“Pe când mă documentam pentru lucrarea de licenţă dedicată activităţii politice a prof. A.C. Cuza, am dat peste blogul jurnalistului de investigatii Dan Badea. Poza de mai sus era trecută cu explicaţia: “Bunicul Ion Badea în pas cu moda legionară a vremii”. Imaginea era imortalizată în anul 1938, cu câţiva ani înainte ca Ion Badea să cadă pe frontul de răsărit, dincolo de Iaşi, în urma unei ofensive a ruşilor. Am semnalat domnului Badea că este vorba despre o uniformă a Partidului Naţional-Creştin, cunoscuţi drept “cuzişti”, corectură efectuată ulterior după ce şi domnia sa a consultat prieteni istorici. Preşedintele Suprem al PNC era profesorul şi academicianul Alexandru C. Cuza. Domnul Badea a fost foarte amabil şi mi-a pus la dispoziţie această imagine, lucru pentru care ţin să îi mulţumesc. Din nefericire, coordonatorul ştiinţific al lucrării a considerat că imaginea nu îşi poate găsi locul în respectiva lucrare, deşi relevanţa sa în susţinerea anumitor aspecte ale vieţii politice a profesorului ieşean era evidentă. Motivul cenzurării TUTUROR imaginilor cu legătură directă la activitatea politică “cuzistă” era pe cât de hilar pe atât de îngrijorător. Chipurile, am putea jigni orgoliul şi sentimentele unui profesor evreu care ar fi făcut parte din comisia de licenţă. Cu o astfel de atitudine, multe aspecte ale istoriei vor fi mistificate, deformate sau vor rămâne tabu. Atitudine incompatibilă cu cercetarea istorică LIBERĂ a ORICĂRUI aspect al istoriei naţionale (sau de aiurea), indiferent cui ar răni orgoliul…”
“Cunoscând faptul ca autorul se bazeaza pe o serie de documente importante, multe desecretizate recent, consideram ca aparitia urmatorului volum al Razboiului Clandestin al Blocului Sovietic cu România, poate oferi o perspectiva apropiata realitatii asupra unor evenimente si persoane privite pâna acum din cu totul alte unghiuri.”
Fathi Taher este cetățean iordanian de origine palestiniană, venit în România, ca să facă afaceri, în 1970, pe când avea în jur de 20-22 de ani. În toamna lui 1988, Taher pleacă acasă, și se întoarce în România, la începutul lui 1991. Afacerile intermediate de Taher, ca reprezentant al Kuwaitului în România, se derulau prin intermediul Departamentului de Comerț Exterior.
Parlamentarul ucrainean Oleksandr Feldman ar putea să încerce un apel la memorie și să își amintească și de episoadele când primarul Cernăuților a reușit să îl convingă cu argumente solide pe mareșalul Antonescu că evrei sunt indispensabil urbei. Antonescu l-a pus pe acesta să întocmească o listă cu evrei care nu pot fi deportat iar acesta a întocmit o lista de circa 20.000 de evrei care astfel au fost salvați de la deportare. Israelul i-a decernat fostul primar al Cernăuțiului, Traian Popovici, titlul și diploma de „Drept între popoare”, distincție acordată non-evreilor care s-au comportat cu eroism, riscându-și viața încercând să salveze evrei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Serialul portalului Ziaristi Online despre spionii Ungariei in Romania – Secretele Serviciilor Secrete – lansat cu dezvaluirile facute in exclusivitate de fosti sefi ai Unitatii speciale “Anti-KGB”, continua. Nu am pornit de la Domokos Geza si Ion Iliescu, fondatorii UDMR, desi poate ar trebui sa facem si acest istoric al tradarii Romaniei pe mainile Ungariei si Rusiei “ex”-sovietice. Dupa prezentarea pionului Alin Teodorescu, fost “sef al Cancelariei” primului ministru Adrian Nastase, documentat drept tradator si agent de influenta in favoarea Ungariei, am ajuns la Guvernarea Tariceanu si, incet-incet, ne apropiem si de Guvernul Boc. Pana acum, atat ultimul sef al Unitatii Speciale “anti-KGB” cat si generalul (r) Aurel Rogojan au reconfirmat datele noastre, cel din urma in cea mai recenta lucrare a sa “Fereastra serviciilor secrete. Romania in jocul strategiilor globale”, publicata de Editura Compania, Bucuresti, 2011 si prezentata si de Ziaristi Online in mai multe materiale. In episodul trecut am devoalat asocierea “si” in afaceri – vorba presedintelui Traian Basescu – a lui Calin Popescu Tariceanu – primul premier din istoria Romaniei casatorit la Budapesta -, cu Rudas Erno, fost consul al Ungariei inainte de 1989, expulzat pentru spionaj, si ulterior ambasador la Bucuresti, considerat de profesionistii serviciilor secrete romanesti seful rezidentei de spionaj maghiar in “bazinul carpatic”, cum ii place agentului Laszlo Tokes sa spuna. Ca si prima parte din ancheta “Toti spionii maghiari ai premierilor romani”, episodul de mai jos este, de asemenea, o ancheta “la cheie” marca reporterul special de investigatii Dan Badea si a fost publicata in 2007 de “Interesul public”. Itele si schema Retelei Rudas Erno – publicata aici – ii implica si pe multimiliardarii Romaniei Verestoy Attila si Dan Costache “Dinu” Patriciu, in prezent inca liberi. Intre timp, asemenea arhivei ziarului “Ziua”, si “Interesul public” a disparut de pe fata internetului. Nu ne mira, tinand cont de ce subiecte au fost tratate in ambele ziare. Articolele au supravietuit insa atacului orwellien asupra presei romane prin blogul anchetatorului public Dan Badea – Adevaruri necesare prin investigatii la cheie -, caruia ii multumim si pe aceasta cale. Continuam asadar prezentarea scandalului de spionaj Erno-Tariceanu in editiile noastre viitoare cand vom publica si cum au fost amenintati de oamenii premierului ziaristii care anchetau afacerea – de la Civic Media, “Interesul public”, “Curentul” si (fostul) B1TV . De asemenea, in editia de azi scoatem la lumina o fotografie rara cu acest personaj altfel atat de infiltrat in spatiul public romanesc. In imaginea de la Ziaristi Online, surprinsa in 1995 la sediul UDMR, apar pe aceeasi canapea Laszlo Kovacs – in prezent comisar european din partea Ungariei, Rudas Erno – spion ungur -, Marko Bela, Francisc Barany, Laszlo Borbely si Gyula Vida, “fruntasi” UDMR. Ii dam cuvantul, din nou, lui Dan Badea, care afirma despre Rudas Erno ca “Din punct de vedere al originii socio-politice, spionul Rudas Ernö, partenerul de afaceri al premierului Tăriceanu, este ceea ce sunt Volodea Tismăneanu, Petre Roman, Bogdan Olteanu, Horia Radu Patapievici, Bujor Sion şi alţi fii sau nepoţi de comunişti pur-sânge”.
A lucrat timp de aproape patru decenii în serviciile speciale româneşti. A cunoscut două regimuri politice, fiindu-i apreciată expertiza pe domenii de interes deosebit de sensibile. A susţinut cursuri de pregătire o perioadă îndelungată în instituţii ce pregătesc specialişti în probleme de informaţii şi contraspionaj. Este autor a numeroase studii şi comunicări, precum şi a mai multor volume foarte apreciate, cea mai recenta fiind “Fereastra serviciilor secrete. Romania in jocul strategiilor globale”, publicata de Editura Compania, Bucuresti, 2011 si prezentata si de Ziaristi Online in mai multe materiale. Un om care nu ezită să arate cu degetul: “Chiar dacă generaţia lui Brucan a dispărut, ea a lăsat în urmă un sistem instituţional perfect adaptat noilor condiţii, în care sunt clonate replici fidele. Exact ca în anii `50, există indexuri negre de persoane a căror imagine trebuie promovată şi a altora care trebuie denigraţi şi interzişi în spaţiul comunicării publice. Dreptul la exprimarea opiniei nu are şi corolarul dreptului de acces la mijlocul de a fi ascultat. Văd zilnic pe ecrane consultanţi, experţi, analişti despre care ştiu că sunt “rezervişti” ai unor structuri speciale străine. Unii au deja loc permanent în “grilă”. Toţi au devenit specialişti în problemele româneşti şi contribuie la bulversarea reperelor axiologice ale omului de rând”. Într-un incitant interviu realizat de Nicolae Balint, Aurel Rogojan, general de brigadă S.R.I. (în rezervă), pune punctul pe „i”, în probleme de interes internațional și național. Intertitlurile apartin redactiei.
(…)
KGB-istul Pacepa, aparat de Tismaneanu si Sorin Rosca Stanescu
Reporter: Vom trece acum într-un alt registru de întrebări. Mi s-au părut deosebit de interesante – chiar incitante aş spune – afirmaţiile dv. dintr-un cotidian central, potrivit cărora Vladimir Tismăneanu, fiu al unei cunoscute notabilităţi comuniste postbelice – şi care acum ne dă lecţii de anticomunism – ar fi plecat în S.U.A., în 1981, graţie sprijinului acordat de K.G.B. Dincolo de întrebările fireşti pe care şi le-ar pune orice serviciu de intelligence pe seama unei atari afirmaţii şi dincolo de reacţia domnului Tismăneanu – dacă a existat – stau şi mă întreb şi vă întreb şi pe dv., cum a fost posibil ca americanii să nu depisteze acest aspect care a fi trebuit să ridice, cu deplin temei, anumite semne de întrebare? Se pare însă că, altfel se va pune problema în viitorul apropiat, după recentele afirmaţii ale domnului Larry L. Watts, specialist pe probleme româneşti al CIA, vis-a-vis de Pacepa, despre care dânsul afirmă că se ştia la Washington că este spion sovietic. Acelaşi Pacepa, arătat cu degetul de dv. şi de regretatul Mihai Pelin, dar care a fost apărat atât de acerb de Sorin Roşca Stănescu şi…chiar de Vladimir Tismăneanu şi arătat drept „erou anticomunist”. Halal eroi cei ca Pacepa…Cred că viitorul ne rezervă încă multe surprinze în ceea ce priveşte – folosind un limbaj familiar dv. – agenţii de influenţă existenţi şi operaţionali în România. Mai spuneaţi dv. într-un cotidian central – şi iarăşi ne puneţi pe gânduri pe cei care mai îndrăznim să gândim cu propriile creiere şi nu după „reţete prestabilite” – faptul că, şi aici vă citez: „în perspectiva întâlnirii de la Malta, un grup de 40 de intelectuali români stabiliţi în străinătate, din care peste 30 de etnie evreiască, au cerut celor doi lideri mondiali, precum şi preşedintelui Franţei, o intervenţie sovietică în România (în 1989 – n.a.).” Întrebarea pe care doresc să v-o pun, aceşti intelectuali – câţi or mai fi trăind dintre ei – mai joacă vreun rol major azi (politic, cultural, financiar, etc.), în străinătate sau aici? Nu cumva, după un „bun”, vechi şi cunoscut obicei, au devenit acum fervenţi pro-americani?
De la Orwell si Brucan la Romania de azi
Aurel Rogojan: Chiar dacă generaţia lui Brucan a dispărut, ea a lăsat în urmă un sistem instituţional perfect adaptat noilor condiţii, în care sunt clonate replici fidele. Cineva mi-a cerut să fac publică lista respectivă. Ea a circulat la începutul anilor `90. Nu cei 40 sunt problema, ci forţa de susţinere a războiului psihologic împotriva identităţii naţionale româneşti. În ceea ce priveste agenţii de influenţă, ca să citez “un clasic în viaţă” :”Nici nu mai ştim câţi suntem!” Exact ca în anii `50, există indexuri negre de persoane a căror imagine trebuie promovată şi a altora care trebuie denigrate şi interzise în spaţiul comunicării publice. Dreptul la exprimarea opiniei nu are şi corolarul dreptului de acces la mijlocul de a fi ascultat. Văd zilnic pe ecrane consultanţi, experţi, analişti despre care ştiu că sunt “rezervişti” ai unor structuri speciale străine. Unii au deja loc permanent în “grilă”. Toţi au devenit specialişti în problemele româneşti şi contribuie la bulversarea reperelor axiologice ale omului de rând. Dacă nu vom avea un minister al informaţiilor publice, dacă posturile publice de radio şi televiziune nu vor deveni cu adevărat naţionale, în condiţiile în care sporeşte şi analfabetismul, în condiţiile în care s-a diminuat unitatea familiei şi rolul educativ al acestei, iar biserica ni s-a “dedulcit” la afaceri, vom rămâne fără valorile morale tradiţionale şi identitiare. Lipsa controlului societăţii asupra informaţiei cu valenţe formaţional – educative este o crimă. Contradictorialitatea dezbaterilor televizate dintre personaje cu comportament şi limbaj huliganic oferă foarte proaste exemple educative şi promovează modelele negative. (Exemple: “Dacă vrei să ajungi preşedinte, chiuleşte de la şcoala şi trişează la examene !” sau “Dacă vrei să-ţi impui punctul de vedere, foloseşte violenţa de limbaj, urlă la interlocutor şi nu mai lăsa pe alţii să vorbească.”) Asemenea “modele” de comportament receptate în primii ani de viaţa se întipăresc în subconştient şi devin stereotipuri. Să nu ne amăgim, acesta este numai unul dintre aspectele războiului psihologic împotriva românilor. Vă confirm, cu vârf şi îndesat, că cei care fac cea mai mare paradă de prooccidentalism sunt foştii propagandişti roşii. Ei nu ştiu să facă altceva, decat agitaţie şi propagandă. De la tribunele Uniunii Studenţilor Comunişti au trecut la microfoanele Europei Libere, iar de acolo în studiourile televiziunilor, în redacţii, în agenţii de consultanţă politică – unele sunt secţii organizatorice si ideologice pentru clone politice – şi alte intreprinderi unde absenţa normelor de muncă le este compensată prin venituri.
Spionajul ungar în România: Tokes, un agent grabit
Exploatând un fapt profesional banal, o investigaţie a „cazului Soare”, supradimensionată ulterior, Virgil Magureanu, atunci sef SRI, a creat din Patapievici un fals persecutat, pentru atitudinea sa, de acum consacrată. Chiar dacă, pe fond, opozantul avea ce avea cu România, nu cu Ion Iliescu în special…
Domnule Ambasador, Inainte să ne dați sfaturi legate de justiție, confiscarea averilor, nu ar fi bine să vă învățați subalternii să respecte legile țării în care ați fost acreditat?
Astazi prezentam asocierea “si” in afaceri – vorba presedintelui Traian Basescu – a lui Calin Popescu Tariceanu, primul premier din istoria Romaniei casatorit la Budapesta, cu Rudas Erno, fost consul al Ungariei inainte de 1989, expulzat pentru spionaj, si ulterior ambasador la Bucuresti, considerat de profesionistii serviciilor secrete romanesti seful rezidentei de spionaj maghiar in “bazinul carpatic”, cum ii place agentului Laszlo Tokes sa spuna.
Pai ati auzitera fratilor mai mare rusine nationala, decat ca armata ungara sa nu aiba voie sa poarte arme?! Si acum sa spuneti voi ca noi romanii nu suntem cei mai ghinionisti membrii ai NATO! Suntem la doi pasi de Rusia, principalul inamic si avem cei mai prosti doi aliati din NATO pe capul nostru, basca Ucraina… Ghinionul este foarte clar…
Dan Badea (foto stanga): Unul dintre cei mai controversaţi oameni de afaceri români, speriat de dezvăluirile şi conexiunile făcute pe acest blog, a decis că e cazul să-mi închidă gura. Răzvan Petrovici, finul lui Virgil Măgureanu, a cerut în instanţă închiderea acestui blog…
În mod suspect însă, administratorii folosiţi în firmele Univers’All Trading şi Tichet Plus Services SRL, legate ombilical una de alta, au început să moară în accidente stupide. Numărul lor a ajuns, saptămâna trecută, la patru.
Nota mea: Razvan Petrovici asta stie ce inseamna internetul?! Nasul lui nu l-a invatat? Pai n-a facut decat sa multiplice dezvaluirile despre el automat. Na, ca public si eu articolul, nu numai Ziaristi Online! 🙂
Dan Badea: “De ce mor, unul după altul, administratorii lui Răzvan Petrovici”. Un articol vizat pentru eliminare de finul lui Magureanu
Gheorghe (Geo) Buruiană, fostul administrator statutar Univers’All Trading, societate din Reţeaua Univers’All, devalizată de active şi falimentată de Răzvan Petrovici, a completat, pe 16 aprilie, seria neagră a deceselor administratorilor din firmele cunoscutului om de afaceri crestat pe faţă cu şişul (foto dreapta). El este cea de-a patra victimă a unor accidente aparent stupide în care au fost implicaţi subordonaţii lui Răzvan Petrovici.
Reţeaua Univers’All, printre administratorii căreia a fost şi Geo Buruiană, a ţepuit cu aproape 20 de milioane de euro aproximativ 500 de firme de top din România printre care sunt Coca Cola, Procter & Gambel, Dr. Oetker, Elgeka-Ferfelis, Danone, Avicola Calarasi, Elite etc. etc. şi are numeroase procese pe rol (vezi detalii)
Cum aproape toate societăţile grupului Petrovici au acţionari în paradisuri fiscale, fondurile sustrase au fost scoase de mult din ţară.
O altă firmă a grupului Petrovici, Tichet Plus Services SRL, este deţinută azi, oficial, de un offshore, QUICK & SMART TRADING LTD şi este administrată de Cristinel Vasile Petcu. Datorită afacerilor în care a fost implicată, firma şi-a schimbat de două ori numele. Astfel, ea s-a numit iniţial GFS Services România, apoi Q & S Distribution SRL, iar în final Tichet Plus Services SRL.
În mod suspect însă, administratorii folosiţi în firmele Univers’All Trading şi Tichet Plus Services SRL, legate ombilical una de alta, au început să moară în accidente stupide. Numărul lor a ajuns, saptămâna trecută, la patru. Iată, mai jos, descrierea pe scurt a coincidenţelor mortale din imediata apropiere a lui Răzvan Petrovici.
Dan Badea: În urmă cu opt ani, pe când mă aflam la Evenimentul Zilei, am primit la redacţie o scrisoare adresată lui Sorin Ovidiu Vîntu de o persoană care susţinea că este tatăl adoptiv al miliardarului. Pentru că scrisoarea începea cu „Dragă Nuşulică”, iar informaţii despre tatăl FNI apăreau de peste tot, nu i-am acordat prea mare atenţie.
Îmi amintesc doar că am sunat atunci la numărul de telefon indicat de expeditor, dar nu mi-a răspuns nimeni şi, în plus, l-am întrebat şi pe Sorin Vîntu dacă îşi aminteşte ca în trecutul său să fi existat un tată adoptiv cu numele Vasile Ghervas. Vîntu a negat orice legătură cu o asemenea persoană („sunt aiureli, probabil este cineva care vrea bani de la mine, mi-a răspuns SOV, la telefon), iar eu am pus scrisoarea într-un dosar.
Zilele trecute am dat din nou, întâmplător, peste acel document şi observînd apelativul cu care era alintat SOV, „Nuşulică”, am înţeles, brusc, faptul că expeditorul este, într-adevăr, cineva care l-a cunoscut pe Sorin Vîntu.
Dan Badea: Interventie prezidentiala pentru «regele asfaltului» PresedinteleTraian Basescu a intervenit, in urma cu trei ani, la ministrultransporturilor de atunci, Traian Dobre, pentru achitarea unor datoriide peste 4.500 de miliarde lei pe care ministerul le avea fata decativa oameni de afaceri. Printre beneficiarii acestei interventiiprezidentiale a fost si Dorinel Umbrarescu. „(…)Era firma luiUmbrarescu, celebrul «rege al asfaltului». Avea neincasati 1.600 demiliarde (lei vechi, n.r.) la 1 ianuarie 2005. Ar fi fost o nebunie sadistrugi o asemenea firma neplatind-o“, a declarat ulterior Basescu.Interventia presedintelui Basescu pentru firma magnatului din PodulTurcului a fost pe cat de inexplicabila, pe atat de abuziva.Inexplicabila deoarece, conform declaratiei lui Umbrarescu, acesta nu aadresat niciun memoriu presedintelui Basescu, si abuziva deoareceintarzierea platii lucrarilor efectuate de firmele lui Umbrarescu afost parte din intelegerea pe care afaceristul bacauan a avut-o cu„nasii“ sai din Ministerul Transporturilor si din PSD (cuplulMitrea-Sechelariu). Referitor la acest ultim aspect, iata ce a declaratSechelariu pentru un cotidian local: „Si eu, cand am asfaltat toatestrazile din oras, inainte de alegeri, am facut-o in scop electoral.Recunosc sincer ca asta am urmarit. Si atunci s-au grabit unii sa spunaca am cheltuit toti banii orasului. N-a fost insa asa, pentru ca eu amapelat atunci la firma lui Dorinel Umbrarescu, cu care am avut ointelegere: asfaltezi in mai si iunie, insa banii ti-i dau pana inmartie anul viitor“. Ulterior, in septembrie 2006, un consortiu compusdin firmele trioului Umbrarescu – Besciu – Casuneanu a castigatlicitatia pentru realizarea primului tronson din autostradaBucuresti-Brasov, contra sumei de 200 milioane de euro. Cum Gardianul si-a suspendat si site-ul, articolul integral al “investigatorului” la comanda de la Atac la persoana poate fi regasit pe InfoNews
In-dependenta care i-a sucit mintile bietului Badea: Emilia Sercan, manager la departamentului de investigatii al Realitatea-Catavencu
Publicat pe 30 ian. 2008 la 12:12 |
Emilia Sercan este, de la 1 februarie, managerul departamentului de investigatii al trustului Realitatea-Catavencu
Trustulde presa Realitatea-Catavencu a infiintat un nou departament deinvestigatii, reportaje, documentare si anchete, care va fi condus dela 1 februarie de Emilia Sercan.
Emilia Sercan a fost investita in functia de manager al noului departament si va avea in subordine 30 de persoane.
Sercanse va muta de la 1 februarie 2008 la Realitatea-Catavencu, dupa ce inultimii 5 ani, pana in prezent, a lucrat la Evenimentul Zilei pe unpost similar.
Departamentul de investigatii, anchete sireportaje va realiza materiale atat pentru presa scrisa si televiziune,cat si pentru celelalte media ale grupului, avand in vedere toatedomeniile de activitate, punand accent in special pe sfera politica,economica si sociala.
Emilia Sercan este absolventa a Facultatiide Jurnalism din Sibiu si are 11 ani de experienta in presa scrisa. Aactivat in presa locala, ca reporter si editor-coordonator, apoi alucrat pentru Curierul National, in pozitia de redactor aldepartamentului de evenimente si investigatii.
In ultimii cinciani, Emilia Sercan a facut parte din echipa cotidianului EvenimentulZilei, unde a fost redactor si apoi seful departamentului deinvestigatii.
Realitatea-Catavencu detine posturile RealitateaTV, Romantica TV si The Money Channel, retelele Radio Guerrilla siRealitatea FM, agentia de presa NewsIn si publicatiile AcademiaCatavencu, Cotidianul, Business Standard, Money Express si Le MondeDiplomatique.
Update: Sercana fost numita sefa unui departament de investigatii(Realitatea-Catavencu) combinat cu reportaje si documentare. Era ovorba:prost sa fii, noroc sa ai. Noroc de SOV care a gasit o atentie(sa nu-i spui chiar spaga) eleganta de a inchide gura unui ziaristcare scria din cand in cand despre el si ii tulbura apele, chiar dacamajoritatea articolelor erau slabute si fara cartus pe teava. Update:PetreRachita vine si el la sectia noua de la Realitatea. El paraseste Antena3 a carei sectie de investigatii a fost desfiiintata. S-a razgandit omul. Insfarsit, Evz scapa de Emilia Sercan, supranumita de revista Ringier“doamna Holmes”. Este vorba evident de sefa departamentului deinvestigatii pe cale de disparitie. Nu o da nimeni afara, ci pleaca debuna voie la …yupy Realitatea tv, potrivit surselor mele beton dinaceasta televiziune misto de stiri. Loc in care SOV construieste osectie de investigatie pentru ca ne apropiem de alegeri. Si cine savina daca nu persoana care a scris destul de mult si pe langa despreVantu. Stiu ca Sercan a mai avut oferte, dar tura asta nu a fost instare sa le refuze. Felicitari celor de la Evz care scapa printredegete un investigator bestial, dar pentru gazeta de perete. Acumvorbim de peretele lui Vantu. In scurt timp va voi dau linkuri catrearticolele Emiliei Sercan despre SOV, actualul ei patron. Drum bun!Uitati aici un interviu cu proapsatul ei angajator: interviu. Nu mai am chef sa caut, dar va dau un articolcare nu spune nimic decat “senzational, Vantu a cumparat fara aprobareaAGA, dar nu era ilegal”. Totul pe o pagina de ziar. Mare-i gradina lainvestigatii si multi geniali in ea. PS Emilia: ai grija sa nu te intorci ca Oana Dobre, care, curios, lucreaza cu juma de norma si pentru Vantu batut de Evz. NOTA:Urmeaza si intrebare: ce se intampla cu sectia de investigatii? Aminteles ca e cam pe duca. Astept news din interior. Turnati ca eu suntslobod la lansat zvonuri .
Ce scria Sercan inainte de a fi cumparata de Vintu (text recuperat tot gratie InfoNews): Casa Vantului, scoasa la licitatie
Imobilul in care locuieste Sorin OvidiuVantu va fi vandut pentru a acoperi o datorie catre fostul sau partenerde afaceri Mihai Iacob Luxoasa casa situata pe strada Paris, la numarul 34, in „zona zero”a Capitalei, unde locuieste Sorin Ovidiu Vantu, va fi scoasa la licitatieluna viitoare. Decizia judecatoreasca este definitiva si irevocabila. Litigiul ce implica imobilul in care locuieste Vantu a plecat de laun bilet la ordin, emis in 2001 de o fosta firma a controversatului omde afaceri si neplatit nici pana acum. Pelerinaj ca la sfintele moaste Dupa ce oficial a iesit din toate firmele pe care le-a avut la vederesi a renuntat la biroul din sediul Gelsor, Vantu a transformat casa dincentrul Capitalei intr-un adevarat cartier general pentru intalnirile salede afaceri. Vantu a fost vizitat la aceasta adresa de oameni de cultura,jurnalisti celebri sau afaceristi. Ieri, in numai doua ore cat o echipa EVZ a stat in fata imobilului,au putut fi vazuti intrand si iesind fostul patron al postului RealitateaTV, Silviu Prigoana, si fostul director al Teatrului National Bucuresti,Dinu Sararu. Sorin Ovidiu Vantu are probleme imobiliare. Casa din Bucuresti in carelocuieste controversatul om de afaceri, pe strada Paris, la numarul 34,va fi scoasa la licitatie la inceputul lunii viitoare, in urma unei deciziijudecatoresti, definitive si irevocabile. Dupa ce, oficial, a iesit dintoate firmele pe care le-a avut la vedere si a renuntat la biroul din sediulGelsor, Vantu a transformat casa din centrul Capitalei intr-un adevaratcartier general pentru intalnirile sale de afaceri. O casa pentru un bilet la ordin Imobilul, situat in cartierul Dorobanti, a devenit „vedeta” unui procesdeschis de societatea Dramiral Group, al carei director general este MihaiIacob, impotriva firmei Gelsor Network SA, care i-a apartinut lui SorinOvidiu Vantu, si care s-a transformat in Imobiliar Network 2002 SA. Litigiulcare implica imobilul a plecat de la un bilet la ordin emis pe 18.12.2001,scadent la data 28.12.2001, de zece miliarde de lei, din care nu s-au achitatdecat cinci milioane de lei, in afacerea cu actiuni ale Bancii Romane deScont. Potrivit lui Mihai Iacob, directorul Dramiral Group, procesul afost deschis impotriva Gelsor Network SA, firma care la vremea respectivaavea ca actionar majoritar Grupul Financiar Gelsor, detinut cu 99,74 lasuta din participatii de Sorin Ovidiu Vantu. Vlad Paraschiv, administratotrul Dramiral Group SA, ne-a declarat ca,in momentul de fata, datoria pe care trebuie sa o recupereze de la ImobiliarNetwork 2002 SA se ridica la 14,6 miliarde de lei. SOV ne-a declarat ca este un simplu chirias in casa de pe strada Parissi ca nu are nicio legatura cu actionarii firmei Imobiliar Network 202SA, care, intamplator, sunt fosti angajati ai sai la Gelsor. „Discutaticu companiile implicate in aceasta poveste. Este un litigiu intre douacompanii, asa ca nu ma intereseaza. Eu stau aici cu chirie. Probabil cao sa stau cu chirie in alta parte. Pot fi chirias, bine mersi, si la Marriott,si in alta parte”, ne-a declarat Sorin Ovidiu Vantu. Totusi, casa in care locuieste chiriasul Sorin Ovidiu Vantu este grevatade un sechestru asigurator in favoarea Parchetului General inca din 2003. Sediul Institutului Cervantes Casa de pe strada Paris a fost evaluata in urma unei expertize tehnicela 28 de miliarde de lei, adica aproximativ 750.000 de euro. Imobilul esteformat dintr-un teren de 1.109 metri patrati si doua constructii aflatepe aceasta suprafata. Casa ocupa 263 de metri, iar o alta anexa – 41 demetri patrati. Intre 1985 si 1998, imobilul de pe strada Paris a servit drept sediupentru Serviciul cultural al Ambasadei Spaniei la Bucuresti. In 1994, cuprilejul vizitei in Romania a fostului premier spaniol Felipe Gonsales,serviciul s-a transformat in Institutul Cervantes, institutie nonprofitcare are scopul de a promova limba si cultura spaniole. Institutul Cervantessi-a mutat sediul de la aceasta adresa in 1998, cand s-a schimbat proprietarulimobilului. „Cartierul general” Resedinta lui SOV din strada Paris este una dintre cele mai elegantecase din Cartierul Dorobanti. Daca despre aceasta locuinta spune ca esteinchiriata, Vantu detine o proprietate in comuna Corbeanca, langa Bucuresti.Dupa ce a iesit din afacerile derulate in Romania, dar s-a profilat peconsiliere financiara, SOV a transformat casa de pe strada Paris in loculsau preferat de intalnire. Vantu a fost vizitat la aceasta adresa de oameni de cultura, jurnalistide prestigiu sau afaceristi. De altfel, ultimul interviu luat afaceristuluipentru seria de materiale „Top 10 – Cei mai puternici romani” a fost realizattot in casa care va fi scoasa la licitatie. Vizita de la Sararu si Prigoana Ieri dupa-amiaza a fost agitatie mare la casa unde locuieste Sorin OvidiuVantu pe strada Paris. In decurs de doar doua ore, pe poarta au intratsi au iesit mai multe persoane. Printre vizitatori s-au numarat fostulpatron al postului Realitatea TV, Silviu Prigoana, si fostul director alTeatrului National Bucuresti, Dinu Sararu, care nu au stat prea mult timpinauntru. Poarta imobilului s-a deschis de cateva ori in respectivul intervalpentru a face loc unor autoturisme care au demarat in graba. Locuinta lui Vantu este, de altfel, atent monitorizata cu ajutorulcamerelor de supraveghere, intrarile fiind bine pazite de bodyguarzi. Odata la cateva minute, acestia ieseau in fata portii, verificand cu privireamasinile parcate de-o parte si de alta a strazii, precum si cei cativatrecatori care au circulat pe trotuar. (Andi Laslau) Aghiotantii lui Vantu, actionari la Imobiliar Network Firma Imobiliar Network 2002 SA este, de fapt, fosta Gelsor NetworkSA, companie infiintata de Sorin Ovidiu Vantu. Prin aceasta societate,membra a grupului Gelsor, Vantu a fost acuzat ca ar fi deturnat de la FNIpeste 100 de milioane de dolari. In prezent, actionarul majoritar (99,9a)al Imobiliar Network este Stonecom Limited, un off-shore infiintat in paradisulfiscal din Cipru. Adica tot acolo unde, prin intermediul altui off-shore,Elbahold Limited, se scurge o buna parte din profitul companiei Petromservice.Aceasta companie este controlata de sindicalistul Liviu Luca, cel care,oficial, l-a angajat pe SOV pe post de consilier financiar. Restul nesemnificativ al actiunilor Imobiliar Network se imparte intrecolaboratorii parintelui FNI. Cel mai vizibil dintre acestia este SorinOvidiu Freciu, realizatorul emisiunii „Realitatea Bursiera”, difuzata depostul Realitatea TV. Freciu a fost chiar presedintele companiei Gelsor, fiind unul dintreaghiotantii traditionali ai lui SOV. In structura Imobiliar Network 2002SA mai apar alte trei personaje: Radu Bobu, Octavian Turcan si GhenadieNipomici. Daca numele primilor doi nu spun, deocamdata, mare lucru, cel al luiGhenadie poate fi intalnit in dezvaluirile recente ale EVZ, care au radiografiatcaruselul de firme controlat de off-shore-ul cipriot Comac Ltd. Reprezentantii casutei postale Cetatean moldovean, specializat in consultanta financiara, GhenadieNipomici apare obsesiv in firmele romanesti controlate de Comac Ltd. Asase explica faptul ca Nipomici este unul dintre reprezentantii din Romaniaai off-shore-ului Comac Ltd., asa cum reiese din informatiile facute publicede Consiliul National al Audiovizualului (CNA). Mai exact, conform CNA,Comac Ltd. este actionar majoritar in firma Expresiv SA, care a primitde la CNA licenta de functionare a postului Radio Total. Desi legislatiaromana impune ca actionarii posturilor de radio si de televiziune sa fiecunoscuti, ca persoane fizice, si nu juridice, in cazul Radio Total, adevaratiiproprietari raman in umbra. Conform CNA-ului, in spatele suveicii de off-shore-uri s-ar afla treiciprioti: Antis, Stelios si Georgios Triantafyllides. De fapt, acestiasunt avocati ai firmei „Antis Triantafyllides and sons” din Cipru si nusunt decat „proprietari nominalizati”, adica doar ii reprezinta pe adevaratiiproprietari. Dan Stratan, un alt personaj care reprezinta off-shore-uldin Cipru in diverse afaceri din Romania, a fost presedinte al SVM Gelsor. ( Mihai Munteanu [email protected]; Catalin Prisacariu [email protected]) Securea razboiului nu a fost ingropata Conflictul dintre directorul Dramiral, Mihai Iacob, si SOV a inceputin urma cu aproape patru ani. In noiembrie 2001, Gelsor a cesionat grupuluiDramiral 65a din actiunile detinute la Banca Romana de Scont (BRS), pentru4,2 milioane de dolari, ce urmau a fi platiti in patru ani. BNR a respinscererea firmei lui Iacob de a prelua BRS, introducand administrarea speciala. Incidentele dintre cei doi au avut la mijloc si cotidianul „Curentul”,ziarul pe care Mihai Iacob l-a cumparat de la SOV. La inceputul acestuian, un fotoreporter al ziarului „Curentul”, care fila de cateva zile casalui Vantu, a fost agresat de bodyguarzii afaceristului. Vantu l-a acuzatatunci pe Mihai Iacob de hartuire prin intermediul ziarului „Curentul”,subliniind faptul ca nu are nicio legatura cu dosarul penal „RAFO”, incare era inculpat patronul Dramiral. Cercetarea lui Iacob a fost inceputain 2002, dupa o plangere depusa de RAFO privind disparitia a doua milioanede dolari din conturile detinute la BRS. La inceputul acestui an, Parchetul Inaltei Curti de Casatie si Justitieanunta faptul ca urmarirea penala este in curs de efectuare. (Andi Laslau) Sub sechestru, la cererea procurorilor Imobilul situat in strada Paris 34 a fost pus sub sechestru de catremagistratii Judecatoriei Sectorului 1, la cererea procurorilor care instrumenteazadosarul „Banca Agricola”. Potrivit unor surse judiciare, in aceasta cauza,Sorin Ovidiu Vantu este acuzat de infractiuni de coruptie si spalare debani. Ancheta a fost demarata de Parchetul General in mai 2003. Procuroriiau stabilit ca, in perioada septembrie 1998-martie 1999, Vantu i-ar fideterminat pe Liviu Adrian Istrate si pe Gabriel Tisler sa-si incalce atributiilede serviciu si sa aprobe conversia unui imprumut obligatar in actiuni supraevaluateale SC Gelsor SA, fara ca obligatiunile sa fi ajuns la scadenta si faraaprobarea Comitetului de Coordonare a Restructurarii de la fosta BancaAgricola. Potrivit procurorilor, Vantu ar fi pagubit Banca Agricola cupeste 4,6 milioane de lei (46 de miliarde de lei vechi). (Raluca Dan) Cum se poate controla un off-shore In Cipru, directorii si proprietarii nominalizati ai unei societatioff-shore sunt trecuti in registrele publice. Dupa constituire, directoriinominalizati dau o imputernicire generala unui tert, prin care i se transmitacestuia toate drepturile. Acest tert poate fi adevaratul proprietar alfirmei. In cazul in care adevaratul proprietar (beneficiarul) nu dorestesa-si dezvaluie identitatea, atunci directorii nominalizatii vor semnacontractele, contra cost. Cele trei metode de a ascunde adevaratii beneficiariai firmelor off-shore sunt urmatoarele: 1. Letter of resignation – declaratia de renuntare la functia de director.Aceasta declaratie se remite beneficiarului, semnata, dar fara data. 2. Stock transfer from – formular pentru transmiterea dreptului deproprietate asupra actiunilor. Actele sunt semnate de proprietarul nominalizatsi transmise beneficiarului. 3. Controlul asupra conturilor – functionarii nominalizati nu au dreptde semnatura, ci doar adevaratul beneficiar al firmei.
Zilele trecute l-am eliminat pe Dan Badea din “Blog Roll”. Dupa ce am scris si am vorbit despre el ca exemplu de jurnalism independent am constatat ca isi transfera credibilitatea castigata mediatizand facaturi de cazuri si facaturi de jurnalisti, pretins independenti, din zona infractorului Sorin Ovidiu Vintu. Dar ce a pus capac a fost cand am mai gasit pe blogul lui – si, deci, automat, pe “blog roll”-ul meu – o pseudo-analiza din zona unui alt infractor, moral si profesional: Vladimir Tismaneanu. Este vorba de reproducerea unui oarecare tasmanian de serviciu, Dragos Paul Aligica, preluat fara nici o nota critica de pe portalul HotNews, fabrica de “media independenta” care ii apartine tot lui Sorin Ovidiu Vintu. Or, una este sa mai preiei o stire si alta sa propagi manipularile unui grup ideologic dusman Romaniei. In patologia sa, Sorin Ovidiu Vintu, o veritabila antena a Moscovei la Bucuresti (si, de acum, si la Chisinau), se joaca alaturi de diverse gasti anti-romanesti cu mintea oamenilor slabi pregatiti: in timp ce, pe de-o parte, isi asmute “catelusii rai” de la Realitatea, pe de cealalta ii pune sa linga pe “catelusii buni” de la HotNews. In ce priveste exponentul gastii antiromanesti coordonate de Vladimir Tismaneanu avem de a face cu un demers fraudulos de realipire a ei de Traian Basescu. Ca si in cazul iesirii tembele a lui Patapievici. Este o evidenta ca acest grup de profitori ai tuturor regimurilor a stat deoparte in perioada electorala. La conserva. In acest caz, Liiceanu a fost purtatorul lor de mesaj: la intalnirea de la GDS a venit dupa presedinte si a plecat inainte de finalul discutiei (avea treburi mai importante), lasandu-l pe Basescu sa-l caute, degeaba, in multime, pentru a-i da un raspuns la frustrarile sale de “cetatean invins”. Cel mai probabil intrega gasca – cu putine exceptii, bagate la inaintare ca acoperire – era convinsa de infrangerea lui Basescu si statea pe vine la portita de la Cotroceni gata sa intre cu surle si trambite in corul de aplaudaci ai lui Geoana. Iesirea stridenta a lui Patapievici prin interviul din La Vanguardia este echivalenta pe plan informativ cu “scandalul Soare”: disperarea camuflata prin “dezvaluirea-bomba” are ca subtext sa arate ca Patapievici ramane “intelectualul lui Basescu”. Halal intelectual! Este de subliniat – si de retinut – ca sponsorii lui Mircea Geoana, incepand cu Vintu (Idei in Dialog) si Patriciu (Dilema si FP) si terminand cu sustinatorii lui de peste ocean, sunt aceiasi cu cei ai gastii Patapievici-Plesu. Lipsa de discernamant a lui Dan Badea, care din jurnalist de investigatii a devenit peste noapte trompeta unor impostori m-a facut sa-l elimin de pe blogul meu, temporar, sper, si cu dezamagire. Se pare ca nu am fost singurul care a constatat aceasta deraiere a jurnalistului sper, inca, independent. Sociologul Liviu Turcu, deranjat la randul sau, pornind de la gestul lui Dan Badea, gaseste prilejul de a-si expune opiniile cu privinta la tentativele grupului ideologic antiromanesc si mizele falsele lor analize, cu rol de manipulare si dezinformare. Public mai jos punctul de vedere al lui Liviu Turcu si astept, cu putintica incredere, ca Dan Badea sa-si revina.
Dr. Liviu Turcu: DESPRE APARENŢE ŞI REALITATE
La data de 9 decembrie 2009 HotNews.ro a postat un comentariu/analiza intitulat ‘Campania Geoana: Culisele internationale’ sub semnatura lui Dragos-Paul Aligica, material care apoi a fost preluat si postat de Dan Badea pe acest blog. Nu este un secret pentru nimeni ca Dan Badea s-a afirmat inca de la inceputul campaniei electorale ca un sprijinitor activ al presedintelui-candidat Traian Basescu folosind acest blog pentru a demantela cu talent si ingeniozitate mai toate manevrele cartelului politico-financiar aflat in spatele candidatului Mircea Geoana.In acest context decizia de a posta comentariul/analiza (de acum inainte voi folosi pentru simplificarea exprimarii termenul ‘analiza’) pare la prima vedere absolut fireasca intrucit are darul de a-i convinge pe cititori si, mai ales, pe sustinatorii activi ai presedintelui Traian Basescu ca victoria electorala, desi la un scor foarte strins, trebuie sa fie apreciata cu atit mai mult cu cit include infringerea unei aliante de forte politice internationale cu sediul la Washington si Moscova. Nici mai mult nici mai putin! O victorie deci a la David versus Goliat. Privita prin simpla prizma a confruntarii de tip propagandistico-electoral analiza nu ridica nici o obiectie intrucit asa cum se stie propaganda este in sine un mijloc de manipulare a opiniei publice si deci intotdeauna intr-un conflict acut cu realitatea.
Blogul lui Dan Badea nu a fost pina acum nici o clipa o platforma de propaganda politico-ideologica si din acest motiv s-a bucurat si se bucura de audienta cunoscuta. Acesta este motivul pentru care din respect pentru el si pentru cititorii seriosi ai acestui blog sint nevoit sa fac corectiile necesare pentru a mentine echilibrul firesc al intelegerii situatiei abordate de Dragos Paul Aligica. Adica o abordare a realitatii plivita de excesele manipulationiste de tip propagandistic.Iata de ce, propun cititorilor parcurgerea comentariului meu intr-o paralela cronologica cu analiza autorului mentionat mai sus ca un exercitiu analitic fundamentat pe doi vectori: informatia de ordin faptic si mecanismul logic al prelucrarii acestora.
Ce se afla in spatele demersului manipulativ?
Exista minimum doua modalitati de a citi analiza lui Dragos Paul Aligica: prima este de a o parcurge facind abstractie totala de pregatirea intelectuala si afilierea politico-ideologica a semnatarului; a doua, este de a o face prin raportarea continutului analizei la sorgintea cultural ideologica a acestuia. Pentru cineva, ca mine, cu o experienta de peste 35 de ani in politica internationala si mai ales a culiselor acesteia (imi cer scuze prin aducerea acestui argument personal dar este un punct de referinta absolut necesar pentru cititorul de buna credinta) aplicarea primei metode conduce la concluzia ca autorul face dovada unei regretabile ignorante in tratarea stiintifica a subiectului abordat. Nu ar fi nici primul si nici ultimul ‘analist’ post-decembrist care foloseste mass media ca mijloc de capitalizare politico-intelectuala in detrimentul acuratetei tratarii temelor abordate. Aplicarea celei de a doua metode pastreaza intact calificativul de ‘interpretare eronata’ a realitatii dar fiind facuta de un om educat in tara si strainatate (respectiv S.U.A, unde de altfel autorul analizei se afla si in prezent intr-o structura universitara) impune o serioasa amendare calificativa. Cu specializari atestate in domeniile cercetarii politice, economice si sociologice situatia de fata ridica la modul serios intrebarea “daca nu e ignoranta pura, ce se afla in spatele demersului manipulativ?”. Acesta din urma este evident cazul domnului Dragos Paul Aligica si asupra acestui aspect voi reveni mai tirziu.Si acum sa trecem la analiza propriu-zisa.
Abureala termenilor, conceptelor si surselor
Autorul isi incepe demersul prin invocarea unui argument de autoritate ce se vrea infailibil pentru cititorul de rind prin afirmatia calificativa facuta de cunoscutul cotidian al oamenilor de afaceri americani “Wall Street Journal”: “Liberalismul economic pare sa fi castigat la diferenta mica in fata urmasilor comunistilor lui Ceausescu in alegerile prezidentiale de duminica, din Romania, prin victoria lui Traian Basescu in fata lui Mircea Geoana”, comenteaza Wall Street Journal. Potrivit unor surse citate de “WSJ”, scriu agentiile romane de stiri, liderul social-democrat a fost candidatul preferat atat de Moscova, cat si de Washington. Mai intii sint obligat sa remarc ca afirmatia citata, prin finalitatea urmarita, este pe fond incorecta intrucit batalia dusa intre cei doi candidati nu a avut drept obiect esential opunerea „liberalismului economic” versus ce? termenul de comparatie lipsind ilogic si fiind inlocuit cu categoria „urmasii comunistilor lui Ceausescu”. In mod firesc autorul afirmatiei ar fi trebuit sa opuna „liberalismului economic” ceva de genul „adeptii planificarii economice de tip comunist” dar evident ca nu au putut-o face pentru simplul motiv ca grupurile de interese care l-au sustinut pe Mircea Geoana nu sint nici pe departe sustinatorii unei asemenea conceptii, administratia PSD fiind cea care a executat si negociat reformarea economico-financiara ce a permis intrarea in Uniunea Europeana. Apoi, autorul introduce printr-o intentionat alambicata formula stilistico-logica afirmatia ca din parcurgerea stirilor difuzate de agentiile romane de stiri ( a se observa absenta unei informatii precise la adresa identitatii acestora) „potrivit unor surse citate de WSJ” (si acelea neprecizate) „liderul social-democrat a fost candidatul preferat atit de Moscova cit si de Washington”. Aceasta ultima afirmatie extrem de vaga va deveni cu toate acestea pilonul fundamental pe care autorul isi va desfasura ulterior intreaga analiza, adaugind generos inca doi vectori, respectiv Bruxelles si „spatiul german” definindu-le ca „cele patru teatre majore de operatiuni pro-Mircea Geoana”. Nefericita inspiratie, exceptind desigur precum am spus incadrarea de la bun inceput a analizei in categoria materialelor de serviciu de tip manipulationist-propagandistic.
Rolul Moscovei a fost expediat mult prea rapid (normal 🙂
De referintele ‘analitice’ cu privire la rolul Moscovei autorul scapa foarte repede intrucit, citez, „desi neclare in amanunt, dovezile sint evidente” cu recomandarea ca istoricii sa clarifice ulterior daca este vorba sau nu de „tradarea intereselor nationale”. Mai adauga si un citat din avertismentul dat de catre presedintele Traian Basescu ambasadorului rus si cu asta autorul expediaza ‘stiintific’ primul si de fapt cel mai important, din punct de vedere al realitatii, ‘teatru major de operatiuni’ externe. Formularea este, cu tot respectul pentru educatia autorului, demna de Giga. Noroc cu Dan Badea care timp de luni de zile i-a ajutat la modul informatiilor factuale pe cititori sa inteleaga cam cum stau lucrurile la acest capitol. Nu ar fi stricat ca si autorul sa fi parcurs aceste informatii inainte de a elabora analiza publicata la HotNews.ro. In ce priveste relatiile romano-ruse as sugera analistilor apropiati presedintelui Traian Basescu sa ia in dezbatere cit mai curind problema decalajului conflictual intre prezenta si ponderea capitalului rus in ramurile strategice ale economiei romanesti si substanta actuala a relatiilor politice bilaterale. Este o tema ce merita o abordare si solutionare de sine statatoare intrucit mai degraba decit mai tirziu, asa cum deja s-a putut constata cu ocazia alegerilor prezidentiale, se cere intelept solutionata in deplina concordanta cu interesele fundamentale ale statului roman..
Revenind, trebuie mentionat ca analiza termina la modul super-expeditiv si cel de al doilea ‘teatru major al actiunilor de sustinere a lui M.G.’, respectiv cel de la Bruxelles intr-un singur paragraf. Un esec total pentru M.Geoana intrucit s-ar fi lovit, potrivit autorului, scurt si necrutator de trei obstacole/bariere: sustinerea politica din partea ‘popularilor europeni’, asimetria credibilitatii celor doi candidati (banuiesc ca autorul vrea sa se refere la Comisia Europeana dar nu o face lasindu-l pe cititor intr-o totala ceata) si trei, faptul ca cei de acolo inteleg cel mai bine in raport cu restul cancelariilor europene (sic) cam cum e cu democratia in Romania si cine se lupta pentru ce. Si cu asta gata s-a terminat si cu analiza teatrului major numarul doi.
Stramba-dreapta si propaganda: ‘obiceiurile proaste mor greu’
Trecerea in revista a operatiunilor de sustinere a candidatului social democrat pe ‘spatiul german’ are loc pe lungimea a sase paragrafe din care patru prezinta de fapt desfasurarea unei singure operatiuni PR initiate ‘printr-un agent PNL plasat in Ministerul de Externe…’ care ‘a organizat un tur al unor ziaristi de la prestigioase publicatii de limba germana, tur menit sa-i puna pe acestia in tema cu „realitatile politice romanesti”’.
Descrierea operatiunii m-a facut sa zimbesc involuntar intrucit mi-a amintit ca la acest capitol lupul isi schimba parul dar nu si naravul intrucit acest gen de operatiuni au continuat fara pauza in perioada post-decembrie 1989 fiind de fapt in cel mai bun caz ‘copy-cats’ al celor organizate de serviciul de informatii externe in timpul regimului comunist. Deci cu alte cuvinte nimic nou sub soarele ‘democratiei originale romanesti’. Fapt este ca masurile informativ operative de contracare ale actiunii organizate de cartelul din spatele lui Mircea Geoana via Ministerul de Externe au constat din plasarea contra-manipulativa a delegatiei de ziaristi germani spre tabara sustinatorilor presedintelui Traian Basescu, respectiv o discutie ‘lamuritoare’ atentie, in afara programului oficial, intre altii cu liderul Valeriu Stoica si un numar de ziaristi ‘independenti’ care au ‘echilibrat perceptia nemtilor despre realitatea romaneasca’. Sint convins ca la momentul respectiv cel putin o parte din jurnalistii oaspeti, oameni cu experienta profesionala, au avut instantaneu perceptia unui deja vu ante dar si post-1989. Isi vor fi zis, ‘obiceiurile proaste mor greu’ (‘bad habits die hard’). Ce nu spune autorul in analiza sa este faptul ca mentionarea lui Valeriu Stoica nu este tocmai intimplatoare, acesta din urma fiind co-autor cu Dragos Paul Aligica la lucrarea intitulata “Reconstructia dreptei. Intre experimentul capitalist occidental si proiectul national romanesc”. Cit despre ‘momeala proiectului Johannes’ menita sa induioseze defintiv factorii politici de la Berlin autorul o expediaza rapid printr-o lovitura de biliard cu doua trimiteri simultane: prima este lansarea formulei insinuante dar nesustinuta in vreun fel ca promotorii lui Geoana/Johannes au folosit filiera Schroeder pentru a crea o alianta de sustinere electorala ad-hoc ruso-germana datorita pozitiei ocupate de acesta din urma in structurile Gazprom; a doua, ca legaturile PDL cu partidele de dreapta din Germania au fost si sint atit de puternice incit au contrabalansat presupusa alianta germano-rusa prevalind in final. Ametitor, cind te gindesti chipurile ce potential de influenta europeana au partidele politice din democratia romaneasca dar cit de putin au fost in stare sa faca pentru omul de rind din tara…
Umflarea cu pompa a “factorului american” din spatele lui Geoana
In sfirsit, cum zice autorul, ‘mai ramine operatiunea americana’, un teatru major caruia ii atribuie in cadrul analizei partea leului. Aceasta parte are darul de a juca rolul de efect final al ‘fristii pe tort’ sau daca tinem seama de esecul suferit de cartelul pro-Mircea Geoana ‘bomboana pe coliva operationala’. Aici, autorul se doreste a fi nu numai convingator in fata cititorului, dar si sa-si si etaleze in sfirsit capacitatea de a face judecati logice si politice infailibile. Teza de baza este ca Mircea Geoana fiind ambasador in timpul fostei administratii democrate si-a creat relatii speciale cu establishmentul (banuiesc ca asta a vrut sa spuna D.P.A.) ce reprezinta coloana vertebrala politica a acestui partid. A doua premisa ar fi ca perioada in calitate de candidat prezidential pentru Mircea Geoana a coincis cu instalarea la Casa Alba a unei noi administratii americane Democrate, respectiv a presedintelui Barak Obama. Concluzia ‘naturala’ ce urmeaza celor doua premize este ca noul presedinte si administratia sa il sprijina neconditionat pe Mircea Geoana intrind astfel prin masuri active in procesul sustinerii candidaturii acestuia in cursa electorala. Pentru un om cu educatia formala a lui Dragos Paul Aligica expunerea unui atare rationament il descalifica in plan intelectual, exceptind din nou postura constient asumata de agent manipulator al opiniei publice romanesti. Dar asta nu este inca nimic avind in vedere ca facind acest lucru, lasind de o parte pozitia partizana teoretica pro sau anti un candidat sau altul Dragos Paul Aligica contribuie la perpetuarea istoric exasperanta a unei perceptii fundamental eronate a modului in care functioneaza de facto sistemul politic american. O intelegere falsa a mecanismului intim al centrului decizional politic american care paraziteaza din pacate discretionar cultura politica a clasei politice, a factorilor birocratici si evident prin intermediul primelor doua si a opiniei publice romanesti. Cind afirm acest lucru am in vedere nu doar infirmitati de ordin intelectual ci mai ales efectele negative si uneori catastrofale ale acesteia in formularea pozitiilor oficiale si plasarea Romaniei ca stat pe tabla de sah a politicii internationale.
Perpetuarea unei facaturi: Geoana, Obama al Romaniei
Amendamentele aduse pe parcursul analizei precum relevarea politicii mercantile a power-brokerilor politici de la Washington care, exploateaza, spun eu, fara scrupule naivitatea interlocutorilor straini sint palide corectii ale unei abordari de fond complet eronate. Autorul atinge si limitele superioare ale ridicolului in raport cu realitatea cind plaseaza versiunea cu ‘Mircea Geoana, un Barak Obama al Romaniei’. Mai mult, autorul foloseste tema sprijinului politic international pentru candidatul social democrat pentru a divaga spre o platforma de pe care executa un atac direct la baioneta la adresa politicii oficiale a actualei administratii.
Nu mai putin paradoxal este, de asemenea, sa constati ca desi aliniat pro-forma doctrinei liberale, Dragos Paul Aligica, nu se sfieste sa devina concomitent un exponent activ al propagarii doctrinei si liniei politice factiunii ‘neo-conservatoare’ reprezentata de fosta administratie republicana. Prin antiteza el nu se sfieste sa atace deschis noua administratie democrata pentru linia politica externa promovata dupa venirea la putere. Actualul presedinte este atacat la nivel personal atunci cind autorul ii imputa ‘tavalugul erorilor’ facute in raporturile geopolitice cu tarile Europei de Est si unde in mod ‘eroic’ ambasadorii acestor tari au facut front comun. Autorul califica, depasind cadrul unei abordari intelectuale, actuala administratie ca fiind una ‘ recunoscuta pentru fragilitatea judecatilor si pentru reactiile ce eludeaza logica real-politik-ului traditional la Washington’. Ca prin ‘fragilitate’ autorul intelege clar la modul peiorativ decizii la limita iresponsabilitatii este limpede. Ceea ce ridica semne de intrebare este intelegerea de catre autor a definitiei ‘logicii real-politik-lui traditional american’ si care in contextul folosit ii submineaza propria-i judecata. Real-politik-ul traditional american exprima tocmai capacitatea de a face compromisuri in negocieri intr-un context ce limiteaza iar uneori in situatii limita chiar exclude vectorii de ordin ideologic dindu-se prioritate vectorilor de tip geopolitici. Atunci cum se impaca afirmatia incriminatoare ca Statele Unite au luat o decizie iresponsabila cu privire la ‘scutul anti-racheta’ din Europa de Rasarit dar ‘eludeaza logica real-politik-lui traditional???” Pai decizia luata, si care analizata altfel la rece reflecta o superficiala interpretare de catre estici, confirma tocmai acest tip de politica si nu eludarea ei.
Suferind de o ciudata amnezie doctrinar ideologica autorul uita de asemenea ca Partidul Democrat este prin traditie depozitarul valorilor liberal-democrate progresiste iar grupul ‘neo-conservator’ a reprezentat un grupuscul doctrinar efemer aflat la extrema dreapta a Partidului Republican si respins in cele din urma la urne de majoritatea publicului.
Mistificarea rolulul trepadusului Guşă si pedalarea impotriva ortodoxiei romane
Cititorul ar trebui sa mai stie ceva atunci cind citeste analiza si ia in considerare argumentele aduse de autor privind contactele lui Gusa ca emisar al lui Mircea Geoana la Washington. Organizarea programului vizitei de catre o firma de lobby, este in sine pentru cine cunoaste mecanismul politic de la Washington argumentul suprem al absentei unor reale contacte preferentiale la virful piramidei politice. Via lobby aproape oricine platind sume considerabile poate avea contacte protocolare de un anumit nivel. Adevaratele contacte de substanta au loc in cu totul si cu totul alt mod decit cel descris de autor. Altfel, Paul Dragos Aligica nu scapa ocazia in virtutea ‘respectului’ pentru valorile liberale de a-l califica pe Gusa ca pe un exponent al ideologiei pan-ortodoxiste ceea ce ar trebui sa creeze cititorului nedumeriri de tip anxios avind in vedere asocierea absolut inedita a cartelului ‘comunist’ cu ‘ortodoxismul militant’. Atacul pe aceasta directie nu este insa intimplator si tine de afinitatile ideologice ale autorului ca membru al unui grup de interese care se lupta din greu sa inlocuiasca ponderea vectorului religios ortodox in viata socio-politica a Romaniei cu aspiratia de a-l inlocui cu o noua religie civica.
Geoana nu numai ca nu a beneficiat de un sprijin oficial, dar a pierdut si sprijinul unui important grup de influenta politica
Nici analizarea pozitiei luate de ambasadorul american la Bucuresti nu reflecta o corecta interpretare a situatiei reale. Daca liderii Partidului Democrat ar fi fost cu adevarat sustinatorii activi ai candidaturii lui Mircea Geoana ambasadorul dar si alti membri ai aparatului diplomatico-birocratic ar fi fost instruiti sa actioneze fie si acoperit in aceasta directie. Ambasadorul este potrivit propriilor afirmatii ale vice-presedintelui Joe Biden unul din prietenii sai apropiati si deci ar fi avut acoperirea politica necesara. Cert este ca nu a facut-o si asta nu a fost intimplator. Administratia americana a avut la aceste alegeri mai mult ca niciodata o pozitie politica absolut neutra nici unul dintre candidati neafectind in cazul victoriei la modul serios interesele Statelor Unite in zona. Mai mult, exact ca in bancurile cu radio-Erevan, candidatul Mircea Geoana nu numai ca nu a beneficiat de un sprijin oficial fie el si acoperit dar a pierdut in ultimul an si sprijinul unui important grup de influenta politica care investise in el mai bine de un deceniu. Despre cauzele acestei situatii voi vorbi cu un alt prilej, dar el demonstreaza cit de departe este autorul analizei de ceea ce se intimpla cu adevarat in culisele politicii americane. Mircea Geoana calca rapid chiar daca din motive relativ diferite la acest capitol pe urmele lui Adrian Nastase. O situatie pe care la timpul respectiv am si facut-o cunoscuta in mod public.
HotNews si “materialele de serviciu”
In sfirsit, din parcurgerea analizei nu rezulta in nici un chip o singura informatie factuala care sa demonstreze utilizarea de catre presupusele forte politice externe din spatele candidatului Mircea Geoana de pe cele ‘patru teatre majore’ internationale a panopliei de mijloace specifice informativ operative unor atari operatiuni. Acesta este adevaratul calcii al lui Ahile pentru credibilitatea demersului analitic intreprins de Dragos Paul Aligica. Si atunci qui prodest? Fiind un apropiat al unuia din comisarii politici apartinind al asa-zisului grup oportunist al ‘intelectualilor lui Traian Basescu’ autorul pare a fi plasat post-factum (adica atunci cind victoria presedintelui candidat a devenit realitate) la HotNews.ro un material de serviciu. Desi destul de neglijent elaborata, aparitia analizei are rolul de a servi drept punct de sprijin pentru demonstrarea aportului public la campania de sustinere a presedintelui. Un prilej totodata pentru argumentarea justificativa a consolidarii pozitiilor deja ocupate si plasarii noilor pretentii egoiste si oportuniste ale membrilor grupului de interese mentionat. O actiune altfel mult mai usor de identificat si de argumentat decit ‘actiunile de tip conspirationist’ ale cancelariilor occidentale aflate pe cele trei din cele ‘patru mari teatre operationale’. Dar despre asta cu alta ocazie.
In concluzie, personal nu cred ca sustinatorii cinstiti ai presedintelui Traian Basescu au nevoie, mai ales acum dupa victorie, de mistificari de acest gen. Nu de alta, dar simpla monitorizare de catre occidentalii incriminati a unor astfel de acuzatii pot aduce mai degraba suspiciune si neincredere in relatiile bilaterale cu daune evidente la nivelul apararii si promovarii intereselor nationale.
Dr. Liviu Turcu Nota mea: Intertitlurile imi apartin.
April 20th, 2012 
VR 
AC-CUZA.INFO transmite:
Posted in 
Tags: 
