Am trăit s-o văd şi pe asta: licitarea de tablouri comuniste la Artmark, casa de licitaţii în care vedem elita artei plastice româneşti. Dar aşa cum se spune că banii nu au miros, nici tablourile nu au culoare.
Atâta timp cât cei de la Artmark, cu Patriciu în frunte (dacă o mai fi el patronul), nu învaţă şi din experienţa altora, lucrurile se vor degrada şi mai mult.
Ce nevoie are Artmark să liciteze lucrări precum Comunism şi Securitatea, ora 11 dimineaţa? Cine cumpără aşa ceva şi pune pe perete în casă să contemple? Dovadă că aceste tablouri semnate Christian Paraschiv, un pictor recuperator de simboluri comuniste, au fost adjudecate cu 550 şi respectiv 450 euro, cel mai slab preţ al serii! Recordul pozitiv l-a atins, în prima parte a licitaţiei, Corneliu Baba cu Maternitate – 19 mii euro! Tot maternitatea, săraca, o temă saturată în comunism, umple punga bogaţilor!
Trebuie spus că licitaţiile Artmark se fac cu tablouri ale pictorilor români, în general cu lucrări „nostalgice”, unele derizorii, fără valoare, precum cele ale unor Ion Grigorescu, Csaba Syabo, Mircea Cantor (un tinerel nascut in ’77, a carui “instalaţie fotografică” de 112,5 x 15 cm s-a vandut cu 6.800 de euro [?!]), un oarecare Şerban Savu (nascut in ’78) , cu un tablou şantierist, tipic pentru magistralele socialismului (adjudecat cu 10.000 de euro [!?]) sau un “Golem” de Perjovschi (vandut cu 1700 de euro)!
Numeroşi pictori români au citit articolul şi mi-au dat dreptate. Unii mi-au şi scris. Precum Gabriela Culic:
„Da, foarte interesant articolul, aveţi dreptate în privinţa comentariilor care lipsesc cu desăvârşire în cadrul licitaţiilor. Cred că o licitaţie interesantă ar trebui susţinută de un fel de show-man… doldora de informaţii, licitaţia în sine să fie ceva spectaculos. La noi lipseşte implicarea, dar mai ales entuziasmul”.
Pictorii contemporani sunt interesaţi să participe şi ei la aceste licitaţii. Iată opinia pertinentă a altui pictor special, ocolit de Artmark, Mihai Potcoavă: „Am citit articolul despre Artmark. Câtă dreptate aveţi! Câte elemente interesante aţi găsit doar la Magdalena Rădulescu! Câte se pot găsi şi la alţi pictori! Tablourile se vând împreună cu poveştile lor. Sărăcia elementelor referitoare la un anumit pictor sau tablou, micşorează valoarea acestora. Iar dacă mai adăugăm şi slaba pregătire a cumpărătorului, ajungem la un fel de loz în plic, unde alege mâna şi nu capul sau inima”.
Apropo de Magdalena Rădulescu, un tablou al prietenei sale, Margareta Sterian, o altă doamnă a plasticii româneşti, tabloul Veneţia, s-a vândut cu suma derizorie de 2 400 euro, cu puţin peste minima estimată! Iar Nuntă la Brăneşti era la un pas de a fi respins! S-a vândut în schimb o macara pe o platformă, cu patru muncitori în salopetă pe ea (“Proveniență: colecţie privată, Olanda”), cu zece mii euro!
La Zilele Filmului German am văzut filme care recuperează comunismul, precum Trădător de ţară (2011) de Annekatrin Hendel, de ce nu ar fi şi arta plastică a socialismului repusă pe tapet? Să-ţi inviţi prietenii la o serată şi să ai pe perete tabloul Securitatea, , ora 11 dimineaţa, cât rafinament, câtă perversitate!
Dar licitaţia de la Athénée Palace Hilton a debutat în forţă, cu un alt pictor, simbol al comunismului, cumpărat şi apreciat în persoană de însuşi Ceauşescu: Sabin Bălaşa, căruia i s-a cumpărat Fluxus, un tablou fără expresie, cu exorbitanta sumă de 9 500 euro! Şi altui om de casă al lui Ceauşescu, Constantin Piliuţă, i s-au vândut bine cele patru tablouri licitate, Pădurea de neocolit, Flamenco, Flori albe, La birt. Astfel de licitări nu se fac cu cumpărătorii în sală, ei fac licitaţiile telefonic, prin intermediari.
Pictorii comunişti trăiesc prin Artmark o nouă vârstă, o vârstă a recuperării. Dacă obiectele regale, cum am văzut la o licitaţie anterioară, se risipesc în patru vânturi, de ce să nu fie recuperate tablouri de Sabin Bălaşa, Piliuţă, Ciucurencu sau Ion Pacea, stâlpi ai realismului socialist?
Nota Ziaristi Online: O “instalatie fotografica” de 15 cm a unui tinerel anonim (altfel o “realizare” de doi ani: “1998, Nantes – 1999, Budapest”), 6.800 de euro si un tablou santieristic al unui alt tinerel anonim (“de provenienta Olanda”), 10.000 de euro, in comparatie cu un (alt) Corneliu Baba, vandut, probabil corect, cu 2.700 de euro? Dl Patriciu spala bani prin Artmark sau e doar o alta metoda de spaga legala?
Sa admiram si invitatii speciali ai Artmark: scriitorii Mihaela Radulescu, Andrei Plesu si Horia Roman Patapievici vorbind unul (Plesu) despre maretia artei contemporane post-moderniste si “nimicul romanesc” si un altul (Patapievici – “frumoasa fara corp”), cu un discurs tern de 20 de minute in care, dupa cum se aude atat de clar pe fundal, participantii s-au multumit sa-si vada, zgomotos, de ale lor…
Basarabia-Bucovina.Info publica in exclusivitate al doilea extras-bomba din cartea generalului Ion Costas TRANSNISTRIA 1989-1992. Cronica unui razboi “nedeclarat” publicata de Editura RAO.
“Operaţiunea a fost planificată cu exactitate, în stil militar, şi elaborată în detaliu, cu posibile variante de acţiune ale grupului operativ în cazul modificării situaţiei. Informaţiile şi elaborarea acestui plan de reţinere a criminalului Smirnov şi a echipei au fost strict secretizate, în primul rând, faţă de cadrele Ministerului Securităţii naţionale al Moldovei (şef – A. Plugaru). La elaborarea planului operaţiunii, au mai participat împreună cu mine alţi doi ofiţeri superiori ai MAI, în care aveam încredere. Am ordonat ca operaţiunea să fie pusă în practică de Chiril Panteleev, şef de direcţie la MAI, un ofiţer patriot, devotat neamului, curajos şi intelegent. Panteleev a plecat la Kiev la 27 august 1991, în fruntea unei echipe de intervenţie, alcătuite din carabinierii Radu Stratan, Victor Breahnă şi Gheorghe Ciobanu. În jurul orei 17.00, a sosit în capitala Ucrainei, a cazat grupul la hotelul Dinamo şi s-a dus la MAI în audienţă la ministrul Vasilişin, căruia i-am adresat o scrisoare cu următorul conţinut:
Castiga o carte-eveniment dedicata celor cazuti in luptele pentru integritatea Republicii Moldova si apararea fruntariilor Europei: TRANSNISTRIA 1989-1992. Cronica unui razboi “nedeclarat” – de general Ion Costas, lansata pe 8 noiembrie la Biblioteca Centrala Universitara “Carol I” si disponibila spre cumparare la Editura Rao.
Pentru a castiga cartea oferita de Editura RAO si portalul Basarabia-Bucovina.Info, trebuie sa indepliniti trei criterii:
1. Sa raspundeti la intrebarea: Cand a avut loc Razboiul din Transnistria?
Castigatorul va fi desemnat prin tragerea la sorti din data de 20 noiembrie a.c. si apoi anuntat pe paginile de Facebook ale Rao Books si Basarabia-Bucovina.Info si prin e-mail.
Daca sunteti din Bucuresti puteti ridica volumul chiar de la autor, cu autograf, in cadrul lansarii de la Targul de Carte Gaudeamus din data de 21 noiembrie, ora 16.00, organizata la standul Editurii RAO.
Perioada de desfasurare a concursului: 10 noiembrie – 20 noiembrie 2012, orele 20.00. Castigatorul va fi afisat pe site in data de 21 noiembrie, la orele 00.00.
“Din punct de vedere lingvistic, românii ajunşi în Ţinutul Secuiesc s-au amestecat repede şi spontan în majoritatea secuiască de limbă maghiară” – Din “manualul” de “Istoria Secuimii”
Sunt doar câteva exemple despre gravele omisiuni ale unei lucrări destinate elevilor de etnie maghiară din judeţele Covasna şi Harghita, din ciclul gimnazial, carte editată din fonduri publice, şi care, prin conţinutul şi mesajul său antiromânesc aduce grave prejudicii, pe termen mediu şi lung, unei convieţuiri interetnice normale.
Cinematografiştii au devenit argonauţi. Ar trebui să plăsmuiască şi ei un scenariu precum Argo şi să-l ia ostatic pe Haşotti, poate aşa vor bloca mafia imobiliară. Dar oare pentru cât timp?! Oricum, să le urăm un senzaţional „spargo”! Realitatea bate adeseori ficţiunea, dar o şi hrăneşte.
Ne-am putea imagina ca un om politic de la Bucureşti să se adreseze astăzi românilor cu sintagma “noi, familia română”? Şi că ar putea continua cu “vom triumfa sau ne vom prăbuşi împreună, ca o singură Naţiune, ca un singur popor”?
DOCUMENT. “Manualul” “Istoria Secuilor”, finanţat de instituţii ale administraţiei publice locale din judeţele Covasna şi Harghita, cultivă lipsa de responsabilitate faţă de trecut, cu grave consecinţe pentru formarea viitoare a tinerilor maghiari. O provocare jignitoare antiromânescă pe bani publici.
Jurnalul National prezinta un document despre Cum vrea să cucerească ARD puterea emanat de agentia de PR a ARD, aceeasi care i-a avut clienti si pe Piedone, Gorghiu, Trandafir, Corlatean si, de acum, si pe Ungurean. Ridicol!
Ziaristi Online prezinta un video-interviu exclusiv cu profesorul Corneliu Turianu:
“Imi dau demisia din CNSAS!”
Profesorul universitar dr Corneliu Turianu, secretar al Colegiului CNSAS, se afla intr-o situatie ingrata, fara precedenta in intreg spatiul ex-comunist: sa fie in proces cu caputul unei alte institutii care, chipurile, se ocupa de crimele comunismului: institutul lui V. I. Tismaneanu si Marius Oprea, cu multele lui initiale “post-comuniste”, IICCMER. Ciudatenia e ca sefutul acestui Institut a ajuns sa fie un oarecare Andrei Muraru, istoric de pripas de pe la Iasi si membru de vaza al “Militiilor Spirituale”, o organizatie de extrema stanga cu manifestari anarhist-violente impotriva statului de drept. E ca si cum Angela Merkel ar numi un neo-nazist sa investigheze crimele nazismului. Oare Victor Ponta stie?
Muraru si “Militiile” lui si ale lui Mircea Toma l-au pus la zid pe Corneliu Turianu denigrandu-l public, prin intermediul unei retele conspirate de presa care adopta metode de grup infractional organizat, sub acuzatia ca a fost secretar PCR al Tribunalului Bucuresti si, ca atare, ar fi un “prim-lustrabil” de la CNSAS. Cat s-au lafait in fotoliile CNSAS lustrabilii Andrei Plesu si Mircea Dinescu, ambii membri PCR de la 19 ani si ulterior secretari si propagandisti UTC, “Militiile” au stat pe “oo”. Acum, in incercarea de a-si infiltra propriul frate geaman, la randul lui un “militian spiritual”, pe scaunul lui Corneliu Turianu, Muraru, mana in mana cu pensionarul Mircea Toma si nepensionata Rodica Culcer, l-au atacat pe Turianu in sarje trase fara drept de apel din Observatorul cultural, Catavencu si, cuibul suprem de mitraliera, Televiziunea Romana. Nici una dintre oficinele media nu i-au oferit firescul drept la replica. Ca urmare, profesorul a dat in judecata atat publicatia iresponsabila cat si pe semnatarul curajos care astazi fuge cu lasitate de raspunderea pe care trebuie sa si-o asume la Tribunal.
Nu este singurul care fuge ca iepurele pe pustii: GDS-ista Rodica Culcer, ex-deontoloaga TVR, institutie publica condusa pana nu demult de fostul sef al GDS Iasi (orasul de bastina al “curajosilor” civici si politici), “Andi” Lazescu, de frica sa nu si-o ia in solidar, a dispus stergerea stirii mincinoase, in loc sa o completeze cu protestul intemeiat al lui Corneliu Turianu. Dar, dupa cum stie pana si “profesorul” Tismaneanu, pe internet nimic nu se pierde. In “prime-time”, la 3.04.2012, TVR transmitea si reproducea apoi in scris, negru pe alb: “Corneliu Turianu, de la PCR la CNSAS – Deconspirarea arhivelor fostei Securităţi este coordonată, mai nou, de un fost secretar de partid. Tot secretar este şi acum, dar al Colegiului CNSAS. Corneliu Turianu, căci despre el este vorba, va conduce activitatea curentă a instituţiei. Miliţia Spirituală consideră că funcţia actuală este incompatibilă cu trecutul său politic în Partidul Comunist, creierul sistemului represiv înainte de 1989.” Sursa: tvr.ro. Pe TVR Info si acum troneaza stirea mincinoasa extinsa in care, ce amuzant, i se mai reproseaza distinsului profesor crestin-democrat Corneliu Turianu ca “este judecătorul care, în 1996, a refuzat înscrierea lui Ion Iliescu în cursa prezidențială, susţin istoricii din cadrul organizaţiei care au scos la lumină dosarul acestuia.” Pam-pam. Un citat incriminator din Pravda n-au gasit?
Portalul Ziaristi Online a urmarit acest act unic in istoria “post-comunismului”, ca un membru marcant al unei institutii de baza a statului de drept, cum este CNSAS, sa se afle in proces cu reprezentantul “condamnatorului” de serviciu al crimelor comunismului, IICCMER. Prin intermediul portalului nostru, profesorul Corneliu Turianu, dupa ce analizeaza elocvent intregul proces cu toate consecintele sale pentru partile implicate, afirma, in premiera, ca e gata sa-si dea demisia de la CNSAS. Cu o singura conditie: ca Andrei Muraru, membrul organizatiei anarhiste de extrema stanga “Militia Spirituala”, ajuns sefut la IICCMER, sa dovedeasca ca profesorul Corneliu Turianu este lustrabil, ca fost secretar PCR, dupa cum a afirmat la TVR fluturandu-i “Mapa profesionala”, obtinuta prin mijloace ramase necunoscute din Arhiva Ministerului Justitiei. Daca acesta este adevarul si actul se afla in Dosarul de judecator al profesorului, ne alaturam si noi demersului de curatire a CNSAS, mai ales – si asta chiar ar trebui sa fie “culmea culmilor” pentru slujitorii lui Tismaneanu si Oprea -, cand stim ca profesorul Turianu a fost initiatorul Legii Lustratiei, inca din 1999! Dar, daca nu exista acest act, atunci cine ar trebui sa-si dea demisia si sa plateasca pentru minciunile raspandite din varful turnului TVR?
Colac peste pupaza, dintr-un document-bomba oferit de profesorul Turianu aflam ca publicatia care a gazduit imprecatiile lui Muraru se dezice de acesta ba chiar ii solicita sa-i plateasca drept daune 10.000 de euro, la fel dupa cum cere si secretarul Colegiului CNSAS. Dar despre toate acestea, intr-un episod urmator, cand vom oferi si dovada, spre deosebire de fugitivul sefut al IICCMER, care, se vede treaba, a preluat si naravurile si bubele lui Tismaneanu dupa ce s-au frecat bezmetic de spatarul aceluiasi fotoliu guvernamental…
Va marturisesc ca portia mea aproape zilnica de jurnalism de calitate o degust, cu nesat, mare amuzament si, in acelasi timp, intristare, de la Viorel Ilisoi, un adevarat Ion Creanga al ziaristicii romanesti de azi. Un geniu al reportajului, tras pe bara, si el, de a ajuns sa-si scrie pe blog, cu o oarecare nota de amar, cred eu, “fost ziarist”… Va prezint si Dvs unul dintre video-panseurile sale (mai sus), povestit in dulshele grai moldovenesc, cu trimitere la un intelectual cu preferinte ciudate, de diferite genuri, care-si spun cuvantul si in luarile sale de pozitii 🙂 publice (vezi adorarea lui MRU). Este vorba de Nea Gugu Djuvara, remarcat si ca tradator de neam si tara in evenimentele din jurul datei de 23 august 1944. Nu ratati nici recomandarile de la Ziaristi Online:
DOCUMENT. “Manualul” “Istoria Secuilor”, finanţat de instituţii ale administraţiei publice locale din judeţele Covasna şi Harghita, cultivă lipsa de responsabilitate faţă de trecut, cu grave consecinţe pentru formarea viitoare a tinerilor maghiari. O provocare jignitoare antiromânescă pe bani publici
Portalul Basarabia-Bucovina.Info, impreuna cu Editura RAO, lanseaza un concurs pe o tema fierbinte si azi: Razboiul din Transnistria. Preluam anuntul incitant si va recomandam sa cititi mai jos si un prim extras din cartea generalul basarabean Ion Costas (foto) publicata de Editura RAO, in care ni se releva secretele rapirii liderului separatist Igor Smirnov la Kiev si apoi ale eliberarii sale la Chisinau.
O demonstraţie clară a portretului pe care G. Călinescu i-l făcuse ambasadorului pensionabil de la UNESCO cu mult timp înainte, când scria că Manolescu este “un ipochimen care nu pricepe codul cultural” romanesc!
Dar ceea ce m-a frapat la această licitaţie a fost faptul că lucrări de mare valoare au fost adjudecate cu preţuri derizorii. Mulţi vin din snobism, vor să fie în elita plastică, să se arate, să se vadă, dar ceea ce domină este ignoranţa lor. Se petrece ceva insolit, apere un aliaj nou, snobii şi parangheliştii, o nouă faună în peisajul cultural bucureştean.
Experimentatul diplomat Serghei Victorovici Lavrov este ministru de Externe al Federatiei Ruse de opt ani si se afla in prezent la al treilea mandat. Aceasta continuitate imperiala denota modul in care trateaza Diplomatia Rusia. In aceeasi perioada, daca numaram si doua interimate, asigurate de Tariceanu si Predoiu, Romania a avut 11 ministri de Externe. Cristian Diaconescu a fost de doua ori sef in Aleea Alexandru, dar, in total, daca-i adunam lunile mandatelor de abia daca ajunge la un an de ministeriat. Geoana si Comanescu au reprezentat vechea garda, de diplomati de cariera, Marga de musca-n lapte si Corlatean de ariergardist pe urmele fostilor sai magistri. De departe cei mai catastrofali ministri de Externe pe care i-a avut Romania, in aceasta perioada dar si in intreaga istorie a diplomatiei romane, sunt produsele cooperativei de agitprop “Noua Europa” scoase din jobenul rapciugos al lui Soros de cuplul contra naturii Basescu – Plesu. Respectiv “trio formidable”: Mihai Razvan Ungureanu, in prezent “os de aradean”, Adrian Cioroianu, “yesman” desavarsit, si Teodor “Dorel” Baconsky, teologul din Jacuzzi, tustrei demisi din functie pentru activitatea lor lamentabila. Prosti la MAE, buni in Parlament, forul suprem al Romaniei? Haida, de! Daca Romania se afla in haznaua in care se scufunda astazi nu este numai din cauza serviciilor speciale si a noastra, ca nu am facut ce a trebuit cand a trebuit, cat, mai ales, din cauza imbecililor care au condus-o, mai ales a celor din “fruntea” diplomatiei inexistente a Romaniei. Cand aud, azi, tot felul de habarnagii din presa si politica discutand savant pe nas despre Tezaur, fara macar a sti ce contine, sau despre Transnistria, fara macar a fi siguri ca stiu unde e pe harta, ma ia din nou amocul de emigrare. Fara indoiala, numai animalele politice care se numesc Iliescu si Basescu pot genera asemenea sentimente nefiresti care au dus la pustiirea Romaniei de valorile sale umane si la destararea in masa a romanilor, cu efecte distrugatoare asupra prezentului si viitorului natiunii. Dar sa ne intoarcem la Rusia “noastra”. Rusia face ce stie, dintotdeauna. Nimic nu mai este nou si nu ar trebui sa ne surprinda din partea ei. Totul este deja scris, de la Petru cel Mare citire. Asa si cu Tezaurul si Transnistria. In primul si singurul interviu pe care – din cate stiu – l-a acordat unui ziarist roman, seful diplomatiei ruse da cheia tratarii problemelor dintre Romania si Rusia inca din urma cu 7 (sapte) ani. Urechi nu s-au gasit, pana acum, sa-l auda, nici creiere sa-l inteleaga, daramite vreun barbat de stat care sa-i raspunda cu demnitate si responsabilitate, calitate si simt incompatibile cu gargara cu care ne-am obisnuit in ultimii ani. Opt ani de scandal si sapte ani de “diplomatie” irosita, pentru a ne gasi exact in acelasi punct, mort, in relatia cu Rusia. Cu mici exceptii, extrem de notabile: oameni ca filosoful Constantin Barbu, cel care a reusit, iata, de unul singur, sa extraga din bunkerele Rusiei un al doilea Tezaur romanesc si universal – Operele lui Dimitrie Cantemir. Republic aici, pentru ochii celor care vor sa vada, si sa inteleaga, interviul pe care mi l-a acordat Serghei Lavrov in urma cu exact sapte ani.
Ziua, Joi, 10 noiembrie 2005
Ministrul de externe al Rusiei, Serghei Lavrov, a acordat un interviu in exclusivitate sefului Departamentului Externe al ziarului ZIUA, Victor Roncea
Rusia ne da praful de pe Tezaur
Rusia isi permanentizeaza prezenta militara din Transnistria, este stirea principala rezultata in urma vizitei ministrului rus de Externe, Serghei Lavrov, la Bucuresti. Ministrul rus a afirmat ca in zona separatista transnitreana sunt in misiune 500 de militari rusi membri ai “fortei de pace” si inca 1000 care asigura paza depozitelor de munitii ale fostei Armate a XIV-a ruse, cifre contradictorii cu alte rapoarte neoficiale. Rusia este deranjata de planurile Statelor Unite de a instala mai multe facilitati militare in Romania, la Gurile Dunarii si Marea Neagra, este o alta remarca importanta pe care seful diplomatiei ruse a lasat-o sa razbata in cadru public, printre foarte putinele declaratii oficiale. Secretarul de Stat al SUA, Condoleezza Rice, este asteptata luna viitoare la Bucuresti pentru a semna cu presedintele Traian Basescu acordul bilateral privind bazele mobile americane. In exclusivitate pentru ZIUA, Serghei Lavrov a raspuns, in tonul diplomatiei ruse, mai multor intrebari legate de problematicele relatii romano-ruse.
Trecutul este o realitate care apartine istoriei
Rusia este una din marile puteri ale lumii. In istoria noastra comuna, Rusia, in cautarea spatiului sau geopolitic vital, a traversat spatiul Romaniei de mai multe ori, lasand in urma rani care nu s-au vindecat nici pana acum. Cum ar fi Basarabia, nordul Bucovinei, Tinutul Herta, Insula Serpilor si chiar unele parti importante din Delta Dunarii. Regimul comunist impus, de asemenea, cu forta Armatei rusesti si romanii deportati in Gulaguri au adancit aceste rani si mai mult. Inaintarea Rusiei in Europa prin Romania l-a facut pe unul din marii nostri politicieni, Take Ionescu, sa ii numeasca pe rusi “dusmanii naturali” ai poporului roman. Ce considerati ca ar putea fi facut pentru inlaturarea aceste sentimente, deosebit de actuale pentru romani, in pofida declaratiilor de la nivel oficial?
Intrebarea dumneavoastra vorbeste despre cat de complicata a fost istoria relatiilor dintre tarile noastre in secolul XX, mai ales in perioada interbelica si in anii celui de-al doilea Razboi mondial. Cu toate acestea, consideram ca in prezent este important sa ne concentram atentia in primul rand la ceea ce se intampla astazi in relatiile noastre si cum vor arata ele maine. Este important sa ne dam seama unde ne aflam, sa ne straduim sa folosim toate posibilitatile pe care ni le ofera viata internationala extrem de dinamica si sa atingem orizonturi noi de colaborare. Asa cum remarca presedintele Vladimir Putin inca din anul 2003, in discutia avuta cu seful statului roman, nu trebuie sa lasam ca istoria sa ne traga de maneca inapoi. Presedintele Traian Basescu, la randul sau, a spus in timpul vizitei la Moscova in februarie, anul acesta, ca trecutul este o realitate care apartine istoriei.
Ministrul de Externe roman, Mihai Razvan Ungureanu, a apreciat, cu ocazia ultimei sale vizite la Moscova, ca nu exista probleme intre Romania si Federatia Rusa, ci numai “subiecte de discutie”. Jurnalistii romani si rusi nu au fost de acord cu acest punct de vedere, mentionand Tezaurul romanesc, retinut de Moscova, drept una din probleme. In cazul in care istoricii care cerceteaza aceasta problema nu vor descoperi nimic, nu considerati ca Rusia ar trebui sa returneze Romaniei contravaloarea Tezaurului?
Predarea spre pastrarea Guvernului tarist, in perioada primului Razboi Mondial, a tezaurului national al Romaniei este un fapt istoric. Numai ca eu nu as incepe sa masor istoria cu un echivalent in bani. De altfel printre valorile transmise, dupa cum se stie, nu era numai aur, ci si documente, opere de arta, a caror valoare este greu de stabilit si care au fost restituite Romaniei in anii ’30-’50 din secolul trecut. Haideti sa lasam timp specialistilor istorici sa lamureasca definitiv aceste probleme in cadrul comisiei de specialitate existenta.
Rusia dezvolta “planul Iuscenko”
Transnistria este deja considerata in regiune drept un al doilea Kaliningrad. Considerati ca formatul extins de negocieri se va dovedi folositor si cum vedeti viitorul acestei regiuni si al Republicii Moldova?
Nu vad nici un fel de motiv pentru a face o analogie intre Kaliningrad si Transnistria. Regiunea Kaliningrad, spre deosebire de Transnistria este subiect al Federatiei Ruse. In ceea ce priveste problema transnistreana, solutionarea sa necesita punerea de acord intre Chisinau si Tiraspol a unui model de stat comun, viabil, in cadrul caruia sa i se acorde Transnistriei un statut special, cu garantii sigure. In legatura cu aceasta Chisinaul si Tiraspolul vor trebui sa cada singure de acord. Trebuie insa ca si cei invitati sa le fie mediatori – in prezent acestia sunt Federatia Rusa, Ucraina si OSCE – sa sprijine crearea unui climat de incredere intre partile aflate in conflict, sa le sugereze solutii de compromis in fondul normalizarii care s-a constituit in acesti ani. De exemplu, Rusia, in contextul initiativelor care se elaboreaza in prezent a adus la masa tratativelor propuneri suplimentare – “Foaie de parcurs de reglare”, care dezvolta “planul Iuscenko”, orientata spre realizarea urgenta a intelegerilor, in etape. La finele lunii octombrie, anul acesta, la Chisinau si Tiraspol, dupa aproape un an si jumatate de cand Moldova a intrerupt procesul de participare la negocieri, au fost reluate contactele directe ale partilor aflate in conflict. Pentru prima data acestea si-au dat acordul ca la procesul de negociere sa fie invitati observatori din partea Uniunii Europene si SUA. Noi salutam acest lucru. In sens larg, procesul este transparent pentru comunitatea internationala, structurile politice europene, unde problematica solutionarii conflictului transnistrean este examinata in legatura indisolubila cu crearea premiselor pentru stabilitate si securitate in aceasta zona a intereselor reciproce.
Portile Marii Negre raman inchise
Marea Neagra se imparte, la acest moment, dupa cum a fost si in trecut, in sfera de influenta a Rusiei si Turciei. Presedintele Traian Basescu, sprijinit de strategii ale NATO, a solicitat internationalizarea Marii Negre pentru a pune capat activitatilor transfrontaliere ilegale si chiar teroriste, referindu-se, de asemenea, si la conflictele inghetate din regiune, in majoritatea acestora fiind implicate trupe sau baze rusesti. Cat de departe credeti ca va ajunge aceasta propunere? Veti accepta si alte forte navale in Marea Neagra in afara de cele din BlackSeaFor?
Nu pot fi de acord cu faptul ca Rusia si Turcia ar imparti Marea Neagra intre ele. Dimpotriva, Marea Neagra a devenit, mai ales in ultimul timp, o punte care a deschis cele mai largi oportunitati pentru colaborarea ruso-turca. La randul sau, Marea Neagra trebuie sa devina un factor dinamizator al colaborarii multilaterale in regiune, in special pentru unele institutii regionale cum ar fi Organizatia pentru Colaborare in Zona Marii Negre. Romania a devenit presedintele acesteia pentru urmatoarele semestre. Cresterea eficientei Organizatiei pentru Colaborare in Zona Marii Negre reprezinta directia principala in care depun eforturi atat Rusia, cat si Romania. In ceea ce priveste dimensiunea militara, as dori sa apreciez in mod pozitiv activitatea “BlackSeaFor”. Tarile noastre, la fel ca si alte state membre ale acordului privind crearea grupei maritime militare, au convenit sa completeze mandatul acesteia in lupta impotriva terorismului si a raspandirii armelor de distrugere in masa. Cred ca in cadrul “BlackSeaFor” tarile riverane vor putea rezolva cu eforturi comune aceste probleme. Referitor la accesul in Marea Neagra a fortelor maritime militare ale tarilor neriverane Marii Negre, aceasta problema este reglementata prin prevederile cunoscutei conventii semnate la Montreux.
Bazele SUA, contestate prin acordul Rusia-NATO
Principala putere concurenta a Rusiei – Statele Unite – a fost acuzata de comentatorii rusi ca ar incerca sa limiteze influenta ruseasca, de la regiunea Marii Baltice, Caucaz si pana in Asia Centrala, imbinand problemele de securitate cu obtinerea de resurse naturale. Romania si Bulgaria vor gazdui, in curand, facilitati militare americane. Cum comentati situatia?
Nu, probabil ca nu mai este nevoie sa explicam ce importanta are situatia din Caucaz si Asia Centrala pentru Rusia. Cu tarile din aceste regiuni suntem uniti prin istoria multiseculara, prin stransele relatii economico-comerciale si culturale, legaturile dintre familii. Rusia este interesata sa aiba vecini stabili din punct de vedere politic si economic. A ramas de domeniul trecutului timpul discutiilor scolastice privind sferele de influenta in spiritul “razboiului rece”. Noi suntem impotriva incercarilor de instigare a competitiei politico-militare artificiale acolo unde sunt necesare cu adevarat eforturi colective. Suntem convinsi ca numai o colaborare pe scara larga, pe baze egale, crearea unor contexte stranse a relatiilor integrationiste va permite atingerea unui progres calitativ in solutionarea problemelor social-economice si ecologice din regiune, a luptei mai eficiente impotriva terorismului, extremismului, traficului de droguri, imigratiei ilegale si altor amenintari la adresa stabilitatii. Pentru noi este important ca aceasta colaborare sa fie transparenta si previzibila, sa se faca in spiritul increderii reciproce si cu luarea in considerare a intereselor tuturor statelor din regiune. Acum, in ceea ce priveste planurile anuntate de reconfigurare a prezentei militare a SUA in strainatate. Partea americana ne informeaza despre stadiul elaborarii acestor planuri. Acest lucru raspunde intereselor mentinerii unui climat politic pozitiv in intregul spatiu euroatlantic. Noi pornim de la faptul ca orice pasi in cadrul “reconfigurarii” nu trebuie sa contravina spiritului Documentului fundamental Rusia-NATO si declaratiei Consiliului NATO din 8 decembrie 1998. In aceste documente sunt stabilite obligatiile Aliantei de a se abtine de la amplasarea suplimentara continua de forte militare importante ale “vechilor” membri NATO pe teritoriul noilor tari membre NATO in cadrul procesului de extindere a organizatiei. Speram ca in viitor se va respecta cu strictete intregul complex de obligatii, politice si juridice din partea tarilor membre ale NATO in sfera controlului asupra inarmarilor.
Uniunea Rusia-Belarus ramane deschisa
Asa-numitele “revolutii portocalii” au beneficiat de sprijinul unor structuri occidentale. Considerati ca aceasta a facut parte din operatiuni mult mai elaborate sau ca reprezinta, in egala masura, rezultatul regimurilor autoritare din regiune, care au reflectat necesitatea unei schimbari?
Rusia porneste de la faptul ca in problemele spatiului ex-sovietic trebuie sa aiba o atitudine ponderata, tinand seama de particularitatile situatiei in fiecare tara in parte. Anii anteriori au demonstrat deja cat este de complicata si de contradictorie perioada trecerii la democratie si la economia de piata, ce probleme importante trebuie rezolvate pe acest drum. Cu atat mai mult sunt inacceptabile incercarile de a impune din afara standarde unice pentru structura sociala. Este treaba popoarelor respective sa decida cum sa-si construiasca viata. Principala prioritate aici este cat de buna va ajunge viata oamenilor din aceste tari. Pentru Rusia toate fostele republici sovietice sunt parteneri cu drepturi egale iar noi nu intentionam sa le dictam in ce fel trebuie sa-si rezolve problemele interne.
Rusia intentioneaza sa realizeze o uniune cu Belarus, care, se spune, ar oferi presedintelui Putin ocazia de a-si prelungi sederea la Kremlin. Ucraina se pare ca nu o sa acceada la aceasta structura, desi Kievul a facut parte intotdeauna din civilizatia ruseasca. In cazul in care Putin va deveni liderul Uniunii, credeti ca Ucraina se va alatura acesteia sau isi va pastra orientarea spre UE si NATO, reprezentand in aceste structuri si o viziune ruseasca?
In primul rand as dori sa subliniez ca motivul principal al crearii Uniunii Statale nu sunt interesele personale ale diferitilor politicieni, asa “cum considera unii”, ci cerintele profunde, obiective ale tarilor noastre. Posibilitatea ca si alte state sa adere la Uniunea Statala formata din Rusia si Belarus este prevazuta in documentele constitutive – cu conditia ca acestea sa fie de acord cu obiectivele si principiile acestei Uniuni.
Rusia, China, Iran, India, Pakistan, impreuna in SOS
Considerati ca o eventuala alianta intre China si Iran ar putea diminua influenta exercitata de SUA in Orientul Mijlociu si Asia? Considerati ca Organizatia de Cooperare de la Shanghai – SOS – ar putea deveni replica unei structuri conduse de SUA?
Nu am auzit nimic despre o uniune chino-iraniana. Ambele tari sunt doua state asiatice puternice, desfasoara o politica externa de sine statatoare, determinata de propriile interese nationale. Poate ca dumneavoastra aveti in vedere participarea Chinei si a Iranului la Organizatia de Colaborare de la Shanghai, dar aceasta organizatie nu urmareste scopul de a submina interesele cuiva in Orientul Apropiat sau in Asia. Agenda sa de lucru este cu totul alta. Organizatia de Colaborare de la Shanghai nu este un club inchis si nici o dublura a vreuneia din institutiile existente. Aceasta este o organizatie deschisa parteneriatului, orientata spre mentinerea pacii si stabilitatii in regiunea din centrul Asiei, spre lupta activa impotriva noilor provocari si amenintari, dezvoltarea colaborarii economico-comerciale inclusiv in domeniul energiei si al retelei de transporturi din tarile membre, investitiilor reciproce, colaborarii in domeniul stiintei, invatamantului, culturii. La summit-ul Organizatiei de Cooperare de la Shanghai din vara aceasta, India, Iranul si Pakistanul au obtinut statut de observator.
Baza solida Moscova-Berlin
Care este opinia dvs privind rezultatele alegerilor legislative din Germania si viitoarea orientare a politicii externe a acesteia?
Rusia este deschisa colaborarii constructive cu noul Guvern al Germaniei, care va fi constituit in urma alegerilor din 18 septembrie, anul acesta. In opinia noastra, nu exista o alternativa reala la dezvoltarea in continuare a parteneriatului strategic dintre Germania si Rusia. Contactele de incredere stabilite in timpul cancelarilor Helmuth Kohl si Gerhard Schröder intre Moscova si Berlin constituie o baza solida, care permite si astazi sa privim cu incredere in viitor, dezvoltand relatiile dintre statele noastre in spiritul bunei vecinatati si a egalitatii in drepturi. Si in acest plan remarcam cu satisfactie acordul tuturor fortelor politice din Germania spre mentinerea unor relatii constructive stranse cu tara noastra.
Belgradul, drepturi egale la negocieri in Kosovo
Revenind in Balcani: la atatia ani de la invadarea Kosovo de catre trupele internationale, drepturile populatiei sarbe din regiune inca nu sunt respectate, misiunile ONU si KFOR aflandu-se sub semnul esecului. Cum vedeti viitorul provinciei sarbe Kosovo?
Dupa cum se stie, Consiliul de Securitate al ONU, pe baza recomandarii cuprinse in raportul Trimisului special al Secretarului general al ONU pentru urmarirea respectarii prevederilor referitoare la provincia Kosovo, K. Aide, a decis inceperea procesului de negocieri pentru determinarea statutului Kosovo. Cadrul provizoriu al negocierilor, precum si decizia finala nu au fost prestabilite. Pornim de la necesitatea mentinerii rolului conducator al Consiliului de Securitate al ONU in aceasta etapa. Ramane imperativa realizarea standardelor stabilite de comunitatea internationala pentru Kosovo. Situatia in aceasta sfera este extrem de nesatisfacatoare, in primul rand in ceea ce priveste securitatea si asigurarea drepturilor populatiei care nu este de origine albaneza din acest tinut, libertatea circulatiei, reintoarcerea refugiatilor. Consideram ca desfasurarea negocierilor trebuie sa fie direct corelata cu progresul in respectarea standardelor. Principala raspundere revine aici organelor de conducere provizorie a tinutului, partii albaneze din Kosovo. Un rol activ trebuie sa-l aiba si prezenta internationala in aceasta directie. Ne pronuntam pentru participarea cu drepturi egale a Belgradului la negocieri, care trebuie sa se poarte in mod direct intre parti. Numai in cazul acesta s-ar putea ajunge la o solutie acceptabila pe termen lung si la consfintirea acesteia intr-o rezolutie a Consiliului de Securitate al ONU.
Gazprom si legile economice
Relatiile intre Romania si Rusia in domeniul afacerilor s-au imbunatatit. Companiile rusesti deja actioneaza in Romania in sectoare importante. In aceste conditii, nu considerati ca o renegociere a pretului gazelor naturale importate de Romania din Rusia ar putea fi interpretata drept un semn al acestei bune cooperari?
Noi traim de ceva vreme in conditiile economiei de piata, in care preturile nu sunt dictate de “gesturi de bunavointa”, ci se formeaza sub actiunea legilor economice general cunoscute. Principalul furnizor de gaze in Romania este “Gazprom” si activitatea sa de asemenea este determinata de conditiile pietii. In afara de aceasta, el nu controleaza retelele de distributie a gazelor din interiorul Romaniei, iar acesta este un factor important pentru determinarea pretului pe care il plateste consumatorul roman si pentru gazele rusesti si pentru gazele proprii romanesti.
Cand va veni Vladimir Putin la Bucuresti?
Invitatia ca Vladimir Putin sa viziteze Romania a fost confirmata in octombrie, anul acesta, in mesajul de felicitare adresat de Traian Basescu cu ocazia zilei de nastere a sefului statului rus, precum si verbal, in cadrul vizitei la Moscova a ministrului roman de Externe, Mihai Razvan Ungureanu. Cred ca trebuie sa lucram serios in directia completarii substantiale a continutului acestei vizite, astfel incat aceasta sa devina un reper important in relatiile noastre.
Nota mea, de azi: De prisos sa spun ca aceasta vizita de stat n-a mai avut loc niciodata, Putin multumindu-se sa fie vedeta Summitului NATO de la Bucuresti, din 2008? Si atat!
Plus: O amintire de la Moscova, dintr-o vizita din 2009: