Archive for the ‘Analize’ Category

Pentru cine tradeaza Basescu Romania de peste un cincinal: Mihai Razvan Ungureanu, rolul principal in productia de gang “I se spunea Asudatul”. Trecutul murdar imprescriptibil, o carte de vizita curata dar si un cec in alb pentru Nasul Basescu

Context: suntem in anul 2007. Fostul lider al CC al UTC, Mihai Razvan Ungureanu, crescut sub pulpana lui Andrei Plesu, la randul sau fost disident si, tototodat, fost bursier dublu la Humbold in perioada regimului comunist, casatorit in acelasi timp cu o fosta agenta DIE, este pe cale sa devina fost ministru de Externe pentru ca apoi sa ajunga fost sef al SIE si fost prim ministru. Dupa dezvaluiri cutremuratoare privind incarcerarea ilegala a unor romani in Irak si abandonarea lor de catre Ministerul de Externe, SIE si seful CSAT, fara a fi inconstiintat si Guvernul Romaniei despre abuzurile comise de catre trupele americane asupra unor cetateni romani, inca presedintele Romaniei tot se mai gandea daca sa semneze sau nu demiterea lui. Cititi aici ce parere avea atunci subsemnatul despre alegerea dubioasa a lui Traian Basescu, mentinuta, iata, si dupa un fructuos cincinal antiromanesc, cand ciudatul personaj a fost desemnat deja de Suspendatul drept al sau personal si oficial “Il Successore”, alias Asudatul. Tot ceea ce am scris ramane, din pacate, valabil.

Sa cada!

Cea mai puternica dovada concreta ca democratia din Romania merge pe drumul cel bun s-a consumat ieri. Pentru prima data in istoria Romaniei postdecembriste un ministru este demis pentru o greseala pe care, ulterior, si-o si asuma, in extremis. Dar numai dupa ce presa a explicat transant gravitatea faptelor sale. Sa nu uitam ca doar cu o zi in urma, ex-ministrul Mihai Razvan Ungureanu ne imbrobodea ca nu mai poate de atata activitate, situatia romanilor inchisi in Irak fiind “doar unul din cele 7291 de cazuri similare” (!) pe care le gestioneaza. Presa este asadar cea care a fortat demiterea, pe langa matrapazlacurile politice din cabinetul Tariceanu.

Dupa dezvaluirea din Evenimentul zilei, ZIUA a fost cea care a trasat cu bisturiul vinovatiile din Triunghiul Bermudelor Cotroceni-SIE-MAE, solicitand: Sa cada capete! Ale celor responsabili. Si vinovatul in afacerea musamalizarii detinerii muncitorilor romani din Irak trebuie sa plateasca.

Victoria presei ne lasa insa un gust amar observand bilantul dezastruos al ministeriatului injumatatit al lui Mihai Razvan Ungureanu, poreclit mini-Ceausescu in centrala Ministerului Afacerilor Externe. ZIUA a intrat in coliziune nu o data cu ambitiile, orgoliul ministrului si atitudinea sa de vataf, care au dus pana la condamnarea MAE in ultimul Raport al libertatii presei eleborat de Reporters sans Frontiers. Actiunile sale daunatoare statului roman, asa cum au fost evocate de ZIUA de-a lungul timpului, sunt cu mult mai grave decat ultima, pentru care a platit. Ele trebuie sa fie mentionate, pentru o eventuala aplicare a Legii asumarii responsabilitatii ministeriale sau a Codului Penal:

Romanii de pretutindeni – abandonati. In ciuda declaratiilor pompoase de la inceputul mandatului privind sprijinirea romanilor de pretutindeni si din jurul granitelor, MAE a tinut contactul doar cu gastile care servesc interese anti-romanesti.

Cedarea Mostenirii Gojdu. Prin Acordul din octombrie 2005 dintre guvernele Romaniei si Ungariei, Ungureanu a semnat cedarea averii Gojdu ramase in Ungaria in beneficiul statului ungar, in ciuda opozitiei Bisericii Ortodoxe Romane care a cerut respectarea Testamentului lui Emanuil Gojdu.

Minciuna ministeriala de la Moscova. Dupa o vizita intreprinsa in Federatia Rusa a sustinut ca a transmis Patriarhului Alexei un mesaj din partea Patriarhului Teoctist – afirmatie respinsa imediat de Biserica Ortodoxa Romana.

Austro – Ungureanu. „Romania ca si un nou land federal (al Austriei n.red.)“ a titrat cotidianul austriac Die Presse pe 4 martie 2006 un interviu cu ministrul Mihai Razvan Ungureanu, care a declarat „Austria este azi cel mai important investitor strain din Romania. Trebuie sa priviti Romania aproape ca si un nou land federal“.

Marea Neagra si diplomatia schioapa. In ciuda anunturilor entuziaste privind realizarea cooperarii la Marea Neagra si a milioanelor de euro cheltuite, diplomatia condusa de Ungureanu a incasat esec peste esec in zona.

Pierderea relatiilor cordiale cu Vaticanul. Romania s-a indreptat catre un conflict diplomatic cu Vaticanul dupa ce intr-un document adresat Guvernului, ministrul Ungureanu recomanda masuri de publicitate pentru a-l pacali pe Suvernul Pontif in privinta afacerii din jurul Catedralei Sf Iosif.

Ungureanu si limba romana. In mai 2006, Ungureanu a declarat ca cetatenii de peste Prut vorbesc „o varianta a limbii romane“, un fel de „light Romanian“ („romana usoara“). Critica ZIUA a declansat un razboi murdar la adresa ziaristilor si a libertatii de expresie in Romania.

Acestea sunt doar cateva dintre motivele pentru care demiterea trebuie sa mearga pana la capat: semnatura finala a lui Traian Basescu.

Victor Roncea / ZIUA

CIORO-UNGURENII: Esecul cooperativei antiromanesti – Crescatoria de papagali

Comentariile neavizate ale sefului diplomatiei romane au fost privite drept o trecere a Romaniei cu arme si bagaje in tabara satelitilor Federatiei Ruse.

Domnul ministru de Externe al Romaniei Adrian Mihai Cioroianu s-a facut remarcat in mod deosebit pe plan international in timpul conferintei de presa sustinuta impreuna cu sefa Departamentului de Stat al SUA, Condoleezza Rice. “Da”, “da, da, desigur”, “bineinteles” si “va multumesc foarte mult” au fost onomatopeele reproduse de Cioroianu parca dupa o alta pasare, exotica, de talie medie sau mica, cu cioc incovoiat si cu penaj viu colorat. Ce este important, oricum, este ca a fost remarcat. Drept un yesman desavarsit. Aceasta merita insa Romania?

Cioroianu a reprezentat inca de la numirea sa drept cea mai proasta alegere pentru politica externa a Romaniei. Din mai multe motive. Primul, pentru faptul ca a fost si este contestat de presedintele Traian Basescu, in conditiile in care intre conducerea MAE si seful statului trebuie sa existe o coeziune care merge pana la simbioza, pentru a se promova coerent, pe plan international, linia diplomatiei Romaniei. Premierul Calin Popescu Tariceanu s-a ambitionat si Adrian Mihai Cioroianu i-a succedat lui Mihai Razvan Ungureanu. Or, la prima iesire europeana a lui Basescu de dupa Referendum – reuniunea la nivel inalt a tarilor central-europene de la Brno, Cehia – presedintia a transmis MAE ca domnul Cioroianu nu este admis in avionul delegatiei oficiale. Relatia inexistenta intre cei doi vectori ai diplomatiei afecteaza asadar Romania.

Apoi, ministrul roman de Externe a tulburat din prima apele Prutului si ale Nistrului si tarile preocupate de zona Transnistriei, in special Statele Unite, care fac presiuni pentru eliminarea trupelor rusesti din zona. Printr-o exprimare ambigua el si-a aratat ingrijorarea fata de o eventuala retragere a militarilor rusi din Republica Moldova.

Comentariile neavizate ale sefului diplomatiei romane au fost privite drept o trecere a Romaniei cu arme si bagaje in tabara satelitilor Federatiei Ruse. Apoi, Cioroianu a ales, precum pe vremurile Tratatului de la Varsovia, ca prima intalnire bilaterala sa fie cu ministrul de Externe al Rusiei, experimentatul Serghei Lavrov. Care l-a facut sa repete, tot ca acea pasare viu colorata despre care v-am mai spus, ca Romania ar avea nevoie de o relatie “profitabila” cu Rusia. Adevarul, va dati seama, este total pe dos.

La scurt timp dupa ce Lavrov l-a mangaiat pe frunte, din prostia aparatului directiei de comunicare a ministerului s-a aflat ca secretarul american de Stat, Condoleezza Rice, refuzase solicitarea lui Cioroianu pentru o intalnire bilaterala la reuniunea ministrilor de externe ai tarilor NATO, de la Oslo.

Din nefericire, toate iesirile ciudate ale lui Cioroianu – supranumit Ciorapeanu, dupa ce s-a lasat descaltat la o poarta de control desi era intr-o vizita oficial – par sa aiba legatura cu o linie politica prestabilita deja. In favoarea Rusiei. Actiunile desfasurate din sediul MAE in defavoarea Romaniei nu sunt de ieri de azi. Daca in cazul lui Cioroianu, aceastea sunt stravezii, dintr-o inabilitate de amator, in cazul predecesorului sau acestea au fost destul de bine mascate. Adrian Mihai Cioroianu nu are insa numai patronimul in comun cu Razvan Mihai Ungureanu. Ambii reprezinta, inainte de vreo forta politica (Ungureanu a devenit membru PNL cu o zi inaintea numirii sale), produse ale unei retele bine infipte in toate sferele importante ale statului. Putina lume stie ca, pe langa functia de conducere din cadrul Fundatiei Soros, Ungureanu a fost atat bursier al Colegiului Noua Europa patronat de Andrei Plesu cat si al lui Marc Rich, cunoscut drept infractor de talie mondiala si inventator al oligarhilor rusi Oleg Deripaska si Igor Ziuzin. Cioroianu a fost atins si el cu ceva fonduri ale Soros, fiind bursier si scrib dilematic al Colegiului si Trustului lui Plesu, dar si membru al Grupului pentru Dialog Social. Ca si mentorul sau, de altfel, cunoscut drept, curios!, si ca oficial in toate guvernele Romaniei, de la Iliescu-KGB pana astazi. In esenta, cele doua pseudo-mandate ale ungro-cioroienilor, dovedesc cred eu, cu prisosinta, esecul cooperativei antiromanesti.

Victor Roncea / ZIUA

PS Civic Media: Adrian Mihai Cioroianu este produsul cuplului Zoe Petre-Andrei Plesu (culmea, ambii fosti consilieri prezidentiali! – foto dreapta, mamitza cu iubitul tovaras al lui tatuka). Pentru Razvan Mihai Ungureanu stim doar ca tatal este acelasi. Mama ramane necunoscuta (unora). Comentariul de mai sus al lui Victor Roncea a aparut in ZIUA pe 15 iunie 2007. De atunci s-au mai adaugat cateva zeci de motive pentru demisia asa-zisului istoric (fara lucrari!) Adrian Mihai Cioroianu. Esenta pozitiilor aberante ale inca ministrului de Externe a fost aceeasi ca cea devoalata de acest editorial. Si este la fel de valabila si pentru Razvan Mihai Ungureanu.

CIVIC MEDIA: INCOMPETENT LA MAE, COMPETENT LA SIE?

Mihai Razvan Ungureanu este cea mai proasta alegere pentru sefia SIE din intreaga istorie a serviciului secret “specializat “in domeniul informatiilor externe privind siguranta nationala si apararea Romaniei si a intereselor sale”. Provine din aceeasi crescatorie de papagali ca si Mihai Adrian Cioroianu – cooperativa Soros-Dilema-Colegiul Noua Europa. Totusi, e jenant, pentru Romania!

* * *

In primul rand, la nivelul de suprafata, din considerente morale dar si politice. Unul dintre principiile pentru care se bat cu pumnul in piept partidele momentului, aceleasi care il aclama azi pe Ungureanu – PD, PNL, UDMR – este legat de sustinerea Legii lustratiei. Mihai Razvan Ungureanu este lustrabil: facea parte din pepiniera partidului comunist si, fara indoiala, chiar daca nu ar fi existat revolutia din decembrie 1989 el s-ar fi aflat tot in structurile puterii. A fost membru suplean al CC al UTC. Se lauda colegilor de clasa dupa o manifestare de la Bucuresti ca nu isi va mai spala mana sa dreapta, pe care a strans-o “Tovarasul Nicolae Ceausescu, Secretarul General al Partidului nostru”.

In timpul evenimentelor de la Iasi, din 14 decembrie 1989, monitoriza studentii care aruncau manifeste in incercarea declansarii unei revolte in camine. De altfel, Ungureanu, care, dupa ce a fost instalat la MAE prin concursul lui Andrei Plesu de la Trustul media al Rompetrol se visa viitorul presedinte al Romaniei, era poreclit “mini-Ceausescu” in centrala Ministerului Afacerilor Externe. Aroganta era si este o alta caracteristica a personajului cu care o sa trebuiasca sa se confrunte spionii Romaniei. La prima sa intalnire cu toti ambasadorii straini din Romania a intarziat o ora, fara sa-si mai ceara scuze la aparitie. Diplomatii occidentali de la Bucuresti au sarbatorit momentul cand Ungureanu a fost silit sa demisioneze.

Apoi, in profunzime, Mihai Razvan Ungureanu, fost membru al conducerii Fundatiei Soros in Romania, bursier al magnatului rus Marc Rich – considerat cel mai mare infractor al spatiului ex si post sovietic – si membru al “board”-ului Colegiului Noua Europa al lui Andrei Plesu, a dovedit in toate activitatile sale in vreo pozitie de stat o aplecare adanca pentru actiuni impotriva intereselor nationale romanesti. “Actualul ministru de externe a supravietuit cu bine regimului PSD”, scria Evenimentul Zilei in februarie anul trecut “Ungureanu e foarte popular in Iasi. Sustinerea tezei de doctorat, din martie 2004, a fost o adevarata intalnire mondena in aula Universitatii Alexandru Ioan Cuza. In cuvantul sau, actualul ministru de externe i-a multumit lui Mihai Vlasov, tatal celebrelor fotomodele si un controversat avocat, precum si lui Dinu Patriciu, sponsorul sau stiintific”, mai scria EvZ.

Nu in ultimul rand, Ungureanu nu este indicat din punct de vedere al protectiei informative a secretelor de stat, pentru simplul motiv ca este santajabil si are anumite slabiciuni nenaturale. Surse apropiate serviciilor secrete romanesti ca si din zona diplomatiei au confirmat relatiile preferentiale ale fostului ministru cu anumite personaje masculine din apropierea sa. Astfel, este cunoscut faptul ca, in perioada in care era ministru de Externe, fostul sau ofiter SPP, Marius Necula, a fost eliberat din functie de Serviciul de Protectie si Paza, fiind transformat apoi in aghiotantul sau personal si, ulterior, in cadru diplomatic. Un alt personaj nedezlipit de Ungureanu este Cornel Feruta, fostul sau sef de cabinet. Feruta a fost propus de fostul ministru pentru a prelua functia de ambasador la Misiunea Permanenta a Romaniei pe langa organizatiile internationale de la Viena, dupa ce Ungureanu a anuntat ca isi reia postul de reprezentant special al Romaniei la Initiativa de Cooperare Sud-Est Europeana (SECI), cu sediul tot la Viena.

Cu o nuanta grava de coruptie, notam si faptul ca, inainte de a parasi ministerul, Ungureanu a initiat o Hotarare de Guvern prin care (si-)a dublat salariul postului de la SECI. In urma modificarii, detinatorul acestui post urma sa incaseze lunar aproape 8.000 de euro, din care 5.280 reprezinta salariul, iar restul, sporuri si diurne. In acelasi registru se inscrie si propunerea sa de numirea a lui Lucian Leustean (adus tot de el in minister, din pepiniera de la Iasi, numit secretar de stat si transformat apoi in functionar public, secretar general al MAE, pentru a nu putea fi indepartat ulterior din Minister), in pozitia activa de ambasador la Bratislava, la doi pasi de Viena.

Leustean s-a remarcat in diplomatie prin modul in care a facut Romania de ras in cazul hotiei practicate asupra Fundatiei Gojdu. Pe vremea cand era secretarul de stat la MAE, Lucian Leustean si-a facut un nume in spatiul public romanesc afirmand ca in cazul negocierilor asupra chestiunii Gojdu, Romania se gaseste fata de Ungaria in situatia Liechtensteinului fata de Brazilia in cazul unui meci de fotbal. Lucian Leustean si-a bazat pozitia de renuntare diplomatica pe punctul de vedere al Budapestei conform caruia nu mai este valabila Conventia din 1937 (prin care Ungaria se obliga sa restituie integral bunurile Fundatiei Gojdu de la Sibiu). Pozitia lui Lucian Leustean era contrazisa insa inclusiv de profesionistii din MAE, autori ai studiului oficial intitulat “Fundamentele juridice ale obligatiei statului ungar de restituire a bunurilor Fundatiei Gojdu aflate pe teritoriul Ungariei”.

Problema majora a lui Ungureanu este legata tocmai de aceasta inclinatie a sa pentru tradarea intereselor nationale ale Romaniei. In ciuda unei prese aservite ideologic filonului anti-national sau cumparate masiv pur si simplu – prin care si-a construit atent o imagine de guruletz al diplomatiei – in realitate, orice diplomat serios din MAE sau cadru al serviciilor secrete romanesti va cadea de acord ca mandatul de ministru de Externe al lui Mihai Razvan Ungureanu a consemnat un lung sir de esecuri prin care au fost mascate caderile Romaniei.

Ironic, demisia sa a fost fortata la inceputul anului acesta de presa dupa ce aceasta primise informatii despre lapsusurile sale legate de doi cetateni roamni in Irak chiar de la serviciul pe care se presupune ca il va conduce acum: SIE. Relatia lui Ungureanu cu presa care prefera sa-si pastreze independenta a produs interventii de-a dreptul dictatoriale din partea ministrului si a ministerului. Din cauza lui Ungureanu, care a blocat prin interveniitle serviciilor secrete un site-pamflet al adresa sa si a solicitat datele persoanale ale autorilor, Romania a fost condamnata international in ultimele Rapoarte al libertatii presei elaborat de Reporters sans Frontiers, International Federation of Journalists si South East Europe Media Organizations.

Actiunile sale in contra statului roman ar fi trebuit sa intre in atentia organelor de aparare a tarii in urma unei eventuale aplicari a Legii asumarii responsabilitatii ministeriale sau a Codului Penal.

Pe scurt (dar putin mai mult decat mai sus), acestea sunt:

Romanii din jurul granitelor – abandonati. In ciuda declaratiilor pompoase de la inceputul mandatului privind sprijinirea romanilor de pretutindeni si din jurul granitelor, MAE a tinut contactul doar cu gastile care servesc interese anti-romanesti, prin intermediul unor corupti cu legaturi in SIE. Coordonatorul Civic Media, Victor Roncea, a declarat ca s-a despartit complet de Mihai Razvan Ungureanu, inca de la inceputul mandatului sau, dupa ce acesta i-a propus sa ocupe pozitia de secretar de stat in MAE pentru a conduce Departamentul pentru Relatiile cu Romanii de Pretutindeni. Conditia lui Roncea a fost ca acesta sa reformeze complet Departamentul dupa un audit independent urmat de demiterea cadrelor cu legaturi coruptibile in zona serviciilor secrete si cu afaceri oneroase pe banii contribuabililor si, apoi, angajarea prin concurs a unui alt personal profesionist. Ungureanu a refuzat aceasta intiativa, in prezent Departamentul continuand o politica cel putin defectuasa pentru romanii din jurul granitelor si cei de pretutindeni. Aceasta a constituit dovada ca Ungureanu, in ciuda mastii sale pro-occidentale, era si este subordonat grupului din SIE care a blocat constant o politica nationala pe spatiul rasaritean romanesc, Basarabia si Bucovina, preferand sa sustina – prin inactiune sau chiar operatiuni favorabile – politica Rusiei in zona. Ulterior, PNL, printr-un apropiat al primului ministru Calin Popescu Tariceanu, i-a oferit lui Roncea o alta pozitie de secretar de stat legata de relatiile cu Moldova, care implica insa inlaturarea unui profesionist al SIE, Roncea refuzand sa intre intr-un astfel de joc murdar.

Cedarea Mostenirii Gojdu Ungariei. Prin Acordul din octombrie 2005 dintre guvernele Romaniei si Ungariei, conceput de Ungureanu si plasat pe sub mana la semnat in cadrul primei reuniuni guvernamentale Bucuresti-Budapesta, o parte din averea Fundatiei private Gojdu ramase in Ungaria a fost trasferata ilegal statului ungar, in ciuda opozitiei Bisericii Ortodoxe Romane, executoare testamentara, care a cerut respectarea Testamentului lui Emanuil Gojdu. “Acest ministru de Externe nu pare roman”, avea sa afirme profesorul Raul Sorban, detinator al titlului de Drept intre Popoare de la Yad Vashem si aparator al Fundatiei Gojdu.

Minciuna ministeriala de la Moscova. In cadrul unei vizite intreprinse in 2006 in Federatia Rusa a sustinut ca a transmis Patriarhului Alexei un mesaj din partea Patriarhului Teoctist – afirmatie respinsa imediat de Biserica Ortodoxa Romana. Patriarhia Romana s-a aratat ultragiata de o asemenea intruziune abuziva si mincinoasa in afacerile externe ale Bisericii, intr-un moment in care relatiile dintre cele doua Biserici erau la fel de incordate ca intodeauna, din cauza pretentiilor Bisericii Ruse asupra Basarabiei.

Austro – Ungureanu. “Romania ca si un nou land federal (al Austriei)” a titrat cotidianul austriac Die Presse pe 4 martie 2006 un interviu cu ministrul Mihai Razvan Ungureanu, care a declarat “Austria este azi cel mai important investitor strain din Romania. Trebuie sa priviti Romania aproape ca si un nou land federal”. In acelasi registru se inscrie si o intalnire misterioasa avuta cu seful Bundes Nachrichten Dienst (BND), la prima sa vizita in Germania, in calitate de ministru de Externe, informatie pe care a incercat sa o blocheze de la publicare in presa romana.

Marea Neagra si diplomatia schioapa. In ciuda anunturilor entuziaste privind realizarea cooperarii la Marea Neagra si a milioanelor de euro cheltuite, diplomatia condusa de Ungureanu a incasat esec peste esec in zona. Desi Romania a detinut presedintie OCEMN, nu a reusit sa puna pe agenda organizatiei nici un proiect. Dupa ce Rusia a preluat presedintia, Moscova a concretizat teme care fusesera propuse si refuzate de catre MAE de la Bucuresti: o retea energetica, o autostrada in jurul Marii Negre, si reluarea legaturilor maritime intre porturile Marii Negre, act neglijat de Romania inclusiv pe relatia Constanta-Istanbul.

Pierderea relatiilor cordiale cu Vaticanul. Romania s-a indreptat catre un conflict diplomatic cu Vaticanul dupa ce intr-un document adresat Guvernului, ministrul Ungureanu recomanda masuri de publicitate pentru a-l pacali pe Suvernul Pontif in privinta afacerii din jurul Catedralei Sf Iosif. Biserica Catolica a protestat oficial la Guvern si Presedintia Romaniei fata de aceasta atitudine.

Ungureanu si limba romana. In mai 2006, Ungureanu a declarat ca cetatenii de peste Prut vorbesc “o varianta a limbii romane”, un fel de “light Romanian” (“romana usoara”). Critica unor ziaristi fata de aceasta exprimare care intarea teza “limbii moldovenesti” a declansat un razboi murdar la adresa acestora si a libertatii de expresie in Romania.

Ungurenii lui Ungureanu sunt tiganii? Contribuind la intretinerea confuziei dintre romi si romani, in ianuarie anul acesta, cu ocazia “Saptamanii Romaniei in cadrul Comisiei Europene si Consiliului UE”, MAE a aranjat un “concert de gala” desfasurat la Bruxelles. Concertul a fost sustinut, conform afisului si promovarii MAE de: Elvis the Bear (Elvis Ursul), Mariana Bidon, Sile the Philosopher (Sile Filosofu), The Tornado Rose (Trandafir Vijelie) si Leo Cascarache ca “invitati speciali ai lui Damian Draghici si Fratii sai – Filarmonika Rromanes”. Cabinetul lui Ungureanu anunta la acea data: “Printre invitati se numara inalti oficiali comunitari, ambasadori ai reprezentantelor permanente pe langa Uniunea Europeana si ai misiunilor diplomatice de la Bruxelles. Sunt asteptati peste 700 de invitati, printre care si directori de think-tank-uri, ONG-uri de prestigiu, reprezentanti ai mass-media internationale si show-business etc”. Cei 18 membri ai familiei muzicale a lui Draghici – un reprezentant valoros al culturii tiganesti universale – s-au deplasat la Bruxelles pe banii contribuabililor unde au defilat cu drapelul Romaniei alaturi de reprezentantii noilor state ale UE.

Lista actiunilor anti-Romania este mult mai lunga si priveste inclusiv distrugerea unei institutii de elita a tarii cum ar fi trebuit sa fie Ministerul de Externe, alterat prin promovarea incompetentei si a favoritismelor specifice unui sistem institutionalizat de coruptie.

Nominalizarea sa pentru ocuparea pozitiei de sef al Serviciului de Informatii Externe a alarmat deja membrii onesti ai aparatului de securitate al Romaniei, ai comunitatii de informatii pro-atlantice. Ramane de vazut in ce masura Serviciul Secret Roman va sti sa-si gaseasca anti-corpii si anti-virusii pentru ca Romania sa nu ajunga in scurt timp un cadavru pe masa de disectie a cooperativei anti-romanesti.

Sursa: Arhiva Civic Media / 2007

Concluzia: Trecutul murdar al lui Mihai Razvan Ungureanu, o carte de vizita curata dar si un cec in alb pentru Traian Basescu.

Sabia Profesorului Gheorghe Buzatu, Batalia Pentru Basarabia si Efectele Holocaustului Rosu

Sabia lui Gheorghe Buzatu

de Ion Petrescu

Prima decadă a lunii în curs a fost marcată şi de anualul fenomen Maia. Aici fiind vorba de comuna ialomiţeană Maia – Catargi, unde un istoric tenace, precum Jipa Rotaru şi mentorul său, cunoscutul Gheorghe Buzatu, invită, de fiecare dată în septembrie, timp de două zile, lângă biserica locală, pe un tăpşan cu corturi militare, conaţionali împătimiţi de cunoaşterea adevărurilor integrale, ale unui trecut şi azi parţial reconstituit.

Vezi Lansare la Maia – Catargi: Profesorul Gh Buzatu despre depozitia lui Ion Antonescu la “Procesul” Capitanului Miscarii Legionare. Au aparut volumele XI, XII si XIII ale lucrarii Documente din Arhiva Corneliu Zelea Codreanu

Anul acesta, contribuţiile ştiinţifice au vizat o temă pe cât de actuală, pe atât de sensibilă, tema fiind: „1812-2012, 200 de ani de la răpirea Basarabiei de către Imperiul Rus.”

Circa 80 de istorici, mai mult sau mai puţin tineri, au fost prezenţi la “show”-ul spiritual conceput şi realizat de Jipa Rotaru, Marian Zamfir, Tănase Jănel şi Vlad Constantin. Şi primul lucru bun a fost teancul de noi apariţii editoriale, prezentate la debutul evenimentului, regretul celor prezenţi fiind că nu au fost exemplare pentru fiecare dintre ei. Atât de mare fiind interesul generat de multe din cărţile aduse chiar de autorii lor.

Cuvinte de complezenţă? Deloc, dacă menţionez impunătorul volum scris de colonelul (r.) ing. dr. Anatol Munteanu, despre “Războiul moldo-rus din Transnistria”, autorul fiind el însuşi unul dintre cei care au apărat, atunci, ideea integrităţii teritoriale a celui de-Al Doilea Stat Românesc.

Un conaţional care şi azi este marcat de jocul dublu al unor decidenţi de la Chişinău, ce ar fi putut lua hotărâri decisive, finalul confruntării fiind cu totul altul.

Sau impunătorul tom adus de publicistul Marian Nencescu, tipărit de Editura Biblioteca Bucureştilor, intitulat simbolic „Chişinău ’92, file de jurnal”, autorul fiind Ion Bistreanu, cel care a avut “privilegiul de a deschide şi conduce prima ambasadă, pe teritoriul celui de al doilea stat românesc – Republica Moldova.“

Peste 500 de pagini, despre adevăratele raporturi între liderii de la Bucureşti şi Chişinău, cu discuţii nu totdeauna fraterne şi suspiciuni, dincolo de Prut, generate de mentalitatea ex-sovietică, vizibilă şi azi, conform căreia mângâierea Rusiei, pe frunte, este mai rentabilă, decât mâna pusă, frăţeşte, pe umăr, de către România. Un volum în care multe măşti cad jos, de pe chipurile unor politicieni, de mucava, de ieri şi de azi, din Chişinău.

Din lista altor cărţi lansate la Maia aş mai menţiona acum doar două. Cea scoasă de iniţiatorii întâlnirii anuale, la Editura Anca, sub genericul „Retrăiri istorice, în veacul XXI”, cu comunicările din anul trecut, pe subiectul „70 de ani de la intrarea României în Războiul de Reîntregire Naţională”. Cu un motto valabil şi în zilele post-referendum, de acum:”Pacea, domnilor, pacea şi ordinea e scăparea ţării, şi voi prefera moartea, mai înainte de a călca sau a lăsa să se calce vreuna din instituţiile ţării.” Cuvinte rostite de Barbu Catargiu (1807-1862), ale cărui rămăşiţe pământeşti sunt depozitate în micul cavou situat sub biserica din comuna Maia.

Şi ultima, doar pe această listă, este cartea surprinzătoare a lui Zoe Bratu, despre „Relaţiile româno-germane, în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial. Abordare prin prisma paradigmei constructiviste”. Un volum ce se deschide cu un îndemn al Mareşalului Ion Antonescu, bun de ţinut minte şi în aceste vremuri, nu tocmai limpezi:”Fii om, fii drept, şi recunoaşte că deasupra ambiţiilor şi urilor este Patria, este veşnicia Neamului şi că acolo trebuie să ne întâlnim totdeauna, chiar dacă nu ne înţelegem de fiecare dată.”

Dar, despre ineditul acestui tom, mai multe amănunte într-un proxim dialog cu autoarea. Al cărei merit este, după cum preciza comandorul (r.) prof. univ. dr. Jipa Rotaru, următorul:”Ne-am aliat cu Germania, se demonstrează în cercetarea de faţă, pentru a ne păstra statalitatea şi a reîntregi teritoriile naţionale. În această viziune, ducând, alături de Germania, războiul nostru naţional, între 21 iunie 1941 şi 22 august 1944. Acesta este crezul autoarei şi substanţa acestei lucrări, spre cinstirea memoriei tuturor celor jertfiţi pe câmpul de luptă, pentru reîntregirea neamului românesc”.

Momentul cel mai spectaculos al acestui eveniment cultural-istoric a fost acela când Jipa Rotaru şi Constantin Moşincat au oficiat ceremonia de acordare a sabiei simbolice a Asociaţiei Naţionale a Cavalerilor de Clio, profesorului universitar dr. Gheorghe Buzatu. În aer liber. Lângă cortul militar şi la doi paşi de biserica din Maia.

Emoţionant şi semnificativ gest de recunoaştere, din partea unei comunităţi mici, dar tenace şi orgolioase, a staturii spirituale a celui mai mare istoric român în viaţă.

Un conaţional care a avut curajul să afirme: ”Războiul din Est al României n-a avut nicio legătură cu holocaustul brun, nazist, nefiindu-i nici cauză şi nici efect. Ele s-au petrecut, aproximativ, în acelaşi timp, dar pe când holocaustul brun a bântuit prin excelenţă Europa, aflată sub cizma celui de-al III-lea Reich nazist, România, nefiind ocupată de Hitler, s-a aflat, dimpotrivă, printre primele ţări din lume care a devenit teritoriu de experimentare a holocaustului roşu (Basarabia şi Bucovina de Nord, 1940-1941).”

Efectele Holocaustului Roşu fiind vizibile şi azi, în cel de-Al Doilea Stat Românesc, unde presiunile Moscovei, asupra celor trei lideri, ai Alianţei pentru Integrare Europeană – Mihai Ghimpu, Marian Lupu şi Vlad Filat – i-a transformat brusc, pe toţi, în apostolii… statalităţii landului dintre Prut şi Nistru.

Ceea ce nu înseamnă că procesul de reunificare – atent monitorizat de diplomaţia rusă, exasperată că nu mai are cum să îl oprească – va mai putea fi mult amânat. Dovadă deruta lui Vladimir Putin, care când îl face inamic pe prezidenţiabilul republican, când tam-nisam declară, că, totuşi va putea conlucra cu el. Eroare!

Amintiţi-vă discursul ferm al preşedintelui republican Ronald Reagan, la Berlin, cel după care s-a prăbuşit zidul sovietic, dintre cele două entităţi germane. Sabia istoriei fiind necruţătoare cu cei ce şi-au croit măreţia, călcând cu moartea pe viaţa altor popoare. Ca în Basarabia.

Ion Petrescu / Ziua Veche

A fost prezisa de Parintele Arsenie Boca operatiunea 9/11? Detaliu din pictura profetica de la Biserica Draganescu. FOTO/VIDEO

Postul ProTv sustine ca in pictura profetica a Parintelui Arsenie Boca de la Biserica din Draganescu, langa Bucuresti, s-ar regasi si caderea turnurilor gemene din 11 septembrie, in urma cu 11 ani. Nu stiu de unde au scos-o dar nu au nici macar filmat sau fotografiat mai bine detaliul de fresca la care fac referire. Il prezint eu aici (foto dreapta): este vorba de un brau cu secvente picturale aflat in lateralul reprezentarii Invierii Domnului (foto mai sus).

“Pictura nu defineste in detaliu caderea turnurilor gemene din New York. Este o simpla interpretare, e o imagine a apocalipsei”, a declarat pentru StirileProTV.ro parintele Bisericii Draganescu, Petcu Razvan Lucian.

Pictura bisericeasca mai neobisnuita, realizata de Sfantul Ardealului, Arsenie Boca, la Draganescu, cuprinde, este adevarat, scene privind dezvoltarea stiintei, care poate duce omul la indepartarea de Dumnezeu sau canonizarea Sfantului Daniil Sihastru, care a avut loc in 20-21 iunie 1992, dupa moartea Parintelui, din noiembrie 1989. Parintele Arsenie Boca a prezis caderea comunismului in Romania, precizand chiar si data, respectiv decembrie 1989, si a savarsit numeroase insanatosiri miraculoase si minuni, conform mai multor marturii.

La Biserica Draganescu se gaseste si o reprezentare foarte frumoasa a Maicii Domnului cu Pruncul foarte apropiata de cea de la Sf Elefterie din Bucuresti supranumita Iisus in Zeghe (vedeti foto mai jos, dupa Video).

Vedeti si:

Camelia Tabacu: Arsenie Boca ne-a pictat pe toti la Draganescu

Roncea Ro: Fotografii cu frescele Parintelui Arsenie Boca

Calin Dragan: Pictura de la Draganescu a Parintelui Arsenie Boca (imagini la rezolutie buna)

Mai multe articole importante despre viata Parintelui la 22 de ani de la plecarea la Ceruri a Parintelui Arsenie Boca. Manualul de artă militară duhovnicească al Părintelui Arsenie, autobiografia olografa, pictura, gandirea, profetia

O ipoteza extrem de valabila: George Cristian Maior, prim ministru! Analistul Razvan Belciuganu pentru Q Magazine despre sansele ca seful SRI sa reintre in politica si legaturile tanarului Victor Ponta cu agenti KGB si GRU la “revolutie”

Sunt absolut incantat sa semnalez aceasta analiza intesata cu dezvaluiri grave si ipoteze perfect valabile, semnata de specialistul in servicii secrete Razvan Belciuganu si publicata de Q Magazine, desi nu impartasesc in totalitate asertiunile sale despre importanta benefica a Comisiei Trilaterale, un organism mondialist cu valente totalitariste care, conform informatiilor mele, a fost implicat direct in eliminarea sangeroasa a primului presedinte al Romaniei, Nicolae Ceausescu, urmata de degringolada din ultimii 22 de ani. Cu toate acestea, Jos palaria! pentru expunerea solida, bine argumentata, a ideii interesante si inovatoare din acest material ce poarta titlul “George Maior, viitorul premier al României?”. Nu este, de altfel, singurul articol de inalt calibru care poarta semnatura jurnalistului profesionist in cel mai proaspat numar al revistei bilunare conduse de celebra ziarista si rafinata scriitoare Floriana Jucan. Semnalez asadar si Afacerea Monica Macovei a presat un procuror pentru rezolvarea cazului morții unui om. Cat priveste ideea revenirii ambasadorului George Cristian Maior in politica mare o consider extrem de salutara. Dupa cum scria si istoricul american prof dr Larry Watts intr-o recenta cronica publicata de CIA (varianta PDF aici -Watts Review Mind War) a cartii coordonata  George Cristian Maior si aparuta la Editura RAO, “Un razboi al mintii“, in ce priveste trecutul sau si pozitia acestuia actuala, de sef al SRI, “din fericire, Maior este unul din putinii intelectuali din domeniul apararii si securitatii, calificat, intr-adevar, pentru o astfel de pozitie, avand in vedere ca a ocupat functia de adjunct al ministrului apararii, insarcinat cu integrarea euro-atlantica si reforma in Armata in perioada aderarii Romaniei la NATO. El este, de asemenea, un diplomat cu experienta si fost insarcinat cu afaceri in Irlanda.” Experienta acumulata in ultimii ani de George Maior – fiul cunoscutului istoric ardelean Liviu Maior, ale carui merite au fost evidentiate si prin conferirea titlului de cetatean de onoare al municipiului Cluj Napoca – este considerata de Larry Watts ca valoroasa pentru “rafinarea dezbaterii publice privind serviciile romanesti de informatii, mai ales in legatura cu evolutiile post-comunism si post 9/11 si discutiile privind transformarile in domeniul intelligence”. “Un Razboi al Mintii – scrie istoricul american dr Watts, publicat in Revista CIA Studies in Intelligence, Vol. 55 – refecta campania pe care Maior o desfasoara in ultimii 5 ani pentru promovarea rolului educativ si atitudinii proactive deja impresionante ale Serviciului pe care il conduce”. “Un important element de substrat este faptul ca numirea fara precendent a lui Maior in functia de director, in 2006, din partea unui important partid de opozitie, a fost partial determinata de temerile exprimate in mod repetat de societatea civila, potrivit carora administratiile prezidentiale si partidele aflate la guvernare au folosit in mod regulat serviciile de informatii in scopuri politice partizane.”, mai consemneaza autorul aclamatului volum care releva istoria reala si secreta a Romaniei, “Fereste-ma, Doamne, de prieteni. Razboiul clandestin al blocului sovietic cu Romania“, la a carui lansare a fost prezent si directorul Serviciului Roman de Informatii, dr George Cristian Maior. Fara alte comentarii, prezint integral materialul de exceptie al colegului nostru Razvan Belciuganu, la randul sau subiect fara sa vrea al unui recent scandal media dar si eliminat din presa de mare tiraj pentru articolele sale de dezvaluiri printr-un “MO” folosit si in cazul subsemantului. No (more) comments! 🙂

George Maior, viitorul premier al României?

de Răzvan Belciuganu

Stânga politică românească este într-o mare criză. Proiectul „Victor Ponta” eşuează cu fiecare zi. Între timp, dreapta politică se reinventează prin promovarea agresivă a unor personalităţi noi, cărora chiar evenimentele din această vară, ce au culminat cu suspendarea lui Traian Băsescu, le-au oferit motivul de afirmare. Apoi, familia socialistă europeană fuge de Bucureşti. În acest moment, stânga are nevoie de o personalitate necompromisă, credibilă internaţional şi care poate dilua, prin orice mijloace, orgoliile din interiorul PSD. George Maior, actualul director al SRI şi fost senator PSD, întruneşte toate condiţiile. Va fi acesta soluţia-surpriză pentru funcţia de premier?

Tumultuoasa viaţă politică din România erodează orice apariţie publică, mai ales că vara aceasta criza declanşată de forţarea USL de a-l debarca grăbit pe şeful statului a oferit ocazii multiple pentru gafe politice. A pierdut Victor Ponta cel mai mult, iar ieşirile sale i-au făcut pe mulţi să-l privească galeş, ca pe un puşti dornic de afirmare. Însă lucrurile sunt mult mai complicate.

CUNOŞTINŢE VECHI, DE LA REVOLUŢIE
Victor Ponta era, în zilele fierbinţi ale lui decembrie ’89, un tânăr revoluţionar animat de dorinţa de a lupta cu dictatura lui Nicolae Ceauşescu. Potenţialul său a fost observat, cel mai devreme, de generalul Ştefan Kostyal, un trădător al României şi agent sovietic dovedit, membru al Grupului „Militaru”. Acesta l-a luat pe Victor Ponta sub aripa sa protectoare în acel sângeros decembrie, când cu maşina agentului GRU s-au deplasat într-un punct deosebit de important al apărării naţionale, Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului, să sprijine Revoluţia. Acest lucru l-a dezvăluit jurnalistului Toma Roman jr însuşi Ştefan Kostyal de pe patul de spital, bolnav fiind de o maladie necruţătoare, în urmă cu câţiva ani. Aşadar, tânărul baschetbalist din ’89 de la clubul „Steaua” al Ministerului Apărării Naţionale a văzut pe viu cum se activează în momente importante o „conservă” sovietică.
Cunoştinţele revoluţionare ale lui Victor Ponta de atunci sperăm noi să fi fost valorificate de ofiţerii patrioţi, care găseau în adolescenţii de la Steaua pepiniera unor viitoare „nestemate”. Totuşi, vremurile erau tulburi, iar agenţii sovietici, în frunte cu generalul Nicolae Militaru, îşi făceau de cap. Ulterior, acesta a dispărut din prim-plan, iar lucrurile s-au mai relaxat, dar „urmele” sale pesemne că au rămas. Când Victor Ponta s-a apucat de Facultatea de Drept, instituţie de elită bine observată, Adrian Năstase, cel care este considerat public descoperitorul „micului Titulescu”, era deja ministru de Externe. Nu la mult timp, un fost aghiotant al generalului Militaru, generalul Dumitru Cioflină, devenea şeful Statului Major General al Armatei Române, în vremurile când titularul acestei funcţii era atotputernic. Peste ani, tânărul procuror Victor Ponta, coleg cu alt tânăr procuror, Cristian Panait, avea să lase magistratura pentru o carieră politică. Membru în Cabinetul Năstase, s-a întâlnit pe holurile Palatului Victoria cu generalul Dumitru Cioflină, consilierul pe probleme de securitate naţională al premierului, dar şi cu prietenul acestuia, Viorel Hrebenciuc, un pilon al PSD-ului de ieri.

PROIECTUL „VICTOR PONTA”
După perioada petrecută în Guvernul Năstase, Victor Ponta căpătase deja o experienţă remarcabilă, având cunoştinţă despre atâtea şi atâtea secrete guvernamentale, că doar condusese Corpul de Control. L-a văzut în acţiune pe mentorul său, Adrian Năstase, cum şi-a expus viziunea de privatizare a economiei şi a schimbat impresii revoluţionare, şi nu numai, cu tatăl socru, Ilie Sârbu. Din 2004, după căderea în dizgraţie a lui Adrian Năstase, care a fost salvat totuşi într-un post de parlamentar, în urma alegerii în colegiul Mizil (oraş care depinde cu totul de Uzina de transportoare militare), Victor Ponta a părut o vreme în derivă. Înţelepciunea politică a lui Ilie Sârbu şi a altor vechi observatori ai lui Ponta l-a transformat într-un „cocoş“ veritabil în lupta pentru preşedinţia PSD împotriva lui Mircea Geoană. Numai că toată această construcţie făcută cu migală a deraiat vara aceasta. Ambiţia de a lua faţa lui Traian Băsescu la Consiliul European a fost prima şicană pe care şi-a făcut-o singur. Scandalul plagiatului şi modul agresiv de a se apăra cu tot felul de comitete şi comiţii a fost semnalul că, uneori, mai ales când grăbeşti „coacerea”, sunt inevitabile greşelile. Apoi disperarea de a-l răsturna pe Traian Băsescu, prin joaca de-a ordonanţele de urgenţă şi referendumul, cărora li s-a suprapus brambureala cu numirea miniştrilor pentru anumite portofolii, l-a afectat continuu pe Victor Ponta. Prea prins de exemplele sale revoluţionare din anii 90, nu a înţeles deloc că timpurile şi metodele s-au schimbat, iar cearta cu aliaţii României, care sunt pe bună dreptate îngrijoraţi de ce se întâmplă la Bucureşti şi dacă angajamentele României mai sunt valabile, în condiţiile unor mesaje ale USL tot mai favorabile Moscovei, nu-i aduce nimic bun. A putut să vadă că nici măcar familia politică europeană nu-l sprijină necondiţionat şi nu mai vrea să îşi ţină congresul la Bucureşti. Dar Victor Ponta este tânăr şi se poate salva politic pentru viitor, dacă va face pasul înapoi înainte de a-l mânca de viu colegii de partid, dacă îşi va pune cenuşă în cap referitor la plagiat şi-şi va cere scuze profesorului coordonator (sic!), Facultăţii de Drept, etc şi dacă va ispăşi penitenţa de rigoare, gândindu-se îndelung şi la opoziţia libiană. Aceasta înseamnă şi să nu se mai repeadă la telefon imediat ce îl sună Viorel Hrebenciuc.

VARIANTĂ PENTRU UN PSD CU SUFLU NOU
Pentru ca stânga să îşi domolească picajul şi să îşi refacă forţele, PSD are nevoie de altceva în acest moment. Dacă Victor Ponta nu mai este o soluţie, cu atât mai puţin sunt baronii încurcaţi în dosare DNA sau plini de exotism, precum Radu Mazăre, Marian Oprişan, Marean Vanghelie, Liviu Dragnea ş.a.m.d. Mai mult ca niciodată PSD are nevoie de credibilitate internaţională, politic vorbind dinspre zona aliată euroatlantică şi mai puţin dinspre cea moscovită. Echilibrul poate fi adus de către George Cristian Maior, actualul director al SRI şi fost senator PSD. Când George Maior era, ca însărcinat cu afaceri în Irlanda, un tânăr diplomat român cu studii masterale la Washington şi tată fost ministru, un politician de frunte şi fost procuror general de la Dublin, Peter Sutherland, deja era implicat de decenii, cu tot sufletul, în construcţia spaţiului euroatlantic. A fi în raza de acţiune şi a împărtăşi din ideile lui Peter Sutherland reprezintă un lucru extraordinar de important pentru oricine, deoarece irlandezul a fost o perioadă lungă şeful secţiunii europene a influentei organizaţii globale, Comisia Trilaterală, iar astăzi este preşedinte non-executiv la Goldman Sachs International. Eforturile de promovare a euroatlantismului făcute de George Maior în perioada ce a urmat mandatului din Irlanda, şi anume celei de secretar de stat la Ministerul Apărării Naţionale, dar şi celei de director al Serviciului Român de Informaţii (SRI), sunt foarte bine cuantificate la nivel internaţional. Să nu uităm că nu de mult Comisia Trilaterală şi-a susţinut o întâlnire anuală la Bucureşti.

RETRAGEREA STRATEGICĂ A LUI PONTA
Atuul pe plan intern al lui George Maior este poziţia de director al SRI, din care cunoaşte, în amănunt, realităţile româneşti, iar acest lucru îl avantajează inclusiv în interiorul PSD. „Baronii” nu-i pot reproşa în acest moment că a fost pro-băsist, fiindcă în timpul crizei politice a stat deoparte şi a părut, din exterior, a înclina balanţa spre USL. Apoi, pe George Maior îl leagă o prietenie şi o relaţie de rudenie cu Victor Ponta, iar preşedintele interimar Crin Antonescu a arătat că are încredere în el. De asemenea, în prima ieşire publică după suspendare a preşedintelui Traian Băsescu, acesta nu a criticat serviciul de informaţii, ci a apreciat neutralitatea lui. George Maior mai are avantajul că numele său nu a fost vehiculat în afaceri de corupţie şi că, mai mult, a sprijinit justiţia ca director al SRI. Pe de altă parte, George Maior are de gestionat o scurgere de informaţii din interiorul serviciului, apărută public în timpul directoratului său şi care vizează documente anterioare preluării mandatului dintr-o acţiune a SRI de urmărire a activităţii editoriale și dezvăluire a unor afaceri ale unor oficiali ai serviciului făcute chiar asupra subsemnatului. Această scurgere este de natură a pune la îndoială capacitatea autorităţii naţionale în domeniul protecţiei informaţiilor secrete de stat, cât şi a intereselor operative ale SRI, lucru cumplit acum, când în Siria şi Iran temperatura de fierbere a atins cote alarmante pentru ONU, UE şi NATO.
În acelaşi timp, o problemă gravă neelucidată este moartea violentă în Penitenciarul Coldea a lui Sorin Crivăţ, fost funcţionar ministerial şi despre care există serioase supoziţii (*), din rapoartele sale devenite publice, că a fost ofiţer acoperit al SRI.
Odată depăşite aceste obstacole, George Maior poate fi varianta-surpriză a lui Traian Băsescu pentru funcţia de premier. Astfel, preşedintele Traian Băsescu poate demonstra că, în perioada pe care o mai are de mandat, va opta pentru soluţia naţională care oferă garanţii aliaţilor, predictibilitate şi stabilitate internă şi va reconsidera SRI-ul după momentul de cumpănă anterior de alegere ca premier a directorului SIE, Mihai Răzvan Ungureanu. Paşii de urmat ar fi o retragere a lui Victor Ponta din funcţia de prim-ministru şi rămânerea sa ca şef al partidului, care se va ocupa cu atenţie de pregătirea alegerilor. George Maior este cel care poate revitaliza PSD-ul şi opri scăderea partidului în sondaje, iar acest lucru îi va face bine lui Ponta însuşi. Varianta Ioan Rus este posibilă, dar n-are anvergura celei a alegerii lui George Maior şi ar fi controversată în partid. După aceea, ca prim-ministru, George Maior are tot aparatul guvernamental la îndemână să îl facă vizibil.

George Maior are avantajul că numele său nu a fost vehiculat în afaceri de corupție și că a sprijinit justiția ca director al SRI.

Sursa: Q Magazine

(*) Document Lumea Justitiei

Familia Ortodoxa: Deconstruirea României. Cum a actionat Reteau de tip KGB a ICR sub conducerea lui Patapievici si “inaltul patronaj” al lui Basescu. Mircea Platon: Scarbe de “dreapta”. V.I. Tismaneanu, siluit intre V. Orban si V. Putin

Ziaristi Online:

Familia Ortodoxa: Deconstruirea României. Cum a actionat Reteau de tip KGB a ICR sub conducerea lui Patapievici si “inaltul patronaj” al lui Basescu

traian-basescu-si-slugile liicheanu si patapievici

Or, a deconstrui această unitate culturală, a nega specificul lumii româneşti înseamnă a anula dreptul la existenţă al acestui popor, care nu-şi poate găsi sensul pe această lume şi nici apăra locul lăsat de Dumnezeu dacă nu ştie ce este, ce preţ are moştenirea părintească şi de ce trebuie să o păstreze.

Mircea Platon: Scarbe de dreapta. De la Basescu si Orban la Neamtu si Papahagi cu Tismaneanu si Plesu intre ei. Dreapta in zigzag

Traian Orban si Viktor Basescu la Cotroceni

Aşadar spiritul regimului Băsescu e diferit de duhul – vrăjmaş: comunist sau fascist – regimurilor Kackzynski, Putin sau Orban. Cu toate astea, Băsescu pretinde că ne salvează de Putin făcându-se frate cu Orban. Şi dl Tismăneanu îl susţine.

Acasa la Avram Iancu. 140 de ani de la trecerea la Domnul a Craisorului Muntilor. Un alt eveniment national uitat de presedintele tuturor ungurenilor. Pacat! FOTOGRAFII

„Pentru conştiinţa noastră integral românească, pentru judecata noastră concentrică, în duhul fragmentelor contopite în patria politică, Avram Iancu e chipul spiritual al mîndrului şi îndureratului Ardeal. Viaţa lui, despărţită de Occidentul înşelăciunii în contrastul tragic al luminii eroice şi al tristeţii rătăcitoare, o evocăm ca pe un simbol al ţării de peste Carpaţi cu un obraz în strălucirea zilei şi cu celălalt încă în umbra nopţii. Sufletul românesc a depăşit încă demult epoca fragmentarismului tragic, cînd fiecare ramură a neamului nostru, gemînd de la altă stăpînire străină, caută remedii parţiale şi diferite, pentru a-şi salva sîngele şi graiul. Nu mai sîntem numai un sînge şi un grai, ca pe vremea lui Avram Iancu, iar ceea ce pentru un Nicolae Bălcescu era un vis de prooroc e pentru noi un stat puternic, cu prestigiu între neamurile Europei. Statul acesta este şi trebuie să fie expresia politică a întregii ţarini dace, iar în organismul lui trebuie să pulseze tot sîngele naţiei.” – Nichifor Crainic

Mai jos, casuta, braul, sabiile si pistoalele lui Avram Iancu cat si articolul din Federatiunea care anunta moartea Craisorului Muntilor, rapus de o hemoragie interna pe 10 septembrie 1872, la orele 3 noaptea.

Urmeaza, intr-o noua postare: Biserica in care s-a botezat Avram Iancu, sus, sus, sus, la munte, sus, la Vidra de Sus.








Mai jos, cascada de la Vidra unde se ascundea Craisorul Muntilor de poterele unguresti




Cascada lui Avram Iancu din Vidra, denumita… de Victor Roncea

Foto: Cristina Nichitus Roncea si Roncea Ro

Opinia Sociala: MRU este umflat cu tactici KGB. “Dreapta” imprejur a lui Basescu: “Forta Civica” cu corupti din PNL, PDL, PSD si PRM. Martirii romani din Ip, Treznea si Nusfalau, uitati de Basescu si ungurenii lui. NATO şi UE nu sunt nemuritoare

Ziaristi Online:

NATO şi UE nu sunt nemuritoare

Obama Barroso Merkel G8 NATO EU

Nu putem rămâne doar în tranşeele NATO şi UE, ca Stan şi Bran după încheierea războiului, căci şi conservele încep să se împuţineze, şi ridicolul devine tot mai insuportabil şi dezavantajele devin tot mai preocupante.

Opinia Sociala: MRU este umflat cu tactici KGB. “Dreapta” imprejur a lui Basescu: “Forta Civica” are vicepresedinti corupti din PNL, PDL, PSD si PRM

Basescu si ungurenii lui Mihai Razvan Ungureanu Traian Ungureanu si Horia Ungureanu

Temerile unora s-au adeverit: proaspătul lansat proiect de „dreapta” are toate şansele să devină emblema unei mari fâsâieli. Să vedem cum şi de ce.

Martirii din Treznea masacrati de unguri, uitati de Basescu si ai lui. 72 de ani de la odioasele crime antiromanesti din Ardealul ocupat de Ungaria

Ardealul Pamant Romanesc - Milton G Lehrer - Coperta

Ungurii ca Nyiro Jozsef si Wass Albert: “Voi suprima fiecare valah si atunci nu va mai fi în Ardeal decât o singură nationalitate, cea maghiară, natia mea, sângele meu!”

Biserica Catolica si Justitia Romana il someaza pe Oprescu sa demoleze mastodontul ridicat ilegal sub denumirea abuziva de “Cathedral Plaza”

Catedrala-Sf-Iosif-si-Cathedral-Plaza

Tribunalul Dâmboviţa, la cererea Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti şi a credincioşilor romano-catolici, prin sentinţa civilă nr. 2520/2012, l-a obligat pe Primarul General al Municipiului Bucureşti să emită decizia prin care să dispună desfiinţarea turnului Cathedral Plaza şi să ia toate măsurile administrative de aducere a terenului în situaţia anterioară emiterii autorizaţiei, în vederea refacerii cadrului natural din zona de protecţie a Catedralei Sf. Iosif.

Revista Familia Ortodoxa despre Parintele Sofian Boghiu si martirii si marturisitorii lui Hristos din temnitele comuniste

Parintele Sofian - Familia Ortodoxa

Părintele Sofian de la Antim: „Întreaga ţară să fie un rug aprins de rugăciune!”

Au aparut volumele XI, XII si XIII ale lucrarii Documente din Arhiva Corneliu Zelea Codreanu, ajunse de la CNSAS si in Biblioteca Manastirii Petru Voda si lansate la Maia – Catargiu. 113 ani de la nastere – 13 septembrie 2012: Manifestare Noua Dreapta la Iasi. Prof Gh Buzatu despre “Procesul” Capitanului

”Totul pentru Ţară, nimic pentru noi”

Ca in fiecare an in preajma sarbatorii nationale a Nasterii Maicii Domnului, Sfanta Maria, la Maia, unde se află rămășițele pământești ale primului prim-ministru al României moderne, Barbu Catargiu, s-a desfășurat, timp de doua zile, ( 7 și 8 septembrie), la Așezământul de Artă și Cultură Maia-Catargiu, o noua ediție a sesiunilor de comunicări științifice initiate de energicul istoric prof univ dr Rotaru Jipa, Comandor în retragere, fost director al Muzeului Militar Central si al Muzeului Marinei de la Constanta si actual secretar al Consiliului parohial al Bisericii din Maia, unde se afla ingropat marele roman Barbu Catargiu (foto dreapta). Cea de a VIII-a editie a manifestarii a fost organizată anul acesta de Primăria Maia, secțiunea de istorie și arheologie a Academiei Oamenilor de Stiinta din Romania și Institutul de Istorie Naţională Maia Catargiu si a avut ca tema “1812-2012; 200 de ani de la răpirea Basarabiei de către Imperiul Țarist”. De asemenea s-au comemorat 205 ani de la naștere și 150 de ani de la asasinarea politicianului conservator Barbu Catargiu, autorul devizei ”Totul pentru Ţară, nimic pentru noi”. Cunoscutul comentator si analist militar Ion Petrescu noteaza ca tenacele istoric Jipa Rotaru adună, în fiecare an cel putin 40 de istorici, ziaristi, experti militari si de informatii sub mentoratul distinsului profesor Gheorghe Buzatu. Tot Ion Petrescu a facut si cronica manifestarii de anul trecut: 1941-2011 – 70 de ani de la intrarea României în războiul de reîntregire naţională. Acum, de Sfanta Maria, au fost lansate la Maia-Catargiu volumele XI, XII si XIII din lucrarea publicata de Editura Tipo Moldova cu sprijinul CNSAS si al Civic Media, Documente din Arhiva Corneliu Zelea Codreanu, editata sub coordonarea profesorului univ dr Gheorghe Buzatu, membru AOSR si fondator al Centrului de Istorie si Civilizatie Europeana – Iasi. Primele 10 volume au intrat recent si in Biblioteca Manastirii Petru Voda, gratie profesorului Gheorge Buzatu care semneaza si prefata de mai jos, a volumului XI, privind “Procesul” urmat de asasinarea Capitanului Miscarii Legionare, de la a carui nastere se implinesc anul acesta 113 ani. Asociatia Noua Dreapta anunta o dezbatere pe tema personalitatii lui Corneliu Zelea Codreanu pentru joi, 13 septembrie 2012, la Clubul CFR Iasi.

DOCUMENTE

DIN ARHIVA

CORNELIU ZELEA CODREANU

–    XI –

EDITATE

DE

VICTOR RONCEA

PENTRU

 CIVIC MEDIA

ÎN COLABORARE CU

GH. BUZATU

*

IAŞI

TIPO MOLDOVA

2012

„Procesul”

 În diverse volume anterioare am inclus probe – cele mai multe disparate – privind procesele antilegionare, inclusiv, ori mai cu seamă, „procesul” faimos al lui C. Z. Codreanu din 1938, pe care l-am încadrat, nu numaidecât noi, în seria marilor înscenări şi erori judiciare din România, aşa precum şi în cazul Mareşalului Ion Antonescu şi al colaboratorilor lui (1946), al PNŢ-ului (1947) ori al soţilor Ceauşescu (1989)[1].

Preocupaţi fiind să realizăm o ediţie anastatică integrală a Documentelor din arhiva C. Z. Codreanu, am renunţat dintru început la orice criterii de sistematizare tematică ori cronologică a materialelor. Am preferat ordinea pe care a stabilit-o organizatorul fondului[2], evitând riscul de a neglija vreun document ori operând cumva o „selecţie” care să nu fi fost a noastră, deci, subiectivă. Ceea ce nu înseamnă să fi rămas la … discreţia organizatorului fondului; dimpotrivă, am admis că acesta a avut motive să cuprindă un document în mai multe dosare, totuşi rânduite sistematic sau cronologic, după cum pe altele le-a neglijat. În context, aşa după cum s-a relevat în volumele anterioare (I-X), „procesul” lui C. Z. Codreanu din 1938 a revenit cel mai adesea în materialele editate (vezi, mai ales, vol. V). Este motivul pentru care socotim necesar să apelăm la consideraţiile expuse în tomul respectiv (pp. 3-4):

„ […] Dacă revenim asupra faptelor din 1938 este pentru a reţine unele personalităţi de excepţie care au compărut ca martori ai „Căpitanului” şi calitatea  depoziţiilor acestora[3] – profesorii Traian Brăileanu, M. Manoilescu, Nichifor Crainic, Sextil Puşcariu, dr. I. Cantacuzino, generalii C. Petrovicescu şi M. Racoviţă, dar, mai cu seamă, Iuliu Maniu[4] şi general Ion Antonescu[5].

În ceea ce-l priveşte pe Iuliu Maniu, acesta, pentru a nu rămâne la discreţia stenografului de şedinţă, a depus la Tribunalul Militar al Corpului de Armată II un text final al depoziţiei sale. Liderul PNŢ-ului a apreciat fără reticenţă Garda de Fier drept o formaţie „totalitară, în contra democraţiei, [care] este pentru un fel de dictatură”[6], ceea ce nu era cazul propriului partid; totodată, Maniu a respins deschis „ideologia şi metoda” celui acuzat, pentru martor „hotărâtoare” fiind în adoptarea marilor decizii voinţa naţiunii, el neadmiţând ca „guvernele să fie impuse ţării în contra voinţei naţionale”[7].

Pentru generalul Ion Antonescu implicaţiile prezenţei sale în calitate de martor al apărării la „procesul” lui C. Z. Codreanu au fost de asemenea ample, având în vedere statutul său de militar[8] şi poziţia tranşantă exprimată în sprijinul celui judecat şi, drept consecinţă, zvonurile care au circulat în privinţa participării sale la un … „complot” al legionarilor. Aceste elemente se desprind din documentele secrete descoperite de noi în Arhivele C.N.S.A.S.-ului şi editate de noi[9]. Astfel, dispunând de un extras din dosarul Tribunalului Militar al Corpului de Armată II, Secţia I, aflăm (vol. I, nr. 759 privitor pe CORNELIU Z. CODREANU, pag. 341), următorul extras dintr-un proces-verbal:

„ […] În şedinţa publică de azi, 24 mai 1938, martorul Ion Antonescu, general, 56 ani, de profesiune ofiţer activ, domiciliat în Bucureşti, str. Paharnicului, nr. 23, propus de apărare în procesul ce face obiectul dosarului nr. 759/1938, după ce a depus jurământul conform art. 191 din Codul Justiţiei Militare, îndeplinindu-se în privinţa lui şi formalităţile prevăzute de art. 194 din C.J.M., declară:

Din conversaţiile avute cu Dl. Codreanu am constatat că nu era preocupat de venirea la putere ci de treburile Ţării şi mi-a afirmat că nu este încă pregătit pentru guvernare. Convorbirea a avut loc în timpul alegerilor şi, cum mie îmi era frică de un război civil, am discutat cu Dl. Codreanu această problemă şi îmi aduc aminte că acuzatul mi-a declarat că se retrage din propagandă, iar D-lui Goga i-a declarat că se retrage din alegeri. Dacă eu observam ceva suspect la acuzat în felul că ar avea intenţie de o răscoală, nu stăm de vorbă. În chestia armelor am spus acuzatului să le predea autorităţilor militare. Acuzatul a avut o foarte frumoasă atitudine în legătură cu sentimentele naţionale. Nu pot aprecia nici în bine, nici în rău Partidul Totul pentru Ţară, fiind încă militar. Din elementele ce le-am avut nu pot crede că acuzatul ar putea fi capabil de trădare”[10] (Arhiva C.N.S.A.S., vol. 3, f. 96).

[…] „Procesul” din 1938 al lui C. Z. Codreanu, şi nu numai, oferă în continuare suficiente materiale noi de studiu şi atâtea motive de reflecţie cercetătorilor trecutului,  îngăduindu-le concluzii indiscutabile privind cauzele, manifestările şi consecinţele ERORILOR ÎN ISTORIE!”

Cel de al XI-lea volum din serie cuprinde exclusiv documente referitoare la „procesul” din 1938: lista martorilor şi corespondenţilor români sau străini, iar, în mod special, stenogramele dezbaterilor, mai precis:

– şedinţa din 23 mai 1938 (f. 10 şi urm.);

– şedinţa din 24 mai 1938, cu depoziţiile unor dintre martori (I. Frollo, preotul Ion Moţa, profesorii Traian Brăileanu, M. Manoilescu, Nichifor Crainic, Sextil Puşcariu, generalii C. Petrovicescu, Ion Antonescu, M. Racoviţă ş.a.) (f. 161 şi urm.);

– şedinţa din 25 mai 1938 (f. 275 şi urm.), cu depoziţiilor altor martori (dr. I. Cantacuzino, Iuliu Maniu – f. 285 şi urm.);

– şedinţa din 26 mai 1938 (f. 310 şi urm.), cuprinzând Rechizitoriul maiorului magistrat Radu Ionescu, intervenţiile apărării şi sentinţa de condamnare a lui C. Z. Codreanu la 10 ani muncă silnică, o amendă de 5 000 lei şi cheltuieli de judecată de 2 000 lei[11].

În temeiul apariţiei prezentului volum din arhiva C. Z. Codreanu o documentare completă a cititorului impune necondiţionat şi cercetarea acestei surse, confruntarea ei critică cu materialele deja valorificate, în speţă „Procesul” lui C. Z. Codreanu, editat de noi în colaborare cu  Kurt W Treptow, în temeiul textului apărut iniţial în paginile faimosului cotidian bucureştean „Universul” şi, parţial, în lucrarea clandestină publicată de legionari în august 1938: Adevărul în Procesul C. Z. Codreanu[12].

Gh. Buzatu

 

 Iaşi, 21 august 2012

Notă

 

Din motive lesne de înţeles, credem că se impune a fi puse la dispoziţia cititorului următoarele date privind situaţia fondurilor de documente C. Z. Codreanu de la Arhiva C.N.S.A.S. din Bucureşti:

 

  Cota              Dosarul      Volumul            Total file

013207            111041            1*                    770

,,                      ,,                      2*                    580

,,                      ,,                      3*                    501

,,                      ,,                      4*                    497

,,                      ,,                      5*                    311

11784              110237            l**                   532

,,                      ,,                      2***                267

,,                      ,,                      3***                242

,,                      ,,                      4****              325

,,                      ,,                      5*****            523

,,                      ,,                      6******          386

,,                      ,,                      7                      307

,,                      ,,                      8                      508

,,                      ,,                      9                      399

,,                      ,,                      10                    339

,,                      ,,                      11                    313

,,                      ,,                      12                    288

,,                      ,,                      13                    422

12784              110237            14                    509

,,                      ,,                      15                    271

 ,,                      ,,                      16                    536

,,                      ,,                      17                      71

,,                      ,,                      18                    305

,,                      ,,                      19                    231

,,                      ,,                      20                    200

,,                      ,,                      21                      91

I – 234980       83490       vol. nr. (fără)          147

* Volumele I-V din serie, publicate.

** Vol. VI din serie, publicat.

*** Vols. VII-VIII, publicate.

**** Vol. IX, publicat.

***** Vol. X, publicat.

****** Vol. XI din serie.

Este necesar să reţinem că în fondul investigat predomină documentele relativ la Procesul lui C. Z. Codreanu (vols. 1-2/11784; îndeosebi vol. 6/11784; vols. 15-17/12784), dar şi celelalte procese, diverse dosare penale şi note informative, legăturile cu persoanele proeminente ale ML sau cu aderenţii, un dosar de presă, corespondenţa cu A. C. Cuza, acte privind perioada începuturilor (1923-1924) etc. Fotografiile reproduse cuprind în genere imagini cunoscute, după cum şi unele inedite. A se vedea şi www.ziaristionline.ro/2011/09/13/corneliu-zelea-codreanu-pentru-legionari-cu-un-avertisment-de-gheorghe-buzatu-exclusiv-ziaristi-online/.

Menţionăm că, în fiece caz, coperţile dosarelor anastatice indică precis cotele şi volumele de referinţă, precum şi organizatorul şi posesorul fondului – Direcţiunea Generală a Poliţiei (Siguranţa).


[2] Despre organizarea, funcţionarea şi rolul Direcţiunii Poliţiei şi Siguranţei Generale după 1919 vezi Alin Spânu,Istoria Serviciilor de Informaţii/Contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945, Iaşi, Demiurg, 2010, passim.

[3] Vezi Kurt W. Treptow, Gh. Buzatu, eds., „Procesul” lui C. Z. Codreanu (Mai, 1938), ediţia a II-a anastatică, Iaşi, Editura Tipo Moldova, 2010, p. 83 şi urm.

[4] Ibidem, pp. 108-111, 247-251.

[5] Ibidem, pp. 98-100.

[6] Ibidem, p. 247-248.

[7] Ibidem, p. 251.

[8] În luna noiembrie 1938, I. Antonescu a deţinut comanda Corpului Armată III Chişinău şi care, la 1 decembrie 1938, i-a fost retrasă, pentru a rămâne „la dispoziţia” Ministerului Apărării Naţionale (cf. Mareşalii României, Bucureşti, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, 1999, p. 169).

[9] Apud Gh. Buzatu, Hitler, Stalin, Antonescu, I, Ploieşti, Mileniul III, 2005, pp. 385-389 (doc. nos. 9-17) (PDF) Descarcă.

[10] Relativ la depoziţia generalului Ion Antonescu în cursul „procesului” lui Corneliu Zelea  Codreanu, la şedinţa din 24 mai 1938, vezi şi textul editat – Kurt W. Treptow, Gh. Buzatu, eds., „Procesul” lui C. Z. Codreanu …, pp. 98-100. Opinia generalului exprimată în finalul depoziţiei sale: „Din elementele pe care le-am avut şi le am, pot spune că nu poate fi acuzat [C. Z. Codreanu] de trădare. Generalul Antonescu nu stă de vorbă cu trădătorii” (ibidem, p. 100). Mai jos, sursele materialelor din „Archives” – https://vouloir.hautetfort.com/archive/2010/05/19/codreanu.html, iar de pe Internet – https://ro.wikipedia.org/wiki/Corneliu_Zelea_Codreanu.

[11] Ulterior, prin Decizia din 30 noiembrie 1940 a Înaltei Curţi de Casaţie,  C. Z. Codreanu a fost reabilitat iar sentinţa anulată (cf. vol. IV, f. 36 şi urm.; www.codreanu.ro/procesul.htm – 46k).

[12] Reeditată ulterior – Miami Beach, Colecţia „Omul Nou”, 1980, 250 p. Vezi, de asemenea, Duiliu Sfinţescu, ed., Din luptele tineretului român. 1919-1939, ediţia a III-a, Bucureşti, Editura Fundaţiei Buna Vestire, 1993, pp. 273-409; Radu-Dan Vlad, ed., Procesele lui C. Z. Codreanu, II, Bucureşti, Editura Majadahonda, 1999.

O, maică prea curată Şi pururea fecioară, Marie! Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului de la Sfanta Manastire Rarau. Ajuta-ne, Maica! Fotografii de Cristina Nichitus Roncea

Rugăciune

Crăiasă alegându-te,
Îngenunchem rugându-te,
Înalţă-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întărire
Şi zid de mântuire,
Privirea-ţi ado­rată
Asupră-ne coboară,
O, maică prea curată
Şi pururea fecioară,
Marie!

Noi, ce din mila sfântu­lui
Umbră facem pământului,
Rugămu-ne-ndurărilor
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noas­tre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, maică prea curată
Şi pururea fecioară,
Marie!

Mihai Eminescu

Fotografii de Cristina Nichitus Roncea

Detalii despre icoana la Crestin Ortodox Ro

Mai exista bravi romani! Premiera pe tara: bustul Maresalului Ion Antonescu a fost dezvelit în curtea casei unui fost director PDL din Botosani. Felicitari! FOTO/VIDEO

Botosaneanul.Ro: Dacă până acum nu aţi călcat prin Tătărăşeni din judeţ de acum înainte cu siguranţă cel puţin veţi auzi de acest sat. Şi asta pentru că undeva pe o uliţă aproape pierdută de lume vineri la amiază a avut loc un eveniment fără precedent pentru Botoşani. În prezenţa a aproximativ 30 de persoane, de la profesori doctori la simpli ţărani, a fost dezvelit un bust al mareşalului Ion Antonescu.

„Ne-a dezrobit Basarabia, ne-a dezrobit nordul Bucovinei”

Nu s-a întâmplat în vreun loc plin de semnificaţii şi nici măcar într-unul public, ci în curtea casei unui sătean. Săteanul nu este însă oricine, ci profesorul doctor în istorie Gică Manole. Omul care înainte de revoluţie a fost turnat la Securitate pentru convingerile şi opiniile sale socio-politice şi-a îndeplinit una dintre năzuinţele pe care le avea de câţiva ani. Alături de un sculptor a muncit timp de câteva săptămâni şi a reuşit să îşi amplaseze în grădină, chiar în faţa casei, bustul celui care a condus practic România în cel de-al doilea război mondial. În ciuda unor opinii extrem de critice la adresa mareşalului, Gică Manole are o cu totul altă părere faţă de rolul pe care Antonescu l-a avut în istoria României. Cum legea îi interzice să monteze un bust al acestuia în loc public, a făcut-o în propria-i curte. De ce? „Ne-a dezrobit Basarabia, ne-a dezrobit nordul Bucovinei şi au arătat lumii că poporul român este un popor mândru şi eroic şi nu laş şi vegetal cum spun atâţia netrebnici. Aşadar, este o chestie de afişare a unei demnităţi fireşti care orice cetăţean român poată să o aibă raportându-se la eroii neamului său şi la jertfele sale infinite. Este un gest de recuperare a demnităţii”, a explicat Gică Manole.

“Dacă el nu are în ţara lui un monument, ei bine l-am făcut eu în onoarea lui”

Detalii, alte Video si Foto la Ziaristi Online

Cititi si: Bustul Maresalului Antonescu, jos, bustul criminalului Wass Albert, sus!

Nota mea: Un exemplu demn de urmat! Fiecare roman care sta la curte ar trebui sa incerce sa ridice un bust al Maresalului, daca se poate cat mai la strada! Aceasta ar fi o adevarata miscare de rezistenta nationala!

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova