Asociatia Jurnalistilor din Romania (AJR), un fel de aripa de juniori a CRP, cere explicatii conducerii Trustului Realitatea – Catavencu dar si Parchetului privind Stenogramele Rusinii. Ce e amuzant: din Comitetul Director al AJR face parte insusi… CTP, fostul sef al CRP, mare judecator al presei si procuror al natiunii. “Manjit” de Vintu cu sute de mii de euroi si un mincinos patentat privind relatia sa cu mogulul “Alitos” (prietenii stiu cine e) si alti milionari ai presei gauriti in fund, cum ar fi “grasunelul” Bogdanel Chirieac. Relatie patrupeda deconspirata de Cristian Sima de la HotNews. Dar in privinta lui CTP, si CRP si AJR au acelasi imbold: ciocul mic. Mucles. Oare despre sclavul sef al lui Vintu, dupa Buscu -RAAPPS, Sergiu Toaderica, ar putea, cumva, CRP si AJR sa zica ceva? Sau prefera tot prin batista, cum ar titra “Alitos”. Iata ce scrie BURSA, despre ambele cazuri:
SOVăiala CTP
Manipularea ordinară din mass-media, dezvăluită prin publicarea stenogramelor care consemnează convorbirile lui Sorin Ovidiu Vîntu cu angajaţii săi din trustul de presă “Realitatea”, i-a prilejuit lui Cristian Popescu să-şi mai răspândească încă o dată confuziile deontologice.
Iată ce a publicat ieri, în ziarul “gândul”: * “Asta le transmite Vântu şefilor din trustul său: acest trust este o unealtă în mâna mea, care poate fi o armă sau puf de păpădie în bătălia politică după cum doresc eu. Voi sau executaţi, sau demisionaţi. Nici unul nu îi spune că “aiasta nu se poate”, că s-o putea într-o fabrică de încălţăminte, dar în ziaristică, nu.”
Chestia asta cu fabrica de încălţăminte Cristian Popescu o ţine minte de acum şase ani, când (la 4 octombrie 2004), mi-am început articolul din “BURSA” în felul următor: * “Vreau să ghiciţi ce profesie are cel care a ţinut următorul discurs: * “Că linia politică o fac redactorii de la Evenimentul zilei este, după părerea mea, o reminiscenţă comunistă. În nici o fabrică liniile tehnologice şi politica de producţie a fabricii nu le hotărăsc muncitorii, din câte ştiu eu! Dacă renunţăm la modelul comunist, o hotărăşte patronatul împreună cu marketingul şi cine mai e pe acolo. Deci dacă acceptăm asta la fabrici, de ce nu acceptăm asta la un ziar?”
În mod normal, veţi spune că un astfel de discurs aparţine unui cizmar.
Surpriză: da, este un ziarist!
El se numeşte Cristian Tudor Popescu şi şi-a împărtăşit aceste opinii deunăzi, la un talk-show televizat.”
După cum observaţi, opinia de astăzi şi cea de acum şase ani diferă remarcabil.
Cristian Popescu, din anul 2010, îi spune lui Cristian Popescu din 2004 că “aiasta nu se poate”.
Popescu susţinea, cu şase ani în urmă, acelaşi lucru cu Vîntu.
Pe atunci, era preşedintele Clubului Român de Presă.
Atât Popescu cât şi Clubul habar n-au ce-i aia “politică editorială”.
Iată cum este definită această noţiune, în actele CRP (“RECOMANDARE PRIVIND AUTO-REGLEMENTAREA RELAŢIILOR PRO-FE-SIO-NALE DINTRE PATRONII DIN MASS-MEDIA, EDITORI ŞI JURNALIŞTI” , la care face trimitere şi el, în articolul său de ieri, dar şi Indira Crasnea, actualul preşedinte al CRP, în Comunicatul pe care îl reproducem mai încolo):) * “Politica Editorială – ansamblul normelor specifice care reglementează raporturile dintre patron, management, editori şi jurnalişti în cadrul unei societăţi de mass-media, cu privire la conţinutul produselor de mass-media.”
Am auzit că Popescu ar fi, de fapt, inginer.
Într-o măsură, asta explică.
Pentru cultura generală, precizez că “normă” este sinonim cu “regulă”, în timp ce definiţia simplificată a “politicii” o identifică drept “scopuri şi mijloace de îndeplinire”.
Dacă nu deţii noţiunea de “politică”, atunci nu cunoşti nici ce înseamnă “politica editorială”.
O confunzi cu ceea ce “hotărăşte patronatul împreună cu marketingul”, aşa cum credea şi încă mai crede Popescu.
Delimitarea sa de Vîntu e părelnică.
De altfel, Popescu crede că nu-i ilegal ce face Vîntu:
“Ce citim în aceste stenograme nu reprezintă ilegalităţi. Sunt doar imaginea unui despot de presă primitiv, al nivelului jos de civilizaţie profesională din presa românească.”
Se înşală.
Sau crede că respectarea Constituţiei ar fi opţională.
Tot pentru cultura generală, consemnăm o definiţie simplificată a noţiunii de “politică editorială”: “Strategie redacţională pe termen lung, sub o anumită viziune asupra: valorilor profesionale, morale, culturale, politice.”
LIBERTATEA PRESEI, PE TARABĂ
Exclusiv: Comisioanele secrete ale şefilor Realitatea TV
Un circuit financiar similar cu cel practicat de SOV în cazul Popa a fost aplicat de Vîntu şi pentru a-şi recompensa principalii manageri din trust * Sergiu Toader, şeful trustului Realitatea, încasa, suplimentar, 90.000 de euro pe an, prin intermediul unei firme din Cipru * Conform stenogramelor apărute acum în presă, Sergiu Toader îi promitea lui Vîntu că îi va crea la Realitatea o organizaţie care să răspundă exclusiv comenzilor sale, cu încălcarea gravă a prevederilor constituţionale
Cristian Sima e finantist, actionar al casei de brokeraj WBS Holding dar si al portalului HotNews, unde a publicat recent un articol, care a ajuns, probabil, numarul 1 in topul accesarilor site-ului de stiri: SOV si “Junimistii”. Ma duc la el, la sediul WBS. Ma intampina reticent dupa ce l-am bruscat pe blog publicand un fisier audio cu o conversatie privata dintre noi despre relatia sa cu Securitatea. O reactie de-a mea in urma prezentei sale, in direct, la noul loc de munca al lui Robert Turcescu, ca al doilea invitat dupa informatorul Dan Puric. Lucrez la un studiu privind Securitatea si numele de cod avute de diversi, gen “Lulu” pentru Liiceanu sau “Cain” pentru Tismaneanu (trebuie sa recunostem ca li se potrivesc). Iar eu am “dat pe goarna” ca Sima a fost “Toma Caragiu”. Sta infundat intr-un scaun, cu ochelarii cazuti pe nas si se uita peste ei la mine, gandindu-se, cel mai probabil: “Asta-i ticalosul?!”. Recunosc franc: “Am gresit, ma enerva Turcescu!” 🙂
Pe masura ce vorbim insa ne prindem amandoi ca nici unul nu-i chiar asa de negru. Ma conduce prin interiorul casei sale de brokeraj, unde dau de niste tineri relaxati, care fac cu zecile de mii de euro pe minut jucand la bursa pentru WBS. Sunt absolventi de MIT, Columbia sau Harvard si s-au intors acasa, pentru a munci pe bani la fel de buni ca in Occident. Sima schimba cateva “parole” cu ei intr-o limba straina, criptata, a brokerilor. Retin doar ca TCH-ul a depasit GFT-ul pe Dow Jones. Imi notez repede, poate dau si eu un tun dupa interviu. Facem un tur si prin subteranele sediului. Chiar si cladirea din Ionel Perlea 14 a avut de a face cu Securitate. In perioada interbelica a fost primul sediu din Romania al Generali Asigurari. Sima a tinut sa o cumpere mai mult pentru valoarea simbolica. Iar pentru asta a trebuit sa-l pacaleasca pe Patriciu, primul proprietar de dupa 1990, folosindu-se de un artificiu imobiliar. I-a mers. La restaurarea ei, constructorul a avut surpriza sa constate ca de dupa un perete din subsol se aude a gol. Au daramat zidul si au gasit o celula cu sute de dosare din perioada cand NKVD-ul facea jocurile in Romania. Timp de mai bine de 50 de ani statusera zidite acolo. Nici SRI-ul, care a venit sa le ia, nu stia de ele.
PROMO. In curand pe Roncea.ro: Ion Cristoiu despre ce ar trebui sa faca “deontologii” lui Vintu
Revenind la oile noastre albe si negre, am intrat direct in subiect: relatia sa cu Securitatea. Sima era un tanar student la Matematica in 1985, cand s-a apucat sa faca manifeste cu inca doi colegi de-ai sai. Prima oara a scapat de arestare, la mustata. la interventia Zoiei Ceausescu, care era profesoara la Matematica. A doua oara nu i-a mai mers. Avea deja niste intalniri suspecte cu un diplomat britanic: Mark Stevenson, posibil ofiter MI6. Iar el, devenit intre timp asistent universitar, impreuna cu prietenii sai, ajunsesera atat de eficienti cu raspanditul manifestelor incat Securitatea credea ca este vorba de o retea intreaga. “Ce pot sa zic? M-au batut pana am spus tot ce stiam”, marturiseste acum Cristian Sima. Finantistul de azi sustine ca a fost torturat prin doua metode: “la protap” – legat cu catuse de un par si invartit intre doua birouri – si prin bataie in sacul cu apa, ca sa nu fie lasate urme. Noaptea, in celula, isi simtea toate oasele rupte. Un coleg de arest, pus, cine stie?, sa-l influenteze, i-a mai istorisit la culcare niste metode de tortura, cu tigari stinse pe talpi si alte nenorociri. Dimineata, la prima ora, era la raport. “Atunci mi-am ales numele de cod Toma Caragiu”. Dosarul pe care il avea la Securitate era impresionant, continand stenograme dupa toate conversatiile pe care le-a avut la intalnirile sale “conspirative” cu Mark Stevenson: “Sima Cristian – TRADARE, scria pe el”, rememoreaza azi. Dupa o saptamana si cateva zeci de note a fost lasat sa plece. Si-a informat imediat colegii: “V-am dat in gat pe toti!, le-am spus”. Apoi, in timp, a mai dat cateva note “la misto”. Pe 16 decembrie 1989 erau convocati cu totii la Securitate, pe Luigi Cazzavillan. Cand au ajuns acolo securistii i-au trimis la plimbare. Deja “incepuse”. Pe 22 decembrie era in Studioul 4, la TVR, alaturi de Dinescu si Caramitru: “Sunt acolo in poza clasica cu “Am invins”. Aveam plete si parul cret. Spre seara mi-am dat insa seama ca “revolutia” e o escrocherie monumentala. Au vrut sa ma si elimine. Nu eram in schema”, isi aminteste Sima. A participat la Fenomenul Piata Universitatii. Pe 21 mai, dupa alegerile din “Duminica Orbului”, a parasit tara. S-a intors pe 13 iunie iar pe 14 minerii ii spargeau capul in Facultatea de matematica. Normal: avea plete si ochelari. “Uitati urma aici, pe frunte, osificata: amintirea pe care mi-au lasat-o minerii!”, imi spune enervat si profit de moment sa-i fac o poza (foto).
Acum, dupa 20 de ani, Cristian Sima a devenit practic un nou caz Sorin Rosca Stanescu. Desi si-a recunoscut prin cateva interviuri relatia cu Securitatea, de la CNSAS a primit recent o hartie frumoasa (vezi foto mai jos) in care se afirma, negru pe alb, ca “nu exista date ori documente din care sa rezulte calitatea de lucrator sau de colaborator al Securitatii”. “Pai unde e dosarul ala al meu, gros de-o palma?”, se intreaba azi Sima. Buna intrebarea.
Pentru ca Sima e si patron de presa vorbim putin si despre afacerile lui Vintu cu “deontologii” Romaniei, de la santajistul Bogdan Chirieac si versatul Mircea Dinescu la Cristian Tudor Popescu. Despre CTP, Sima spune transant ca fuge de adevar si ca a infiintat ziarul Gandul cu banii de la Vintu – un milion de dolari. “Eram acolo, la Vintu, cu Dinescu, atunci cand s-a aranjat tranzactia, la cald. Uite-asa-si freca Vintu mainile: “Gata! L-am cumparat si pe CTP-ul!””
Oare ce-i trebuie Clubului Roman de Presa si Asociatiei Jurnalistilor din Romania ca sa ia in discutie acest caz, de o gravitate exceptionala, tinand cont de statutul lui CTP de fost presedinte al CRP, in prezent si presedinte si membru “de onoare” al celor doua asociatii? De ce nu sunt pusi cei doi actionari media fata in fata? Si DNA-ul, DIICOT-ul, ce fac? E vorba de o spalare de bani. Ia, acolo, un milion de dolari…
Sima mai spune ca CTP minte si cand afirma ca nu stia despre faptul ca Bogdan Chirieac, colegul sau de banca la Adevarul si Gandul, este milionar in euro. “Minte! Minte sigur! Eu l-am informat, deci minte. Cu mult inainte de a se afla public. Uitati-va dvs exact, pentru ca, intrucat n-a facut nimic cu ce i-am dat, am scris atunci articolul Mineriada din mass media sau Mercenarii din mass media“.
Am verificat. Articolul lui Cristian Sima Mineriada din mass-media a aparut pe 21 aprilie 2007. Iar despre Tunurile lui Chirieac s-a publicat prima oara pe 8 noiembrie, acelasi an.
Iata ce scria Sima in 2007, in articolul despre mercenarii-mineri: “Iliescu si-a dat cuvantul ca nu a adus minerii la Bucuresti si ca teroristii s-au volatilizat, Felix si-a dat cuvantul ca nu a facut politie politica, Tariceanu ca demisioneaza si ca nu l-a sunat pe Patriciu, Basescu si-a dat si el cuvantul ca demisioneaza, CTP-ul si-a dat cuvantul ca nu mai candideaza la presedentia Consiliului de “onoare” al clubului roman de presa si ca nu mai apare la Realitatea; toti ne-am obisnuit sa ne dam cuvantul, pentru ca apoi sa-l aruncam in latrina istoriei.”
Si continua cu niste ponturi “grase” : “CTP-ul, noul Goebbels al propagandei postdecembriste (inainte de a fi demnitar, Goebbels a fost ziarist national-socialist), dupa ce a gasit droguri si faina la sediul PNTCD in 1990 a inceput sa ne livreze zilnic “Adevarul “ lui Taher si Hrebenciuc.
Cand acest adevar nu l-a mai convins si mai ales de cand e sarac si cinstit si-i sufla Vantul prin buzunare ne-a coplesit cu Ganduri curate spuse in fata icoanei marelui poet si disident Mircea Dinescu. Dupa ce a scuipat si icoana lui Dinescu, ne-a declamat esenta moralei lui teutonice: Ein Mann ein Wort, un Jurnalist ein Worterbuch.
In traducere libera, daca nu avem oameni politici care sa poata spune un barbat, un cuvint, macar avem ziaristi ca CTP-ul care pot spune un barbat, un dictionar. Imi vine in minte o emisiune televizata in care semi-eruditul CTP ne dadea un citat (gresit de altfel) din Verlaine “Par delicatesse j’ai gache ma vie”. Aveati dreptate Domnule: cu delicatete ne-ati distrus viata.
CTP-ul si “Onoarea” clubului roman de presa n-ar reusi sa convinga decit maxim 10000 de romani dar pana la “dumnezeul presei scrise” mai sunt si alti “sfinti”.
Un fost ghid ONT, care a invatat limba romana scriind pe genunchi informatii despre turistii occidentali, s-a reprofilat in caraus al valizelor cu arginti de la multinationale catre bebitza, alias miky spaga, catre mircea pascu si alti corifei pesedisti.
Cum in decembrie 2004 productia de oua de aur a lui Nastase n-a fost suficienta pentru a-l instala in fotoliul de Ministru de Externe, a trecut in tabara adversa.
Un alt dijmuitor cu “Ganduri “ curate zeciuia multinationalele farmaceutice intrebindu-se retoric in propriul ziar de ce s-au scumpit medicamentele si preocupandu-se constant de sanatatea populatiei sarace din Romania.
Am asistat siderat la o sponsorizare ziaristica dupa care formatorul de opinie dadea liber unui articol contra sponsorului explicindu-mi cu nonsalanta: “trebuie sa ne stie de frica ca sa cotizeze si data viitoare”.
Un alt ziarist cu “ganduri “ curate, in timp ce publica telenovela cu casa din Mihaileanu isi comstruia o casuta pe malul lacului Herastrau si cumpara un apartament in Piata Charles de Gaulle cu ajutorul sponsorilor care i l-au platit in coroane suedeze in conturile din Elvetia de la Imperial Bank of Canada. Deh, repede ne-am adaptat la globalizare...”
Deci, doamna Indira Crasnea, distinsul dvs ex-sef si presedinte de onoare al CRP a stiut mai bine de sase luni ca are in fata sa, zilnic, un individ care incalca orice deontologie profesionala amestecand la Gandul propriile interese de afaceri cu asa-zisul act jurnalistic. Si n-a facut nimic. Dimpotriva: dupa aproapa sapte luni a afirmat senin “ca nu era la curent cu activitatile lui Bogdan Chirieac in afara ziarului”.
Stimata doamna presedinta a CRP, cam ce aveti de gand sa intreprindeti pentru presa din Romania? Credeti ca ati putea, cumva, sa spuneti ceva, mai ales cand acelasi personaj sinistru, CTP, acum in calitate de membru al “Comitetului Director al AJR”, cere explicatii Parchetului (!) pentru Stenogramele Rusinii. Nu-i mai place in batista?…
Dezvaluirile lui Cristian Sima sunt, dupa parerea mea, extrem de importante, in mod special pentru starea presei romane si a reporterilor de azi. Ascultati-le mai jos, in interviul de aproape o ora. Merita!
Interviu cu finantistul Cristian Sima, actionar HotNews, despre relatia sa cu Securitatea
Schimbare de tactica la Realitatea TV, dictata probabil chiar din salonul de spital unde Vintu isi asteapta a doua pereche de catuse pe anul asta: o stire pozitiva despre Elena Basescu! Probabil prima stire normala despre un membru al familiei prezidentiale din ultimii trei ani. Astfel, Realitatea TV prezinta cum europarlamentarul PDL Elena Băsescu a rostit trei discursuri în Parlamentul European, în prima zi a sesiunii plenare. Intre timp a mai rostit trei, toate pe teme interesante – tigani si baza de date MENS, ungurii si Rosia Montana, IMM-uri – dupa cum puteti citi mai jos. Voi reveni cu filmarile!
Baze de date referitoare la origini etnice
In urma cu o luna Parlamentul European isi exprima ingrijorarea cu privire la expulzarea in masa a cetatenilor de etnie roma si respingea orice corelatie intre criminalitate si emigrare. La randul sau, Romania a promovat inca din 2007 o strategie europeana pentru incluziunea romilor, idee subliniata si la Consiliul European din septembrie.
Sublinez ca pana in prezent nu s-a ajuns la nici o solutie multumitoare. Dimpotriva, relatarile din mass-media cu privire la existenta bazei de date franceze MENS readuc in discutie respectarea principiului nedescriminarii.
Consider ca, drept urmare, Comisia trebuie sa demareze o ancheta in statele membre vizate pentru a se asigura ca procedurile administrative nu decurg din profiluri realizate pe criterii etnice.
In incheiere, doresc sa salut angajamentul oficial luat vinerea trecuta de guvernul francez in directia respectarii legislatiei europene referitoare la libera circulatie. Franta si Romania trebuie sa actioneze impreuna pentru a facilita incluziunea sociala a romilor si obtinerea finantarilor necesare.
Catastrofa ecologica din Ungaria
Presedinte, doresc sa-mi exprim si eu compasiunea pentru cele intamplate si sa fac urmatoarele remarci.
Conform estimarilor Greenpeace acest accident este mult mai grav decat cel petrecut la Baia Mare in anul 2000. Precizez ca atunci nu s-au inregistrat pierderi de vieti omenesti iar efectele in timp au fost relativ reduse.
“Deputatul PDL Sever Voinescu, figurează în lista politicienilor cu care Sorin Ovidiu Vîntu a avut discuţii telefonice intense, potrivit stenogramelor aflate la dosarul privind fuga fostului director al Gelsor, Nicolae Popa, în Indonezia. În legătură cu acest subiect, Sever Voinescu a declarat, în exclusivitate, pentru Q Magazine, că nu l-a văzut în viaţa sa pe afacerist şi că a avut o singură discuţie telefonică cu acesta.” Continuarea inQ Magazine.
Intrebarea mea: si-atunci cu cine tot vorbea Vintu, Cu robotul? 🙂
Floriana Jucan a stat azi de vorba si cu Sebastian Lazaroiu, consilier prezidential, pe tema stenogramelor lui Vintu:
Consilierul prezidenţial pe probleme de politică, Sebastian Lăzăroiu, a declarat astăzi, în exclusivitate pentru revista Q Magazine , că Sorin Ovidiu Vîntu „după ce a câştigat mulţi bani, legitim sau nu, încearcă să ia prizonier statul român”. „Instrumentul favorit prin care ia prizonieri politicieni şi funcţionari este trustul de presă pe care îl patronează. Aici ţine prizonieri jurnalişti şi analişti celebri. Poate termenul prizonier e puţin inexact. Politicienii, funcţionarii, jurnaliştii şi analiştii primesc totuşi o soldă (că tot vorbea dl. Vîntu de armata pe care o conduce). Doar conştiinţele lor sunt în prizonierat.”, a mai spus Sebastian Lăzăroiu.
În privinţa includerii presei la „vulnerabilităţi” în Strategia Naţionala de Securitate, Lăzăroiu declară pentru Q Magazine că „preşedintele Traian Băsescu rămâne prietenul jurnaliştilor oneşti şi chiar al celor care îl critică”.
Deutsche Welle: Protagoniştii reali ai politicii româneşti
Transcrierea convorbirilor purtate de S. O. Vîntu cu ziarişti şi oameni politici a fost de natură să dezvăluie multiple mecanisme ascunse ale politicii din România.
Dialogurile acestea au dezvăluit pentru publicul larg că, în spatele marilor averi, se află oameni lipsiţi de distincţie. Dar nu era cu adevărat un secret, atâta doar că grosolănia de fond fusese mereu disimulată. Sorin Ovidiu Vîntu cooptase de-a lungul anilor în proiectele sale veleitare destui oameni distinşi care au condus comitete şi jurii culturale, reuşind sa-şi creeze o faţadă respectabilă.
Ceea ce lumea bănuia a devenit acum certitudine. Oamenii cu bani care conduc România sunt croiţi dintr-un aluat de proastă calitate. Ne-am întrebat mereu cum a fost cu putinţă ca un om ca Ceauşescu să rămână atîţia ani în fruntea ţării? După 1989 s-a petrecut însă aproape acelaşi lucru. Urmând de astă dată regulile speculaţiilor financiare, alţi oameni, dar de o egală grosolănie, au acaparat mecanismele puterii reale, imprimând societăţii, cu destulă uşurinţă, cursul pe care l-au dorit. Elite culturale, politicieni, ziarişti, s-au aşezat profitabil pe aceste linii ale noului câmp magnetic. S-a dovedit că societatea românească, la fel ca în regimul trecut, n-a reuşit să reziste ispitelor imediate, că, în ciuda sofisticatelor teorii justificative, nu s-a opus cu adevărat degradării şi că s-a conformat mai curând cu oportunism.
Publicarea acestor transcrieri dezvăluie însă şi câteva mecanisme politice precise, legate de instituţii. Interceptarea convorbirilor a fost făcută de serviciile secrete. Practic, cu un alibi legal bine construit, serviciile de informaţii au supravegheat copios fiecare mişcare relevantă în câmpul politic.
CTP, procurorul scremut al natiunii, a fost invitat la reuniunea Trilateralei de la Bucuresti, pe post de aplaudac. Ceea ce dovedeste ca lista participantilor furnizata de colegii sai de trust, de la Ziarul Financiar, este publicata ori dupa ureche ori cu intentia de a minti cititorii, fie si prin omisiune. Dar CTP, ex-mostenitorul KGB la tronul CRP, a tinut sa ne spuna el ca a promovat, pana pe bancile din fund ale Trilateralei. O face intr-un editorial “savant” de astazi despre nu stiu ce blonda mica de peste Prut (Chisinaul si Budapesta si-au trimis la Bucuresti adjunctii ministrilor de Externe, desi fusesera invitati chiar ministrii), care mai e si fiica lui Mircea Snegur (posibilul motiv pentru care o lauda – aviz profesionistilor) si care a starnit rumori in sala in comparatie cu ternul ministrul AE (Afacerilor Externe) Baconschi, pomenind-o in final si pe blonda noastra, Elena Udrea (aici e buna paralela daca ne-am gandi vreodata sa alegem intre Baconschi si Udrea 🙂 ). Bun, bun, am inteles: CTP a fost la Trilaterala. Eu, insa, am o singura intrebare: s-a dus imbracat in trening? 🙂
Nu ratati azi declaratiile lui Cristian Sima, actionar Hotnews, despre deontologul-sef al lui Vintu – mincinosul Cristian Tudor Popescu – si santajistul Bogdan Chirieac. PROMO VIDEO AICI.
Soc cu Boanchis: CTP, acest Federer cu fizic de Pantera Roz
De când cu stenogramele vărsate în presă, au ajuns să se creadă importanţi şi să comunice codat până şi chioşcarii care-şi sună cumnaţii sau naşii să le ceară împrumut 10 milioane, pentru a împrospăta stocul de napolitane şi biscuiţi. Celularul a devenit un fel de radio, dar nu oricine e popularizat acolo. Ce mare inginerie făcea Vântu când le transmitea unor şefi din trustul lui pe cine să atace şi pe cine să menajeze? Nu-i prima oară când declar că, dacă aş patrona un ziar, n-ar veni orice Vasilică să-mi înjure prietenii şi să lovească în interesele mele. Eu le-aş da ziaricilor şi lista cu protejaţi, s-o afişeze în redacţie. Caramele ca independenţa, etica, deontologia şi conştiinţa să le mestece la ei acasă, pe banii părinţilor. Cu adevărat grav e că ospătarii lui Vântu ameţeau lumea pe la televizii, guiţând că n-au cărat în vieţile lor tava cuiva. Cum să n-o care, când sunt băieţi din sistem? Toţi, mai puţin Cristian Tudor Popescu, desigur. Această mironosiţă coborâtă din OZN pe terenul de tenis ar vrea să ne convingă că publica tot ce-i trecea prin prodigioasa chelie chiar şi pe vremea când lucra în subordinea unui securist pueril în scris. Nu mă refer la Tinu, cum vă închipuţi că mi-aş permite? Sunt două variante, dar niciuna nu-l avantajează pe Federer cu fizic de Pantera Roz. 1. Minte ca o gazetă imperialistă ce trăia din abonamentele fostului oficios al PCR. 2. E un stupid şi nu-şi dă seama că punea pe hârtie ce îşi dorea şeful lui să apară. Şi mai lasă-ne, Popescule, cu năzbâtia botezată CRP — organizaţia căreia tu îi zici Clubul Român de Presă, dar înseamnă Combinagiii români din presă!
Discuţie între S.O.Vîntu şi Dragoş Stanca , directorul F5 – “divizia new media” a grupului Realitatea Caţavencu, la 8 martie 2010,ora 11.32. Nota: Consideram limbajul lui Sorin Ovidiu Vintu reprobabil.
Dragoş Stanca: Alo!
S.O. Vîntu: Te pup, Dragoş.
D. Stanca: Râdeam, că sunt pe ăla după central.
S.O. Vîntu: Ce voce melodioasă?
D. Stanca: Da.
S.O. Vîntu: Gold_FM.
D. Stanca: Vroiam să-ţi zic că vrea Bobby să se mai vadă o dată cu tine, dacă poţi.
S.O. Vîntu: Care Bobby?
D. Stanca: Bobby Voicu, ăla cu reteaua socială.
S.O. Vîntu: Hai să spunem 2 şi jumătate pe Paris ar fi OK?
D. Stanca: Da, da, când vrei tu.
S.O. Vîntu: Dar pe Paris, la mine acasă, nu la birou.
D. Stanca: Bine, OK.
“Pot să le dau o şpagă, şi cu asta, basta”
S.O. Vîntu: Că mai am o întâlnire acolo cu un prieten şi mă întâlnesc şi cu el.
D. Stanca: La 2 şi jumătate, da?
S.O. Vîntu: 14.30 fix.
D. Stanca: Bine. Şi, în paranteză fie spus, ca să ştii, noi avem, apropos de reteau socială românească, pe zona asta există Neogen, care e veche şi e liderul, şi noi am lansat “Toţi pentru unul” se cheamă, care acuma mi-au venit rezultatul pe luna trecută, cred că într-o lună îi batem pe Neogen că n-au… (Vezi foto cum “i-a batut intr-o luna” 🙂 )
S.O. Vîntu: Măi Dragoş Stanca…
D. Stanca: Nu, zic ca idee.
S.O. Vîntu: Ce-ai tu în cap? Rahat?
D. Stanca: Nu, că sunt de acord să mai facem, nu zic că nu e bine, doar…
S.O. Vîntu: Nu, tu mi-i trimiţi dar eu nu iau nicio decizie. Tu îmi trimiţi nişte…noi avem o strategie, am impresia că în permanenţă ignori care este… de ce mă întâlnesc eu cu labagii ăştia.
D. Stanca: N-am de ce să ignor, pentru că eu ţi-am propus asta.
S.O. Vîntu: Şi atunci? Nu, dar…Măi băiatule, n-am de gând să fac nimic nici cu Zoso, nici cu Bobby Voicu, pot să le dau o şpagă, şi cu asta, basta. Şi trec în regimentele noastre. E o tehnologie de a atrage lumea lângă tine.
D. Stanca: Nu, că Bobby e OK. Nu te fac să-şi pierzi timpul cu tot felul de…
S.O. Vîntu: Poate fi şi un cretin, mă doare fix în fund, nu mă interesează aceşti băieţaşi decât din perspectiva acelei operaţiuni pe care o facem.
“Chiar dacă eşti prost, ai trecut la categoria <eşti prostul meu>”
D. Stanca: Bine, deci la 2 jumătate pe Paris.
S.O. Vîntu: Deci n-am de gând să-mi aduc şef pe F5. N-am de gând să aduc şmecheri pe F5, care să-ţi arate ţie ce prost eşti.
D. Stanca: A, mă doare-n cot.
S.O. Vîntu: Pentru că tu, chiar dacă eşti prost, ai trecut la categoria “eşti prostul meu”. Am închis subiectele astea. Nu mă mai bate atâta la cap cu prostiile tale!
D. Stanca: Ţi-am zis ca să ştii.
S.O. Vîntu: Nu vreau să fac business cu ăştia, vreau să-i cumpăr. Uite, acum e clar şi pentru Coldea. Eşti mulţumit?
D. Stanca: Eram mulţumit oricum.
S.O. Vîntu: Băi deşteptule, d-aia ţi-i pasez. Ţi-i pasez ţie şi după aia îi temporizăm, le mai dăm un franc acolo, ca să se simtă bine, ne împrietenim.
D. Stanca: Da, OK, bine.
S.O. Vîntu: Că toţi labagii ăştia sunt pentru bani, nu vin de dragul meu sau cred ei în nişte principii generoase. Vor pace pe pământ. Vor bani!
D. Stanca: Bine, hai, nu mă mai certa atât.
S.O. Vîntu: Nu, dar chiar mă irit cu toate prostiile. Habar n-am ce ai tu în divizia aia, mă doare-n cot ce faci tu acolo, eu cumpăr nişte oameni pentru proiectul meu personal.
NO COMMENT
SOV: Poporul ăsta s-a tâmpit de-a dreptul, prostimea asta încă ţine cu imbecilul…Deci, este război, dragă prietene. Cu domnul Băsescu şi cu gaşca lui de sugători de p…ă, ne comportăm ca la război.Lucrează cum spun eu, că sunt expert în chestiile astea (ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂 )
Dan Badea: Noua serie de stenograme cu Sorin Vîntu în rolul de comandant al oştilor PSD-PNL scoate la iveală informaţii inedite din războiul total declanşat împotriva lui Traian Băsescu. Foto: Realitatea.net
Toate discuţiile purtate de Vîntu pånă la alegerile din 6 decembrie 2009, cu supuşii lui din mass media, arată atât siguranţa de sine a celui care a făcut totul ca preşedintele României să nu mai apuce un nou mandat, cât şi modul de gândire tipic infractorului care s-a format în puşcărie şi a ajuns apoi stăpân peste preşedinţi de partide. (more…)
Sorin Ovidiu Vîntu ar putea avea nevoie de o nouă intervenţie la Viena, dacă în urma investigaţiilor medicale reiese că are un nou blocaj pe artera coronară, potrivit unor surse medicale citate de Mediafax. Operaţia ar trebui realizată de aceeaşi schipă care l-a operat şi în urmă cu ceva ani.
“Dacă investigaţiile vor dovedi că este vorba de aşa ceva, s-ar impune o nouă intervenţie chirurgicală, dar aceasta trebuie efectuată de către echipa medicală care a realizat şi prima operaţie”, potrivit surselor citate. Sorin Ovidiu Vîntu are, însă, interdicţie de a părăsi ţara. Patronul trustului de presă Realitatea-Caţavencu este cercetat penal pentru favorizarea lui Nicolae Popa condamnat definitiv în ţară la 15 ani de închisoare pentru inginerii financiare.
„De obicei instanţa ridică interdicţia”
Avocatul Iulian Urban susţine că instanţa poate ridica interdicţia de a părăsi ţara dacă medicii lui SOV fac o recomandare în care se specifică faptul că pacientul nu se poate trata decât în afara graniţelor.
„S-a constatat că instanţa dă curs favorabil unor astfel de cereri mai ales dacă nu este vorba despre o persoană care a comis o infracţiune deosebit de gravă, cum ar fi omorul. Avocaţii trebuie să înainteze o expertiză făcută de medici, care să fie foarte bine fundamentată şi argumentată, din care să reiasă că viaţa respectivei persoane depinde de un tratament în afara graniţelor”.
A fost reţinut pentru acuzaţia de favorizare a infractorului
Distinsul calugar, inteligentul scriitor, sensibilul poet, vibrantul muzician si talentatul artist basarabean Savatie Bastovoi a semnalat recent pe blogul sau o stire de pe Roncea.ro despre aparatul electronic de provocat dureri de cap, retras dintr-o statie de metrou din Washington, la protestele unei organizatii de tineret. Banuiesc ca, furnizand aceasta informatie si pe blogul sau, parintele s-a gandit sa faca o paralela cu numeroasele cazuri de migrene raportate de calugari, in unele manastiri ortodoxe mai speciale, de pe ambele maluri ale Prutului. Orice este posibil. Unii dintre cititorii sai mai grei de cap, din brigazile de postaci ai KGB, s-au apucat sa faca comentarii curajoase, sub rezerva anonimatului, in spirit necrestinesc, acuzandu-l pe tanarul monah basarabean ca se asociaza cu un tip rau si urat ca mine, care mai scrie si din Romania aia la fel de rea si urata pentru ca nu se inchina la Moscova. Parintele Savatie, care ar putea fi si un foarte bun diplomat, a oferit un raspuns care, aparent, m-a contrariat, cam la fel ca referirile la un ziarist-balaur si un internaut-laur din doua dintre cele mai de succes carti ale sale. I-am raspuns la randul meu si mi-a raspuns si el dupa care am pupat cu totii Piata… Unirii. Ce a iesit, mai jos:
nu m-am asociat in nici un fel cu Victor Roncea si multe dintre pareri, inclusiv legate de Basarabia, nu i le impartasesc. Am primit in posta un articol, pe care l-am considerat interesant si l-am publicat, facind trimitere la sursa, care era blogul lui Victor Roncea.
Eu ma situez inafara hartuielilor devenite la moda intre ortodocsi si refuz sa recunosc taberele nou infiintate si conflictele mediatizate fara rost, deoarece le consider depasibile. Si-apoi nu sint de acord nici cu faptul ca Roncea a facut toate scandalurile, de parca el ar fi laur balaur. Daca nu era el, era altul. Problema ramine in calitatea noastra de oameni si de crestini care ne-am vadit cit de usor sintem de invrajbit. Daca m-as potrivi la duhul internetului ar trebui sa ma tem sa pronunt nume pentru ca nu stiu daca de ieri pina azi respectivul a mai ramas ”de-al nostru” sau a fost declarat dusman, daca nu de unii, atunci de altii. De la noi nici nu se cere sa ne iubim, ci macar sa ne rabdam unii pe altii, cum spunea Parintele Arsenie Papacioc.
Am citit cu amuzament raspunsul prea-cuviosiei tale la unele comentarii ale unor curajosi “buni crestini”, altfel anonimi, care “se goleau de tot ce aveau mai sfant” in subsolul acestui blog. Un singur lucru nu l-am prea inteles. Si anume, nota privitoare la pacatosenia mea, ca “daca nu era el, era altul”, care ar fi facut… aici n-am prea inteles fiind si putin obosit de plici-urile pe care trebuie sa le aplic continuu pe net unor sumedenii de libarci mai mult sau mai putin anonime si anodine. Era vorba cumva de “scandaluri”? Sau de deconspirarea unor lepre ale ortodoxiei (cuvant din DEX; Mantuitorul ii numeste mai bland: “ticalosi”, “serpi”, “pui de naparci”, “povatuitori orbi”, “fatarnici”, “nebuni si orbi”, “morminte varuite”, “lighioane spurcate”, etc, etc)? Sunt mirat pentru ca niciodata cand am mers la Sfanta Manastire Petru Voda a Parintelui Justin nici nu am vazut nici nu am auzit pic de scandal. Dimpotriva, cand a mers apostolul puricilor ortodoxiei nu putini martori sunt dintre cei care ar putea sa istoriseasca cum a scapat nebatut cu parul de prea cuviosii tai frati intru monasticism (chiar daca Sfintia ta esti obligat sa te rogi si pentru colonelul Cantarean si pentru generalul Alexei. Ca Sa va tie, acolo, la manastirea unde ati devenit Savatie).
Crede-ma, draga Parinte, bucuros as fi fost sa nu trebuiasca sa ma scutur zilnic de “lighioanele spurcate” care ma napadesc de peste tot unde cuvantul meu naste scantei, de cand m-am apucat sa dau jos mastile unor intarziati cu nume de imprumut si “guru”-uletzului lor. Au crezi ca descapusarea a fost pornita, cumva, asa, fara binecuvantare? Intr-un loc atat de binecuvantat de Dumnezeu si pastorit de prea bunul nostru Parinte Justin!? Da-mi voie sa te asigur, draga Parinte, ca binecuvantarea nu vine de la vreo institutie cu acronime de trei litere, dintre cele care ar putea curta un ziarist, un artist sau un scriitor atat de talentat ca Sfintia ta, si pe de-asupra si monah. Ci de la cine trebuie. In rest, cum foarte bine explici in postarea anterioara, blanzi-blanzi, ca porumbei, intelepti-intelepti, ca sarpele, dar sa urmam exemplul Mantuitorului si sa mai si punem mana pe bici cand e nevoie. Cu binecuvantare, desigur.
Doamne ajuta!
Cu speranta in regasirea in aceeasi Biserica nationala,
“Balaurul”
– Parinte Rafail, spuneti-ne ceva despre filosoful Constantin Noica, tatal Dumneavoastra.
– Nu prea stiu ce sa va spun. Pe tata l-am cunoscut foarte putin, fiindca din copilarie, nu stiu in ce an, au divortat parintii mei. Tata, fiind din neam de mosieri, iar mama avand origine “nesanatoasa”, fiind englezoaica, s-au gandit ca, daca se despart, o sa riscam mai putine lucruri care ne amenintau in regimul comunist si poate ca si mama se gandea sa-si recastige cetatenia britanica si sa ne ia si pe noi, copiii, in libertate, sa ne dea o educatie.
La un moment dat, tata a avut domiciliu fortat in Campulung Muscel, iar noi ramasesem in Bucuresti. In ’55 s-a repatriat mama si ne-am dus si noi, copiii, la ea. L-am cunoscut putin. Dupa moartea lui, din articole, am vazut ca era mai mult decat ce credeam eu. Ma gandeam, de exemplu – o sa va marturisesc si asta – ce face un filosof acum in Romania lui Ceausescu ? Adica, “tara arde si baba se piaptana”, cum se zice. Dar mi-am dat seama ca nu era asa de simplu si ca a fost si acolo o pronie a lui Dumnezeu. Filosofia lui nu o inteleg si inca nu pot sa citesc cartile tatei, fiindca nu pot intelege filosofia.
De cand a iesit din inchisoare, din ’68, tata ne-a vizitat insa, in Anglia de trei ori si, in felul nostru, ne-am inteles din ce in ce mai bine pana cand, in ’85 sau ’86 cred, cand a venit ultima oara, ne-am despartit intr-o intelegere adanca, intr-o armonie adanca, pe care nu o puteam exprima in cuvinte, fiindca altul era limbajul lui, altul al meu. Dar simteam pe dedesubt un alt curent care ne unea si, intr-un fel, simteam in chemarea mea o mostenire de la tata. Poate simtea si el, dupa cum s-a si exprimat, o implinire a lui prin fiul sau, care a venit la alta filosopfie, la alta cultura.
– Parinte Rafail, sa ne spuneti daca ati avea ceva sa reprosati tatalui Dumneavoastra pentru atitudinea domniei sale fata de Biserica Ortodoxa si in ceea ce priveste educatia ortodoxa sau mai putin ortodoxa pe care ati primit-o.
– Am avut in tineretea mea momente de reprosuri si de razvratire, socotind ca nu ajungem la nimic in viata pentru ca parintii nu ne-au invatat. Tatal meu trebuia sa devina calugar, nu filosof! Vreau sa spun numai cateva cuvinte: in ultima mea convorbire cu tata i-am facut chiar reprosul acesta. Apropo de nu stiu ce, m-a intrebat: “Dragul meu, ai tu ceva sa-mi reprosezi ?”.
Nu as fi vrut sa-l supar, fiindca trecusem de razvratirile mele. Dar intr-o clipita, asa, m-am gandit ce sa-i spun ? Si am simtit ca unui om ca el nu pot sa-i spun decat adevarul. Si i-am spus: “Da, tata, am un repros sa-ti fac”. Si i-a placut. Am luat cateva elemente din scrisorile lui in care, desi ma binecuvanta pentru calugaria mea in care am intrat, imi tot spunea: “Da’ poate mai faci si tu nitica cultura, da’ poate mai inveti; da’ poate intri ia Universitate”. Si atunci am spus:
October 21st, 2010 
VR 
Asociatia Jurnalistilor din Romania (AJR), un fel de aripa de juniori a CRP, cere explicatii conducerii Trustului Realitatea – Catavencu dar si Parchetului privind Stenogramele Rusinii. Ce e amuzant: din Comitetul Director al AJR face parte insusi… CTP, fostul sef al CRP, mare judecator al presei si procuror al natiunii. “Manjit” de Vintu cu sute de mii de euroi si un mincinos patentat privind relatia sa cu mogulul “Alitos” (prietenii stiu cine e) si alti milionari ai presei gauriti in fund, cum ar fi “grasunelul” Bogdanel Chirieac. Relatie patrupeda deconspirata de Cristian Sima de la HotNews. Dar in privinta lui CTP, si CRP si AJR au acelasi imbold: ciocul mic. Mucles. Oare despre sclavul sef al lui Vintu, dupa Buscu -RAAPPS, Sergiu Toaderica, ar putea, cumva, CRP si AJR sa zica ceva? Sau prefera tot prin batista, cum ar titra “Alitos”. Iata ce scrie BURSA, despre ambele cazuri:
Posted in 
Tags: 
