“(…) Recunosc ca am trait un sentiment de deja-vu ingaduitor in studierea cazului profesorului Fancis Bowen cand domnul Tismaneanu, in loc sa-mi adreseze probele si argumentele mele in legatura cu realitatea sfidarii romanesti si impactul concret al ,,cursului special” reflectat in documentele pentru uz intern din URSS, Republica Democrata Germana, Republica Populara Ungara, Republica Populara Bulgara, Republica Socialist Cehoslovaca si Republica Populara Polona, sustine tot mai puternic ca liderii si conducerea comunista romaneasca ,,nu au incercat niciodata sa mearga dincolo de limitele permise de Kremlin” (Tismaneanu, 12/5/2013, contributors.ro).
Si cand, in pofida faptului ca documentele din Comitetul Central al Partidului Comunist Sovietic descriu in mod repetat ,,cursul special” al Romaniei ca ,,daunand serios” politicii Kremlinului in interiorul Pactului de la Varsovia, al comunitatii socialiste, si pe plan global, niste analisti insista chiar mai categoric ca, in timp ce Moscova ar fi considerat Romania drept ,,un tantar uneori enervant”, acea politica de independenta nu a fost vreodata vazuta de Kremlin ca ,,un risc geopolitic major sau un model alternativ de socialism” (Tismaneanu, 12/5/2013, contributors.ro).
Imi voi permite sa abordez aceste aspecte intr-o ordine inversa.
Moscova si-a exprimat, de fapt, in repetate randuri ingrijorarea ca Romania, impreuna cu China, vor stabili un model socialist alternativ care va concura cu URSS, cel putin incepand cu anul 1965 si de-a lungul anilor ’70, si documentele sovietice traduse care abordeaza aceasta obsesie pot fi gasite pe site-ul programului de istorie internationala a Razboiului Rece (CWIHP) al centrului Woodrow Wilson, in documentul de lucru cu numarul 65 (CWIHP WP #65, 12/2012, wilsoncenter.org – A Romanian INTERKIT? Soviet Active Measures and the Warsaw Pact “Maverick” 1965-1989). In mai 1968 ministrul sovietic al Apararii Marshal Grechko a declarat fara echivoc ca alianta sovietica nu ar putea supravietui dupa plecarea Romaniei. (Matthew J. Ouimet, The Rise and Fall of the Brezhnev Doctrine in Soviet Foreign Policy (2003)).
URSS a suferit o pierdere geopolitica majora din cauza ca Romania a mediat relatiile americano-chineze – care, la randul ei, aceasta mediere a schimbat echilibrul fortelor la nivel mondial. Dupa cum presedintele Nixon a declarat pentru Consiliul national de securitate in august 1969, “Am presupus intotdeauna ca chinezii sunt mai duri si mai agresivi, in timp ce sovieticii sunt mai rezonabili. (Dar) Ceausescu spune ca sovieticii sunt mai duri si mai agresivi decat chinezii. Trebuie sa ne uitam la China pe termen lung.” (Departamentul American de Stat, 14/8/69, history.state.gov – Minutes of Meeting of the National Security Council1)
Medierea Romaniei dintre Egipt si Israel a jucat de asemenea un rol esential in pierderea Egiptului de catre sovietici, despre care atat CIA, cat si KGB au concluzionat ca reprezenta, la acea ora, din punct de vedere strategic, cel mai important stat din Orientul Mijlociu. (un raport KGB citat in CIA, 12/1/86, foia.cia.gov). Moscova nu a fost in masura sa se refaca dupa niciuna dintre aceste pierderi pentru restul Razboiului Rece. Cam atat despre “tantarul” romanesc si inconsecventa sa pentru politica europeana si globala.
In lumina celor de mai sus, s-ar parea sa existe putine baze probatorii pentru declaratia domnului Tismaneanu care spune ca Romania comunista “nu a incercat niciodata sa mearga dincolo de limitele permise de Kremlin”.
Cu toate acestea, haideti sa suspendam neincrederea si sa mentinem inca putin aceasta posibilitate…(…)”
Demonstraţia o face o cu impresionantă documentare Larry L. Watts. Este vorba despre un fenomen pe care nici istoricii români nu l-au luat în seamă decât secvenţial. Ceea ce impresionează este voinţa nestrămutată a unui colos de a îndeplini „testamentul” lui Engels în privinţa românilor, acela de a-i spulbera din calea „revoluţiei mondiale” chiar după ce România căzuse pradă acestei revoluţii. Sau tocmai de aceea!
Mariana Nicolesco împreună cu Jean-Michel Jarre, Ambasadori Onorifici UNESCO
Jean-Michel Jarre: «Cu emoţie îi mulţumim Marianei Nicolesco pentru tot ce reprezintă în muzică şi pentru a ne fi amintit tuturor sacralitatea vocii umane, primul nostru instrument de comunicare».
Salvador Dali, Kurt Waldheim si Constantin Antonovici
Dar nimeni din tara, de la Ministerul Culturii, al Afacerilor Interne sau din diaspora romaneasca, nu a facut nimic pentru a scoate la lumina adevarul, pentru a-i sanctiona pe vinovati, pentru a recupera opera lui, pe care Antonovici a daruit-o statului roman. Sigur, nu avem nici o pretentie de la un ministru ca Daniel Barbu sa stie cine e Antonovici si sa miste un deget, fiind un orbete politic, mereu pe post de “invitatat”!
Banii se dau cash, dar vin tot din « subvenţii şi donaţii ». Alte obligaţii ! Liderii de partide se îmbogăţesc cu milioane de euro după fiecare campanie electorală. S-a creat astfel în România o clasă a marionetelor politice. Una amorală, insidioasă, periculoasă, în frăţietate cu înalta criminalitate politică şi cu mafia transnaţională. Consecinţa nefastă este aceea că noi nu avem un Parlament al naţiunii, ci o jucărie politică în mâna câtorva clanuri de spoliatori.
De ce alde Marga (era să scriu Gigi Marga, dar jigneam o mare artistă) sau Justiţia nu-l iau la întrebări pe Patapievici depre averea pe care a risipit-o din banii contribuabililor?! Aşa, javra umblă în libertate, se autocitează şi alintă ca „frumoasa care, iată, vine”, e vedetă, aşa cum va fi şi Băsescu după ce nu va mai fi preşedinte. Mass-media românească a făcut vedete numai din puşcăriaşi şi puşcăriabili. De ce Capital, care e o revistă profitabilă, nu face un număr dedicat acestor orătănii, să ne prezinte „primii 300 puşcăriabili ai ţării”?!
Charles Upson Clark (1875-1960), profesor si ofiter de informatii al Armatei SUA, a fost un remarcabil observator american al provocarilor Romaniei Mari, devenit membru de onoare al Academiei Romane, printre altele si pentru lucrarea sa “Basarabia – Rusia si Romania la Marea Neagra“, publicata de Dood, Mead & Company la New York, in 1927, si din care va prezentam ilustratiile selectate de Basarabia-Bucovina.Info.
REF: Vizita oficială a preşedintelui României, Traian Băsescu, în Republica Azerbaidjan
Preşedintele României, Traian Băsescu, a efectuat în perioada 18-19 aprilie a.c. o vizită oficială în Republica Azerbaidjan, la invitaţia omologului său, domnul Ilham Aliyev.
În cadrul vizitei, şeful statului român s-a întâlnit cu preşedintele Republicii Azerbaidjan, Ilham Aliyev, a avut convorbiri cu premierul azer, Artur Rasizade, precum şi cu preşedintele Parlamentului azer, Oktay Asadov.
Temele abordate în discuţiile cu autorităţile azere au vizat în principal relaţiile bilaterale, cu accent pe problematica energetică, relaţiile UE-Azerbaidjan, cooperarea parlamentară, precum şi teme de pe agenda regională şi internaţională.
În cadrul întâlnirii la nivel înalt, cei doi şefi de stat şi-au reafirmat sprijinul pentru implementarea gazoductului Nabucco, un proiect prioritar al Uniunii Europene, care va contribui semnificativ la securitatea energetică a continentului. Un alt proiect important în care România şi Azerbaidjan cooperează direct este gazoductul Azerbaidjan-Georgia-România-Ungaria-Interconector (AGRI), care valorifică traseul cel mai scurt dintre regiunea Mării Caspice şi cea a Mării Negre.
1. Pe tarmurile Pontului Euxin au primit stramosii romanilor Vestea cea Buna, pentru intaia data chiar de la Sfantul Apostol Andrei, cum ne invata traditia consemnata de Sfantul Ipolit (cca. 170 – cca. 236) sau, in „Istoria bisericeasca”, de Episcopul din Cezareea Palestinei (265 – 339/40), cel mai de seama istoric din veacurile primare. Traditia a fost reluata mai tarziu de mari scriitori bisericesti, de-ar fi sa-l amintim aici fie si, numai pe calugarul Epifanie (sec. VIII) cu a sa „Viata a Sfantului Apostol Andrei”. De asemenea, Sinaxarul Bisericii Constantinopolitane vine sa intareasca aceste afirmatii, cum o va face, mai tarziu, in secolul al XTV-lea, istoricul bizantin Nichifor Calist.
O parte din teritoriul actualei Romanii a fost, prin urmare, evanghelizat chiar de un ucenic al Mantuitorului Iisus Hristos. Crestinismul romanesc este de origine apostolica, prin prezenta Sfantului Apostol Andrei pe tarmul Marii Negre si aceasta este, neindoielnic, cea mai adanca legatura pe care o au romanii cu Pontul Euxin.
2. Predicarea de catre Sf. Apostol Andrei a Evangheliei prin aceaste tinuturi si-a vadit roadele cat de curand: amploarea vietii spirituale crestine in Scythia Minor a dus deja, catre finele sutei a III-a, la structurarea unei ierarhii bisericesti La Tomis exista astfel o episcopie subordonata Patriarhiei de la Constantinopol, iar episcopul tomitan avea sa participe, in 325, la Sinodul I Ecumenic de la Niceea.
In aceste conditii, putem intelege extraordinara inflorire a literaturii crestine in aceasta arie euxiniana, in cadrul a ceea ce avea sa fie numit scoala literara de la Tomis, respectiv scoala literara de la Dunarea de Jos. Membri ai ierarhiei tomitane, monahi veniti din Imperiu si stabiliti in aceste locuri ospitaliere si deschise crestinismului au scris, in greaca ori in latina, lucrari catehetice, epistolare, paremiologice, teologico-dogmatice, ascetice, calendaristice, apologetice etc.
Intre acestia, cei mai bine cunoscuti sunt Teotim I Filosoful, Ioan de Tomis, Teotim al II-lea de Tomis, Ioan Maxentiu si Leontius, Valentinian de Tomis, Dionysus Exiguus -in legatura cu care Pr. Dr. Gh. I. Dragulin a emis ipoteza ca ar fi aceeasi persoana cu Dionisie Areopagitul, fondatorul misticii rasaritene – Leontius Bysantinus. Reprezentanti straluciti ai scolii literare de la Dunarea de Jos – in linie ortodoxa, caci acolo s-a manifestat si o directie eterodoxa, ariana – au fost, in secolele IV-VI, Niceta de Remesiana, Laurentiu de Novae, Martin de Bracara.
Multi dintre acestia l-au propovaduit pe Hristos si printr-o intensa activitate misionara, colindand continentul pana spre marginile sale atlantice ori mediteraneene si intemeind si in Apus schituri ori manastiri crestine.
Operele scrise ale tuturor acestor ganditori crestini straromani, elaborate in principal in cadrul celor doua scoli literare crestine din zona Pontului Euxin, fac dovada existentei, in aria pontica, a unei vieti spirituale crestine de o intensitate cu totul speciala inca din primele veacuri de dupa Hristos si, in consecinta, a importantei decisive pe care liantul credintei crestine l-a avut in procesul de formare a poporului traitor pe aceste meleaguri.
3. Teritoriile aflate la vestul Pontului Euxin, intinzandu-se, catre sud, pana la Peloponez, iar catre apus, pana la coastele Siciliene, constituie ceea ce renumita preistoriciana Marija Gimbutas numeste Vechea Europa, o entitate culturala bine individualizata, cuprinsa intre 6500 si 3500 i. Hr. Aceasta straveche civilizatie europeana, a carei varianta ori nucleu de iradiere l-a constituit, dupa cum precizeaza cercetatoarea, aria Romaniei Mari, precede deci, cu cateva milenii, pe cea sumeriana, razboinica si violenta. Avem de-a face, dupa opinia Marijei Gimbutas, cu prima Europa, constituita inainte de infiltrarile popoarelor indo-europene: este Europa epocilor neolitica si a cuprului, caracterizata printr-un mod de viata esentialmente pasnic, pus in evidenta de absenta generala a fortificatiilor si a armelor de lupta, ca si a oricaror reprezentari privind o societate razboinica. Spiritualitatea acestei prime Europe s-a dovedit insa, pe masura extinderii cercetarilor arheologice, de mare bogatie si rafinament: „vechii europeni” aveau o scriere sacra, construiau temple, realizau ceramica si obiecte de cult, sculpturi si figurine reprezentand divinitati intr-o mare varietate de tipuri, participau la ritualuri sezoniere, funebre etc. Aceasta parte a istoriei europene se impune tot mai mult a fi recunoscuta si inteleasa.
4. In secolul al XlII-lea, dupa cum arata Simion Mehedinti, Pontul Euxin era o „mare italiana “. „La Kaffa erau dogi ca si la Venetia”, incat atingerea dintre locuitorii fostei Dacii si cei ai Italiei era directa si a fost rupta numai de forta navalitoare a turcilor selgiucizi. Se cuvine, iata, sa vorbim, despre latinitatea primara a culturii euxiniene in care se incadreaza, ca experienta cruciala, evolutia scolii Martirice Ardelene. Aceasta a mijlocit reconexarea noastra cu centrul Latiului, ceea ce a permis sa „socotim din nou sirul intamplarilor din Principate ab urbe condita”. Numai astfel incadrata, in cercul geocultural largit al marii culturi euxiniene, ni se destainuie pe deplin toate intelesurile acestei miraculoase scoli de redesteptare sufleteasca a neamului nostru.
Aceasta romanitate este trasatura cea dintai a europenismului nostru occidental. Teoria lui E. Lovinescu socoteste sirul intamplarilor relevante pentru Occidentul nostru interior abia de la Revolutia franceza. Corifeii scolii Ardelene socoteau acelasi sir de intamplari ab urbe condita, de la intemeierea Romei. Noi, romanii, nu ne occidentalizam, noi suntem occidentali ab originem, caci am fost si suntem traitori ai acestui aion aeternum, eonul roman, care poate fi talmacit pe deplin doar in cercul marii culturi euxiniene, care se suprapune in mare masura cu cercul romanitatii orientale cercul in care s-au intalnit cele trei mari spiritualitati fara de care nu putem vorbi despre europenism: spiritualitatea indo-europeana, care-si are matca in zona ponto-carpatica, spiritualitatea greco-romana – prin sinteza Romei si apoi a Bizantului – si spiritualitatea crestina apostolica, fiindca in aria Daco-Romaniei si a Greciei corintice au adus Vestirea Mantuitoare cei doi apostoli ai lui Dumnezeu: Pavel si Andrei).
Constructia spirituala a Romei in Orient n-ar fi putut veni decat de la romanitatea orientala sadita de Traian in toata Traco-Iliria, in Iliria si Dacia euxiniana deopotriva. Cercul euxinic razbate din nou in toata luminozitatea sa cu aceasta romanitate orientala, fiindca, dupa retragerea valului tataresc, de la gurile Dunarii pana la Golful Corintului infloresc „Vlahiile”, iar Pontul Euxin, precum s-a aratat, era o mare italiana. Iar legatura aceasta dintre locuitorii Daciei si cei ai Italiei vorbeste despre un bloc al marii latinitati. si, precum s-a vazut, stefan cel Mare, acest „atlet al lui Christos”, cum a fost denumit in Occidentul mediteranean, a inteles cu toata inaltimea importanta Pontului Euxin. Cucerirea otomana a Europei nu putea sa inceapa decat dupa ce s-ar fi savarsit cucerirea lumii euxiniene, si Pontul ar fi devenit „lac asiatic”. Abia cand avem o intelegere apasata a chestiunii euxiniene putem, in fine, dobandi o viziune realista a chestiunii europene si a dimensiunilor reale ale „micii noastre peninsule europene, la apus de istmul ponto-baltic”.
5. Simion Mehedinti apreciaza, in scrierile lui, ca ne aflam la inceputul unei noi faze in istoria statelor din Europa rasariteana si faza aceasta este inteligibila numai din perspectiva euxiniana completa. Fiindca, precum scrie Mehedinti, fata cu „marea masa mongola din rasaritul Asiei”, cu „furnicarul din India”, cu „marele centru de populatie din Statele Unite” si cu „inchegarea unui nou centru de desime in Rusia”, „mica noastra peninsula europeana devine un satelit politic, dupa cum e si un satelit fizic al Asiei”. Intra in istorie marile state continentale, „intemeiate pe acele mari aglomerari omenesti”, intre care „colosul rusesc” care, „spre a respira liber spre ocean” are nevoie de Baltica si de Pontul Euxin, din nou, incat „Europa peninsulara se afla in fata unui mare conflict de interese”, in locul „pericolului galben” (cliseu folosit, observa Mehedinti, de cei ce judeca istoria cu impresii capatate din istoria lui Altila si Cengis Khan), se ridica un „pericol alb”. „Coeficientul puterii istorice a noului focar e acea crestere de 12 milioane in fiecare deceniu, pe cand Europa peninsulara a atins limita cresterii de populatie (…). Iar elementul romanesc de la Dunare, (Mare) si Carpati se afla, ca si acum sute de ani, in fatada de rasarit a Europei”, un „front” si o „frontiera” spre stepa asiatica. (Oare este o intamplare care-i priveste doar pe romani faptul ca primul lucru decis de generalul Lebed, dupa victoria lui Eltin, a fost stoparea retragerii Armatei a 14-a din Transnistria? Acela salutat cu atata neintelegere de puterile Occidentului ca mare „democrat europenist” isi incepe ciclul prezidential printr-un gest de despotie asiatica: decide contra curentului european si mondial. O face din vointa exclusiva, complet arbitrara, ca orice mare despot din istoria „despotiilor orientale”. Iar chestiunea poate fi pe deplin inteleasa numai daca este pusa din nou din perspectiva euxiniana, a Marii Negre si a neamurilor din cercul euxinic).
În urmă cu circa două săptămâni, publicaţia britanică „The Telegraph“ scria că o echipă de cercetători britanici a descoperit un curent masiv de apă sărată, un adevărat râu subacvatic, cu un debit de 10 ori mai mare decât cel al Rinului. De asemenea, unul dintre cercetători, doctorul Dan Parsons, a mai spus că datele acestei cercetări vor putea fi folosite şi de către companiile petroliere care doresc să foreze în zona unde se află acest râu, loc unde s-ar putea afla importante resurse de hidrocarburi. Pentru cititorii interesaţi de acest subiect, ziarul „Curentul“ a dorit să afle mai multe detalii despre această descoperire care ar putea oferi Mării Negre o nouă dimensiune, atât din punct de vedere ştiinţific, cât şi economic. La solicitarea „Curentului“ au răspuns dr. Jeff Peakall şi dr. Dan Parsons, doi dintre cercetătorii care conduc acest proiect, care ne-au oferit informaţii mult mai precise despre ce înseamnă această nouă descoperire din Marea Neagră. Cercetarea este finanţată de către Consiliul de cercetare a mediului natural din Marea Britanie şi este condusă de către dr. Peakall şi dr. Parsons, de la Universitatea din Leeds. Cercetarea îi implică de asemenea şi pe dr. Russ Wynn, de la Centrul Naţional de Oceanografie din Southhampton, şi pe Rick Hiscott şi Ali Aksu, de la Universitatea Newfoundland din Canada. Parteneri în acest proiect mai sunt Centrul Naţional turc de Oceanografie din Izmir, iar din partea turcă, cercetarea este condusă de Piri Resis. Redăm în continuare informatiile oferite de cercetătorii britanici:
– Vor fi publicate rezultatele acestei cercetări?
– Da. Absolut toate detaliile acestui proiect de cercetare vor fi publicate în numerele următoare al prestigiosului „Jurnal de Geologie“.
– Îmi puteţi spune ce alte râuri există sub diferite mări şi cum se formează? Sunt ele formate de curenţi de apă mai denşi/reci/săraţi?
– Râurile de sub mări sunt canale care pot ajunge la lungimi de mii de kilometri, circa 100 de metri adâncime, cu o lăţime de câţiva kilometri şi pot purta volume de nămol, nisipuri, sare sau poluanţi în bazinele adânci ale oceanelor. Privite de sus, acestea (râurile subacvatice – n.r.) arată aproape identic cu râurile care curg pe suprafaţa solului, cu foarte multe curbe şerpuite. Există numeroase sisteme de canale submarine în oceanele lumii, dar şi unele aflate la gurile Amazonului, Indusului sau Mississippi, unde volume mari de sedimente alunecă pe panta continentală chiar în adâncurile mărilor. De asemenea, râurile pot fi rezultatul unor alunecări submarine de teren. Aceste canale sunt formate de către curenţi de apă mai denşi pe fundul mării, la care se adaugă concentraţii mari de nămol şi sare.
– Ne puteţi preciza după ce principiu curg aceste râuri?
– Curgerea lor este rezultatul activităţii forţei gravitaţionale exercitate asupra diferenţei de densitate, care poate fi produsă de concentraţii mari de sare şi sedimente. Acesta este echivalentul subacvatic al unor curgeri piroclastice (rocă şi curenţi de gaze care se mişcă foarte repede în cazul unei erupţii vulcanice – n.r.). Pentru a fi mai uşor de înţeles, e ca şi cum ai turna detergent de vase în apa din chiuvetă, iar acesta, fiind mai dens, se scurge spre gura de scurgere.
– Ce speraţi să descoperiţi despre aceste râuri?
– Toată munca anterioară a condus la concluzia că aceste canale submarine funcţionează la fel ca râurile de pe uscat şi depozitează nămol şi nisip în aceeaşi manieră ca şi cele normale: „dacă arată la fel, funcţionează la fel“. Mai multe investigaţii recente de laborator au dezvăluit că lucrul acesta ar putea să nu fie adevărat, ele arătând că acei curenţi din curbele formate de aceste râuri se pot răsuci în direcţii opuse, în comparaţie cu cele din râurile de suprafaţă. Am măsurat forma canalelor, cum se schimbă şi am examinat detaliat cursul lor pentru prima dată. Pentru acest lucru am folosit un submarin cu propulsie autonomă. Acest „autosubmarin“ este o adevărată capodoperă şi are un sistem propriu de măsurat (a costat circa un milion de lire sterline şi este un vehicul de 4 metri lungime). De asemenea, submarinul are amplasată o cameră de viteză care ne permite să măsurăm în detaliu curgerile din interiorul canalelor. Aceste date ne vor ajuta apoi să prestabilim mai exact evoluţiile din cadrul acestor canale şi să analizăm legătura dintre acestea şi depozitele produse. Un exemplu ar fi o mai bună predicţie care ar fi cheia în îmbunătăţirea extracţiei din largul mărilor a petrolului şi a gazelor naturale, acolo unde forările individuale pot costa peste 100 milioane de dolari americani.
– Aceste râuri sunt descoperite în majoritatea oceanelor şi mărilor sau numai în Marea Neagră? (more…)
Un cutremur a fost resimtit miercuri dimineata in Capitala. Institutul de Fizica Pamantului a confirmat pentru Ziare.com producerea acestui seism. Cutremurul a avut loc in Marea Neagra, la ora 10.50, la o adancime de 10 kilometri si a avut 5,8 grade pe scara Richter, a declarat Gheorghe Marmureanu, seful Institutului pentru Fizica Pamantului, la RealitateaTV. Pe litoral, cutremurul s-a simtit mult mai puternic. Un alt cutremur cu magnitudinea de 4,6 pe scara Richter s-a inregistrat, pe 24 iulie, la ora 23.27, in zona Vrancea.Seismul s-a produs in regiunea Vrancea la o adancime de 136 de kilometri, el fiind simtit si in Galati, si-n Capitala.
Cutremure recente:
Un cutremur a avut loc sambata, 20 iunie, la ora 17.10, in zona Giurgiu. Seismul de mica intensitate a fost anuntat de Centrul Seismologic Euro-Mediteranean, care certifica o magnitudine de 3,8 grade pe scara Richter.
Epicentrul a fost localizat la Iepuresti, la cativa kilometri de Giurgiu, dar si de Capitala. Seismul a avut loc la o adancime de 27 de kilometri . Gheorghe Marmureanu de la Institutul de Fizica Pamantului a declarat pentru Antena3 ca aceste cutremure mici, de suprafata, sunt normale in Campia Romana.
Unii oameni care locuiesc la etajele superioare ale cladirilor inalte din Bucuresti spun ca li s-a parut ca simt seismul de sambata.
Cutremurul de 5,3 grade care a blocat Romania
Cel mai recent cutremur resimtit puternic in Capitala a fost pe 25 aprilie si a avut 5 grade pe scara Richter. Cutremurul care a avut loc in zona Vrancea s-a resimtit in aproape toata Romania, de la Constanta la Iasi si din Olt pana la Sibiu. Seismul nu s-a soldat cu victime sau pagube materiale.
Din datele preliminare de la Institutul de Fizica Pamantului, magnitudinea cutremurului ar fi fost de 5,3 grade pe scara Richter. Intai, autoritatile au spus ca seismul a avut loc la 120 de kilometri adancime in zona Vrancea. A fost resimtit si la Bucuresti cu 3-4 grade pe scara Mercalli. Mai rau s-a simtit la Focsani, unde locuitorii s-au zgaltait de 5 grade pe scara Mercalli.
Ulterior, Gheorghe Marmureanu a precizat la Realitatea TV ca de fapt cutremurul a avut doar 5,1 grade pe scara Richter si s-a produs la 100 de kilometri adancime.
Miscarea telurica a durat cateva minute pe seismogramele centrelor seismice internationale, de la ora 20.18 la ora 20.23, insa nu la intensitate maxima. U.S. Geological Survey Earthquake Hazards Program confirma ca informatia initiala ca seismul a avut 5,3 grade pe scara Richter si a inceput la ora 20:18:48 (ora Romaniei).
Aceasta informatie a fost contrazisa de Institutul de Seismologie Aplicata, un centru de avertizare seismica, ce sustine ca acest cutremur a avut doar 4,7 grade.
Cutremur tipic pentru Vrancea
Este un cutremur tipic pentru zona Vrancea si o activitate normala pentru placile tectonice de la noi, spun specialistii.Cutremurele adanci vrancene nu dau replici, a precizat un reprezentant de la Institutul de Fizica Pamantului.
Nu vom avea un cutremur puternic in urmatorii ani
Specialistul Gheorghe Marmureanu, directorul general al Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pamantului, a dat asigurari ca niciun cutremur important nu va avea loc in Romania in urmatoarea perioada.
Gheorghe Marmureanu a declarat pentru Antena3 ca “un cutremur de 5,3 grade e un vax. Am avut sute de astfel de cutremure in ultima suta de ani.La 12 crapa pamantul, la 10 cad cladirile, la 3-4 crapa eventual peretii de chirpici”.
Au picat liniile de telefonie Suprasolicitate de romanii panicati care incercau sa vorbeasca imediat dupa cutremur cu rudele si prietenii, liniile de telefonie, mobila si fixa, au cazut.
Raed Arafat, subsecretar de stat in Ministerul Sanatatii, a rugat populatia sa nu apeleze serviciul de urgenta 112 decat daca este intr-adevar o urgenta. “Cand toata lumea se pune pe telefon sa sune, linia se blocheaza. Apelam la populatie sa nu foloseasca telefonul mobil decat daca e strict necesar”, a spus Arafat.
Seismul s-a simtit in Bulgaria si la Chisinau
Cutremurul din Vrancea a fost resimtit si in nordul Bulgariei, in orasele Dobrich, Plevna si Varna. Institutul de Geofizica de la Sofia a anuntat un seism de 5 grade pe scara Richter, relateaza presa.
Geofizicianul Charles Richter, cel care da numele scarii de magnitudine, spune ca Bucurestiul este una dintre aglomerarile urbane cele mai expuse la cutremure.
“Nicaieri in lume nu exista o concentrare de populatie atat de expusa la cutremure provenind sistematic din aceeasi sursa. Singurele fenomene asemanatoare sunt cutremurele repetate ce au loc in adancime in regiunea Hindukush, din India”, a subliniat Richter, citat de NewsIn.
Alte cutremure recente
Ultimul cutremur a avut loc in 2 martie, in zona Focsani. Seismul acela a avut o magnitudine de 3,6 pe scara Richter si intensitatea II pe scara Mercalli. Cel mai recent cutremur in zona Vrancea a avut loc in ianuarie, insa acela nu a fost resimtit in Capitala. (Ziare.com via Roncea.Ro)
Former Turkish FM Yakis on Black Sea, crisis in Georgia
ATHENS, Nov 14. (ANA/MPA). Turkish National Assembly European Harmonisation Committee President and former Turkish foreign minister Yasar Yakis said in an address at a downtown Athens hotel on Thursday on the theme of “The Black Sea and the crisis in Georgia” that the existing challenges and dangers in the Black Sea region have been aggravated by the crisis in Georgia.
Focusing on Russia’s role in the crisis in Georgia, Yakis said that “before, we were not aware that the meanings of ‘back yard’ and ‘overseas proximity’ could be translated into specific action. We now know that they mean what they say.”
He believes that, on the one hand, due to the emergence once again of Russia as a powerful force under Vladimir Putin and thanks to the increase of oil and natural gas prices and, on the other, due to the deployment of elements of the American anti-missile system in Poland and the Czech Republic, Russia was seeking an opportunity to proceed with a display of power. And this golden opportunity was given to it with the intervention of the Georgian forces in Southern Ossetia, Yakis added.
The promotion or not of the energy cooperation agreement between the European Union and Russia, for whose negotiations Brussels decided to go ahead recently, would play no role in Moscow’s stance in the crisis, according to Yakis.
“Russia would be a claimant with or without the energy cooperation agreement with the EU. In no equation in the region, either for the Black Sea or also for the EU, can Russia be ignored. Russia is destined to be a claimant in all cases. It will continue to display a claiming policy in every case that will arise,” he said.
Lastly, Yakis stressed that the main reason that the programme for the construction of the “Nabucco” pipeline, which is destined to provide Europe with natural gas, sidestepping Russia, is at a very primary stage, is that the initial precondition is lacking, namely the locating of deposits having adequate deposits to supply a pipeline with the transportation capacity of “Nabucco.”
“Only Iran can supply a pipeline such as ‘Nabucco’. At this stage, ‘Nabucco’ is obscure,” Yakis pointed out.
Sursa:The Black Sea Association of National News Agencies
Barack Obama nu este interesat de zona Mării Negre. Declaraţia a fost făcută de fostul ambasador al Statelor Unite în România, Alfred Moses. Diplomatul mai crede că relaţiile dintre România şi SUA nu vor mai fi la fel de apropiate ca în perioada administraţiei Bush. Fostul ambasador al Statelor Unite în România, Alfred Moses (foto stanga-dreapta), susţine că zona Mării Negre nu va fi o prioritate a administraţiei Obama. El susţine că spre deosebire de George W. Bush, din echipa lui Obama nu va face parte niciun specialist în această zonă. “Europa nu va fi în atenţia sa în mod special. Administraţia Obama se va concentra pe Orientul Mijlociu, pe Iran, pe Afganistan, pe China. (…) Zona Mării Negre nu va fi însă o prioritate a administraţiei Obama. Din cunoştinţele mele, Barack Obama nu a fost niciodată în vizită în estul Europei”, a declarat Moses. Diplomatul american crede că relaţiile dintre România şi Statele Unite se vor schimba în timpul administraţiei Obama: “Nu cred că Obama va avea aceleaşi sentimente faţă de România. Relaţiile dintre România şi SUA nu vor fi la fel de calde şi de apropiate ca în cazul administraţiei Bush. (…) Preşedintele Bush a avut o relaţie specială cu Europa de Est şi cu România în mod special, pentru că ţara dumneavoastră a sprijinit politica americană în Irak, în Afganistan.”. Cu toate acestea, Alfred Moses susţine că România este în continuare bine văzută în Statele Unite atât de democraţi cât şi de republicani. Antena 3 / 9 noiembrie 2008 Alfred Moses, supranumit tatuka lui Mircea Geoana, presedinte de onoare al Comitetului Evreiesc American si donator al democratilor sprijina, dupa cum se vede din editorialul sau de mai jos, o relatie profunda intre Obama si Israel. Alti democrati contesta sinceritatea lui Obama, si sustin, la https://www.stop-obama.org/?p=77, ca noul presedinte ales al Americii minte. La fel, ramane de vazut… In tot cazul, la prima sa aparitie publica dupa alegeri, Obama a avut o declaratie in favoarea Israelului vizavi de dreptul Iranului de a-si dezvolta programul nuclear civil.
Barack Obama Is A Friend of Israel
By Alfred Moses Despite the ringing endorsement of Senator Barack Obama by Jewish colleagues in the Congress and ardent Jewish supporters in his home state of Illinois, the rumor mill does not stop churning out the spurious accusation that the presidential candidate is no friend of Israel (“Internal Memo Takes On Obama’s Mideast Approach,” January 23). The character assassins could not care less about accuracy; their aim is to sow doubt through insidious appeals to voters’ sensitivities — and for Jews, this means Israel. Last month, an internal memorandum written by a staffer at the American Jewish Committee, of which I am honorary president, was leaked to the Forward. The memorandum claims that Obama had called on Israel “to take risks for peace.” If true — and the staffer did not cite sources — these are the exact words used by President Bush when he visited Israel last month. They are also the same words repeated by Prime Minister Ehud Olmert before, during and since Bush’s visit. The staffer’s allegation that Obama has changed course in his views on Iran are equally vacuous. Listen to his words: “The world must work to stop Iran’s uranium enrichment program and prevent Iran from acquiring nuclear weapons. It is far too dangerous to have nuclear weapons in the hands of a radical theocracy. And while we should take no option, including military action, off the table, sustained and aggressive diplomacy combined with tough sanctions should be our primary means to prevent Iran from building nuclear weapons.” As far as I know, none of the presidential candidates, Republican or Democrat, is saying anything different. Obama’s position on Hamas, which the AJ Committee staffer also questions without any reference to statements by the senator, has been equally strong: “We must maintain the isolation of Hamas. To end the isolation, Hamas must first recognize Israel’s right to exist; renounce the use of violence; and abide by past agreements between Israel and the Palestinian Authority.” Here, again, Obama is in step with Israel’s leadership. None of Israel’s supporters is saying anything different. The AJ Committee has since apologized to the Obama campaign for “any inaccuracies that the memorandum might have contained,” explaining that it was prepared “on a tight deadline immediately after the Iowa caucuses.” Let there be no mistake: Obama is a friend of Israel. Everything he has said and done in his private life and in a decade of public service confirms his deep commitment to the security and well being of the Jewish state. Alfred Moses
Honorary President
American Jewish Committee
Washington, D.C.
February 1, 2008
Daca vreti, cititi despre povestea de dragoste a lui Alfred Moses la 76 plus de ani, aici:
“(…)That was in September, on a 10-day walking tour in Italy, and Ms. Schad was bowled over by Mr. Moses’s attention, said Abigail Schoff, her roommate on the trip. “She went from being a 60-something woman to being a teenager,” Ms. Schoff said. In October, Ms. Schad and Mr. Moses began traveling together, first to Istanbul, where Mr. Moses donated a Torah for the rededication of the Neve Shalom Synagogue, which had been bombed by terrorists in 2003. “Turkey was a revelation,” Ms. Schad said. “He was really a person of intellectual substance.” A month later they went to Romania, where they had lunch with the president at the time, Ion Iliescu, and then stole away for an overnight in the countryside. (…)”
July 8th, 2013 
VR 
Posted in 
Tags: 
