şi la coada lui Moraru, nu numai a lui Băse:
Acum, părerea mea asta e: ştiind că nu vor mai avea nici o şansă de a mai candida vreodată, asistăm, de fapt, în cazul celor doua “primadone” ale “erei Băsescu”, Elena Udrea şi Monica Macaca, la cântecul lor de găini bete, că numai lebede nu se pot numi… după cum se vede cubochiul liber.
Aproape 10 ani i-au trebuit lui Traian Băsescu ca să-şi dea seama – şi să şi recunoască – că Monica Macovei şi Mihai Răzvan Ungureanu – pe care chiar el i-a ridicat până unde nu ar fi ajuns nici cu prăjina lui Soros şi trambulina lui Rich – sunt nişte profitori fără de caracter. Nu a făcut acelaşi lucru, încă, şi cu Cristian Preda, profesoraşul utecist, care, acum, că s-a văzut cu sacii în căruţă, respectiv o pensie de 4000 de euro pe lună şi pe viaţă de la Parlamentul European, şi-a permis cu nesimţirea-i caracteristică să o felicite pe Monica Moscovei că candidează la Preşedinţie, trecându-l cu vedere pe propriul candidat, al PMP, Cristian Diaconescu, şi în pofida remarcilor dure ale preşedintelui României, totodată preşedinte de onoare al PMP, faţă de candidatura Macoveei.
Iată însă că fiica mai mică a preşedintelui, Elena Băsescu, repară onoarea familiei, a celei politice, şi se ridică la luptă dreaptă, demnă de războiul Troiei, contra unei persoane care i-a mâncat ultimii 10 ani de viaţă ai tatălui ei: Elena Udrea. Bravo, Elena Băsescu! Demult aşteptam acest moment, pe care l-am previzionat, la fel ca şi cazurile mai sus menţionate.
Motivul oficial, spus cu subiect si predicat pe Facebook, este legat de faptul că Elena Udrea – devenită peste noapte şefa PMP, după scena cu perdeluţa trasă PDL -, a interzis strângerea de semnaturi pentru acelaşi propriu candidat prezidenţial ignorat de Cristian Preda, până în prezent adunându-se doar 7000 (!) din cele 300.000 anunţate. Semnalul de revoltă a fost dat de Elena Băsescu încă de zilele trecute, când a comentat demisia unui membru al PMP, cu un apropo direct către ţintă: “din păcate pentru cei care conduc Partidul Miscarea Populara”… Clar, e momentul să fie ruptă pisica-n două!
Ce va face însă bunicuţul cu girofar? Iata, a ajuns la momentul-cheie al carierei sale, dacă pot spune aşa, ţinând cont că nu a reuşit de-a lungul acesteia să desparta prea clar viaţa personală de cea politică. Către cine se va îndrepta: către Elena sau către Elena? Va alege o victorie, între ghilimele, à la Priam sau una à la Pirus ( a nu se confunda cu Priapus)?…
Pentru mine însă, mai apare o speranţă, la capătul tunelului, vorba cuiva: dacă Băsescu se leapădă de Udrea, e clar că urmează la rând şi fufa ‘telectuală Patapievici si poate chiar şi bătrâna cocotă ‘olitoloagă Tismăneanu ! Dar, vorba altcuiva: şi la ce ne-o (mai) folosi?
Pornind de la o remarca pe Facebook si o postare a autorului blogului Politica ta, m-am gandit ca este corect sa se ofere romanilor cifrele reale ale acestor alegeri, nu mizeriile cu procente grase bune de intoxicat “fraierii” de romani care se mai uita, inca, la televizor.
Asadar, Traian Mitrica aka Mos Califar dixit: ” #artimeticapentrublonde: 7% din 30% participare fac exact 2% din total electorat.” Si observatia sa: “nereprezentativitatea datorata absenteismului . 40% din 30 % prezenti fac exact 12% din electorat. Ieftin, tare ieftin si e valabil pentru toate partidele.”
Asadar, ne-am lamurit cu vreo doua: conform rezultatelor aproape finale, PMP lui Traian Basescu si Elena Udrea are, de fapt, sub 2%! Iar PSD-ul plus Partidul-in-civil si Partidul-televizor putin peste 10% din electorat!
De “Forta” prezidentiabilului lui Traian Basescu si Andrei Plesu, Razvanel Ungureanu, ce sa mai vorbim? Are un procent zdrobitor, cam de la piciorul broastei in jos, undeva intre 0,6 – 0,7 % din electoratul roman. Daca nu a candidat in Ungaria, ca colegul lui Tokes (de care, apropo, nu am scapat!)…
Cred ca s-a cam spus totul, la aceste alegeri, despre reprezentativitatea clasei politice din Romania. Aceasta este de-a dreptul nula!
Asadar, conform Biroului Electoral Central, din totalul de alegători înscrişi în listele electorale, respectiv 18.219.749 s-au prezentat la urne 5.911.232, reprezentând 32,44%.
S-au înregistrat 5.566.005 de voturi valabil exprimate (94,15%), iar 344.980 (5,83%) au fost declarate nule – dintre care cele mai multe sunt ale celor care au protestat anulandu-si votul. Daca adaugam aceste procente la cele ale romanilor care nu au votat, respectiv 67,56 %, ajungem la un procent de aproximativ 73%, care reprezinta romanii anti-politica, condusi de niste tupeisti care se umfla in pene desi, la un loc, de abia trec cu putin peste un sfert din electoratul roman.
Este adevarat, la alegerile “europene”, procentul de participare este intotdeauna mai scazut. Dar aceasta inseamna ca poate ar fi cazul sa ne regandim prezenta in UE, daca peste 70% dintre romani nu sunt interesati de ea. Pe de alta parte si aceste alegeri sunt reprezentative la nivel national, dupa cum se vede in Franta, unde partidul castigator, Frontul National, al fiicei lui Le Pen, cere, dupa rezultatele la europarlamentare, dizolvarea Parlamentului si alegeri anticipate. Ce este de notat: din Romania lipseste un partid anti-european, “eurofob”, asa cum exista in majoritatea “tarilor civilizate”, desi pentru un sistem sanatos ar fi necesar. Acum, sper sa nu infiinteze SRI unul peste noapte…
Alianţa PSD-UNPR-PC a obţinut 37,60 % din voturile exprimate la alegerile europarlamentare, fiind urmată de PNL cu 15 %, PDL cu 12,23 %, independentul Mircea Diaconu cu 6,81 %, UDMR cu 6,30 % şi PMP cu 6,21 %, potrivit rezultatelor parţiale anunţate, luni după-amiază, de Biroul Electoral Central.
REZULTATE ALEGERI EUROPARLAMENTARE
BEC, Ora 17, luni, 26 mai 2014, via Mediafax, dupa centralizarea rezultatelor scrutinului din 18.721 secţii de votare (99,99 la sută).
Potrivit rezultatelor parţiale, Alianţa PSD-UNPR-PC a obţinut 2.093.032 de voturi, PNL – 835.453 voturi şi PDL – 680.759 de voturi.
Candidatul independent Mircea Diaconu a fost votat de 379.528 de alegători, UDMR a primit 350.659 de voturi, iar PMP – partidul lui Traian Basescu si Elena Udrea – a obţinut 345.908 de voturi, mai putine decat Mircea Diaconu, dupa cum se observa. (Acum, ma gandesc serios ca acest esec triumfalist se datoreaza exclusiv faptului ca de pe afisul PMP a lipsit celebru Bikey Papahagi! 🙂 )
Restul competitorilor nu au trecut pragul electoral.
Partidul Poporului Dan Diaconescu a obţinut 204.289 voturi (3,67%), Partidul România Mare a primit 150.468 voturi (2,70%), Forţa Civică a prezidentiabilului lui Traian Basescu & Andrei Plesu, Mihai Razvan Ungureanu, cu el cu tot in cap de lista – 145.184 de voturi (2,60%), Partidul Ecologist Român – 64.230 (1,15%), Alianţa Naţională a Agricultorilor – 53.264 (0,95%), Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat – 49.978 (0,89%), Partidul Verde – 19.125 (0,34%), Partidul Noua Republică al tutarului Monicai Macovei, ciumpalacul lui Andrei Plesu, Mihaita “Horia” Neamtu – 15.419 (0,27%), Partidul Dreptăţii Sociale – 13.536 (0,24%) şi Partidul Alternativa Socialistă – 9.802 (0,17%).
Voturile obţinute de candidaţii independenţi sunt: Iulian Capsali Pericle – 49.609 (0,89%), Peter Costea – 41.271 (0,74%), Georgiana Corina Ungureanu – 27.320 (0,49%), Paul Purea – 11.317 (0,20%), Dănuţ Liga – 10.648 (0,19%), Valentin Eugen Dăeanu – 8.748 (0,15%) şi Constantin-Titian Filip – 6.458 (0,11%).
Aceste rezultate au fost comunicate după centralizarea proceselor verbale din 96,18% din secţiile de votare, a precizat purtătorul de cuvânt al BEC, Marian Muhuleţ.
Sambata aceasta, la Constanta, un tip, Adrian Zglobiu (!), s-a gandit sa-i incheie cariera lui Traian Basescu de presedinte al Romaniei cu un scuipat. Zis si facut. Sigur, nu-i frumos. Dar asa se scrie istoria: cu bune si cu rele. Iar scuipatul asta va ramane consemnat intr-o pagina, destul de nebuloasa, din istoria Romaniei. Acum, daca e sa interpretam gestul in spiritul evangheliei de azi, din Duminica Orbului – cand Mantuitorul unge cu scuipat si tina ochii orbului -, poate tipul asta, Zglobiu, cine stie?, a vrut de fapt sa-l ajute pe Basescu sa vada mai bine… ce va urma.
Conform previziunilor lui Mihai Tociu si la aceste alegeri au iesit tot… “euro-mustele”, dintre care cea mai mare purtatoare de “euro-muste” este si cea cu cele mai numeroase si imense bannere electorale, plesti hidoase dar care, fara indoiala, l-au facut invidios si pe Ceausescu.
Independentul Iulian Capsali, candidatul familiei traditionale, a fost surclasat de independentul Mircea Diaconu, care a beneficiat de reclama majora asigurata de Antena 3 si care, spun unii, este crescut ca posibil iepuras pentru prezidentiale. Aste e. Asa a vrut Dumnezeu. Iulian Capsali are acum posibilitatea sa-si numere voturile si sa vada ce poate sa faca cu ele, de-acum incolo.
Intorsi la euro-mustele care au invadat instantaneu (si) ecranele tv, ne amuzam cu B1, postul parasutistelor clandestine, care titreaza, la cele 41-42 de procente ale “mumei mustelor”, USD: “PSD, doar 2 milioane de voturi”. Desigur, PMP-ul reprezentant in trup si suflet de Elena Udrea, miscarea pentru care presedintele Traian Basescu si-a pierdut si vocea in aceasta campanie electorala, a avut un “rezultatul foarte promitator”: 6-7 procente. Adica “doar” vreo… 300.000 de voturi.
Acesta a ajuns sa fie electoratul presedintelui Romaniei, Traian Basescu, si al alesei sale, Elena Udrea: 300.000 de cetateni, intre care se numara si basarabenii pacaliti sa voteze un antiroman ca Cristian Preda, cocotat in varf de lista dupa ce l-a injurat pe Eminescu in paginile “Dilemei” lui Andrei Plesu. Teodor Baconschi, alt baiat rasat facut diplomat de Andrei Plesu si Traian Basescu, aflat, si el, undeva, pe lista PMP, in spatele lui Preda, a esuat lamentabil, din nou, “doar” pentru a treia sau a patra oara. Un alt ales, cu “staif”, Mihai Razvan Ungureanu, pe care Traian Basescu l-a numit, la recomandarea lui Andrei Plesu si a sponsorilor lui, ministru de Externe, sef al SIE si prim-ministru si pe care l-a propus in cateva randuri ca “prezidentiabil”, a fost… neantizat la aceste alegeri. Pur si simplu, a disparut ca unguentul la soare, de manuta cu clona lui mai mica si mai tembela, Mihaita “Horia” Neamtu. Dar sa nu va mirati daca maine apar din nou, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, emitand isteric, pe voci pitagaiate, noi pretentii grandomane de “lideri ai dreptei”… Cum era sloganul electoral al “Noii Republici”: “Ne gasesti la 9”!? 🙂
Scuipatul zglobiu de la Constanta a fost ca apa de trandafir pe langa ce a primit azi, intre ochi, sistemul guvernat de Traian Basescu cu alesii lui Andrei Plesu. Cine seamana vant culege furtuna. Si invers.
March 14th, 2017 
VR 
Posted in 
Tags: 
