PLUS: “Un text apărut pe site-ul “Miliţiei spirituale” face o comparaţie a susţinătorilor unui slogan conceput de Mircea Toma & “militiile” cu „generaţia care a schimbat în 1968 clasa politică americană”. După cum se ştie, protestatarii anului 1968 (nu doar cei din SUA) au fost adepţi ai stângii, ai neomarxismului, ai neo-troţkismului şi anarhişti, iar mişcările de protest au fost finanţate direct sau indirect de către URSS.” – Sursa: Un SRI-ist dezvăluie: anarhiştii au fost plătiţi
Despre infiltrarea agentilor fostului NKVD la cele mai inalte nivele din Romania, in cadrul operatiunii “Ocupati institutiile”, intr-un episod viitor, la care ii invit sa participe pe toti ofiterii SRI, SIE si SPP carora le mai pasa de Romania, cat si pe cei din Comandamentul NATO 🙂
Da, ati citit bine titlul. Ieseanul Andrei Muraru, prezentat chiar de catre auto-intitulata “Militie spirituala” drept istoric si reprezentant ideologic al organizatiei anarhist-comuniste, cunoscuta si pentru actiunile sale anti-USL (vezi foto jos), a fost instalat de Victor Ponta drept director al Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER). Dementa e la putere in Romania. Si nu de ieri de azi. Noul directoras a fost numit in locul lui Ioan Stanomir, un “gaozar” – termen prezidential (c) Traian Basescu – al lui Vladimir Tismaneanu. Andrei Muraru este, la randul sau, “gaozarul” lui Marius Oprea. Atat Oprea cat si Tismaneanu sunt “gaozarii” cuplului contra naturii Plesu si Basescu, la randul lor “gaozari” ai lui Soros, dupa cum ne arata evolutia istoriei recente. Dar sa ne intoarcem la “gaozarul” nostru de serviciu.
Repet, pentru a se intelege mai bine: un reprezentant al unei organizatii anarhiste si neo-comuniste a fost instalat la conducerea unui institut care se ocupa de “investigarea crimelor comuniste”, comise de catre regimul bolsevic in special asupra militantilor din rezistenta anticomunista, chinuiti si ucisi pentru dreapta credinta, pentru crestinism si romanism. Cu bietul Dinu Zamfirescu plasat in geam, ca presedinte, pe post de acoperire oficiala.
Aceeasi organizatie neo-comunista – “Militia spirituala” – organizeaza deja “conferinte internationale” despre “Cum predăm istoria comunismului în Europa de Est?” (foto jos) impreuna cu Fundatia Soros si Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului (IICCMER), la varful caruia activeaza, ati ghicit, chiar reprezentantul “Militiei”.
Numitul Andrei Muraru, sefut la IICCMER (foto dreapta sus), a incercat sa-l introduca printr-un puci, esuat, pe fratele sau geaman, Alexandru Muraru (foto stanga sus), la randul sau liderici al “militiilor”, chiar in Colegiul CNSAS, scotand la atac online brigazile rosii ale “Militiei spirituale” impotriva profesorului Corneliu Turianu, membru al Colegiul CNSAS.
Drept urmare s-a ales cu un proces. La care curajosul militian, totodata istoric “gaozar” si “investigator” oficial, acum cu rang de ministru secretar de stat, nu se prezinta. Termen: maine, 11 octombrie. Prezenta informare se constituie in Citatie Publica. Voi reveni cu detalii extraordinare despre proces si modul in care “militiile” lui Mircea Toma si “ungerenii” lui Vladimir Tismaneanu au penetrat sistemul, in egala masura, prin liantul Monica Macovei si cu avizul organelor “statului roman”, la randul lor infiltrate pana in maduva oaselor de “gaozarii” succesorilor fostului NKVD.
Pana atunci, un mic remember documentar si fotografii sugestive, cred, pentru cine are ochi sa vada:
Iulian Leca: Ar fi ramas doar problema morala a lui M.R. Ungureanu si a placerilor sale ciudate de a se pomada si ferchezui din belsug din bani publici, in timp ce in calitate de sef al Executivului impui masuri de austeritate si predici doctrina de dreapta.
Pe scurt, scandalul MRU – unguentul l-ar fi afectat doar pe autorul si beneficiarul din acte al produselor de lux achizitionate de Regia de Protocol a Guvernului, nu si pedelisti. Cu atat mai putin a Aliantei Romania Dreapta. Insa un necaz nu vine niciodata singur – o vorba din popor, a carei valabilitate o cunoastem cu totii din propria experienta. Si pentru ca, probabil, s-au temut ca imaginea sa nu-i fie intr-atat de afectata de scandalul cheltuielilor de lux de la Guvern, capii PDL au decis sa-l salveze pe istoric si sa-l trimita sa candideze intr-un loc sigur, unde victoria ar fi asigurata in proportie de 90%. (…)
Insa cum va percepe electoratul, in general, candidatura celei mai mari sperante a dreptei romanesti – Mihai Razvan Ungureanu – in fieful unui baron local de calibrul lui Gheorghe Falca? Ce sa insemne ca nu a avut curajul sa mearga acasa la el, la Iasi, dar alege postul garantat de un Falca plin de dosare penale? (…)
Paradoxala schimbare la fata a unui partid care vede acum, din nou, cum salvatorii se transforma in calai, iar pleasca devine tot mai mult un blestem.
“E vorba de un fost consilier de-al lui Tăriceanu, un tinerel dat afară din Guvern pe uşa din faţă şi întors pe-o fereastră din dos, în Cabinetul lui Ponta. Acum are şi rang şi funcţie”, il citeaza pe profesorul Corneliu Turianu ziarul GHIMPELE.
Echipa noastra de la Vrajitorul.eu impreuna cu ziaristii de investigatie de la ziarul CAPITAL, pregatim o lovitura de toamna pentru toti smenarii si smecharii din mediul de afaceri romanesc.
„Să fi fost de început cu Divizia de Cremene a generalului Ion Dumitrache înseamnă mai mult decât orice hristov de vitejie, înseamnă mirul norocului odată cu harul eroic” – Mareşal Ion Antonescu, iunie 1943
Cu bolta si presiune: “Şi întorcându-se România cu curu-n sus, în mod evident că şi românii s-au întors cu curu-n sus şi în loc să gândească cu capul au început să gândească cu curul. Căci altfel nu-mi pot explica cum o baborniţă hâdă şi beţivă a ajuns să terorizeze un partid. Ba mai mult, să terorizeze o ţară!”
* Curtea Constituţională a Kosovo si Philip Gordon au prelungit un mandat de presedinte temporar de la nouă luni la cinci ani* Basescu si Gordon: ”Yes, yes, yes” * Emisarul SUA “a auzit ceea ce a trebuit”* Philip Gordon şi Wesley Clark, doi tovarasi de arme* Generalul Clark – implicat în operaţiuni de captare a gazelor de şist din Polonia * Admiraţia ex-prezidentiabilului Clark faţă de Soros* Relaţiile lui George Soros cu Silviu Brucan si societatea civilă din România * UM 0110 “Anti-KGB” ii urmarea pe actualii membri GDS * Patapievici, proprietar protestatar la Rosia Montana * Ghemul încâlcit se deşiră în strada Comaniţa * Soros si statul ungar, împotriva exploatării aurului românesc * Traian Băsescu, preşedintele incontestabil al “Ţinutului Secuiesc”: “Le promit maghiarilor că nu voi uita gestul lor”
Înainte de a ne avertiza că urmează “un război civil” – ca în Siria, poate, după cum sugera încă de la începutul crizei politice fosta sa colegă din societatea civilă, analista Alina Mungiu Pippidi – europarlamentarul Monica Macovei, cel mai activist vicepreşedinte al PDL, a subliniat că “România este singura ţară care pune probleme politice Uniunii Europene” din cauza “instabilităţii prelungite politice” (citat exact). Aşa să fie, oare? Dacă l-am întreba pe şeful Băncii Angliei, Mervyin King, s-ar putea ca acesta să arate mai curând spre statul care chiar pune cele mai mari probleme zonei euro, respectiv Grecia, întâmplător cea de a doua ţară ortodoxă din UE după România, ca mărime.
Nici chestiunea cu “instabilitatea prelungită politică” nu se prea susţine. La finele anului trecut, Belgia, de exemplu, a încheiat o criză politică care a ţinut ţara 585 de zile fără guvern şi, implicit, fără prim ministru. Revenirea la situaţia normală a necesitat 80 de runde de negocieri între cele două părti, efectuate pe parcursul celor aproape doi ani de “instabilitate”. Diferenţa este că nici politicienii valoni şi nici cei flamanzi nu au strigat la Bruxelles că se dă “o lovitură de stat”. Nici n-ar fi avut cum să-i ameţească prea tare pe oficialii UE: Bruxelles este capitala Belgiei.
Un alt exemplu, mai aproape de noi, este Moldova ruptă din România. Basarabenii au avut de trăit – fără să se plângă prea tare, ba chiar dimpotrivă -, nici mai mult nici mai puţin decât 917 zile fără preşedinte. Moldova este o zonă tampon foarte importantă pentru UE. Dovada: peste doar câteva zile, în ajunul comemorarii a 73 de ani de la semnarea Tratatului de neagresiune dintre Germania nazistă şi Uniunea Sovietică, respectiv între Hitler şi Stalin, rămas în istorie ca Pactul Ribbentrop-Molotov, cancelarul RFG, Angela Merkel, întreprinde o vizită de lucru la Chişinău, unde, se pare, se va discuta chiar proiectul de federalizare a Republicii Moldova. Sigur, pentru unii, Moldova nu e România.
* România pentru americani – nu mai mult decât o altă provincie Kosovo
Dar pentru americani, ce credeţi că e România? Nu mai mult decât o altă provincie Kosovo. Altfel nu se explică de ce Statele Unite, mai precis diplomaţia americană a democraţilor, l-au trimis la Bucureşti, să se întâlnească cu doi preşedinţi şi un prim ministru, pe Philip Gordon, un asistent de-al Secretarului de Stat al SUA, Hillary Clinton, care tocmai “a rezolvat” o criză constituţională similară, în republica separatistă Kosovo.
Sunt sigur că mulţi dintre cititorii români n-au auzit de Atifete Jahjaga, aşa cum mulţi dintre americani nu numai că n-au auzit de Traian Băsescu şi nu ştiu unde este România pe hartă, dar nici n-au idee de existenţa “singurei ţări care pune probleme Uniunii Europene”.
Atifete Jahjaga este al treilea preşedinte femeie din Europa de la căderea regimurilor comuniste. Primul preşedinte femeie de după 1989 şi totodată prima, dar şi ultima preşedintă a defunctei Republici Democrate Germane (RDG) a fost Sabine Bergmann- Pohl, care a stat în această funcţie doar şase luni, fiind silită să demisioneze la unificarea Germaniei, iar acum, ca şi est-germana Angela Merkel, este o politiciană de dreapta, creştin-democrată. A doua femeie preşedinte din istoria recentă a Europei este mai cunoscuta Mary Robinson, preşedintă a Irlandei timp de şapte ani, până în 1997, când a demisionat cu trei luni înainte de încheierea mandatului pentru a deveni înalt comisar ONU pentru Drepturile Omului, poziţie din care s-a ocupat chiar de fosta Iugoslavie.
* Curtea Constituţională a Kosovo a hotărât că mandatul preşedintelui trebuie prelungit de la nouă luni la cinci ani
Spre deosebire însă de predecesoarele sale europene, Atifete Jahjaga, care trebuia să fie preşedinte doar pe o perioadă de nouă luni, nu şi-a dat nici o demisie la expirarea mandatului său de tranziţie, la începutul lunii trecute. Dimpotrivă: Curtea Constituţională a republicii independentiste Kosovo a hotărât că acesta trebuie prelungit de la nouă luni la cinci ani. Bomboana de pe coliva pretendenţilor la preşedinţia Kosovo a fost pusă chiar de acelaşi emisar itinerant al diplomaţiei americane, asistentul Philip Gordon, care, într-un desant operativ la Pristina, a întărit decizia Curţii Constituţionale susţinând cu tărie că Atifete Jahjaga a dovedit abnegaţie faţă de statul de drept şi că hotărârea Curţii trebuie respectată de toate părţile. Ceea ce s-a şi întâmplat.
“Un motiv suplimentar, preferat de comunitatea internaţională, este nevoia de stabilitate politică în Kosovo. Comunitatea internaţională se grăbeşte să părăsească Balcanii şi să îi prezinte ca pe o regiune paşnică şi stabilă; nu doreşte să vadă o nouă criză politică în Kosovo”, a afirmat în sprijinul acţiunii SUA Ardian Arifaj, director de programe la Institutul pentru Cercetare Politică şi Dezvoltare din Kosovo, citat de SE Times. Vă sună cunoscută formularea? Institutul respectiv, cu un nume aşa de pompos că poţi să crezi că e o filiala a NASA şi NSA la un loc, este finanţat generos, anual, cu sute de mii de dolari, de Fundaţia Soros pentru o “Societate Deschisă” şi de Rockefeller Brothers Fund. Ei şi? Poate e vorba de o coincidenţă, dar emisarul nostru transatlantic şi transbalcanic, Philip Gordon, s-a evidenţiat ca lector la Institutul Internaţional de Studii Strategice şi la unul dintre cele mai influente “think-tank”-uri din lume, Brookings Institution, ambele aflate pe lista de “grant”-uri generoase din partea aceleiaşi Fundaţii a Reţelei Deschise Soros (Soros Open Network). Philip Gordon este şi colaborator regulat al revistei Foreign Affairs a Consiliului pentru Relaţii Străine/Externe (Council on Foreign Relations – CFR), instituţie globalistă al cărei preşedinte onorific este venerabilul David Rockefeller.
* Philip Gordon, după întâlnirea cu preşedintele suspendat Traian Băsescu: “Am auzit ceea ce a trebuit”
Prezent la Bucureşti, Philip Gordon a declarat după întâlnirea cu preşedintele suspendat Traian Băsescu, că “a auzit ceea ce trebuia”. Nu ştim dacă a şi văzut ceea ce trebuia, dar cu această scurtă propoziţie decizia actualei administraţii democrate, de stânga, a SUA, pare a fi luată. Evident, în favoarea reprezentantului declarat al dreptei din România.
Aflat în biroul de campanie al preşedintelui suspendat, Philip Gordon i-a indicat lui Traian Băsescu că trebuie să-şi dea afară jurnaliştii ca să înceapă discuţiile. “Yes, yes, yes”, a răspuns Băsescu, amintindu-ne de o intervenţie similară şi la fel de promptă a diplomaţiei române în faţa celei americane, respectiv cea a lui Adrian Cioroianu rămas ca la poarta nouă în faţa Condoleezzei Rice. Nimic din discreţia şi subtilitatea invocate de Traian Băsescu pe tema discuţiilor secrete de cedare a suveranităţii naţionale pentru crearea “Statelor Unite ale Europei” nu a părut să mai transpire din resorturile diplomatice ale preşedintelui suspendat, la întâlnirea cu emisarul american.
Philip Gordon, asistentul lui Hillary Clinton, şeful Departamentului de Stat al SUA, s-a mai întâlnit şi cu premierul Victor Ponta, la Palatul Victoria, şi cu preşedintele interimar Crin Antonescu, la Cotroceni. Mentalitatea politicienilor aflaţi la putere în România reflectă, din păcate, exact imaginea pe care şi-au consolidat-o, în timp, diverşii comisari trimişi în control la Bucureşti, fie ei sovietici, sau, mai nou, europeni şi americani: aceea de vasali. Deşi există un principiu internaţional al egalităţii suverane a statelor, nimeni nu îşi poate imagina la Washington sau aiurea că vreun secretar de stat al MAE de la Bucureşti, să spunem Dan Petre, s-ar putea întâlni, vreodată, cu preşedintele şi, totodată, şeful executivului american, la Casa Albă.
* Philip Gordon şi Wesley Clark
Până la această oră nu ştim încă dacă Philip Gordon s-a văzut, însă, poate cu cel mai important posibil interlocutor al său, tovarăşul de idei politice şi militare internaţionale, de la “războiul contra terorismului” la “independenţa Kosovo”, generalul american (r) de patru stele Wesley Clark, fost comandant suprem al forţelor NATO în Europa, fost candidat la alegerile pentru Casa Albă, din 2004, fost susţinător al candidatei democrate Hillary Clinton şi, apoi, al lui Barack Obama, la alegerile prezidenţiale din 2008. În prezent, Wesley Clark este “consilier special (special adviser) pe probleme strategice de securitate, dar şi pe probleme economice”, al premierului Victor Ponta.
Americanul Clark este legat, însă, de Europa prin mai multe fire. Potrivit paginii sale de pe Wikipedia, familia lui Clark provine chiar din vecinătatea României, fiind o familie de evrei belaruşi care a decis să emigreze în America pe fondul antisemitismului rusesc. Poate aşa se explică şi decizia sa de a ordona foc contra trupelor ruseşti care aterizau într-o operaţiune surpriză pe aeroportul din Kosovo, pe 12 iunie 1999, preluând controlul acestuia, cu toate că forţele anglo-americane împânziseră deja provincia sârbă. Colegul său britanic a refuzat, însă, comanda. Pe lângă această legătură ancestrală, iţele ghemului se cam încurcă în zilele noastre.
* Wesley Clark – implicat în operaţiuni de captare a gazelor de şist din Polonia
Generalul (r) Clark este şi co-preşedinte al Growth Energy, un grup de lobby în domeniul energiei alternative, dar şi director în “board”-ul companiei BNK Petroleum Inc, care desfăşoară prin subsidiara sa, Indiana Investments, largi operaţiuni de captare a gazelor de şist în Polonia. Cu numai câteva zile în urmă, mai precis pe 7 august, compania lui Wesley Clark (https://www.bnkpetroleum.com/en/) a anunţat mari succese la explorarea Gapowo B-1 a concesiunii Bytow, apartinand Indiana Investments, unde s-a forat la peste 4300 de metri, cu rezultate deosebite. Compania deţine largi concesiuni în Polonia, pe care le puteţi vizualiza în harta alăturată (https://www.energy-pedia.com/news/poland/new-151330).
Culmea, tot în Polonia, la Varşovia, fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu, fost şef al SIE, fost şef demis al MAE şi fost membru al “board”-ului de conducere al Fundaţiei Soros România, anunţa în luna aprilie a.c., pe fondul unor proteste publice din ţară, că Chevron, compania americană care a început prospecţiunile pentru exploatarea gazelor de şist în România, este de acord cu desecretizarea contractelor sale.
Plecarea lui Ungureanu din post şi venirea lui Ponta nu au încurcat planurile afaceriştilor din domeniul resurselor naturale. Pe lângă gazele de şist, miza uriaşă a Roşiei Montane, la care ne vom referi mai jos, a rămas, însă, în aer.
Evident, numirea lui Clark, “pe probleme strategice de securitate, dar şi pe probleme economice”, într-o funcţie neremunerată, aproape filantropică, a suscitat semne de întrebare fireşti privind interesul său faţă de eventualele exploatări ale gazelor de şist în România. Mai ales când compania în cauză este deţinută parţial şi de mogulul internaţional George Soros, acelaşi filantrop care a finanţat, în parte, şi campania electorală nereuşită a generalului Wesley Clark pentru preşedinţia Americii.
Soros are şi alte investiţii în domeniul gazelor naturale în Polonia: în toamna trecută, San Leon Energy Plc (SLE), companie din portofoliul lui George Soros şi al Blackrock Inc. (BLK), un fond stimulat de acelaşi miliardar, a anunţat profituri record, care le depăşesc pe cele din SUA (https://www.bloomberg.com/news/2011-09-20/soros-backed-san-leon-says-polish-shale-gas-profits-to-beat-u-s-.html). De asemenea, Soros şi-a arătat interesul clar pentru minele de metale rare din Kosovo şi imensele resurse carbonifere ale fostei provincii sârbeşti.
* Admiraţia lui Clark faţă de George Soros
Clark îl consideră pe Soros drept “cel care sună alarmă pentru poporul american” (www.soros.com), un fel de Vasile Roaită al societăţii americane multilateral dezvoltate. Pe langa rolul lui Clark la Palatul Victoria legat de un foarte probabil “lobby” pentru exploatarea gazelor de sist, nu trebuie însă exclusă şi posibila “influenţare pozitivă” a Guvernului Ponta de către generalul american pentru ca România să cumpere loturi de avioane F-16 “second hand”, o decizie anunţată recent de oficiali guvernamentali români. Însă suspiciunile privind relaţiile legate de interesele diverse ale miliardarului american provenit dintr-o familie de evrei maghiari, George Soros, cu România, rămân, mai ales ţinând cont de opoziţia cunoscută a lui Victor Ponta faţă de proiectul aurifer Roşia Montană, aceeaşi manifestată oficial şi de Fundaţia Soros România, cât şi de toate membrele oficiale şi neoficiale ale Reţelei Deschise Soros.
* Relaţiile lui Soros cu societatea civilă din România
George Soros este poate, după Ion Iliescu şi răposatul Silviu Brucan, unul dintre cei mai buni cunoscători ai României ultimilor 22 de ani. Din capul locului trebuie spus ca interesele sale economice nu au fost desprinse niciodată de cele privind atât controlul politic cât şi cel al societăţii civile. Puţină lume ştie că, într-un ianuarie deja posomorât, imediat după “revoluţia democratică” din decembrie 1989, “revoluţionarul” Silviu Brucan, membru de frunte al Consiliului Frontului Salvării Naţionale, aştepta înfrigurat, pe peronul aerogării de la Otopeni, aterizarea unui avion personal din care a coborât un tip micuţ şi îndesat: pe-atunci doar milionarul George Soros, care nu ajunsese încă atât de faimos la nivel mondial, cum avea să devină după celebra “spargere” de 1 miliard a bursei londoneze, ce avea să urmeze peste doi ani.
La braţ cu Brucan, Soros a descins într-un sediu destul de impozant, o fostă clădire istorică, în care a păşit însuşi Alexandru Ioan Cuza, renovată recent chiar de Nicu Ceauşescu, pentru a fi folosită de activul CC al UTC. În Calea Victoriei 120, Silviu Brucan instalase de-abia înfiinţatul Grup de Dialog Social, din care făceau parte intelectuali disidenţi ai regimului Ceauşescu, în majoritatea lor fii şi nepoţi ai nomenclaturiştilor primilor ani ai PCR. În capul mesei de la GDS, încadrat de Stelian Tanase (el însuşi fiul unui activist PCR), pe atunci redactorul şef al revistei “22″, şi de eseistul fantezist Andrei Pleşu, se afla sociologul Alin Teodorescu, desemnat preşedinte al GDS, dovedit ulterior colaborator al Securităţii şi, în acelaşi timp, urmărit de Unitatea specială “Anti-KGB” a DSS pentru relaţii neprincipiale avute cu serviciul de informaţii al Republicii Populare Ungare.
Fără a sta prea mult la discuţii, George Soros hotărăşte să îl numească pe şeful GDS, Alin Teodorescu, si preşedinte al filialei Fundaţiei Soros în România, al cărei buget de start a fost de 1 milion de dolari. De atunci şi până astăzi, interesele celor două organizaţii au rămas îngemănate. Ca un adevărat Hopa Mitică ideopolitic, GDS a reuşit, în aceşti 22 de ani, să fie un organism privilegiat de toate guvernările României, indiferent de culoarea lor politică, primind numeroase stimulente financiare guvernamentele pentru publicarea Revistei “22″ cât şi sediul din Calea Victoriei în folosinţă gratuită.
Dacă la alegerile prezidenţiale din 2000, GDS îi făcea lobby făţiş lui Ion Iliescu, iar în decembrie 2004, cu trei zile înainte de turul final al scrutinului electoral prezidenţial, Revista “22″ şi vectorii de imagine ai GDS îl susţineau deschis pe Adrian Năstase, comparându-l cu Ariel Sharon, Zbigniew Brzezinski sau Angela Merkel (Revista “22″, 9.12.2004, “Pentru o Românie Modernă” – interviu cu Adrian Năstase realizat de Mihnea Berindei şi Arielle Thedrel), astăzi, aceiaşi oameni îl sprijină, cu aceeaşi lejeritate intelectuală şi morală, pe Traian Băsescu.
Numeroşi membri ai GDS şi ai Reţelei Soros au beneficiat în ultimii opt ani de favorurile înalte ale lui Traian Băsescu, de la Andrei Pleşu şi fosta şefă a Fundaţiei Soros, Renate Weber, numiţi consilieri la Cotroceni în primul mandat al preşedintelui suspendat, la Vladimir Tismăneanu şi Horia Roman Patapievici, aflaţi până la instalarea guvernării Ponta în fruntea unor instituţii guvernamentale, recte ICCMER şi, respectiv, ICR.
Poziţia GDS faţă de proiectul cu o miză imensă pentru România (sau pentru cine pune mâna pe el), respectiv Proiectul Roşia Montană, este, aşadar, aceeaşi cu cea a Fundaţiei Soros: “un NU hotărât” exploatării de către actualul deţinător al contractului cu statul român, Roşia Montană Gold Corporation. Dacă Horia Roman Patapievici şi-a exprimat protestul doar prin cumpărarea unui metru pătrat de pământ la Roşia Montană, pentru a bloca investiţia RMGC, în schimb, Monica Macovei, membră a GDS şi fostă expertă a Institutului pentru o Societatea Deschisă al Fundaţiei Soros, europarlamentar PPE şi vicepreşedinte al PDL, mentor public al ambasadorului SUA la Bucureşti, Mark Gitenstein, este, alături de colega sa, europarlamentarul PNL şi fost preşedinte Soros Renate Weber, dar şi de soţia premierului Victor Ponta, europarlamentarul PSD Daciana Sârbu, una dintre cele mai înfocate opozante, la nivel mondial chiar, a exploatării celei mai importante rezerve de aur a Europei de către RMGC.
* Ghemul se deşiră în strada Comăniţa
Ghemul acesta atât de încâlcit pare să se deşire, oarecum, în strada Comăniţa, unde preşedintele suspendat a încoronat-o pe Monica Macovei şi cu misiunea de a crea un “pol al dreptei” alături de europarlamentarul PDL Cristi Preda, fost consilier prezidenţial şi la Băsescu şi la Constantinescu, la rândul său membru al GDS (si fost al PCR), şi de fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu, bursier Soros, dar şi al controversatului afacerist mondial Marc Rich.
Prezenţa Monicăi Macovei, care este şi membră fondatoare şi de onoare a Asociaţiei lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor şi transexualilor ACCEPT, în ICCD-ul lui MRU, embrionul viitoarei “alianţe de dreapta” a României, a determinat Asociaţia Pro Vita – Bucureşti, invitată să se alăture “polului noii drepte”, să întrebe retoric Iniţiativa Civică de Centru Dreapta cum împacă apărarea drepturilor familiei, o noţiune de bază a dreptei, cu promovarea diversităţii minorităţilor sexuale.
Simpatia şi încrederea totală manifestate public de preşedintele ales şi suspendat Traian Băsescu pentru fosta procuroare Monica Macovei par total paradoxale în raport cu poziţiile publice ale celor doi faţă de Proiectul Roşia Montană. În mai multe rânduri, Traian Băsescu şi-a manifestat susţinerea sa intransigentă faţă de Proiectul Roşia Montană. Afirmaţiile sale apăsate nu au fost însă urmate decât de fluctuaţiile bursei din Toronto, manevrate abil de speculanţii financiari internaţionali, între care, la loc de frunte, se află chiar opozantul deschis al proiectului, miliardarul George Soros. În ciuda disputelor publice, nimic din dorinţa firească a românilor de a se renegocia contractul, în favoarea României, nu s-a mai concretizat.
* Statul ungar, împotriva exploatării aurului românesc
Pe lângă filantropul pretutindenar maghiar, opozantul direct şi cel mai vehement al Proiectului RMGC din Munţii Apuseni este însuşi statul ungar, care s-a manifestat constant în cei 14 ani, de când au început negocierile dintre diverşii investitori şi statul român, împotriva exploatării aurului românesc. Aceasta deşi predecesorii lor din Imperiul Austro-Ungar au poleit chiar tavanul cupolei Parlamentului din Budapesta cu 40 de kilograme aur de la Roşia Montană. Interesul maghiar este unul de paroxism istoric, reliefat foarte clar în manualele de istorie din şcolile ungureşti, în care Ardealul apare ca parte a “Ungariei străbune”.
* Traian Băsescu: “Le promit maghiarilor că nu voi uita gestul lor”
Concesiile extraordinare acordate intereselor ungare în România de Guvernele de sub Traian Băsescu, de la consolidarea de facto a autonomiei maghiare în “Ţinutul Secuiesc” la aprobarea scandaloasă a reînhumării cu onoruri oficiale a extremistului antisemit şi antiroman Nyiro Jozsef, par, de asemenea, să se bată cap în cap cu poziţia preşedintelui suspendat faţă de Roşia Montană.
Cu toate acestea, susţinerea directă a premierului Viktor Orban şi a liderului maghiar Laszlo Tokes, faţă de boicotarea referendumului de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu, l-a transformat pe acesta în preşedintele incontestabil al “Ţinutului Secuiesc”. “Le promit maghiarilor că nu voi uita gestul lor”, a spus Traian Băsescu în noaptea anunţării rezultatelor referendumului, cu Monica Macovei la dreapta sa şi Răzvan Mihai Ungureanu de-a stânga sa.
Oare au periclitat Viktor Orban şi Ungaria rezultatele muncii serviciilor speciale unguresti – care au costat contribuabilul maghiar şi filantropi “ecologişti” mondiali sute de milioane de euro -, pentru reinstalarea tovărăşească a lui Traian Băsescu la Cotroceni, cu riscul de a arunca în aer o campanie internaţională de 14 ani anti-Roşia Montană?
Ghemul pare atât de încurcat încă e bine să-l tăiem, la final, pentru a scoate din el actorii aporiei paradigmatice Roşia Montană.
Deci, susţinătorii lui Băsescu: Monica Macovei/PDL/GDS/Soros – anti-Roşia Montană; Laszlo Tokes/Erdélyi Magyar Néppárt – anti-Roşia Montană; Viktor Orban/Fidesz/Ungaria – anti-Roşia Montană. Si, evident, cu totii anti-Romania.
Susţinătorii lui Victor Ponta/USL: Renate Weber/PNL/Soros – anti-Roşia Montană; Daciana Sârbu/PSD – anti-Roşia Montană; Wesley Clark/SUA – pro-Soros. Nici unul pro-Romania.
Dacă preşedintele suspendat se va reinstala la Cotroceni, următorii doi ani de coabitare dintre Băsescu şi Putere promit să fie cu adevărat încrâncenaţi. Pe un singur subiect însă, nu vor exista dispute, în ciuda circului public: Roşia Montană. Femeile-comisar din jurul lui Ponta şi Băsescu, ca şi agenţii, consilierii şi emisarii lor trans-oceanici, se pare că au aranjat totul. În favoarea cui? Indiferent de rezultatul Referendumului, România pierde, Soros câştigă.
Înainte de a ne avertiza că urmează “un război civil” – ca în Siria, poate, după cum sugera încă de la începutul crizei politice fosta sa colegă din societatea civilă, analista Alina Mungiu Pippidi – europarlamentarul Monica Macovei, cel mai activist vicepreşedinte al PDL, a subliniat că “România este singura ţară care pune probleme politice Uniunii Europene” din cauza “instabilităţii prelungite politice” (citat exact). Aşa să fie, oare? Dacă l-am întreba pe şeful Băncii Angliei, Mervyin King, s-ar putea ca acesta să arate mai curând spre statul care chiar pune cele mai mari probleme zonei euro, respectiv Grecia, întâmplător cea de a doua ţară ortodoxă din UE după România, ca mărime.
Nici chestiunea cu “instabilitatea prelungită politică” nu se prea susţine. La finele anului trecut, Belgia, de exemplu, a încheiat o criză politică care a ţinut ţara 585 de zile fără guvern şi, implicit, fără prim ministru. Revenirea la situaţia normală a necesitat 80 de runde de negocieri între cele două părti, efectuate pe parcursul celor aproape doi ani de “instabilitate”. Diferenţa este că nici politicienii valoni şi nici cei flamanzi nu au strigat la Bruxelles că se dă “o lovitură de stat”. Nici n-ar fi avut cum să-i ameţească prea tare pe oficialii UE: Bruxelles este capitala Belgiei.
Un alt exemplu, mai aproape de noi, este Moldova ruptă din România. Basarabenii au avut de trăit – fără să se plângă prea tare, ba chiar dimpotrivă -, nici mai mult nici mai puţin decât 917 zile fără preşedinte. Moldova este o zonă tampon foarte importantă pentru UE. Dovada: peste doar câteva zile, în ajunul comemorarii a 73 de ani de la semnarea Tratatului de neagresiune dintre Germania nazistă şi Uniunea Sovietică, respectiv între Hitler şi Stalin, rămas în istorie ca Pactul Ribbentrop-Molotov, cancelarul RFG, Angela Merkel, întreprinde o vizită de lucru la Chişinău, unde, se pare, se va discuta chiar proiectul de federalizare a Republicii Moldova. Sigur, pentru unii, Moldova nu e România. * România pentru americani – nu mai mult decât o altă provincie Kosovo
Dar pentru americani, ce credeţi că e România? Nu mai mult decât o altă provincie Kosovo. Altfel nu se explică de ce Statele Unite, mai precis diplomaţia americană a democraţilor, l-au trimis la Bucureşti, să se întâlnească cu doi preşedinţi şi un prim ministru, pe Philip Gordon, un asistent de-al Secretarului de Stat al SUA, Hillary Clinton, care tocmai “a rezolvat” o criză constituţională similară, în republica separatistă Kosovo.
Analiza integrala despre: * Curtea Constituţională a Kosovo si Philip Gordon au prelungit un mandat de presedinte temporar de la nouă luni la cinci ani* Basescu si Gordon: “Yes, yes, yes” * Emisarul SUA “a auzit ceea ce a trebuit”* Philip Gordon şi Wesley Clark, doi tovarasi de arme* Generalul Clark – implicat în operaţiuni de captare a gazelor de şist din Polonia * Admiraţia ex-prezidentiabilului Clark faţă de Soros* Relaţiile lui George Soros cu Silviu Brucan si societatea civilă din România * UM 0110 “Anti-KGB” ii urmarea pe actualii membri GDS * Patapievici, proprietar protestatar la Rosia Montana * Ghemul încâlcit se deşiră în strada Comaniţa * Soros si statul ungar, împotriva exploatării aurului românesc * Traian Băsescu, preşedintele incontestabil al “Ţinutului Secuiesc”: “Le promit maghiarilor că nu voi uita gestul lor” inBURSA
“România a luat-o razna”, şi-a intitulat Deutsche Welle comentariul de marţi, în care afirma că “Guvernul Ponta plănuia falsificarea listelor electorale la scară largă”, adăugând că “datele falsificate aveau ca scop să declare valid, în mod retroactiv, Referendumul controversat de pe 29 iulie, privind demiterea lui Băsescu”.
Aşa se vede de acolo.
Nemţii nu ne caută în coarne.
Nu stă nimeni să-i ia un interviu lui Victor Ponta, ca să-l audă cum minte că tot ce face este constituţional şi că totul este perfect democratic şi că totul este normal.
Nemţii nu lucrează la HotNews, să-i încurce Ponta.
Pentru ei totul este limpede.
Simplu: România are un premier care minte.
Străinii nu intră în controverse.
Guvernul României este condus de un plagiator, care minte că n-a plagiat şi care a folosit puterea Guvernului să nu fie declarat oficial drept “plagiator”.
Ce să discuţi cu el?!
Discuţia nu duce nicăieri.
Nu discuţi cu buştenii.
Minciunile perechii Ponta-Antonescu nu-i încurcă pe nemţi şi nu prea încurcă pe nimeni din străinătate.
Daca ziaristul harsait Cornel Nistorescu da de pamant cu o anumita parte a SRI-ului, acuzandu-l pe generalul Florian Coldea ca se afla intr-un anume menaj cu doua generalese, Elena Istode si Emilia Cristina-Posaștiuc, pentru a-l deservi la garaj pe presedintele ales, suspendat si demis de romani, jurnalistul si istoricul Razvan Belciuganu sustine in Q Magazine ca SRI-ul preia comanda, dupa noile schimbari politice din Romania. Foarte bine!, zic eu. Dar care dintre SRI-uri? 🙂
PS: Un alt observator experimentat atrage atentia ca “vampiroaica vrea razboi civil” si masacrarea Romania dupa modelul Iugoslaviei. Afirmatia “vampiroacei”, recte a colonalesei peroanelor de pe ruta Budapesta – Bucuresti si retur, protejata ideopolitica a presedintelui suspendat, Monica Macovei Gherghescu, vine in contextul in care emisarul american Philip “Phil” Gordon bate trotoarele Capitalei Romaniei dupa ce a rezolvat o criza constitutionala oarecum similara cu cea din Romania taman in Kosovo, produsul principal al destramarii Serbiei (care asteapta si secesiunea Voivodinei). E drept, dupa modul in care (n-)au votat ungurii din Romania si Basescu poate fi considerat presedintele incontestabil al “Tinutului Secuiesc” si al tuturor ungurenilor.
Criza politică va continua cu faza pe serviciile secrete
de Răzvan Belciuganu
Preşedintele interimar, Crin Antonescu a început să-şi pună în practică viziunile asupra întregului sistem de securitate naţională, cât să-l lase pe “suspendatul” Traian Băsescu, la o eventuală revenire la Cotroceni, fără instrumentele de putere. S-a exprimat deja împotriva directorului STS şi a atacat, în două rânduri, SIE şi pe directorul acestuia. Ȋn acelaşi timp, s-a “blindat” cu consiliere de la cel mai înalt nivel de la serviciul secret al Armatei. Are încredere în SRI şi va fi foarte receptiv la ideea lui George Maior, directorul acestuia, de a uni SRI cu SIE într-un anumit interval de timp. Ducând planul mai departe, se preconizează decapitarea şI reconfigurarea STS şi SPP.
Schimbările în sistemul securităţii naţionale au fost declanşate înainte de începerea crizei politice de ministrul Ioan Rus. Acesta l-a înlocuit de la şefia Direcţiei Generale de Informaţii şI Protecţie Internă (DGIPI) pe chestorul Cristian Laţcău, văzut ca un filo-PDL-ist. Planurile lui Ioan Rus erau mai elaborate, dar criza politică şi scandalul referendumului au dus la demisia sa.
Atac la SIE
Odată ajuns la Cotroceni ca preşedinte interimar, Crin Antonescu s-a exprimat de la bun început asupra încrederii mai mari pe care o are în George Cristian Maior, directorul Serviciului Român de Informaţii (SRI), decât în Teodor Meleşcanu, directorul Serviciului de Informaţii Externe (SIE), care i-a fost coleg de partid. Apoi, Crin Antonescu a arătat spre SIE ca fiind vinovat de acţiunea “organizată, coordonată, finanţată” în ceea ce priveşte imaginea externă a României, în urma crizei politice de proporţii de la Bucureşti. Acest gest extrem şi total neobişnuit pentru un şef de stat, l-a determinat pe Teodor Meleşcanu să ceară comisiei parlamentare de resort un control tocmai pentru a nu fi afectată activitatea şI credibilitatea SIE. Dar săgeţile de la Cotroceni sunt mult mai otrăvite!
SRI – ul preia comanda
George Maior, cel în care are mai multă încredere Crin Antonescu, are o veche viziune, pe care a prezentat-o chiar public. Directorul SRI militează constant pentru înfiinţarea unui singur Serviciu de Informaţii al României, ceea ce înseamnă unirea SRI cu SIE. Bineînţeles că acela care a venit cu ideea ia caimacul, iar Crin Antonescu, sensibil la argumentele care ţin de economisirea şi optimizarea resurselor, că doar e criză economică mondială, are la îndemână iniţierea unei operaţiuni îndrăzneţe şi care-l slăbeşte pe Traian Băsescu. Drept urmare, George Maior a fost foarte cuminte şi parcă prea echidistant în timpul în care pe tot globul se vorbeşte, influenţat sanu nu, de “lovitura de stat din România” şi atacul la statul de drept şi Curtea Constituţională. Parcă SRI avea o întreagă unitate de “Apărarea Constituţiei”, dar dacă judecătorii Curţii Constituţionale sunt nevoiţi să se plângă forurilor internaţionale pare că “anticorpii” naţionali sunt amorţiţi.
Blindajul armat
Pe acest fond, preşedintele interimar şi-a adus consilier pentru securitate naţională pe generalul Gheorghe Rotaru, fostul şef al Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării (DGIA). Ȋnaltul ofiţer are o mare experienţă în integrarea ramurilor informative interne şI externe, fiind de altfel primul director al DGIA din istorie şi cel care a unit vechile structuri – Direcţia Informaţii Militare şi Direcţia de Protecţie şi Siguranţă Militară într-un singur serviciu secret. La o adică, dacă George Maior, actualul director al SRI şi fost secretar de stat la MApN pe vremea când Rotaru era şef la DGIA, îl întreabă cum să se producă fuziunea SRI cu SIE va şti ce să răspundă. Mai ales că generalul nu a uitat că un fost şef al SIE, Gheorghe Fulga, se exprimase că Direcţia Informaţii Militare îşi are locul în SIE. Nu contează pentru Crin Antonescu faptul că generalul Gheorghe Rotaru a fost consilierul lui Gabriel Oprea şi chiar şeful Departamentului de Securitate Naţională din UNPR. Mai important este faptul că celebrele documente privind colaborarea din tinereţe a lui Traian Băsescu cu Securitatea, descoperite procesual de Mugur Ciuvică au fost scoase la iveală, în 2004, din arhiva unei unităţi subordonate generalului Gheorghe Rotaru. Oricum, echipa 2000 -2004 de la MApN se reîntregeşte sub sceptrul lui Antonescu prin aducerea tot în poziţie de consilier prezidenţial a unui alt general, Vasile Enache, fost şef de cabinet al lui Ioan Mircea Paşcu. Apoi, fostul procuror general Ilie Botoş de atunci este astăzi noul director general al DGIA. Ţinând cont că ministrul actual al apărării este generalul Corneliu Dobriţoiu, un apropiat al generalului Rotaru, iar la SRI George Maior are demult un adjunct provenit din DGIA, Ion Grosu, Crin Antonescu se dovedeşte a fi bine flancat militar şi se va putea exprima dur împotriva “securiştilor”.
STS şi SPP, judecate la pachet
O atenţie specială acordă Crin Antonescu Serviciului de Telecomunicaţii Speciale (STS). Prima dată când a condus o şedinţă a CSAT, a dorit schimbarea şefului acestuia, generalul Marcel Opriş, pentru că Traian Băsescu avea o legătură telefonică securizată la sediul de campanie, dar a fost oprit de consilierul prezidenţial de la acea vreme, Iulian Fota, moştenit de la Traian Băsescu. Având în vedere că acel consilier “negativist” a fost schimbat, următoarea şedinţă a CSAT este de aşteptat cu viu interes. Crin Antonescu a spus după referendum că instituţiile şi-au făcut corect treaba, “inclusiv” STS, un apropo fin. Ȋn fond, Crin Antonescu va putea duce mai departe ideile liberale în privinţa STS şi a SPP, pentru care a luptat mult Radu Stroe, actualul ministru delegat pentru administraţie. Aşadar, modelul liberal presupune transformarea SPP şi STS în direcţii în cadrul “Internelor”, şefii urmând a fi numiţi de premier, la propunerea ministrului de interne. Argumentul ce va fi folosit: economisirea resurselor.
Demnitarii, protejaţi de oamenii de încredere
Serviciul de Protecţie şI Pază (SPP) este un caz şi mai acut, pentru că este văzut ca loial lui Traian Băsescu. Acesta, când a devenit preşedinte, a spart cutuma comenzii provenind de la Armată şi a adus în funcţie de şef al SPP pe generalul Lucian Pahonţu, care a şi început să fie acuzat că a “jandarmerizat” serviciul. Nu întâmplător, Viorel Hrebenciuc, strategul PSD, a atacat în mod constant SPP, anunţând că acesta a înfiinţat o unitate de informaţii numită “Zeus” şi care ar fi pregătit fraudarea alegerilor în 2009 în favoarea lui Traian Băsescu. Dar dezvăluirile n-au mai fost făcute. Ȋn schimb, Crin Antonescu, prin trecerea SPP la “Interne”, poate sigila peste noapte, prin ministrul de interne, arhiva SPP şi căuta orice eventuale urme. Oricum, la o posibilă revenire a lui Traian Băsescu la Cotroceni, acesta va fi lipsit de pârghiile de putere. Şi unde mai pui, cu SPP integrat în MAI, ministrul de interne ştie pe unde se găsesc şi ce fac demnitarii statului. Iar dacă se mai întâmplă vreo situaţie precum cea cu vizita secretă a lui Mircea Geoană la Moscova, informaţiile raportate de protectorii demnitarului nu vor mai fi făcute scăpate publicului.
Incep cu ce lasasem pentru PS, ca e prea bun: Ca o picanterie a situatiei, Philip Gordon s-a deplasat luna trecuta in provincia separatista Kosovo(foto), unde a reiterat sustinerea puternica a SUA fata de “suveranitatea Kosova” si a sustinut… decizia Curtii Constitutionale a “republicii independente” de a i se prelungi mandatul actualei presedinte Atifete Jahjaga, de la 9 luni, cat se agrease politic la numirea ei, la… cinci ani! Ha, ha, ha!
Continua: “Jahjaga a fost aleasă în 7 aprilie 2011, fiind un candidat de compromis, după ce instanţa a decis că alegerea lui Begjet Pacolli ca preşedinte a fost neconstituţională deoarece boicotul parlamentarilor de opoziţie a lăsat parlamentul fără cvorum”, scrie SEE Times. “Jahjaga trebuia să aibă un mandat de nouă luni, dar curtea a declarat în 6 iulie că încheierea timpurie a mandatului său ar fi de asemenea o încălcare a constituţiei”. Ha, ha, ha!
Si inca: “O interpretare atât de îngustă reprezintă amestecul acestei curţi în organismul care aplică constituţia, atunci când acesta va putea fi văzut ca un amestec în puterile Adunării de a adopta şi amenda constituţia”, a declarat Arsim Bajrami, şeful Comisiei pentru Amendamente Constituţionale. Ha, ha, ha!
Dar a venit musiu “Phil” Gordon si i-a linistit pe kosovari. Ca doar SUA i-au facut din teroristi, ca Hashim Thaci, actualul prim-ministru, “parteneri de dialog european si transatlantic”. Thaci a declarat ca va respecta decizia Curtii si a SUA. Ha. ha. ha!
Si bomboana pe coliva: Cu doar o luna inainte de decizia Curtii, deci in iunie a.c., “presedintele Republicii Kosovo” si-a numit o Iulia Motoc in functia de judecator al Curtii Constitutionale! 🙂 🙂 🙂
Stop cadru.
Pentru cei care titreaza ditirambic “au venit americanii!!!” (cu multe semne de exclamare si satisfactii daunatoare organismului pe timp de post), pentru ca un asistantel de-al lesbo-comunistoidei Hillara Clinton aterizeaza la Bucuresti, intr-un mini-turneu regional, avem a face niste lamuriri, de bun simt.
Luam pagina sa semi-oficiala, de Wikipedia. Din primele randuri, numitul Philip H “Phil” Gordon se lauda cu blocarea recunoasterii de catre Statele Unite a genocidului armean facut de Turcia. O fi bine, o fi rau? Laudatorii Suspendatului stiu mai bine…
Apoi, vedem ca, in timpul liber, Gordon propavaduieste globalismul la International Institute for Strategic Studies, una din pepinierele de lux ale Retelei Soros prin care se incearca, printre multe altele – sa dam doar un singur exemplu, de pe pagina Soros.com -, “regandirea strategiei globale fata de droguri”, de la cocaina si heroina la droguri usoare. O fi de bine, o fi de rau, laudatorii Suspendatului stiu mai bine…
Tipul este si “contributor” la Foreign Affiars, revista in a carui “board” de “ofiteri si directori” se afla, printre altii, personaje importante ca Madeleine Albright, Robert Rubin, David Rubenstein, Colin Powel, David Rockefeller, eiusdem farinae. FA este gazeta de perete a Council on Foreign Relations (CFR), despre care se spune ca e un “branch” al “Guvernului Mondial”. O lista a membrilor CFR, din care nu lipseste Soros, evident, este oferita de societatea americana Bible Belivers.
Daca vreti sa vedeti cum e pupat in fund Soros de un “fellow” de la Brookings urmariti interventia video de mai jos si cititi textul aici. Puteti afla cum “Mr. Soros himself emphasizes yet a third reason, that the deliberate actions we take, based on our understanding of the world, actually change the world outside our window”. O fi bine, o fi rau, numai laudatorii Suspendatului stiu!
A, era sa uit: “Phil” Gordon e reprezentantul Americii care sta sa cada, diriguita de o dementa extremista ca Hillary Clinton (care, la Bucuresti, a refuzat sa intre in frumoasa Biserica Kretulescu, dupa cum era stabilit in program, in semn de protest fata de modul cum sunt tratati in Romania… “Martorii lui Yehova”!), si al carei sef, pe hartie, este un clown vopsit care militeaza oficial pentru legalizarea in “intreaga lume civilizata” a casatoriilor intre homosexuali. Poate aici sa se potriveasca Obama cu Basescu, ca parca ceva de genul asta sustinea si el, odata, “n-asa”?
Daca vreti ca un astfel de “emisar”, de rangul II, sa “dea de pamant cu Guvernul”, atunci da!, laudatori ai Suspendatului, preluati modelul Patapieviciului, cu urinatul si fecalizatul on si off-line pe Romania, ca altceva oricum nu v-a mai ramas. Intrebarea ramane: daca o administratie de stanga ca a lui Obama ii va face “lobby” Suspendatului de “dreapta”, oare ce, cine si cui a mai promis ceva? Sa fie de la nivelul celor care discuta “subtil”, “discret”, cedarea suveranitatii Romaniei – fara a informa vreodata poporul roman! – pentru proiectul antinational “Statele Unite ale Europei”? Just a question…
Ca sa intelegeti mai bine ce e cu vajnicul asistentel: “Phil” Gordon e un fel de Leustean de-al lui Ungureanu. Cum? L-ati uitat pe Leusteanu, secretarul de stat al ministrului demis al Afacerilor Externe, al carui singur merit “diplomatic” era ca fusese in aceeasi grupa UTC cu micul “Il Succesore” de pe tarlaua ICCD? Pai sa va amintesc eu la ce nivel inalt se ridica asistentul “viitorului presedinte al Romaniei”, conform brigaziilor rosii ale lui Soros strans unite in jurul Suspendatului. Dupa ce “Austro-Ungureanu” a declarat in Die Presse ca “Romania este ca si un land federal al Austriei” (ceea ce, trebuie sa recunoastem, e adevarat, in acceptul ca Austria e la randul ei un land al Imperiului Ruso-German), Leusteanul i-a mers pe urme (cum altfel?).
PeRomaneste aminteste: “Din pacate pentru efectele diplomatiei romanesti in UE, interviul ministrului de externe face parte dintr-un context temporal si tematic in care intra si declaratia secretarul de stat al MAE Lucian Leustean la Comisia Juridica a Camerei Deputatilor. D-l Leustean a afirmat ca in cazul Ordonantei de Urgenta pentru Acordul intre Ungaria si Romania privind infiintarea unei noi Fundatii Gojdu, situatia dintre Ungaria si Romania ar fi: “… ca un meci de fotbal intre Brazilia si Liechtenstein. Liechtenstein poate sa castige, sa faca egal sau sa piarda. Sansele ca sa castige cu Brazilia sunt insa minime. La fel de minime sunt si sansele ca partea maghiara sa accepte aceasta interpretare”.”.
Iata doar cateva motive pentru care “Phil” Gordon nu ar trebui primit la un nivel mai inalt de secretar de stat al MAE. Ca-n rest 0 sa-l imbrobodeasca si infofoleasca ca pe-un stiulete fierbinte ayatollaha societatii civile multilateral dezvoltate Alinutza Bubulinutza si comisareasa in civil a Suspendatului, colonaleasa peroanelor Macoveia Gherghescu. Saracul de el!… 🙂 🙂 🙂
No (more) comment
PPS: Acesta este unul dintre ultimele articole politice de pe acest blog.
“Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu.” (I Tim 1,15)
Mihail Andrei Blog: Anticomunism de cumetrie
Motto: “Vedeţi să nu fiţi amăgiţi, căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt, şi vremea s-a apropiat. Nu mergeţi după ei.” (Luca 21, 8 )
Nu-s puţini cei ce se joacă cu anticomunismul în nisip. Se bat cu cărămida în piept închipuindu-şi că au avut cine ştie ce rol în aşa zisa cădere a blocului comunist.
Mă blegilor care vă umflaţi în pene şi daţi lecţii celor din Est, dacă “puternicii” voştri conducători din Vest şi America erau aşa de anticomunişti, de ce nu au tratat comunismul cum au tratat nazismul şi fascismul?
De fapt, şi în cazul nazismului/fascismului au fost probleme. Americanii şi vesticii au păstrat pentru ei caimacul nazisto-fascist. De exemplu, Wernher von Braun, ofiţer SS şi membru NSDAP a ajuns “licurici” la NASA. El şi colegii nazişti au contribuit decisiv la dezvoltarea sistemelor ICBM americane. Hans Speidel, general nazist a ajuns comandant în cadrul NATO. Licio Gelli, adorator al “marelui arhitect”, pescuitor în apele tulburi ale Lojei Propaganda Due (P2), a fost fascist. Americanii şi vesticii nu au avut greţuri matinale din cauză că s-au s-au jucat cu el ceea ce mai târziu a căpătat numele de “bunga bunga”.
Se pare că şi mediul academic românesc apreciază la justa valoare pe Licio Gelli, că d’aia
e “Profesor Asociat al Universităţii din Oradea”:
“Ataşat pe lângă Ambasada Argentinei în Italia pentru consiliere economică şi Ministru Plenipotenţiar pentru Afaceri Culturale, titlul de Conte (prin decretul Majestăţii Sale, regele Umberto al II-lea) şi… ŞOC (sau nu?!): Profesor Asociat al Universităţii din Oradea, România.”
(Sursa: https://www.ziaristionline.ro/ )
Revenim la comunism, dacă americanii şi vesticii erau anticomunişti feroce, cum se face că nu au declanşat vânătoarea de bolşevici? Cumva, fără să-şi dea lumea seama, a avut loc un alt Nürnberg, de data asta cu bolşevicii în roluri principale? Păi chiar acum americanii şi vesticii se giugiulesc pasional în boscheţi cu baronii fostelor partide comuniste din Est!
Are tupeu vre-un lider al “lumii libere” să-şi înfigă colţii în beregata comuniştilor? Nu poate nici măcar să latre, pentru că va încasa şuturi peste bot. Cine vrea să-i frigă pe comunişti trebuie să înceapă cu personaje gen Karl Marx-Levy, Moses Hess, Lev Davidovici Bronstein, Hirsch Apfelbaum. Se încumetă cineva?
Coana UE şi lady America au impus “debolşevizarea”? Dacă da, înseamnă că sunt proastele satului! Fostul ministru de externe şi premier al României (si chiar si viitor presedinte, conform “Capitanului” Traian Basescu – n.m.), Mihai Răzvan Ungureanu, le scuipă fără probleme coji de seminţe în pălăriile cochete. MRU capitalistul de la CC al UTC iubit de americani şi vestici, avea în birou poza cu Hannah Rabinsohn (Ana Pauker) în loc să aibă poza cu Jackie Kennedy sau Marilyn Monroe, de pildă
“Ministrul de Externe Mihai Răzvan Ungureanu şi-a declarat ieri susţinerea pentru portretul Anei Pauker, aşezat lângă biroul său, în cadrul galeriei foştilor miniştri de Externe ai României”
(Sursa: https://www.9am.ro/ )
Marii capitalişti din Vest pretind că-s alergici la ideologia bolşevică mai ceva ca taurul la cârpa toreadorului. Mă anticomuniştilor de operetă, cum se face că Occidentul e plin de bolşevici? De ce în Suedia mucoşii antifa (comunişti la superlativ, adică anarhişti) mişună liniştiţi? Cum a fost posibil ca în minunata grădină capitalistă şi anticomunistă să înflorească Partidul Comunist Italian? Deosebit de simpatic era marchizul Giangiacomo Feltrinelli. Ăsta era patron de editură, aristocrat şi comunist. Păcat că a murit, era interesant să explice după ’89 care-i treaba cu lupta de clasă.
Vesticii şi americanii dansează cu măiestrie când aud diafanele acordurile ale “Internaţionalei”. Marx şi alţi netrebnici zâmbesc aprobator din haznaua iadului când se chiorăsc la puhoiul de melteni care au făcut din New York, cică, epicentru marxist:
Aşa flăcăi, luptaţi cu spor pentru comunism, visul de aur al omenirii!
Ce tupeu, lumea zice că marele capitalist George Soros şi-ar fi lăsat “amprentele” în “Occupy Movement”:
E de presupus ca José Barroso vajnic maoist-leninist, actualmente cavaler capitalist mandatat să apere onoarea coanei UE, nu are nimic împotriva amprentelor soroşiste.
Aşa mă anticomuniştilor de cumetrie, băgaţi-vă boturile în cufureala capitalist-marxist-leninistă apoi schelălăiţi la estici, nu vă lăsaţi! Când obosiţi, puteţi să vă odihniţi în poala frăţiorilor voştri:
5,2 milioane de alegatori au votat pentru ca Traian Basescu sa devina presedinte, in 2009. Peste 8 milioane de romani au votat pentru demiterea lui Traian Basescu in 2012, la Referendumul national din 29 iulie. In ciuda acestui rezultat, Traian Basescu a sustinut ieri seara ca “flacara democratiei a ramas aprinsa” (desi aceasta, de fapt, i s-a stins chiar in propria-i mana – vezi foto mai jos). Tinand cont de faptul ca presedintele nedemisionat s-a inconjurat de agenti anti-Romania din grupul mondial de interese patronat de George Soros, recte Monica Macovei, Mihai Razvan Ungureanu et eiusdem farinae, avandu-l ca vector pe Andrei Plesu si ca motor Grupul pentru Dialog Social infiintat de Silviu Brucan, putem spune ca Traian Basescu a aprins deja lumanarea de pe coliva Romaniei.
October 11th, 2012 
VR 
Posted in 
Tags: 
