[…] O altă constatare este următoarea, deci prima ilegalitate pe care a comis-o domnul Mircea Dinescu este că din cadrul Colegiului CNSAS ca membru încă, accentuez, al acestui Colegiu a răspândit o calomnie cu bunăştiinţă, mizând pe faptul şi pe anticipatul linşaj mediatic şi pe lipsa mea şi a altora de reacţie la această încercare de linşaj mediatic.
Ceea ce pot eu să spun şi să jur cu mâna pe Biblie este că nu există nimic, dar absolut nimic în tot dosarul, toate dosarele mele, nu în tot dosarul de Securitate, care să mă incrimineze, şi că în disperare de cauză acest sinistru personaj a dorit să inverseze rolurile, linşaj mediatic mai întâi, apoi sub presiunea linşajului mediatic presiuni asupra celorlalţi membri ai Colegiului şi cum-necum să reuşească să smulgă o decizie de poliţie politică în ceea ce mă priveşte.
Pentru această crimă, accentuez crimă, intenţie de crimă, de linşaj mediatic, jur pe ceea ce am mai sfânt că nu voi înceta lupta cu acest personaj sinistru până când nu îi voi dovedi toată vinovăţia, nu doar în ceea ce mă priveşte, ci vinovăţia lui în raport cu nenumăraţi oameni nevinovaţi, nenumăraţi oameni vinovaţi pe care i-a inocentat cu bunăştiinţă, şantajul, traficul şi manipularea de documente la care s-a dedat de când este în CNSAS şi celelalte implicări ale lui în ceea ce eu aş numi trădare de ţară, trădarea României, o voi dovedi în instanţă cu documente. […]
Ce mai putem constata? Putem constata… O constatare gravă, gravă, că presa română este sub orice fel de critică, este o presă lamentabilă care ar trebui interzisă pur şi simplu dacă i-au trebuit acestei prese române două săptămâni de la infestarea ei cu o ştire falsă, prin agenţia NewsIn, ea va fi capul şi ţinta mea principală de atac în acest proces pentru că a răspândit prima ştirea, deci i-au trebuit două săptămâni presei române, pentru ca prin Jurnalul Naţional şi cele trei doamne cu ancheta respectivă să facă ceea ce trebuia făcut imediat de a doua zi. Deci dacă miercuri a apărut această ştire calomnioasă, joi toată presa română trebuia să facă această anchetă, să pună mâna pe telefoane, să sune toţi membrii Colegiului CNSAS să infirme sau să confirme ştirea calomnioasă, nu să aştepte două săptămâni, două săptămâni, aceasta este acuzaţia pe care o voi aduce în proces tuturor agenţiilor şi tuturor publicaţiilor româneşti în care eu puteam să mor. Foarte clar! Puteam fi asasinat mediatic şi să nu mai iasă niciodată adevărul la lumină, prin moartea mea fizică.
Deci acuz clar toate aceste agenţii, pe domnul Mircea Dinescu, toţi cei – îi voi nominaliza în dosar – care au dat curs acestei calomnii prin presă şi au depăşit orice fel de măsură la adresa mea, de tentativă de crimă. Au dorit să mă omoare, este a treia tentativă de crimă, deschisă, prima tentativă în anul 1990, când aceiaşi bandă condusă de Nicolae Manolescu şi Mircea Dinescu ca preşedinte al Uniunii Scriitorilor a încercat primul linşaj mediatic când eram în polemică cu Uniunea Scriitorilor, a doua tentativă de crimă şi de omor mineriada din 14 iunie, când am fost bătut cu bestialitate de 30 de mineri în mijlocul Bucureştiului, a treia tentativă de crimă, pe faţă, s-a petrecut acum sub ochii României, ţară membră a Uniunii Europene.
Denunţ această situaţie şi indiferent de rezultatul pe care îl voi obţine în instanţele româneşti voi duce acest proces al meu cu Statul Român şi la CEDO, în Europa, spre a se vedea unde se află ţara noastră şi ce se întâmplă în această ţară europeană, aşa-zis europeană, pentru că nu este europeană, este încă o ţară barbară care continuă să-şi terorizeze cetăţenii şi aceiaşi 19 milioane de nemembri de partid care erau în 1989 la Revoluţie au plecat din această ţară la muncă sau sunt în această ţară într-o situaţie nefericită de muritori de foame, aceiaşi 4 milioane de membri PCR, nu toţi, fireşte, că nu toţi au acces la situaţii privilegiate, dar aceiaşi 4 milioane, din rândul lor s-au recrutat, noua aristocraţie financiară-economică-socială a României, noua burghezie privilegiată, păturile superpuse care sug, asupresc şi batjocoresc acest popor.
Intre stiri “quality” marca EvZ, gen Aşa ceva n-aţi văzut niciodată: Fata cu sâni gigantici si Cat de bine se pricepe la oral Kim Kardashian s-a strecurat, ca un elefant la degustat, si maestrul Andrei Plesu, intr-o Oda adusa “Marelui Carmaci” de un ziarist care nu parea sa scrie articole la comanda, cum este cel pe care il semneaza despre “Inteleptul Andrei Plesu” (foto). Nu stiu daca Silviu Sergiu a citit “Divanul sau galceava inteleptului cu lumea” sau doar l-a luminat Dumnezeu ca pe un biet pacatos ca sa graiasca si gura lui un adevar, caci titlul l-a nimerit, daca ne gandim la mai populara vorba “Galceava dracului cu lumea” transpusa pe larg si de un discipol de-al maestrului Andrei Plesu in lucrarea “Gâlceava dracului cu lumea: mic tratat de demonologie aplicată“.
“Am o umbră de emoţie, în sensul că mă îngrijorează ca nu cumva să faceţi un ziar prost. Ca nu cumva, după ce s-a făcut atâta agitaţie că m-am întors, în sensul că nu mai sunt certat cu voi şi colaborez cu voi, dau un text, mai dau un sfat, m-am implicat în noua formulă a ziarului, să iasă prost. Dar am emoţii pentru că, la un moment dat, unii cititori or să spună: “S-a întors Cristoiu. Şi unde se vede?””, se intreba, intemeiat, maestrul Ion Cristoiu nu cu mult timp in urma, intr-un interviu publicat la reintoarcerea sa la Evenimentul Zilei. Intr-adevar: “Unde se vede?”. HR Patapievici, prin gurita ca o pruna uscata a aghiotanului sau, M. Mihaies, se revolta pe vremuri de “vecinatatile respingatoare” de la ziarul Ziua. Astazi, V. Tismaneanu nu are nici o jena in a se exprima alaturi de Ion Cristoiu, de la aceeasi tribuna eteroclita, desi acesta afirma urmatoarele despre “opera” sa – “inutilul si imoralul” “Raport Final” – si cacealmaua condamnarii comunismului: “Manifestarea PRM din Parlament a fost o reactie fireasca – spun eu – la marsavia din Raport, prin care C.V. Tudor e acuzat de crimele si abuzurile comunismului. Traian Basescu si-a asumat public Raportul. Comitand astfel un abuz ticalos. Pentru ca abuz ticalos e sa-ti asumi un Document in care un om politic adversar e acuzat de a fi partas la crimele si abuzurile comunismului.” Tot maestrul Cristoiu afirma despre Liiceanu ca este “un mutant” iar despre periatul Evenimentului Zilei de azi, dl Plesu, avea, pe cand conducea Cotidianul, aceeasi parere ca si criticatul si eliminatul Iliesiu, cel din “lumea a treia”, sau colegul de scoala al “inteleptului”: Andrei Plesu, Marea Pacaleala. Un fost coleg de facultate al filosofului inchipuit dezvaluie fata murdara a secretarului UTC si UASCR de la Arte Plastice si organizator de grupa PCR, nimeni altul decat Andrei Plesu, rector NEC si membru GDS.
Si totusi, azi, citim in Evenimentul Zilei cuvinte care fac sa paleasca pana si articolele lui Vladimir Tismaneanu din “Convingeri comuniste” sau “Scanteia tineretului”: “Dacă Andrei Pleşu ar fi săvârşit fapte abominabile înainte de ’89, dacă viitorul va scoate la iveală greşeli impardonabile, singurul care-l poate judeca şi, eventual, ierta, este doar Andrei Pleşu”. Ce nu i s-a permis, iata, lui Ceausescu si tuturor celor executati in ticalosul “Raport Tismaneanu”, ii este permis numai lui, “inteleptului” Plesu. Conform organului de presa girat de maestrul Cristoiu numai Plesu poate sa se ierte pe “El”. Plesu este, asadar, mai presus de Dumnezeu; este Ayatollahul si propriul (sau propria?) lui Budha! A, m-am prins: el este ingerul – a si scris “despre ingeri”, adica despre el, nu? -, dar e chiar ingerul cazut, de-asta nici Dumnezeu nu-l poate ierta. Bravo, Sergiu Silviu!
Bine, bine, dar pe sotia lui, Catrinel Plesu, informatoare DIE si directoare ICR, noi avem voie sa o iertam? Caci, din ratiuni umanitare, ce tin de ziua de 1 Martie si doza noastra de iertare, iata, am amanat pana maine dezvaluirile CNSAS pe care le vom publica, de altfel, la cererea ei: “Da, o mizerie de viata! Lucrurile astea trebuie sa apara, ca document.”
UPDATE: Hai c-o mai iertam putin, daca ne da voie si Silviu Sergiu…
*
Si unRemember de la Tismaneanu: “Unul dintre protejatii lui Florescu – redactor-sef la Scinteia Tineretului si la revista lunara Tinarul Leninist, precum si membru al Biroului CC al UTC in perioda cind prim-secretar era Ion Iliescu, de care a fost foarte apropiat – a fost Ion Cristoiu, mai intii redactor-sef adjunct la Viata Studenteasca, apoi redactor-sef adjunct la Scinteia Tineretului si responsabil al publicatiei SLAST in care, pe linga unele contributii onorabile, au aparut si texte ignobile de orientare pronuntat national-stalinista, inclusiv unele cu tendinte neechivoc sovine.” (Revansa rinocerilor: Cine a fost Eugen Florescu?)
Si alte aminitiri via bloggerul Tismaneanu: “O simpla cautare pe Internet arata ca, din pacate, Romania nu a produs multi istorici ai comunismului recunoscuti si dincolo de cercul de cititori ai tabloidelor de istorie ilustrata produse de Cristoiu.”
sau “Cu excepţia cameleonică a lui Ion Cristoiu şi a unor nostalgici de la mormântului soţilor Ceauşescu, nimeni nu se revendică de la comunism şi nimeni nu îşi declară ferm şi sincer vreo convingere comunistă.” (Pe cine deranjeaza condamnarea comunismului?)
Si un PS de la Dorin Tudoran: “Mă gândesc la coincidenţa că dl Cristoiu este printre cei care l-au debutat pe dl Tismăneanu și i-au sprijinit începuturile publicistice şi-mi spun că oricât de mare ar fi detour-ul, marile spirite se regăsesc.”
Omul si Cetatea: “Iată că a trecut aproape un an, de când nu am mai scris nimic pe blog! Nu ştiu dacă a fost o tăcere deliberată sau nu. Poate că, totuşi, deliberată, determinată de convingerea că lumea asta a blogărilor e, de fapt, o multiplicare a monologurilor, prin care fiecare îşi defulează frustările. Nu există practic dialog, comunicare – e mai mult un sport individual. Nu ştiu dacă ajută pe cineva ceea ce scriu sau dacă supără şi de ce! Pe de altă parte, s-ar putea ca această tăcere să nu fie deliberată, ci impusă de lipsa mijloacelor adecvate de înţelegere (analiză- sinteză) a ceea ce se întâmplă acum în ţară şi în lume. Majoritatea celor citite de mine, cu privire la cele ce s-au întâmplat în anul care a trecut sunt interpretări fie partizane, care exclud dintru început orice urmă de dialog, fie unilaterale, adică sunt analize făcute din diverse puncte de vedere – „ştiinţifice” pot spune – care nu îşi declară unilateralitatea, pentru o deschidere reală spre dialog. Aproape fiecare blogăr „serios” din România vrea să fie un doctrinar, un început, fie că e naţionalist, fie globalist/inter-naţionalist, sau măcar să dezvăluie ceva ce nu e cunoscut de nimeni.
Sunt apoi asocieri bizare, între teologii de bibliografie, declaraţi de dreapta, şi cominternişti, care te pun într-o situaţie morală, dacă nu şi teoretică, cel puţin stânjenitoare. Apoi, modul de a discuta realităţile politice – cele ce se întâmplă în ţară şi în lume – aminteşte, cu rare excepţii, de avancronicile şi cronicile meciurilor de fotbal, fără să atingă însă nivelul unui Fănuş Neagu sau a unui Ioan Chirilă. Golănia pătrunde peste tot, simulând chiar eleganţa gesturilor. Din ce am văzut până acum, sunt puţine bloguri care au depăşit lupta de clasă (care, de data asta, s-a terminat, n-aşa?, cum spunea Brucan, cu victoria capitalului) şi mă întreb cu cine vor mai lupta cei din presa din România, apoi blogării dacă, biologic, generaţia care a trăit în comunism va dispare; probabil că vor păstra unul în viaţă, din această generaţie, un fel de mumie a lui Lenin, ca duşman al poporului, de care să se delimiteze toţi, ca să vadă noul stăpân cât de credincioasă e sluga. O analiză a perioadei comuniste trebuie făcută, neîndoielnic, dar cu observaţia că vechii cominternişti s-au transformat în oameni de dreapta – Noua filosofie, în Franţa -, încă din anii ’70- ’80, că troţkiştii au devenit neo-conservatori în S.U.A., ocupând de multă vreme posturile de comandă în vederea aşa-zisei schimbări, ce urma să vină. Să fi dorit ei şi urmaşii lor să scape de vreo răspundere?! Mă îndoiesc! Noile poziţii ocupate sunt, de fapt, cele vechi, cu etichete schimbate, din care sunt propovăduite alte religii politice sau poate, acum, economice, în vederea dominaţiei.
Încep această mică aventură în neant, postând un text din Mihai Eminescu, care mi se pare încă actual. Îi rog pe cititori- singurii care pot transforma neantul în viaţă, să facă înlocuiri de cuvinte şi situaţii, pentru a vedea actualitatea textului, ca de exemplu să înlocuiască internaţionalism cu globalism, punându-şi în acelaşi timp întrebarea cât de deschisă poate fi societatea deschisă sau care este închiderea acestei societăţi? Şi mai ales, cine şi cum deschide societatea şi faţă de ce?”
Nu ratati, in curand, aici: Catrinel PLESU, o informatoare cu staif recomandata pentru incadrare imediata dupa finalizarea studiilor in “CORABIA”, i.e. MAREA BRITANIE
Primul congres al Erdélyi Magyar Néppárt – formatiunea extremistilor maghiari ai lui Laszlo Tokes intregistrata ilegal sub numele de Partidul Popular al Maghiarilor din Transilvania (PPMT).
Miercurea Ciuc, sambata, 25 februarie. Intra in sala autonomistul Laszlo Tokes insotit de ambasadorul inca neexpulzat al Ungariei, Oskar Fuzes, care se aseaza apoi in primul rand, alaturi de extremistul Toro Tibor si agentul maghiar sub acoperire diplomatica Nemeth Zsolt. Apare si budapesteanul Szavay Istvan, deputat al partidului de extremă dreapta Jobbik. O unguroaica zgribulita intoneaza imnul secuilor ratacitori.
Ora 11. Tokes deschide lucrarile cu cateva declaratii incendiare, specifice militantului separatist inca liber – autonomie, coruptia Bucurestiului si a UDMR, independenta “transilvanenilor”, “interdictia de intrare in Ardeal” a unor si altora, bla, bla, bla.
Ora 12.15. Mesajul premierului Ungariei, Viktor Orban: “Vă salut, din inimă, de la Budapesta. Astăzi s-au adunat oamenii cu care ne cunoaştem demult şi cu care avem vise mari neîmplinite, cum ar fi autonomia, cum ar fi această cetăţenie dublă valabilă în tot Bazinul Carpatic şi în toată lumea sau Planul Miko. (…) Vă rog să-mi permiteţi ca în numele Guvernului Ungariei să vă salut, să vă doresc să faceţi faţă în această viaţă politică. (…) Vă doresc să rămânem camarazi buni şi să vă îndepliniţi obiectivele”. Bla, bla. bla. Vorbesc alti neppartieni despre visurile orbaniene. Se voteaza. Tineri in tinuta secuiasca strang voturile. Iese presedinte extremistul Toro Tibor, care milita in trecut si pentru independenta “kosovarilor” amenintand romanii cu “un Kosovo in Ardeal”. Pauza de masa si schimburi de plicuri.
Ora 17.19. La tribuna Congresului pentru Autonomia Transilvaniei urca singurul ungur sub acoperire de roman din sala, nimeni altul decat Mircea Toma, activistul Soros pentru casatoriile intre homosexuali, asfaltarea plajei de la Vama Veche si “salvarea” Rosiei Montana, descris astfel de neppardisti:
“Mircea Toma, az Active Watch médiafigyelő ügynökség elnöke kijelentette: a közeljövőben olyan többpárti egyezmény aláírását kezdeményezik, ami elítéli a választási csalásokat illetve az etnikai alapon feszültséget keltő politikai diskurzust. A közismert újságíró szerint „rendkívűl nehéz” választási év elébe nézünk, és a romániaiak tömegei drámai módon ábrándultak ki a politikából. Éppen ezért, az országnak új politikai szereplőkre, hiteles személyekre van szüksége.” Civil, civil dar sustine cu febrilitate politicianista ca “asteapta cu nerabdare un nou an electoral” pentru ca “este nevoie de noi actori politici” si de “o persoana credibila” in fruntea tarii. Chestii care tin, nu-i asa?, de “societatea civila”…
Discursul lui Mircea Toma se incheie in “aplauzele frenetice” ale audientei – zárta beszédét sűrű taps közepette -, pe linia directiilor trasate de Laszlo Tokes: “Vă încurajez la luptă pentru o nouă formă de autonomie, la lupta pentru realizarea unui Ardeal autonom, liber de corupție!“
Imediat dupa activistul Rosia Montana vorbeste preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc (CNS), Izsak Balazs, care cere crearea unei “ţări-mamă” a maghiarilor în interiorul graniţelor României, dupa proiectul Budapestei, enuntat prima oara de Nemeth Zsolt si preluat apoi de UDMR pentru a fi transferat acum PPMT-ului. Itsak: “Când am auzit că PPMT îşi ţine primul congres la Miercurea Ciuc, mi-am spus că secuimea s-a reinventat. Ţinutul Secuiesc, după schimbările din ultimii 22 de ani, s-a reinventat şi el îşi va primi locul pe care îl merită. Dacă sarcina noastră este să obţinem autonomia Ţinutului Secuiesc, la fel avem sarcina să facem o ţară mamă internă pentru maghiarii din România. CNS nu va avea un singur partener fidel, doar PCM, ci şi PPMT. Am încredere că vom putea colabora cu ceilalţi pentru ca maghiara să devină limbă oficială regională, cum a fost în Statutul Naţional al Secuilor”.
La conferinta de presa de final, vicepresedintele partidului extremistilor, Szilágyi Zsolt, responsabil cu politica națională și externă, a tinut sa sublinieze ca “Principiile autonomiste sunt purtate și în lupta pentru Roșia Montană“. Conform Neppart.eu: “Az autonomista elveket valló politikai alakulat folytatja harcát Verespatakért. Szilágyi Zsolt emlékeztetett arra, hogy a bányászatban használatos ciántechnológiák betiltását Tőkés László, az Erdélyi Magyar Néppárt védnöke Áder János fideszes parlamenti képviselővel közösen kérvényezte”. Szilágyi Zsolt a amintit că Tőkés László susținătorul Partidului Popular Maghiar împreună cu Áder János deputat parlamentar FIDESZ au susținut interzicerea mineritului cu cianuri. Pam-pam.
Noile dezbateri publicistice pe tema Ion Mihai Pacepa – agent sovietic, care observam ca provoaca interes atat in spatiul public cat si in mediile specializate – si aici luam nota de un articol aparut in cel mai recent numar al revistei “Vitralii” a veteranilor SRI: “Larry Watts dixit. Dezinformarea şi manipularea factorilor de decizie” – ne fac sa revenim asupra acestui subiect in cadrul seriei “National-stalinistul” Larry Watts si schreib-kampful lui Tismaneanu. Dupa ce am publicat si un interviu cu istoricul Liviu Taranu, cercetator CNSAS, autorul lucrarii “Ion Mihai Pacepa in Dosarele Securitatii. 1978-1980”, (Editura Enciclopedica, 2009), in care si acesta confirma faptul ca fostul adjunct DIE “nu a fost agent CIA”, constam ca in acest moment se remarca practic doua fronturi distincte: unul stiintific, reprezentat de istoricul american Larry Watts, autorul volumului Fereste-ma, Doamne, de prieteni. Razboiul clandestin al blocului sovietic cu Romania, si unul ideologic de tip cominformist, reprezentat de politologul Vladimir Tismaneanu, nascut in orasul Stalin, transferat in Maryland, refuzat la Universitatea Georgetown si in prezent blogger pe platforma Contributors.
In mod curios, pentru neprofesionisti, “tezele” enuntate de dl Tismaneanu intr-un articol aparut anul trecut cu titlul Clarificari necesare: Watts, Pacepa si problema “tradarii” se regasesc in mai multe atacuri ulterioare la adresa cartii istoricului american, publicate pe Contributors si in revista “22” a GDS, si par sa se imbine astazi cu opiniile unei anumite parti a rezervistilor fostei Securitati, exprimate in publicatia veteranilor SRI. Ca atare, consideram necesar sa analizam fondul directivelor de baza trasate de Vladimir Tismaneanu in articolul numit. Una cate una:
Tismaneanu dixit: “Discutia despre noua carte a istoricului Larry Watts pare sa alunece intr-o suita de rechizitorii inversunate impotriva generalului Ion Mihai Pacepa, pentru ca, rupand dramatic in 1978 cu dictatura comunista, ar fi “tradat tara”. Nu cred, totusi, ca finalitatea cartii lui Larry Watts se reduce la acest nivel. Dar, chiar si admitand ca lucrurile ar sta astfel, sunt cateva elemente ce trebuie precizate. Mai suntem unii care stim cum a fost amenintat cu moartea profesorul Vlad Georgescu, directorul Departamentului Romanesc al postului de radio “Europa Libera” pentru a-l “convinge” sa nu transmita ca serial “Orizonturile rosii”.”
Este o evidenta ca celelalte servicii secrete ale Pactului de la Varşovia au avut tot interesul în legitimarea afirmatiilor lui Pacepa – de fapt, ale Moscovei – acuzaţii vădit false, ameninţând cu represalii teribile împotriva postului Radio Europa Liberă şi a personalului acestuia în cazul în care le-ar difuza. Cum altfel sa le faci mai credibile? Prezumţia firească a fost că ameninţările provin de la Bucureşti, mai degrabă decât la Moscova, Budapesta, etc. Este o banalitate speculata abil de serviciile speciale din trena URSS care luasera ca tinta Romania: orice atac asupra oricarui angajat roman ar fi fost in primul rand atribuit Securitatii şi regimului Ceauşescu. Angajatii sectiei Române de la Radio Europa Liberă – cel puţin cei care nu lucrau pentru serviciile sovietice din subordine – si-au facut jocul corect, in tandem, atât timp cât si restul Pactului de la Varşovia a fost interesat în discreditarea României în Occident.
Tismaneanu dixit: “A platit Vlad Georgescu cu viata acea decizie? Ne putem ingadui sa tratam o asemenea ipoteza drept fantasmagorica?”
“Uciderea cu Radu” a lui Vlad Georgescu, asa-zisa iradiere de catre Securitate, susţinuta de către Pacepa si repetata cu obstinatie de Tismaneanu si ai lui, este o inventie absoluta, nedovedita de catre nici un organ de ancheta responsabil, cum ar fi cele americane si vest-germane. Singura dovada palpabila pentru care poate fi invinovatita Securitatea de un act de violenţă împotriva personalului RFE înainte de 1980 este chiar ordinul dat de Pacepa pentru a comanda atacul la adresa Monicai Lovinescu. Existenţa infamului “aparat Radu” – despre care Pacepa a batut campii timp de două decenii – s-a dovedit a fi o fantezie totala. Doar foarte recent, intr-o încercare ruşinoasa de reabilitare a lui Pacepa, Tismaneanu si ai lui – respectiv chiar Pacepa-omul invizibil, in cartea de povesti a Luciei Hossu Longin, “Spate in spate cu Ion Mihai Pacepa“, editura Humanitas (cum altfel?!), pag 81-82 – au inceput sa schimbe povestea, spunând că “alţii l-au interpretat ca pe un aparat”, dar că de fapt era vorba de o otrăvire cu o substanta chimică care iradiaza ca şi în cazul de Litvenenko, Markov şi Kostov. Asta ar fi plauzibil doar în cazul în care s-ar fi detectat macar cele mai mici urme ale unei “otravi iradiante” în timpul diferitelor examinări intreprinse in cazul regretatului Vlad Georgescu. Dar nu s-a găsit nici macar o urma de folosire a unor astfel de otrăvuri, în cazul lui Georgescu, si nici unul dintre simptomele similare altor cazuri de otravire cu substante chimice iradiante. De fapt, simptomele Vlad Georgescu au fost absolut identice cu cele care apar natural la bolnavii de cancer, în timp ce Litvenenko şi Markov au murit, evident, din cauze deloc naturale. Oricat de dureros ar fi pentru dl Tismăneanu şi cei care cred – asemenea lui – ca Vlad Georgescu a murit iradiat, se putea foarte bine ca acesta sa fi murit din cauze naturale, care nu pot fi imputate nici lui Ceauşescu, nici regimului comunist sau odioasei Securitati române din care a facut parte si tovarasul sau de azi, Ion Mihai Pacepa (declarat agent al politiei politice comuniste de CNSAS).
Tismaneanu dixit: “Cartea lui Pacepa nu se ocupa doar de actiunile Securitatii externe in Vest, nu este doar o dezvaluire a mizeriei morale a “celui mai iubit fiu”, a “savantei de renume mondial”, a “delfinului” Nicu Ceausescu si a mamelucilor lor (Manea Manescu, Stefan Andrei etc), dar si o suita de revelatii demistificatoare privind rolul lui NC, ca exponent al intereselor Blocului Sovietic, in Lumea a Treia, in randul “miscarilor de eliberare nationala”, inclusiv PLO”. – ie OEP – Organizatie pentru Eliberarea Palestinei – nn.
Au trebuit sa treaca doua decenii de la lovitura de stat din decembrie 1989, pentru a afla, in sfarsit, dintr-o lucrare de specialitate, cum este cea a lui Larry Watts, ca “revelatiile demistificatoare” in ce priveste rolul Romaniei de “cal troian” al URSS si alegatiile privind mercenariatul nostru in tarile in curs de dezvoltare si in relatiile cu OEP, sunt complet demonstrabil false. Sa intretii o astfel de propaganda cand dovezile sunt deja disponibile inclusiv pentru publicul larg este o atitudine care contravine spiritului stiintific si care ar trebui sa ridice cel putin niste sprancene in conducerea Universitatii din Maryland. In ce priveste afirmatiile despre actiunile anti-israeliene, aflam azi din documentele existente, in care se gasesc citatele unor oficiali ca Golda Meir, Moshe Dayan, Ariel Sharon, Menahem Begin, Shimon Peres si Iosif Govrin, ca Romania a jucat cu adevarat un rol pozitiv in Orientul Mijlociu, in timpul Razboiului Rece. Oricare dintre declaratiile despre Romania ale celor numiti – notate una cate una de Watts – arunca direct la cos afirmatiile hazardate si lipsite de orice baza reala ale unui Pacepa sau… Tismaneanu. In duet dansant, ambii nu fac decat sa-si mareasca la patrat doza de ridicol. Ma intreb foarte serios daca lumea academica din Statele Unite este la curent cu blogarismele de amator care sfideaza realitatea ale dlui Tismaneanu.
Tismaneanu dixit: ““Orizonturi rosii” a fost descrisa de Michael Ledeen, consilier pe probleme de terorism in timpul Admnistratiei Reagan in acesti termeni: “His first book, ‘Red Horizons’, is indubitably the most brilliant portrait of a Communist regime I’ve ever read.””
Si, asa cum am mai spus-o, specialistul de la New York Times pe problemele Europei Rasaritene, jurnalistul David Binder, un apropiat al fostului sef al CIA si presedinte american George Bush Sr, a scris negru pe alb in NYT ca Pacepa este “Curva Fericita a comertului cu spionaj” si ca nici una dintre acuzatiile principale din “Orizonturi Rosii” nu este plauzibila. Michael Ledeen, oricum, la data la care a devenit consultant al Administratiei Reagen nu era un specialist pe Europa de Est ci un jurnalist specializat pe contraterorism. Iar acuzatiile lui Pacepa privind implicarea Romaniei in terorismul international impotriva Statelor Unite si ale Israelului – conjugate cu dezinformarea strategica a sovieticilor de la acea vreme – ii veneam manusa pe linia politicilor noi administratii. In schimb, David Binder publica, repet, in New York Times: “The changes – in povestile lui Pacepa -, according to the State Department and counterintelligence officers who have debriefed him, have cast doubt on his veracity”. “Schimbările din povestile lui Pacepa, conform Departamentului de Stat şi ofiţerilor de contrainformaţii care l-au anchetat, au nascut îndoieli cu privire la veridicitatea acestuia”.
Tismaneanu dixit: “In plus, Ion Mihai Pacepa a mai publicat si alte carti, inclusiv “Mostenirea Kremlinului” si “Cartea Neagra a Securitatii”, despre prezenta toxica a urmasilor acelei institutii, deloc patriotica si consecvent criminala, in Romania de azi. Sa ne mire atacurile actuale?”
Daca vorbim despre bibliografii, este de (re)remarcat ca dl Tismaneanu a considerat fonfleul lui Pacepa din 2010 despre asasinarea lui Kennedy – volum publicat in romaneste si de Sorin Rosca Stanescu la Editura “Ziua” si laudat de Dan Pavel si Bogdan Chirieac (!) la lansarea de la Gaudeamus – drept “fascinant”. Dupa cum am scris in articolul publicat de Ziaristi Online cu titlul Pacepa-KGB vazut de Tismaneanu si de CIA. Dennis Deletant despre Larry Watts si cartea sa, “un studiu original si provocator”, CIA a considerat cartea lui Pacepa drept o poveste de adormit copiii. Cercetatorul Marius Mioc remarca: “Pe saitul Agenţiei Centrale de Investigaţii americane, Hayden B. Peake publică diferite recenzii la cărţi legate de domeniul spionajului şi contraspionajului, în cadrul rubricii “The Intelligence Officer’s Bookshelf” (raftul cu cărţi al ofiţerului de informaţii). În revista “Studies in Intelligence” (studii despre activitatea de informaţii), vol. 52, nr. 2/2008, care se găseşte pe saitul CIA găsim şi o recenzie a cărţii lui Ion Mihai Pacepa – Programmed to Kill: Lee Harvey Oswald, the Soviet KGB, and the Kennedy Assassination – The Training of a Dedicated Agent (Chicago: Ivan R. Dee, 2007), 349 pag. (Programat să ucidă: Lee Harvey Oswald, KGB-ul sovietic şi asasinarea lui Kennedy). Respectiva carte a fost tipărită şi în româneşte, la editura “Ziua”.” Specialistul CIA considera ca explicaţia lui Pacepa despre asasinarea lui Kennedy, “este neverosimilă. Pacepa nu uneşte punctele ci adaugă altele noi”. “A health warning is warranted.” – “Un avertisment de sanatate este necesar”, incheie Hayden B. Peake. Ce spune, in schimb, “specialistul” Tismaneanu pe contracoperta lui Pacepa: “This is a fascinating and provocative book that will definitely change our understanding of one of the 20th century’s most disturbing and puzzling episodes.”. Pam-pam.
Tismaneanu dixit: “Nu stiu ce a declarat dl George Maior la lansarea cartii. Nu puteam anticipa in textul meu spusele sale, nu le discut aici. Nu sunt ubicuu, nu pot fi in acelasi timp la Washington si la Bucuresti.”
Tismaneanu dixit: “Exista textul “Raportului Final” care spune limpede ca Ion Mihai Pacepa, dupa ramanerea in Occident, a avut un rol important in demascarea actiunilor regimului comunist din Romania.”
Extraordinar: Bloggerul Tismaneanu il citeaza pe profesorul Tismaneanu. Iata ca este, pana la urma, ubicuu, cel putin in teleportare “stiintifica”. Cine oare, in Raportul Tismaneanu a insistat ca Pacepa sa devina “erou national” daca nu chiar “profesorul” Tismaneanu?
Tismaneanu dixit: “Este documentul pe baza caruia seful statului a condamnat regimul comunist din Romania drept ilegitim si criminal. Banuiesc ca nici dl Maior, nici alti cercetatori seriosi nu contesta impactul “Orizonturilor rosii” la acel ceas istoric. Ceea ce l-a scos din minti pe Ceausescu si continua sa-i exaspereze pe unii comunostalgici, (sic) este ca Ion Mihai Pacepa a demonstrat natura ambivalenta a relatiilor lui Ceausescu cu Kremlinul, a zdruncinat un mit plasmuit cu mari eforturi de propaganda regimului de la Bucuresti, anume cel al “marelui rezistent antisovietic” de la Bucuresti. Am scris acest lucru in cartea mea “Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc” (trad. rom. de Cristina Petrescu si Dragos Petrescu, Polirom, 2005, p. 256). N-am niciun motiv sa-mi schimb punctul de vedere.”
Bun, deci ambasadorul George Maior o spune destul de serios vizavi de mult-aclamatul produs la trei maini “Orizonturi rosii” ca acesta contine “mult neadevar, minciuna si propaganda”. Cu cuvintele dlui Tismaneanu, carevasazica “contesta impactul”. Hmm… Nu prea e “cercetator serios” asadar, dl Maior… Dar hai sa intelegem mai bine ce vrea Tismaneanu cu “Raportul” sau “final”, care si-a schimbat pana acum versiunile “finale” de vreo trei-patru ori: dl Tismaneanu va continua sa sustina asadar ca Ceausescu a fost un “cal troian” al rusilor indiferent de cate dovezi zdrobitoare vor mai iesi la iveala din arhivele SUA si ale Rusiei, ale Germaniei, Poloniei, Ungariei, Cehiei si Slovaciei, Bulgariei si, nu in ultimul rand, cele de care vorbea dl George Maior?! Si chestia asta cu povestea lui Tismaneanu despre Ceausescu si “calul troian” nu va seamana cam mult cu cea a lui Rogozin despre Basescu si “calul Traian”? 🙂 In tot cazul, ca sa revenim la statura academica a dlui Tismaneanu: domnule profesor refuzat la Georgetown, stiti, pamantul nu sta pe spinarea a patru elefanti…
Tismaneanu dixit: ““Eroul intre eroi” era de fapt un colaborator, uneori irascibil si imprevizibil, al Moscovei. Venirea la putere a lui Gorbaciov l-a transformat pe Ceausescu intr-un pion inutil, chiar stanjenitor. Moscova nu mai avea nevoie de acest “maverick”, Occidentul il dispretuia profund.”
Da, Pacepa a fost foarte eficace în repetarea şi confirmarea minciunilor generate de Kremlin si “mama-Rusie” că România şi românii au fost trădători, nespalati, nesiguri, neseriosi si in general, niste indivizi in care e bine sa nu te încrezi niciodata. O linie pe care dl Tismăneanu o intaraste si azi.
Tismaneanu dixit: “Iar romanii se saturasera pana peste cap de cozi pentru salam cu soia, nechezol, tacamuri si gheare.”
Oh, da! In sfarsit un rand cu care sunt de acord. Si nu numai eu. Chiar si tovarasul si vecinul lui din Primaverii, Petre Roman, a afirmat ca din cauza foametei a fost obligat pe vremea lui Ceausescu sa… mearga la vanatoare! Ca noi toti de altfel, unii vanam si gateam “adidasi de porc”, altii, mistreti la tava.
Tismaneanu dixit: “Majoritatea coplesitoare a cetatenilor Romaniei nu mai puteau (sic – corect “putea”) suporta circul umilitor al comunismului dinastic. Nu sovieticii i-au mobilizat pe minerii din Valea Jiului, in august 1977, sa declanseze revolta anticomunista. Nu sovieticii i-au determinat pe muncitorii din Brasov sa protesteze, in noiembrie 1987, impotriva dictaturii comuniste.”
Chiar sa se fi dus Ceausescu de nebun in mijlocul minerilor daca acestia i-ar fi vrut gatul lui de comunist? Dincolo de anticomunismul unora dintre participanti, in ce priveste revolta de la Brasov, conform dezvaluirilor facute chiar de Stejarel Olaru si Georg Herbstrit, persoane agreate de Tismaneanu, in noiembrie 1987 agentii STASI invadasera Brasovul. Agentii est-germani erau membri ai Partidul Comunist din RDG si STASI, ca toate celalalte servicii secrete din tarile Pactului de la Varsovia – cu exceptia Romaniei – se subordona direct KGB-ului. Deci?…
Tismaneanu dixit: “Trucul securist traditional era sa-i acuze, automat si aprioric, pe criticii lui Ceausescu ca “servesc interesele rusilor”.”
Acum chiar ca bloggerul post-comunist devine confuz. Dl Tismaneanu sustine in atacurile sale la adresa profesorului Watts ca a devenit nativ (“gone native”), ca este un “national-stalinist” si chiar un “national securist” roman, respectiv, iata, un “securist traditionalist”. Intelegem ca dl Tismaneanu se simte amenintat de profesorul Watts, cel putin la nivel de studii si dovezi stiintifice vs agitprop de tip cominformist. Are si de ce. Dar mai observam cum, in agitatia sa ubicua dintr-o caldare in alta, iar are cate o “slip of the tongue” – o alunecare a limbii, respectiv a mintii. Cum termenul de “gone native” – ce inseamna mai curand in limbaj diplomatic si de spionaj ca a pactizat cu inamicul, in acest caz cu romanii -, are intelesul ca dl Watts s-a “romanizat” trebuie sa intelegem ca atare si ca romanii sunt, cu totii, niste “national-stalinisti” si “national-securisti” (in ce ma priveste prefer “securist-traditionalist”). Pai conform lui Marx si Engels suntem “nascuti contrarevolutionari”!
Romanii – dupa cum ne aminteste (tot) Larry Watts intr-un articol din Magazin Istoric, erau considerati in “Rapoartele” lui Marx si Engels drept „purtători standard ai contrarevoluţiei şi au să rămână astfel până la completa lor extirpare sau pierdere a caracterului naţional“, pentru că „întreaga lor existenţă era ea însăşi un protest contra unei mari revoluţii istorice“.
Hotarat lucru, dl Tismaneanu trebuie sa se decida ce suntem noi, romanii, mai exact: ori national-stalinisti-securisti-traditionalisti – si noi si dl Watts – ori contrarevolutionari. Ca in ambele cazuri, oricum, observam ca demersul “rapoartelor finale” pare sa ne fie acelasi: “completa extirpare sau pierdere a caracterului naţional“. Si totusi, protestul romanesc fata de “marea revolutie” bolsevica se manifesta si azi, in ciuda lui Marx, Engels si Tismaneanu. Acum si cu sprijin aliat american, “gone native” pentru Romania si adevarul istoric.
trimisa de dl Bata Marianov, fost coleg de facultate şi de an al d-lui Andrei Pleşu
(Facultatea de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, anii 1966-1971)
Către Sorin Ilieşiu, membru (exclus) al Grupului pentru Dialog Social,
Frankfurt pe Main, 8 februarie 2012
Marea păcăleală
“Intr-adevăr, s-au înregistrat până acum foarte multe, chiar prea multe acte de indisciplină în institutul nostru şi aşa ceva a fost posibil numai pentru faptul că pregătirea noastră ideologică a avut mari deficienţe… Dar aşa ceva nu se va mai repeta în viitor!” – Andrei Plesu
Dragă Sorine, am aflat despre recentele tale luări de poziţie în legătură cu situaţia din România, în incitante emisiuni la televiziune. Le-am aflat prin internet şi alte medii electronice, dar şi din relatările prietenilor din ţară şi exil. Era vorba (cum ar putea fi altfel?) despre personaje controversate ale perioadei postdecembriste, implicate în evenimentele recente. Am tras concluzia că situaţia se clatină rău de tot şi că, în sfârşit, românii nu se vor mai lăsa multă vreme “aburiţi”… (…)
Cu toate reticienţele pe care le-am păstrat în faţa tinereţii oportuniste a lui Andrei Pleşu (atributul de oportunist e cel mai blând), totuşi m-am bucurat pentru evoluţia sa ulterioară. O apreciam ca fiind o schimbare pozitivă şi destul de “iluminată”. În decursul acestor 22 de ani de “tranziţie” în care, de fapt, nici nu ne-am mai văzut, am vorbit de câteva ori la telefon, scriindu-i şi câteva scrisori– la care, bine înţeles nici nu mi-a răspuns. Sentimentele mele faţă de el, cu toate bunele mele intenţii, au fluctuat incert. Spre deosebire de tine, eu nu i-am cerut nici un fel de “socoteală” asupra biografiei sale; deci, nici nu a trebuit să-mi răspundă atăt de sever cum a făcut-o cu tine: “N-am a-ţi da socoteală…!” De fapt, într-un fel, omul are dreptate: el crede că evoluţia lui a fost una dreaptă şi luminoasă, din moment ce toată lumea îl laudă (sau l-a lăudat, până nu de mult). În acest caz, are dreptul să se mire de ce vin unii să-l tragă de mâneca cu fel de fel de întrebări: “Ce treabă are “x” sau “y” să se amestece în biografia mea?”, îşi va spune dumnealui. Numai că situaţia se poate schimba total în cazul în care cel în cauză s-a expus public aşa de intens cum a făcut-o el. Dacă cineva îşi arogă hedonic şi fără reticienţe postura de creator de opinie şi pe cea de purtător de cuvânt al conştiinţei neamului, se poate aştepta şi la faptul ca cineva, cândva, să-l întrebe de una sau de alta… (…)
În ce mă priveşte, până acum, n-am spus mare lucru împotriva lui — de fapt, aproape nimic (cu excepţia acelei scrisori în legătură cu bombardarea Serbiei, cînd el era ministru de externe). (…)
Faţa lumii se schimbă puternic, nici cea a României nu poate rămâne la fel. A apărut, chiar în viaţa publică, o generaţie tânără, decomplexată faţă de trecut, informată şi, de ce să nu recunoaştem, cam disperată. Pentru aceştia, “piruetele biografice” întortochiate şi contradictorii a lui Andrei Pleşu (şi ale altora ca el), foarte iscusit împachetate într-un fals martiriu de ex-disidenţi, începe să nu mai fie o garanţie morală. În orice caz, nu una care să mai justifice imbatabilele poziţii pe care şi le-au monopolizat neruşinat. De douăzeci şi ceva de ani asta fac: s-au aşezat boiereşte pe sfântul tron cultural şi nu mai lasă pe nimeni să se apropie de sanctuar. Cenzurează şi admonestează la fel de drastic cum se făcea şi pe vremea “odiosului”. Aşa stând lucrurile, mă gândesc că aceşti copii or avea tot dreptul să le tragă picioare în fund celor care au contribuit substanţial la aducerea ţării la sapă de lemn.
Nu de mult am terminat de citit cartea lui Adrian Marino – “Viaţa unui om singur”. …Ce să-ţi mai spun? Mi-au dispărut şi ultimele şovăieli vizavi de marea majoritatea “disidenţilor” români din vremea “iepocii de aur”, o băşcălie fără pereche. Dacă ne vom lamenta şi întreba mereu, de ce nu avem o societate civilă demnă şi responsabilă, fără a găsi răspunsul potrivit, vom continua să orbecăim prin conurile de umbră ale istoriei pe care ne-o vor dicta alţii. Nu vom înţelege nici de-acum înainte mare lucru dacă nu vom porni cu analiza de la acea băşcălioasă înclinaţie de vituperare. Teatrul absurdului nu se putea naşte decât în România!
Dă-mi voie să-ţi povestesc doar două episoade – poate de mult uitate de alţii – din trecutul “de generaţie”, al meu şi al “ayatolahului” sufletesc al românilor: eram, cred, prin anul 5 la Institutul de artă “N. Grigorescu”, eu student la sculptură, iar Andrei Pleşu la Istoria şi teoria artei. Era, nu cu mult, poate doar un an după Mişcările studenţeşti din 1968. Dictaturii lui Ceauşescu i se făcuse frică ca nu cumva, chiar tardiv, scânteile de la Paris şi alte locuri fierbinţi, să ajungă şi la noi. Atunci, preventiv, s-a mărit presiunea asupra noastră: diverse prelucrări ideologice, măsuri drastice pentru orice abatere, exmatriculări etc.
Istoricul Liviu Taranu, cercetator CNSAS, autorul volumului Ion Mihai Pacepa in Dosarele Securitatii. 1978-1980, Editura Enciclopedica, 2009, a avut amabilitatea sa ne raspunda la cateva intrebari pe marginea afacerilor mai cunoscute in care a fost implicat Ion Mihai Pacepa, “defectorul” DIE in SUA, despre care istoricul american Larry Watts afirma ca CIA a stiut cu siguranta ca este un agent sovietic. Liviu Taranu confirma indirect aceasta informatie, sustinand ferm, pe baza studiilor sale, ca “Pacepa nu a fost agent CIA”. Un interviu in exclusivitate pentru Ziaristi Online.
In primii ani ai lui Ion Mihai Pacepa in Securitate, la “Contrasabotaj”, in ce au constat misiunile si realizarile sale care l-au dus pana la ocuparea pozitiei de sef de serviciu?
Originar din Slobozia (normal), Mircea Dinescu a facut armata la Securitate (normal) dupa care Academia de cadre PCR “Stefan Gheorghiu” (normal), a devenit membru PCR de la 19 ani (ca si Andrei Plesu, tot normal) si apoi, la Uniunea Scriitorilor, secretar UTC (normal, tot la fel ca Plesu) si… portar (iarasi normal). Spre sfarsitul vietii a ajuns sa fie premiat, si oficial, la Moscova (asta chiar e normal). Cariera lui a inceput sa iasa din banal cand soacra-sa, Ludmila Longhinovskaia, si socru-sau, Albert Kovaks (Va dati seama ce era in casa aia? Ca-n bancurile cu Radio Erevan: Ce credeti ca i-ar trebui lui Ceausescu – un tigan, un ungur si-o rusoaica sau un cocktail Molotov?) l-au impins de la spate sa mearga pe la case mari, de mana cu Andrei, Andrei Plesu, ca traducator de limbi straine. De-aici n-a mai fost nimic normal. Inghesuit cu toata loja de la Comana in Dacia neagra a lui Gogu, Gogu Radulescu, drumul i-a fost bine pavat in continuare, pana la adanci batraneti.
Anul 1989 l-a gasit foarte ocupat: interviuri aranjate in organul de presa al Partidului Comunist Francez (oficina KGB), bai de sezut si repetitii revolutionare intr-o tabara de recreatie din Crimeea, apoi un sfarsit de an destul de agitat. Agitatia nu l-a lasat pe Mircea Fatecalucrezi nici astazi, cand, desi imbatranit in rele, vrea sa fie lasat la vatra la fel ca mentorul si tovarasul sau, “el insusi un revolutionar”, Iliescu-KGB. Cocotat in copac, la CNSAS, se crede mai tare ca baba si mitraliera. Trage in tot ce misca: de la “berbecutii bisericii” si “poporul ca un cur” la scriitori anticomunisti si simpli jurnalisti (mai putin in Curlateanca-tatii). Fratele sau de satra, bulibasa “Tulceanul”, tinteste si mai sus: cu tunurile pe Eminescu. Cui bono? Mumei Rossía, conform directivelor NKVD, care si-au schimbat, in timp, doar initialele executorilor lor.
Citesc in publicatia fostilor mei colegi de la ziarul “Ziua”, ZIUAnews, ca slobozeanul ma considera “un tip imoral” poate “mai ticalos decat Securitatea” pentru ca as fi dezvaluit relatia intelectuala a tovarasului sau de drum, Andrei Plesu, cu o amanta, chiar de Craciun. Eronat! De asta s-au ocupat colegii lui de pe la gazetele gen Plai cu vaci si boi, cel mai probabil adapati ca si Dinescu si Plesu de la aceeasi pompa: a distinsului neticalos Dinu Patriciu. Sau poate din cei care musca “prin batista” de la mogulasul unde mai trage si Dinescu cate-o cantare lautareasca, la ceapa, in timp ce-i pregateste mielul: onorabilul Sorin Ovidiu Vinturi. Bravo lor, in tot cazul, saraci jurnalisti siliti sa-si piarda Ajunul Craciunului urmarind o imperechere de “minima moralia”. ”E o mârlănie la adresa lui Andrei. Îţi vine să iei mitraliera si sa-i mai raresti”, slobozeste in rafale levantine intelectual-banalul Dinescu. Oricum ar fi, da prost, tovarasi! Sa te lauzi de pe scena Ateneului in fata lui Michnik ca “ai pile la Dumnezeu” pentru ca ai scris o brosura chipurile “despre ingeri” si sa cauti talpa iadului chiar de Sfantul Craciun nu e prea cuser, vorba lui Tache, Tache Brucan. Ca sa citez si-un “os de ardelean”: “Suna ca dracu’!”.
In ce ma priveste, daca am dezvaluit ceva a fost nu despre budoarele Dilemei ci despre relatia de “menage a trois” a cuplului Andrei si Catrinel “Maria” Plesu cu o amanta ceva mai batraioara, cu incarcatoarele cam cazute, dar inca foarte buna la pat: eterna si fascinanta Securitate. Tot un fel de baba cu mitraliera, ca si Dinescu. Numai ca o babuta de-a noastra, olteanca, nu una ruso-unguroaica, ca babuska Longhinovskaia. Dar poetul “clant-clant”, zis si “portofele-portofele”, e, totusi, mai tare ca baba si mitraliera: pe langa ciuruitul mitralierei vrea sa-mi mai traga – cum a vazut ca au facut inaintasii sai in grade la executiile serioase, de la Jilava la Targoviste – si “un glonţ în cap”. Parca fratiorul vitreg al bolsevicei de soacra-sa, unul de pe vremurile Pactului Hitler-Stalin, cand auzea de cultura ii venea sa puna mana pe pistol. Cum cu cultura a lasat-o cam moale, de cand nici moartea nu-i mai citeste ziarul, acum Dinescu plagiaza tovarasii nazisti cand aude de Adevar. Pistolul insa ii e cam ruginit. Si infundat rau de tot. Sa nu-i explodeze direct in fata!
Catre: Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1 In atentia Domnului Procuror Sef
CC: Clubul Roman de Presa
PLANGERE PENALA
Domnule Procuror Sef,
Subsemnatul Victor Roncea, de profesie jurnalist, reprezentat prin avocat Mihai Rapcea cu sediul casei de avocatura in Bucuresti, Str. Zmeica, Nr. 12, Sector 4, formulez prezenta
Plangere Penala
Impotriva urmatorilor:
Faptuitorul Mircea Dinescu, domiciliat in Bucuresti, Bd Aviatorilor, Nr. 69 A, Sector 1, membru al Colegiului Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, cu sediul in Str Matei Basarab Nr. 55-57, sector 3, Bucuresti, pentru savarsirea infractiunii de instigare la omor calificat prevazuta si pedepsita de Art. 176 Cod Penal, respectiv de Art. 324. – instigarea publica si apologia infractiunilor, Al. 1 – « Fapta de a îndemna publicul prin grai, scris sau prin orice alte mijloace, de a nu respecta legile, ori de a savarsi fapte ce constituie infractiuni » si Al. 2 – «Dacã fapta prevazuta în Al. 1 este sãvârsitã de un functionar public care îndeplineste o functie ce implicã exercitiul autoritãtii de stat ori de cãtre o persoanã din cele prevãzute în art. 160, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.»
La fapta acestuia se alatura si numitul Christian Levant, redactor sef-adjunct al ziarului RING, cat si persoana juridica RIN Grup, editorului ziarului RING, reprezentata de Ionut Negoita, proprietar si Robert Negoita, deputat si vicepresedinte al organizatie de tineret a PSD, prin asociere pentru savarsirea de infracțiuni și de instigare la infracțiunea de omor calificat – Art. 323 Cod Penal si Art. 324. – instigarea publica si apologia infractiunilor.
Din cuprinsul interviului publicat de ziarul RING reiese clar ca faptuitorul principal are cunostinta de continutul articolului meu. Ca atare, desi profereaza amenintari la adresa subsemnatului folosindu-se de plural intelesul lor este clar adresat direct autorului articolului. Astfel, Dinescu Mircea afirma despre autorul dezvaluirii, repet, folosindu-se de plural, ca ”Îţi vine să iei mitraliera şi să-i răreşti, chiar dacă intri la puşcărie.” si „sa le tragi un glonţ în cap”. Autorul interviului, Levant Christian, nici nu il contrazice pe Dinescu Mircea si nici nu ma contacteaza pentru a-mi prezenta pozitia fata de aceste amenintari publice, in pofida unei minime deontologii profesionale, preferand apologia acestor infractiuni.
A doua zi, autorul interviului recidiveaza in aceeasi publicatie RING, afirmand ca «ieri au fost unii care chiar s-au arătat GATA să-și deschidă piepturile și să spună: ”Dinescu de mine a zis. Deci, să tragă, dacă are curaj!” », cu referire la subsemnatul, repetand amenintarile lui Dinescu Mircea tot fara a reproduce dreptul meu la replica, ceea ce face sa ii agraveze fapta de apologie a infractiunii.
Fapta este deosebit de grava avand in vedere si antecedentele faptuitorului Dinescu Mircea, cunoscute de organele de ancheta penala ale Parchetului General al Romaniei si de structurile specializate ale statului roman. Agresiuni asupra jurnalistilor au avut loc in Romania tocmai ca urmare a unor astfel de indemnuri transmise prin mass-media, inca de la inceputul anului 1990, prin mineriadele oribile asupra studentilor, intelectualilor si ziaristilor din Bucuresti, dar si ulterior, in cazuri punctuale. Nu in ultimul rand, inregistrez aproape zilnic amenintari cu moartea pe care le pot atasa la dosar ca probe, impreuna cu articolul de presa in cauza.
Pe latura civila inteleg sa ma constitui parte civila cu suma de doua ruble, platite de Dinescu Mircea si organul de presa prin care s-au intreprins infractiunile, ziarul RING al fratilor Negoita.
Domnule Procuror Sef,
Va rog sa luati masurile care se impun.
Victor Roncea, jurnalist Reprezentat prin Mihai Rapcea, avocat
23 Februarie 2012
DOMNULUI PROCUROR SEF AL PARCHETULUI DE PE LANGA JUDECATORIA SECTORULUI 1
March 2nd, 2012 
VR 
[fragmente]
[…] O altă constatare este următoarea, deci prima ilegalitate pe care a comis-o domnul Mircea Dinescu este că din cadrul Colegiului CNSAS ca membru încă, accentuez, al acestui Colegiu a răspândit o calomnie cu bunăştiinţă, mizând pe faptul şi pe anticipatul linşaj mediatic şi pe lipsa mea şi a altora de reacţie la această încercare de linşaj mediatic.
Posted in 
Tags: 
