După ce a anunţat că va candida din partea Alianţei Noastre România a lui Marian Munteanu pentru Camera Deputaţilor la Bucureşti, Dan Tanasă, tânărul militant pentru drepturilor omului din Harghita si Covasna, a avut parte de mii de încurajări din partea românilor dar şi de o ură sporită din partea ungurilor.
Expresia acestei uri viscerale venite din partea unor “tătari cu cap de câine” – ca să-l cităm pe Eminescu – s-a materializat printr-o acţiune de batjocorire a lui Dan Tanasă, într-o piaţă publică din Ungaria, în aplauzele “Diviziei Secuieşti” şi a oficialităţilor oraşului Nyíregyháza, chiar în data de 1 decembrie, Ziua Națională a României.
Autorul mizeriei: fascistul maghiar Csibi Barna, devenit cunoscut după ce i-a batjocorit într-un mod similar şi pe Avram Iancu şi pe Eminescu, personaj de cavernă acţionat în judecată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru promovarea ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe, prin propagandă, săvârşită prin orice mijloace; utilizarea în public a simbolurilor fasciste şi rasiste şi deţinerea, în vederea răspândirii sau vânzării, de simboluri fasciste şi rasiste.
Marian Munteanu i-a transmis însă candidatului său să stea liniştit, că scuipatul ungurilor va fi curăţat de votul românilor, pe 11 decembrie.
Dan Tanasă aminteşte: Băieții de la Sky News nu sunt la prima acțiune de defăimare a României. Tot Sky News a lucrat și în martie 1990 când românul Cofariu, mutilat cu bestialitate de maghiari la Târgu Mureș, a fost prezentat Europei ca fiind un student maghiar bătut de români.
#SkyNews reporting from Orașul Târgu Mureș in 1990: Romanians are killing Hungarians. But the victim was… Romanian: Mihaila Cofar. “Ambitious” reporting, same as in #StuartRamsay case. Disgraceful journalism!
Aşadar, repetăm: #SkyNews a “operat” si la Targu Mures in 1990 cand l-a prezentat pe romanul maltratat bestial de unguri drept… maghiar. Acum, dupa cum se vede, tot pe mana ungureasca au lucrat. De data asta sper sa si plateasca! Se aude la MAE?
UPDATE: Asociatia Civic Media a hotarat sa-i acorde lui Stuart Ramsay – care o tine langa cu “super-reportajul” lui – Diploma Speciala de “cel mai penibil jurnalist britanic al tuturor timpurilor”. Diploma ii va fi transmisa prin intermediul Ambasadei Britanice, de la care asteptam scuzele de rigoare, in lipsa celor care trebuiau sa vina, pana acum, de la Sky News.
Asa am fost extras din Piata Universitatii pe 14 iunie 1990. Posibil sa fiu chiar eu si colegii din Arhitectura in aceasta masina
Nu ştiu cui aparţine această fotografie dar aş vrea să-i mulţumesc. Exact aşa am ieşit şi eu din Piaţa Universităţii, în dimineaţa zilei de 14 iunie 1990, înghesuit în spate de ofiţerul care ne-a scăpat de linşaj, împreună cu alţi trei colegi din cei aflaţi în lista de mai jos. Ar putea fi chiar Dacia noastră salvatoare. De aici am ajuns încarceraţi la Guvern şi apoi la Unitatea de jandarmi de la Măgurele, “în genunchi, cu mâinile la ceafă şi faţa la perete”. Cât puteţi să staţi aşa? Cu câte o ţeavă de aruncător de grenade pe spate la fiecare aplecare a coloanei… Ce ziceţi de trei zile? Pe lângă ce lăsasem în urmă ajunsesem în rai…
Revenire: Şi totuşi nu e chiar aşa. Un alt tânăr a fost cu mult mai chinuit, fiind atârnat cu cătuşele de un stâlp şi bătut sistematic. Mai multe femei au fost violate. A fost oribil.
Se mai poate scrie ceva nou despre Mineriada din 13 – 15 iunie 1990? O-ho! Şi încă cum! Este suficient să te apuci să studiezi puţin Dosarul Mineriadei – de care a fost deposedat recent magistratul militar Ion Vasilache, printr-o pensionare cam forţată şi cel puţin ciudată -, pentru a descoperi noi şi noi informaţii, care conturează ipoteze cu ramificaţii din ce în ce mai apropiate de… Moscova. De ce n-au intrat până acum jurnaliştii patriei între zecile de mii de file ale Dosarului Mineriadei? Habar n-am! Comoditate? Habarnageală? Deprofesionalizare? Cel mai probabil toate la un loc. Eu unul am avut ocazia sa stau pe Dosar, chiar şi la propriu, în mai multe rânduri: când am adus împreună cu Liga Studenţilor zeci de declaraţii şi mărturii; apoi pe vremea când Dan Voinea îl fuşerea; cu ocazia audierilor şi declaraţiilor repetate de-a lungul anilor; pe holurile instanţei cât şi, mai recent, pentru a-mi satisface nevoia de a aprofunda aspecte pe care le cunoşteam, din stradă şi din alte documente la care am avut acces de-a lungul anilor, dar nu şi din mărturiile protagoniştilor de la vârful sistemului de represiune. Aşa că am solicitat, pentru documentarea mea şi a Asociaţiei Victimelor Mineriadelor din România, cât şi pentru edificarea unei doamne judecătoare, toate declaraţiile fostului ministru de Interne, Mihai Chiţac (foto), date în acest Dosar. Ce am descoperit mi-a reconfirmat presupunerile.
“Teroriştii” au acţionat şi pe 13 iunie
Da, am văzut morţii lui 13 iunie 1990, cel puţin trei, împreună cu fratele meu. Unul a murit în braţele noastre. Dragoş Drumea. Împuşcat în gât. Era noaptea de 13 spre 14 iunie, orele 2 şi ceva… Mai trăisem astfel de situaţii cu doar şase luni în urmă, în decembrie 1989. Am transportat atunci muribunzi şi răniţi la Spitalul de Urgenţă, doar pentru a fi aproape împuşcat ca “terorist”. Da, am scăpat cu viaţă şi acum, în noaptea plină de fum a lui iunie 13, ca şi alte dăţi când s-a tras asupra mea, de data aceasta după ce un glonţ s-a înfipt în stâlpul Magazinului Romarta de care mă lipisem, chiar deasupra capului meu. Urma se vede şi azi, în piatra de Viştea (cred) astupată impropriu cu ghips. Cel mai important este că am văzut şi focul de armă. Nu venea din rândurile paraşutiştilor desfăşuraţi – şi ei cu muniţie de război, de care s-a abuzat aiurea – pe Calea Victoriei, ci de la ultimul etaj al blocului din spatele Hotelului Bulevard. Scenariul teroriştilor s-a repetat şi în iunie ’90. Un alt biet tânăr a căzut secerat. O ambulanţă cu însemne franţuzeşti a apărut din senin şi l-a ridicat. Am aflat că a murit pe 15 iunie, după ce ajunsese la… Poliţia Capitalei. Alţi doi morţi căzuseră, după-amiază, la Ministerul de Interne, în urma unor împuşcături despre care nu se ştie nici azi de unde veneau: din interior sau din exterior. Am apucat să-l mai văd pe unul, transportat pe braţe de oameni. Sângele îi şiroia pe caldarâm.
După IMGB şi SRI am ajuns la Măgurele
Am văzut toate desfăşurările de forţă din centrul Capitalei, începând cu dimineaţa lui 13 iunie, în Piaţa Universităţii, cu venirea muncitorilor de la IMGB (care “face ordine”), bătăliile între poliţişti şi protestatari, arderea autobuzelor MAI şi apoi debandada de la Poliţia Capitalei şi Ministerul de Interne, cu provocările, devastările şi incendiile de rigoare. Da, eu sunt cel care a stins focul de la SRI, centrul de presă, clădirea aceea micuţă din cărămidă roşie de lângă sediul de la “lanţuri”, palatul “Curentului” lui Pamfil Şeicaru ajuns pe mâna Securităţii. Nu-mi plăcea că ardeau diverse benzi. Venind din lumea televiziunii şi a fotografiei, cu respect faţă de arhive, mă enerva distrugerea lor. În plus, aveam experienţă de la “revoluţie”, când am încercat să sting cu camarazii mei focul din Sala Tronului, de la Palatul Regal – Muzeul Naţional de Artă. M-am oprit atunci doar când a început să se tragă în noi cu trasoare şi mitralierele grele de pe tancuri. Devenisem “terorişti”. Ca orice “terorist” care se respectă am stat în stradă, după ce ne-am prins de confiscarea revoltei anticomuniste, până după 12 ianuarie. Ulterior am revenit oricând a fost nevoie (seria de manifestaţii şi contra-manifestaţii) . Pe 22 aprilie blocam cu prietenii Piaţa Universităţii.
Experienţa asta a contat pe parcursul desfăşurării Fenomenului Piaţa Universităţii şi a momentului de apocalipsă al lui, încheiat cu venirea minerilor, maltratarea şi arestarea noastră, a celor din Arhitectură şi Universitate, şi ulterior deţinerea noastră ilegală la unităţile fostelor trupe de Securitate, de la Măgurele şi Băneasa sau prin spitalele bucureştene. Eram “rodaţi”. Dar asta este altă istorie, despre care o să vă povestesc, poate, mâine. Ca să vă spun atunci şi părerea mea despre Marian Munteanu. Acum să ne întoarcem la documente.
Tromboanele şi şopârlele lui Chiţac
Am solicitat declaraţiile ministrului demis de Iliescu pe 13 iunie seara, controversatul Mihai Chiţac, activ şi la Timişoara în decembrie 1990, pe care noi îl apelam în Piaţă cu “Chiţac, Chiţac – să fie ras în cap!”, acum răposat. Omul fusese acolo, între ei, el însuşi unul dintre artizanii “curăţirii” Pieţei Universităţii. Mulţumesc Secţiei Parchetelor Militare că m-a edificat. O serie de dileme s-au spulberat după parcurgerea acestor declaraţii. Haideţi să vedem, în premieră, ce tromboane dar şi ce informaţii veridice a lăsat, cu limbă de moarte, Mihai Chiţac:
“Luni, 11 iunie
La ora 16.00 am fost convocat împreună cu şeful IGP gral. Diamandescu la o şedinţă de lucru la Palatul Victoria. Şedinţa a fost condusă de Ion Iliescu, fiind prezenţi: Petre Roman, Gelu-Voican Voiculescu, N.S. Dumitru, Gheorghe Robu, Victor Stănculescu, Vasile Ionel, Virgil Măgureanu, Dan Predescu (primarul Capitalei), dr. Iacob (adjunct al ministrului Sănătăţii), Mugurl Florescu (procuror) şi alte câteva persoane. (… )
În şedinţa de la Guvern din 11 iunie, s-a prevăzut ca evacuarea Pieţei să aibă loc în ziua de 12 iunie, stabilindu-se şi principalele măsuri ce trebuie luate de către ministerele şi celălalte organe participante. Faţă de măsurile stabilite în şedinţă, am avut două propuneri”, scrie Chiţac, respectiv ca intervenţia să aibă loc pe 13, pentru ca forţele MAI să aibă timp de pregătire şi ca Armata să vină în ajutor.
Arme chimice: 2200 de fiole lacrimogene din stocul de război
Vasile Ionel, pe atunci Şeful Marelui Stat Major şi suspect de kaghebită ca şi azi, refuză, cel puţin declarativ, alăturarea Armatei la operaţiune. Cu toate acestea, pe 13 iunie, el este cel care dă ordin ca asupra manifestanţilor să se folosească arme chimice, fiole lacrimogene de război, aruncate din elicoptere, după cum afirmă Chiţac ulterior. 2200 de fiole, cu aprobarea şi la cererea lui Ion Iliescu. Şi tot el coordonează manevrele militarilor prin Capitală. Ministrul Victor Stănculescu părăsise ţara pe 12 iunie, cu direcţia Berlin. În Jurnalul Garnizoanei Bucureşti, aşa cum a fost publicat în facsimil, parţial, de Ziaristi Online, în urmă cu câţiva ani, apare că la ora 17.45 “se primeşte ordinul preşedintelui să se folosească gazele lacrimogene în zona Ministerului de Interne”.
Iliescu vrea 5000 de muncitori
La şedinţa din 11 iunie, Ion Iliescu propune “soluţia”: aducerea muncitorilor de pe marile platforme industriale. “4000-5000”, ar fi spus Iliescu. “Şi să fie pregătite încă unul sau două schimburi”. Sarcina îi revine lui N.S. Dumitru, prim-vicepreşedinte al FSN “toţi fiind de acord cu această soluţie”. Adevărat, primul “contingent” a intervenit violent pe 13 iunie, când, sub sloganul “IMGB face ordine”, muncitorii au spart geamurile de la intrarea în Institutul de Arhitectură. Însă, ceva ciudat tot s-a petrecut, după cum semnalează Chiţac: celălalte platforme aşteptate, Pipera şi 23 August, nu şi-au mai trimis oamenii. Chiţac afirmă sub jurământ, în faţa procurorilor, ca FSN-ul a mai ţinut apoi o şedinţă restrânsă, la Scroviştea, când Iliescu a revocat propunerea fără însă a se comunica Ministerului de Interne, ca să nu se mai bazeze pe acest sprijin.
“Dacă M.I. ar fi cunoscut acest lucru, poliţia nu ar fi intervenit şi ca urmare nu ar fi avut loc turbulenţele din după amiaza zilei de 13 iunie”, subliniază Chiţac.
Petre Roman conspiră Planul
Împreună cu Petre Roman, Chiţac întocmeşte planul de “curăţire” a Pieţei, cu “sarcinile şi misiunile tuturor celor angajaţi în operaţiunea de eliberare a pieţei”. “Pentru ca acţiunea să nu fie deconspirată, Petre Roman mi-a cerut să nu îl dactilografiez”, scrie Chiţac. Ca să dovedească că nu minte, Chiţac depune la dosar o copie a documentului olograf. Originalul îl păstrează, afirma fostul învinuit.
Ca notă de culoare şi gust al regimului FSN, Chiţac ne aminteşte cum Procurorul General Gheorghe Robu “a transmis prin TVR şi Radio un comunicat prin care cerea forţelor de ordine să ia măsuri pentru redarea în circulaţie a Pieţei Univeristăţii. Se petrecea pe 12 iunie la ora… 23.
La ora 4.30 are loc intervenţia.
Monica Macovei, recomandată de Procurorul General al FSN
Cel puţin 260 de persoane sunt reţinute şi duse la Măgurele. Aici, Chiţac inserează în apărarea sa declaraţia Monicăi Macovei, pe atunci procuror, în care afirmă că la Măgurele nu ar fi văzut “nici un act de violenţă”. Acum, şefa M10 susţine că se referea la faptul că nu a văzut violenţe în declaraţiile reţinuţilor. Chestie de interpretare. Situaţia face obiectul unui proces în care subsemnatului i se cer… 10.000 de euro doar pentru că am publicat acest document, respectiv chiar declaraţia lui Chiţac în care este citată fosta procuroare. Vremuri… De notat şi afirmaţia lui Chiţac, că însuşi Procurorul General Gheorghe Robu a desemnat-o pe Monica Macovei să se ocupe de acest caz (facsimil). “Decizia de a fi duşi la Magurele era cuprinsă în planul de acţiune semnat de mine şi aprobat de Petre Roman”, afirmă fostul Ministru de Interne.
Iliescu s-a dat la fund, Cozma îşi oferă serviciile
Chiţac mai susţine că Iliescu nu a mai fost de găsit la telefon după începerea altercaţiilor cu manifestanţii, “acesta practic lasându-ne baltă”. La ora 14.00 este sunat la telefon “de un lider al Ligii Sindicatelor Miniere din Valea Jiului” care îl anunţă că “minerii sunt în măsură să vină la Bucureşti pentru a restabili ordinea”. Miron Cozma este numele lui, după cum confirmă într-o altă precizare. “Domnule ministru, minerii din Valea Jiului sunt în pregatire avansată să vină la Bucureşti”, i-a spus Cozma lui Chiţac, care susţine că a refuzat serviciile minereşti.
Cu Poliţia Capitalei în flăcări, generalul Diamandescu bea un whisky în papuci
La scurt timp, pe la ora 15.00, afirmă Chiţac, i-au fost tăiate comunicaţiile, de nişte băieţi pe care i-a găsit cotrobăindu-i prin birou – respectiv într-o casetă de sub covor – şi care s-au prezentat ca fiind de la “Unitatea T”. Mai de dimineaţă Iliescu îi reproşase că eliberase fără aprobarea sa lotul de persoane reţinute în Piaţa Universităţii, tăierea comunicaţiilor putând fi o consecinţă a acestei acţiuni. Nu este clar însă cum au ajuns băieţii respectivi sub covor… Nici staţia nu-i mai mergea, pentru a putea lua legătura, pe teren, cu generalul Diamandescu, responsabilul de “debarasarea” Pieţei. Era bruiată, scrie Chiţac. Ditamai ministrul de Interne se deplasează atunci la sediul IGP din Şoseaua Ştefan cel Mare. Aici – surpriză: îl găseşte pe Diamandescu – care într-o ultimă comunicare prin staţie îi transmisese că se află la Intercontinental – în papuci şi cu o porţie de whisky, vizionând un meci! Aceasta în timp ce oraşul ardea şi – aşa cum aminteşte şi Miron Mitrea în memoriile sale – observatori străini cu stagii la Moscova şi activitate comunistă subtilizau filmările cu împuşcaţii de la Ministerul de Interne, de unde tocmai plecase Chiţac. Reproşându-i că în acest timp sediul Poliţiei Capitalei e în flăcări, Diamandescu i-ar fi răspuns, din papuci:“Lăsaţi, dl ministru, că se descurcă ei!”.
Chiţac mai susţine că şeful pompierilor, col. Vornicu, ar fi refuzat să deplaseze autospeciale de la alte secţii din Capitală pentru a stinge incendiile. “Asta dovedeşte că el nu a vrut să intervină”, declară Chiţac.
Vine Ursu
Ziua lui Chiţac se încheie apoteotic, când, la ora 23.45 este sunat de şeful UM 0215, colonelul Florin Calapod, pentru a i se comunica că a fost eliberat din funcţie. Face un puseu de tensiune şi se retrage la un hotel al IGP din str. Paul Greceanu. La ora 8.30 se deplasează la Minister, unde îşi află biroul devastat de “lovituri de pietre şi sticle incendiare”. Noaptea, biroul îi fusese vizitat de Magureanu, Gelu-Voican şi N.S. Dumitru. Găseşte însă la locul lor documentele secrete, pistolul şi muniţia. De acolo se prezintă la Guvern unde Iliescu şi Petre Roman îl anunţă prin decret pe noul ministru, Doru Viorel Ursu.
Arme vechi pentru vremuri noi
Aceasta e povestea pe scurt, compilată. Asupra istoriei se revine în mai multe declaraţii, cu diverse adăugiri. De exemplu, într-o declaraţie de inculpat din 19 februarie 2001, Chiţac susţine că în după amiaza zilei de 13 iunie din depozitul de armament de la sediul Poliţiei Capitalei s-ar fi sustras “peste 130 de arme de diferite tipuri şi calibre şi o mare cantitate de muniţie”. Dacă chiar aşa e – ceea ce mă îndoiesc profund – în mod sigur acestea nu au fost luate de manifestanţi. Altfel ar fi trebuit să vedem pe străzi “peste 130” de oameni cu arme în mâini, trăgând în toate direcţiile. Ceea ce nu a fost cazul.
“Să facem praf ceea ce se poate face praf. Asta e soluţia!”
În 2007, pe 18 iunie, Chiţac reiterează că şeful serviciului secret UM 0215 – care “preluase o parte din atribuţiile Securităţii” – i se subordona de fapt lui Iliescu şi Roman. Tot acum contestă – normal! – o frază formulată la o şedinţă a Biroului executiv al Guvernului, din 10 mai 1990, în care Chiţac este consemnat astfel în stenograma întâlnirii:
“Cei din Piaţă şi din alte pieţe de oraşe sunt hotărâţi să rămână în aceste locuri şi să facă scandal, în continuare, contrar tuturor legilor… Aplicarea legii înseamnă să intru cu câteva mii de poliţişti între ei şi să facem praf ceea ce se poate face praf. Asta e soluţia!”
La aceeaşi audiere, Chiţac mai susţine că a aflat de morţii din 13-14 iunie 1990 în… 1998!
Mâna Moscovei pe teren
O notă interesantă iese în evidenţă cu privire la activitatea “pe teren” a unor personaje cu legături moscovite, ca colonelul Dimitrie (Kuki) Borislavski, cumnatul lui Petre Roman, şi contramiralul Cico Dumitrescu, care a solicitat MApN intervenţia armată. În ce-l priveşte pe acesta din urmă, Chiţac afirmă tranşant că “nu avea nici o atribuţie să se implice în acţiuni militare ale Poliţiei”. “Consider că primea dispoziţii din altă parte”, conchide fostul ministru de Interne.
Din aceeaşi declaraţie aflăm că gen. Nicolae Şchiopu, adjunctul “corbului” Vasile Ionel, îi comunică faptul că însuşi Ion Iliescu a dat ordinul să fie trimise trupe ale Armatei la Televiziune şi Guvern, fapt confirmat şi de acelaşi Jurnalul al Garnizoanei Bucureşti menţionat mai sus, în care se “certifică” şi “rebeliunea legionară”, informaţie transmisă tot prin răspândacul Ion Iliescu.
“Mişcarea este o rebeliune legionară şi se tratează ca atare”
“Ora 19.45:
Preşedintele Iliescu informează pe prim adjunctului ministrului apărării naţionale că pe sediul Poliţiei Capitalei s-a ridicat drapelul verde, legionar, deci mişcarea este o rebeliune legionară şi se tratează ca atare”. (facsimil)
La ora 19.50 deja se pregăteşte muniţia în toate unităţile alertate, conform aceluiaşi document. Mai târziu, la ora 2.45, pentru că Iliescu nu doarme, este informat că asupra subunităţilor care au acţionat pe Calea Victoriei “grupurile de turbulenţi au folosit arme de foc”.
La ora 5.00 sosesc în Gara de Nord primele patru trenuri cu mineri din Valea Jiului.
Video cu Parintele Galeriu la vernisajul expozitiei de fotografii Victor Roncea “ZIUA A TREISPREZECEA”, de la Galeriile Teatrului National din Bucuresti, 13 Iunie 1997
Dl. Cristian Preda, europarlamentar ajuns la Bruxelles pe listele PDL-ului şi fost cenzor UTC şi propagandist PCR, a reacţionat violent la nominalizarea lui Marian Munteanu drept candidat al PNL pentru Primăria Capitalei. Dl. Preda a afirmat că “se simte insultat” personal şi că “regretă că nu a ascultat sfaturile de a candida ca independent la Primăria Capitalei”. Dar nu este prea târziu: dl. Preda poate candida chiar acum, pentru a salva Bucureştiul, pe listele partidului colegei sale Monica Macovei, M10. Suntem siguri că are toate şansele!
Dna. Monica Macovei, aşijderea, europarlamentar profitor al remorcii PDL-ului, Traian Băsescu, consideră că prin alegerea lui Marian Munteanu, “un candidat din umbra lui Măgureanu”, “PNL a lăsat cu totul Bucureştiul în braţele PSD”. Nici pentru Monica Macovei nu este prea târziu. Ea poate să abandoneze chiar acum fotoliul de europarlamentar, care-i asigură un salariu de 7000 de euro pe lună şi o pensie pe viaţă de câteva mii de euro lunar, şi să-l înlocuiască pe candidatul său complet anonim la Primăria Capitalei, pentru a salva Bucureştiul “din braţele PSD”. Dacă îi pasă de noi şi de “dreapta românească”, eu zic că merită să facă acest sacrificiu. Suntem siguri că are toate şansele!
Dar, înainte de a candida, ambii răsfăţati ai sistemului represiv comunist ar trebui să lămurească cum de au acceptat să facă parte din partidul al cărui co-proprietar a fost chiar… Virgil Măgureanu. Pentru mai puţin cunoscătorii vieţii politice româneşti, e bine să amintim că, după consumarea alegerilor din 2000, când Marian Munteanu a fost propunerea la preşedinţia României a alianţei din care făcea parte şi Partidul Naţional Român, fondat de Virgil Măgureanu, acesta s-a reorientat spre… Traian Băsescu şi Petre Roman. Astfel, în iunie 2001, alianţa condusă de Virgil Măgureanu a fuzionat cu PD. Timp de cinci ani, chiar Emil Boc a locuit în apartamentul lui Virgil Măgureanu, devenit locuinţă de protocol a PDL. Peste ani, Monica Macovei şi Cristian Preda au devenit exponenţi implantaţi de GDS în acelaşi PDL, alături de… Virgil Măgureanu, co-proprietar al partidului.
Recent, Elena Udrea, o culme a PDL-ului care i-a propulsat pe cei doi la Bruxelles, devoala modul în care Monica Macovei, respectiv Cristian Preda, au ajuns europarlamentari, printr-un denunţ public care, credem noi, ar trebui cercetat mai atent de organele în drept cât şi de OLAF şi Parlamentul European. Reproducem:
”Când răutatea = complexe + prostie… (…) Dacă ar avea puţină decentă, nu ar dezinforma pe cei care se uită în gură ei, de fost procuror comunist. (…) Pun o întrebare moralistei de mucava: cu ce bani şi-a făcut zecile de mii de afişe, bannere, mash-uri etc. în campaniile de la europarlamentare? Moralitatea nu a obligat-o să afle dacă nu cumva cu banii de la Microsoft, aduşi la partid de Sandu, Cocoş, Pinalty &Co, în 2009, sau cu bani din “borduri”, în 2014? Ei, pentru un salariu de 7000 de euro pe luna, evident că nu a simţit nicio obligaţie...”.
Aşadar: cu ce bani? Întrebarea rămâne valabilă şi pentru Cristian Preda. Aşteptăm răspunsul. Şi nu numai noi. După care, de mână cu Monica Macovei, eventual strâns legaţi cu o brăţară specifică vremurilor actuale, suntem siguri că cei doi pot salva împreună Bucureştiul!
Jurnalist român hărţuit de serviciile secrete maghiare din România şi Ungaria. Asociaţia Civic Media atenţionează autorităţile în cazul atacării lui Dan Tanasă de către Magyar Nemzet
Asociaţia Civic Media, organizaţie neguvernamentală înfiinţată în anul 2000, membră fondatoare a mai multor organisme profesionale de presă din România şi Europa, atrage atenţia autorităţilor române asupra hărţuirii jurnalistului independent Dan Tanasă de către publicaţia apropiată serviciior secrete maghiare ale Guvernului extremist filo-rus Viktor Orban, “Magyar Nemzet”, portavocea partidului Fidesz timp îndelungat.
Sub pretextul unui articol despre serviciile secrete româneşti care chinuiesc ungurii în “Ţinutul Secuiesc”, agenţi ai organului maghiar amintit au întreprins operaţiuni de culegere de informaţii şi intervenţii directe în viaţa personală şi de familie a cunoscutului blogger din Sfântu Gheorghe, apărător al drepturilor românilor din teritoriile ocupate de administraţii şi formaţiuni maghiare cu interese secesioniste în privinţa Transilvaniei, intenţii declarate făţis şi public cu numeroase ocazii (UDMR, PPMT, PCM, ETC).
Acţiunile pe teren au fost coordonate de un anume Lukacs Csaba, personaj cu dublă cetăţenie, folosit de serviciile secrete maghiare şi cu ocazia batjocoririi autorităţilor române prin transportarea unei urne care ar fi conţinut cenuşa ungurului antisemit şi antiromân Nyiro Joszef, în timpul scandaloasei tentative de reînhumare a ideologului terorist-extremist la Odorheiul Secuiesc, acţiune care a generat protestele organizaţiilor evreieşti din întreaga lume.
La data de 14 februarie 2016, cotidianul “Naţiunii Maghiare” a produs un articol incriminator cu scop de “demascare” a jurnalistului independent, folosindu-se în atacul său agresiv şi de alţi agenţi filo-maghiari acoperiţi sub nume nemţeşti, cum ar fi un oarecare Hans Hedrich de la organizaţia de extremă stângă Neuer Weg, cu sediul în Făgăraş.
Publicarea articolului din cotidianul central de la Budapesta, înţesat de date personale ale jurnalistului român, are şi scop de intimidare a acestuia şi a familiei acestuia din Sfântu Gheorghe, în contextul în care activitatea sa remarcabilă în folosul justiţiei şi dreptăţii pentru românii din Harghita şi Covasna a intrat adeseori şi în colimatorul grofilor UDMR. Cel mai recent, capul la formaţiunea para-politică UDMR, Kelemen Hunor, intervenind public în apărarea teroristului maghiar de 1 decembrie 2015 de la Târgu Secuiesc, Beke Istvan Attila, a afirmat că pentru acest tip de acte extremiste se face vinovat… Dan Tanasă!
Linia de atac a fost trasată încă de la începutul anului, când fostul cotidian al grofului UDMR Verestoy Attila, “Kronika“, în prezent deţinut direct de Budapesta, a publicat, pe 4 ianuarie (!), în tandem cu “Szekelyhon”, un material asemănător, în care Dan Tanasă este catalogat în mod primitiv drept “un provocator” dar cu statut de “fenomen”, după cum apare chiar în titlul articolului de înfierare: “Fenomenul Dan Tanasă”.
Nu este prima oară când jurnalistul independent este pus la zid de agenţii secesionismului maghiar din România, Dan Tanasă fiind şi ameninţat cu moartea în câteva rânduri de către unguri frustaţi, fără ca Parchetul să reuşească să-i bage după gratii pe extremiştii maghiari cu astfel de intenţii criminale. ”Gunoi împuţit, ar trebui să-ţi tăiem beregata, odată cu a Sabinei! Căraţi-vă din Ţinutul Secuiesc, tâlhari de terenuri!” afirma textual un individ pe nume Csató Kovács Imre, sponsor al echipei de hochei HSC Csikszereda din Miercurea Ciuc, în 2013, după scandalul discriminării elevilor români din Covasna. Şi astăzi, agresorul violent este bine-mersi, nederanjat de nici o instanţă românească, încurajându-se astfel continuarea practicii de ameninţăre a jurnalistului român de către asemenea brute bolnave.
Atragem atenţia autorităţilor asupra tupeului nemăsurat al agenţilor maghiari din România şi Ungaria care tind să se răzbune pentru arestarea teroriştilor HVIM (Beke Istvan Attila şi Szocs Zoltan) de către forţele speciale române (DIICOT şi SRI) prin atacarea unui român cu o prezenţă notabilă şi o activitate continuă pentru România.
Solicităm apărarea jurnalistului civic şi solidaritatea organizaţiilor neguvernamentale cu colegul nostru Dan Tanasă, devenit o ţintă a extremiştilor maghiari de pretutindeni. Cerem blogurilor şi publicaţiilor româneşti să retransmită acest avertisment şi să preia constant informaţiile pe care le publică zilnic Dan Tanasă pe blogul său, cu râvnă şi patriotism.
Pe 1 decembrie, cam pe la prânz, scriam: Exclusiv www.Roncea.ro – Teroristii (plural!) unguri de la Targu Secuiesc tinteau copiii de la spectacolul “Suflet Romanesc” si “Romani pentru Romani” dedicat Zilei Nationale a Romaniei. 150 de copii. De la spectacol au lipsit copiii maghiari. Felicitari SRI si DIICOT! Cu noi şi noi actualizări, disponibile AICI.
Ulterior, pe 3 decembrie, au început să afle şi televiziunile de ştiri că este vorba de mai mulţi complici. Totodată, s-a dovedit că teroristul ungur Beke Istvan Attila urma să amplaseze dispozitivul explozibil chiar în coşul de gunoi din faţă Casei de Cultură unde se aflau copiii, care, de altfel, urmau să iasă la marşul românilor din Târgu Secuiesc. Detalii, AICI.
Pentru ticăloşii care comentează “la mişto” toată acţiunea de anvergură a DIICOT şi SRI împotriva extremiştilor separatişti maghiari, public aici două fotografii cu componentele unei bombe artizanale şi ce a mai rămas din oala sub presiune folosită pentru una din bombele atentatului terorist de la Boston, amplasate în coşuri de gunoi (!), dispozitive explozive improvizate care au ucis trei oameni şi au făcut 264 de răniţi, de Ziua Naţională a Patrioţilor 2013. Unul dintre autori, cecenul extremist islamist Tamerlan Tsarnaev, a fost împuşcat mortal de FBI într-un schimb de focuri. Fratele lui, Dzhokhar Tsarnaev, a fost condamnat la moarte.
După cum se vede, CTP-ule, bombele de la Boston au fost realizate cu… artificii! Beke avea 400. Măcar de le-ar fi pus sub curul Alinei Mungiu… Poate aşa se mai tempera şi ea olecuţă. Acum, din solidaritate cu cauza ungurească şi “victimele” SRI şi DIICOT, are ocazia să aprindă câteva probe, de Revelion, chiar în celula militanţilor pentru “Ţinutul Secuiesc”, împreună cu CTP. Se vor oferi oare cei doi simpatizanţi HVIM cu nume româneşti şi pentru o reconstituire?
Reviewed by LTC (USAR, Ret) Christopher E. Bailey, a faculty member at the National Intelligence University specializing in national security law, processes, intelligence ethics and strategy. He is a 2008 graduate of NIU’s Denial & Deception Advanced Studies Program and the U.S. Army War College. He is licensed to practice law in California and the District of Columbia, and is a member of the National Security Law section, American Bar Association.
Mr. Larry Watts has authored the second in a series of three “must have” volumes for national security professionals, especially for practitioners with an interest in Eastern Europe since World War II.
ATENTATUL dejucat de la Târgu Secuiesc – MOTIVAREA Instanţei: Faptele lui Istvan Beke creează un puternic impact psihologic pe fondul atentatelor teroriste din Paris
Faptele de care este acuzat Istvan Beke, ce ar fi plănuit să detoneze un dispozitiv exploziv la Târgu Secuiesc de 1 Decembrie, creează un puternic impact psihologic, mai ales în actualul context european, marcat recent de tragicele atentate teroriste de la Paris, se arată în motivarea CAB.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Curtea de Apel Bucureşti (CAB) care a decis arestarea lui Istvan Beke îşi motivează decizia din 1 decembrie prin aceea că “infracţiunile de natura celor pentru care există probe în speţă afectează viaţa paşnică şi siguranţa cetăţenilor, creând un puternic impact psihologic asupra acestora, mai ales în actualul context european, marcat nu de mult timp de tragicele atentate teroriste de la Paris, Franţa”.
Magistratul mai notează că gradul de pericol social deosebit de ridicat al infracţiunilor pentru care este cercetat inculpatul rezultă nu numai din limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor (10 – 20 de ani închisoare, reduse la jumătate ca urmare a reţinerii tentativei).
“Urmează a se avea în vedere gravitatea deosebită a faptelor pentru care este cercetat inculpatul, prin prisma modului şi circumstanţelor de săvârşire a pretinselor infracţiuni, procurându-se mijloacele şi instrumentele necesare confecţionării unui dispozitiv exploziv improvizat ce urma să fie detonat în public, pe raza localităţii Târgu Secuiesc, pe parcursul desfăşurării manifestaţiei prilejuite de sărbătorirea zilei de 1 Decembrie pentru a se crea o stare de panică în rândul populaţiei, urmărindu-se realizarea obiectivelor revizionist-separatiste pe care structura naţionalist-extremistă Mişcarea de Tineret 64 de Comitate HVIM Ungaria le promovează în Transilvania, în scopul realizării dezideratului de îngreunare/împiedicare a autorităţilor române în actul de exercitare a puterii de stat într-o anumită zonă a României, precum şi complexitatea planului infracţional, urmarea produsă şi contribuţia mai multor persoane la săvârşirea faptelor de natură a înlesni atingerea scopului activităţii infracţionale”, se mai arată în documentul citat.
Curtea mai arată că, raportat la vârsta lui Beke şi gradul de instrucţie, acesta “ar fi trebuit să conştientizeze urmările unui comportament antisocial de o gravitate deosebită, prin adoptarea unei conduite corespunzătoare, de conformare şi respect al normelor legale”.
Procurorii DIICOT l-au reţinut, pe 1 decembrie, la ora 4.00, pe cetăţeanul român de etnie maghiară Beke Istvan Attila, în vârstă de 40 de ani, pentru tentativă la infracţiunea de acţiuni împotriva ordinii constituţionale şi nerespectarea regimului materiilor explozive. În seara aceleiaşi zile, Beke a fost arestat prin decizia Curţii de Apel Bucureşti.
Potrivit anchetatorilor, Beke, membru marcant al extensiei în România a structurii naţionalist-extremiste “Mişcarea de Tineret 64 de Comitate” din Ungaria, ar fi intenţionat să confecţioneze un dispozitiv exploziv improvizat, pe care urmărea să îl detoneze în public, la Târgu Secuiesc, pe parcursul desfăşurării manifestaţiei prilejuite de sărbătorirea zilei de 1 Decembrie.
Anchetatorii au găsit la percheziţiile făcute în imobilul folosit de Beke Istvan Attila sute de materii explozive, dispozive electronice care permiteau acţionarea de la distanţă, două dispozitive militare de vedere pe timp de noapte, dar şi un poligon de tragere, potrivit unor surse judiciare.
Potrivit surselor citate, procurorii DIICOT au făcut, în noaptea dinaintea zilei de 1 Decembrie, mai multe percheziţii care au început ca un control de verificare pe articole pirotehnice, pentru a preveni incidente ce s-ar fi putut produce la manifestările organizate de Ziua Naţională a României.
Anchetatorii îi monitorizau însă din octombrie pe Beke Istvan Attila şi pe alte persoane acuzate că i-ar fi complici.
Procurorii au arătat, în referatul cu propunerea de arestare, că în 10 octombrie, în judeţul Covasna, a avut loc o întâlnire a mai multor membri HVIM, la care s-a propus amplasarea şi detonarea unui dispozitiv exploziv improvizat pe timpul desfăşurării manifestaţiei prilejuite de sărbătorirea zilei de 1 Decembrie 2015 la Târgu Secuiesc, cel care a făcut propunerea spunând că are o cutie de petarde acasă ce poate fi folosită în acest sens.
În timpul întâlnirii s-ar fi convenit ca dispozitivul să fie realizat de Beke Istvan, care se pricepe la electronică, iar apoi acesta să îl amplaseze într-un coş de gunoi din centrul municipiului Târgu Secuiesc, aproape de traseul de deplasare al paradei militare.
Beke Istvan a declarat în faţa procurorilor DIICOT că discuţiile interceptate de SRI în care se plănuia confecţionarea unui dispozitiv exploziv improvizat şi detonarea în public, la manifestările de Ziua Naţională organizate la Târgu Secuiesc, sunt ”prostii” şi că nu intenţiona să facă aşa ceva, potrivit referatului.
“Mişcarea de Tineret 64 de Comitate” (Hatvannégy Vármegye Ifjúsági Mozgalom – HVIM) este o grupare ungară de extremă-dreapta care militează pentru unificarea comunităţilor maghiare din afara Ungariei şi pentru revizuirea Tratatului Trianon, din anul 1920. Titulatura organizaţiei radicale se referă la Ungaria Mare, care avea 64 de districte.
Gruparea a respins, pe 1 decembrie, acuzaţiile anchetatorilor români conform cărora Beke Istvan ar fi încercat să detoneze o bombă la Târgu Secuiesc, pe parcursul manifestărilor de Ziua Naţională a României.
December 5th, 2016 
VR 
Posted in 
Tags: 
