Zilele trecute, portalul ungurean Hotznews publica un interviu cu Ion Manole, unul dintre avocatii care a castigat un nou proces impotriva Rusiei la CEDO, de data aceasta in apararea elevilor romani din Transnistria. Intrebarile reporterasului (toate, practic), Vlad Mucix (sau ceva de genul asta), tradeaza habarnageala nemarginita a reportofonului ambulant pe problematica fierbinte si complexa a zonei. De fapt, mucosul Hotznews primise o comanda de la Tabalaba (sau ceva de genul asta) sa-i faca putin “teasing” fostei sale dominatoare de pe (sau sub) birourile de la Ministerul Justitiei, sorosista Monica Macovei, cazuta, dintr-odata, ce sa vezi, sie die, pe post de europarasuta, direct in capul bietilor copii din Transnistria abuzati deunazi de habarnagelile Muchixului.
Dupa cum se lauda pe blogul ei, fosta procuroare PCR, labby-ista MISA si komisara ARD, dupa ce a dat un tur pe la Chisinau, va vizita azi scoala Alexandru cel Bun “in regiunea Transnistreana”. Cu siguranta, mai multe detalii veti afla, “in exclusivitate”, de la “gaozarii” (termen prezidential (c) Traian Basescu) Hotznews. N-am prea inteles exprimarea eurobalabustei cotroceniste: a cui si ce regiune e si ce vrea sa insemne majuscula de la transnistreana? Sau s-a gandit, oare, ca da bine, dupa modelul “Tinutul Secuiesc”?!
PS: De notat un paradox: elevii din regiunea separatista transnistreana invata “Limba Romana” nu “limba moldoveneasca”, cum este cazul in foarte multe scoli din Republica Moldova. Poate de aceea se duce tovarasica noastra de la neo-komintern la ei? Sa le introduca o “limba transnistreana”?
Un interviu-bomba, la propriu, al generalului SRI (r) Aurel Rogojan, despre dedesubturile secrete ale lui 13-15 iunie 1990, refuzat de doua ziare centrale, unul al Puterii, altul al Opozitiei, a fost sesizat imediat de Sorin Rosca Stanescu. Cand am transmis interviul spre publicare colegilor mei de la Ziaristi Onlinemi-a stat pe limba sa scriu in preambul despre moartea presei romane de investigatii si sa afirm ca daca Sorin Rosca Stanescu ar mai fi avut un ziar nu i-ar fi fost teama sa publice textul, indiferent de consecinte, mirosind continutul exploziv al materialului, dezvaluit in premiera si exclusivitate in spatiul publicistic romanesc.
Asa si cu interviul cu generalul Aurel Rogojan, intre timp publicat si de Editura Compania intr-un volum care promite si continuarea, intitulat inspirat “Fereastra Serviciilor Secrete” (macar dupa 20 de ani sa se mai intredeschida!). Daca Rosca Stanescu ar fi avut un ziar cu siguranta ar fi starnit un caz de presa la nivel national, daca ne uitam doar la cateva nume, azi celebre, implicate atunci intr-un potential atentat terorist cu o masina capcana, plasata sub balconul Universitatii: Ion Iliescu, Petre Roman, Adrian Sarbu, numai trei dintre ele, plus “misteriosul general rosu” Ilie Dragoi, aflat sub comanda FSN si a generalului GRU Nicolae Militaru. Cum nu are ziar ci doar un ponton (platforma) online care cam scartaie pe ici pe colo prin locurile esentiale, Rosca Stanescu a publicat, putin grabit, un comentariu despre cazul 13-15 iunie 1990, in care afirma: Atentatul urma sa le fie atribuit asa-zisilor extremisti din randul manifestantilor. Pentru a fi motivata reprimarea protestatarilor (…) In locul masinii capcana a fost utilizata ca diversiune asa-zisa incendiere, de catre manifestanti, a autobuzelor Politiei.
Adevarat, dar doar partial. Si o informare a publicului doar pe jumatate poate sa devina foarte usor o dezinformare. E drept ca Petre Roman a vorbit de “o actiune de tip legionar” in Piata Universitatii, iar Ion Iliescu vedea “steaguri verzi” ridicat pe sediul IGP si speria minerii cu “elemente de-a dreptul fasciste”. Deci isi insusisera discursul. Dar, in ce priveste masina-capcana, schepsisul era altul: Ilie Dragoi, “generalul rosu” al structurilor GRU patronate de Nicolae Militaru, propusese ca “autoturismul sa fie din dotarea unei unitati a SRI“, posibil chiar a Brigazii Antiteroriste (fosta USLA), ca experta in domeniu, unde se mai aflau colegi de-ai colonelului anti-KGB si anti-GRU Gheorghe Trosca, decapitatul din fata MApN ca “terorist”, in decembrie 1989 (recent re-decapitat printr-o decizie semnata de presedintele Traian Basescu). Urmarea ar fi fost “traznet”, ca sa zic asa, dupa descifrarea seriei autoturismului, eventual sub lumina camerelor unor televiziuni “occidentale”, de preferat frantuzesti. Practic se impuscau doi iepuri dintr-o lovitura: si “legionarii” anti-comunisti din Piata Universitatii si “teroristii” anti-KGB din BA.
Presedintele Traian Basescu i-a decorat pe Andrei Ivantoc, Alexandru Lesco si Tudor Popa cu Ordinul National “Steaua Romaniei” in grad de Cavaler, la o luna de la eliberarea ultimilor detinuti politici romani din Europa. La evenimentul desfasurat la Palatul Cotroceni au participat familiile celor trei, consilieri prezidentiali si de stat din cadrul Administratiei Prezidentiale, primarul Adriean Videanu, actorul Radu Beligan, soprana Mariana Nicolesco, reprezentanti ai Asociatiei Civic Media de la Bucuresti si ai tinerei generatii de la Chisinau.
Dupa ce au primit Ordinul National Steaua Romaniei pe 3 iulie 2007, Tudor Popa, Andrei Ivantoc si Alexandru Lesco au primit pe 12 iulie, acelasi an, si titlul de “Cetatean de Onoare al Municipiului Bucuresti”, la initiativa primarului general al Capitalei, Adriean Videanu, in urma propunerii Asociatiei Civic Media. Decernarea acestei distinctii s-a facut in aplauze generale chiar la inceputul sedintei Consiliului General al Municipiului Bucuresti, de catre primarul Adriean Videanu, care a imbracat special pentru eveniment esarfa cu tricolor. Primarul le-a multumit celor trei pentru sacrificiul lor. La ceremonie a fost prezent si Prefectul Capitalei.
“Ne aflam intr-un moment emotionant si istoric. Acesti oameni au infruntat un regim despotic la Tiraspol si trebuie sa fie pentru noi si copiii nostri un exemplu de urmat. Sacrificiul celor trei eroi este un exemplu de cum trebuie sa ne tratam neamul si glia”, a declarat de la tribuna sedintei CGMB, consilierul Doru Giugula. Vizibil emotionat, Alexandru Lesco a multumit “din tot sufletul” pentru aceasta distinctie. Propunerea decernarii acestui titlu a fost luata in cadrul intalnirii de acum doua saptamani cu noul primar al Chisinaului, Dorin Chirtoaca cand reprezentantii Asociatiei Civic Media au propus celor doua capitele romanesti sa se infratateasca simbolic si prin conferirea acestei distinctii celor trei eroi romani. Primarul Capitalei, Adriean Videanu, a imbratisat imediat ideea urmand ca si Dorin Chirtoaca, tanarul primar anticomunist al Chisinaului sa le decerneze celor trei aceelasi titlu, ceea ce s-a si intamplat ulterior.
Roxana Cosma, consilier general si membru in Comisia de Cultura a CGMB, ne-a declarat: “Din punctul meu de vedere, este o onoare sa pot vota pentru acordarea unei asemenea distinctii celor trei luptatori. Admir curajul lor, admir verticalitatea lor, admir puterea de care au dat dovada pe parcursul acestor ani de detentie care s-a dovedit a fi ilegala – pentru ca avem o decizie a Curtii de la CEDO care nu a fost respectata. Am o mare admiratie pentru spiritul lor de reintregire a neamului romanesc, si pentru sufletul cald de romani ce bate in pieptul oamenilor acestia.”
Tudor Popa, Alexandru Lesco si Andrei Ivantoc au devenit Cavaleri ai Romaniei
Presedintele Traian Basescu i-a decorat pe Andrei Ivantoc, Alexandru Lesco si Tudor Popa cu Ordinul National “Steaua Romaniei” in grad de Cavaler, la o luna de la eliberarea ultimilor detinuti politici romani din Europa. La evenimentul desfasurat la Palatul Cotroceni au participat familiile celor trei, consilieri prezidentiali si de stat din cadrul Administratiei Prezidentiale, primarul Adriean Videanu, actorul Radu Beligan, soprana Mariana Nicolesco, reprezentanti ai Asociatiei Civic Media de la Bucuresti si ai tinerei generatii de la Chisinau. Presedintele Basescu a fost foarte emotionat la decorarea celor trei eroi romani, observandu-se lacrimi in ochii sai in momentul in care a vorbit despre anii de inchisoare ai militantilor pentru romanism.
Zilele acestea – 2 si 4 iunie – s-au implinit 7 si respectiv 4 ani de la eliberarea din temnitele Transnistriei, dupa 12 si 15 ani de inchisoare, a eroilor romani din Basarabia, Alexandru Lesco, Andrei Ivantoc si Tudor Popa. Sa nu uitam si sa nu-i uitam!
DRP INFO: În perioada 25 – 30 martie 2011, Fundaţia „Moldova pentru Democraţie şi Dezvoltare” (SUA), în colaborare cu Departamentul pentru Românii de Pretutindeni (DRP) a organizat o vizită în cadrul comunităţii româneşti din New York a delegaţiei formate din domnul Alexandru Leşco, domnul Tudor Popa, domnul Andrei Ivanţoc – purtători ai Ordinului Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler şi ai „Ordinului Republicii Moldova” şi domnul Ştefan Urîtu – preşedintele Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului în Republica Moldova.
Domnul Tudor Spătaru, preşedintele Fundaţiei „Moldova pentru Democraţie şi Dezvoltare”, organizator şi iniţiator din anul 2009 al vizitei, a însoţit delegaţia pe întreg parcursul programului, punctând în cadrul fiecărei întrevederi cele mai importante aspecte legate de motivaţia acestui proiect.
În data de 26 martie a.c., delegaţia, însoţită de către domnul Radu Cosma, director adjunct al Direcţiei Management Programe, din cadrul DRP şi de către domnul Radu Găină, regizor în cadrul TVR, a avut o primă întrevedere cu domnul Marian Pârjol, Consul General al României la New York. În cadrul întâlnirii au fost discutate aspecte legate de desfăşurarea programului vizitei, domnul Consul General Marian Pârjol exprimându-şi susţinerea pentru eveniment.
Duminică, 27 martie a.c., delegaţia a participat la slujbele oficiate la Biserica Sfânta Maria din Woodside de către preotul paroh Casian Fetea şi la Biserica Sfinţii Petru şi Pavel (zona Astoria) de către preotul prof. univ. dr. Theodor Damian, editor al Revistei Lumină Lină/ Gracious Light. La Biserica Sfânta Maria, membrii delegaţiei s-au întâlnit cu domnul Florin Cârlan, preşedintele Fundaţiei Grigore Vieru şi cu membrii acesteia, precum şi cu reprezentanţi ai comunităţii româneşti din New York.
La Biserica Sfinţii Petru şi Pavel, domnul inginer Florin Cristian Pascu, preşedintele Societăţii Române Creştine „Dorul”, a organizat o scurtă ceremonie de premiere a celor patru foşti deţinuţi politici de la Tiraspol pentru patriotismul cu care au înfruntat detenţia arbitrară în numele identităţii româneşti. La eveniment a fost prezent şi domnul prof. univ. dr. Doru Tsaganea, a cărui prezenţă activă printre românii din New York este remarcată şi profund apreciată.
Evenimentul istoric ce a marcat această vizită, împlinirea celor 93 de la Unirea Basarabiei cu România, a fost sărbătorit la Restaurantul Bucharest, alături de membrii misiunii diplomatice de la New York şi de reprezentanţii mediului asociativ românesc. Organizatorul acestei întruniri, domnul Vasile Bădăluţă, directorul „Romanian Voice Television”, a reiterat importanţa vizitei delegaţiei şi a subliniat necesitatea de a face cunoscută în lume experienţa foştilor deţinuţi politici. Cu acest prilej a fost vizionat şi discutat filmul documentar „Unsharf” al regizorului Radu Găină.
În data de 28 martie a.c., delegaţia a participat la seminarul „Human rights in the neighborhood of Europe and the major risks for European enlargement”, organizat în cadrul Universităţii Columbia şi susţinut de către Institutul pentru Drepturile Omului din cadrul Universităţii Columbia, Centrul Est – Central European şi de către Institutul Harriman. Cu acest prilej, membrii delegaţiei au prezentat auditoriului traumele suferite în perioada detenţiei şi au vorbit despre relele tratamente aplicate unor cetăţeni ai Republicii Moldova de către autoproclamatele autorităţi ale regiunii Transnistria. A fost analizată situaţia actuală a regiunii separatiste a Republicii Moldova precum şi modalitatea în care comunitatea internaţională a intervenit în conflictul transnistrean, încercându-se identificarea unor soluţii care să conducă la detensionarea relaţiilor actorilor statali implicaţi. La finalul prezentărilor a fost vizionat şi discutat filmul documentar al domnului Radu Găină. Dezbaterile au fost moderate de către prof. univ. dr. Elazar Barkan, director al Institutului pentru Studiul Drepturilor Omului din cadrul Universităţii Columbia şi membru fondator al Institutului pentru Dreptate Istorică şi Reconciliere de la Haga. Tematica dezbătută în cadrul seminarului a beneficiat şi de vasta expertiză în studii est europene a prof. univ. dr. John Micgiel, director al Centrului Est – Central European, director executiv al Institutului European şi director adjunct al Institutului Harriman. Totodata, lucrarea Civic Media “Eroi pentru Romania – Transnistria si amenintarile Rusiei la Marea Neagra”, a ajuns in Biblioteca Universitatii Columbia.
Pe parcursul zilei de 28 martie a.c. a avut loc întrevederea delegaţiei cu doamna Simona-Mirela Miculescu, Ambasadorul României pe lângă Naţiunile Unite, în cadrul căreia a fost reiterat apelul foştilor deţinuţi politici de la Tiraspol ca SUA şi Uniunea Europeană să îşi sporească implicarea în situaţia regiunii separatiste a Republicii Moldova.
Menţionăm că în cadrul programului vizitei la New York a avut loc şi întâlnirea domnului Alexandru Leşco cu domnul Ion Ştefan – promotor în nenumărate rânduri a drepturilor membrilor grupului Ilaşcu (vezi foto aici)
Pentru întreaga desfăşurare a programului vizitei, Departamentul pentru Românii de Pretutindeni doreşte să adreseze mulţumiri Fundaţiei „Moldova pentru Democraţie şi Dezvoltare”, domnului Tudor Spătaru, preşedintele acestei asociaţii şi domnului Dorian Cucereanu, vicepreşedinte, fără sprijinul cărora acest demers nu ar fi putut avea loc.
La întoarcerea în România, la iniţiativa Departamentului pentru Românii de Pretutindeni a fost organizată o conferinţă de presă în cadrul căreia membrii delegaţiei au prezentat aspectele discutate în cadrul vizitei la New York (https://www.tvr.ro/articol.php?id=100497).
De asemenea, în data de 3 aprilie a.c., membrii grupului au oferit un interviu postului de Televiziune Moldova 1 (https://www.trm.md/index.php?module=stiri_int&news_id=24664), mai informeaza DRP. Cele doua reportaje pot fi vizionate mai jos. Despre vizita au mai scris Unimedia.md si ziaristul “moldovean” George Damian, in Timpul. Agentia “Nationala” de Stiri Agerpres sau Radio Romania “National” au “uitat” sa dea stirea…
„Operaţiunea română” în cadrul Marii Terori din RASSM
Deşi s-a considerat, o anumită perioadă, că regimul comunist, în politica sa de exterminare în masă, se conducea în special, aşa cum declarau în repetate rânduri Stalin şi acoliţii săi, de principiul luptei de clasă, în realitate, nimicirea indezirabililor se efectua şi în baza criteriului etnic. O dovadă elocventă în acest sens o constituie şi aşa-numita „operaţiune română”, instrumentată de vârfurile organelor de represiune din perioada Marii Terori – Nikolai Ezhov, şeful NKVD, şi Andrei Vyshinsky, procurorul general al URSS, care au semnat câteva zeci de procese-verbale ale „dvoicii” de la Moscova, trimiţând la moarte, cu preponderenţă în baza criteriului etnic, câteva mii de persoane nevinovate de origine română din RASSM. Este adevărat că şi Troika Specială de la Tiraspol a condamnat la moarte sute de etnici români în baza aceluiaşi criteriu etnic, dar, până în prezent, nu s-a ştiut că românii moldoveni din pseudoformaţiunea statală „moldovenească” au avut parte de o „atenţie specială” din partea „corifeilor” terorii comuniste – Ezhov şi Vyshinsky. Cele câteva zeci de procese-verbale depistate în arhiva SIS al Republicii Moldova, semnate de cei doi „corifei” ai Marii Terori, înfiorează nu numai prin cruzimea fără de margini, ci şi prin pedantismul şi scrupulozitatea cu care a fost instrumentată „operaţiunea română”.
Listele persoanelor care au fost parte din aşa-numita „operaţiune română” erau alcătuite de NKVD din RASSM, vizate de şeful acestei instituţii de la Kiev şi, abia după asta, expediate la Moscova. După ce Ezhjov şi Vyshinsky semnau procesele-verbale de condamnare la moarte sau la ani grei de GULAG, respectivele procese-verbale, împreună cu alte documente adiacente, erau expediate la Kiev şi Tiraspol pentru a fi puse în aplicare sentinţele.
Condamnările la moarte în cadrul „operaţiunii române” au început la 8 octombrie 1937, când Nikolai Ezhov, comisarul poporului pentru Afacerile Interne al URSS, tot el – comisar general al securităţii statului, împreună cu un alt călău notoriu, Andrei Vyshinsky, procurorul general al URSS, au semnat procesul-verbal nr.1, cu care începea această monstruoasă şi imensă crimă, numită eufemistic „operaţiunea română”.
Cele 139 de persoane, învinuite de „spionaj şi activitate diversionistă în favoarea României”, care au fost incluse în acest prim proces-verbal, au fost „identificate” de conducerea a două detaşamente de grăniceri sovietici – Moldovenesc şi Râbniţa, dislocate la frontiera de vest a RASSM. Listele ticluite de responsabilii din cadrul celor două unităţi de grăniceri au fost prezentate lui Ezhov şi Vyshinsky de către conducerea NKVD de la Tiraspol.
I. Leplevski, comisar al poporului pentru Afacerile Interne al RSS Ucrainene şi şeful NKVD-ului de la Kiev, la 11 octombrie 1937, prin intermediul unei directive, ordona şefului NKVD-ului de la Tiraspol, Rivlin, să pună în aplicare neîntârziat sentinţa cu referire la cei 125 de oameni, condamnaţi la moarte de către Ezhov şi Vyshinsky, cu excepţia a 18 persoane, a căror execuţie a fost amânată. Printre cei 18 figurau mai mulţi reprezentanţi ai nomenclaturii de partid şi sovietice a RASSM din acea perioadă sau din perioada precedentă: Grigore Starâi-Borisov, preşedintele Consiliului Comisarilor Poporului din RASSM; Iosif Badeev (Suslik sau Vanştein), secretarul Comitetului Moldovenesc Regional al PC(b)U în perioada 1924-1928; Nikolai Golub, secretarul al doilea al Comitetului Moldovenesc Regional al PC(b)U; Bogopolski Haim, secretar al aceluiaşi Comitet Moldovenesc Regional al PC(b)U în anii 1928-1930; Ivan Krivorukov, născut în Chişinău, fost membru al Sfatului Ţării, care a votat împotriva Unirii Basarabiei cu România, refugiat în stânga Nistrului, şef al „guvernului provizoriu muncitoresc-ţărănesc al Basarabiei”, cu sediul la Odesa, comisar al poporului pentru Agricultură în RASSM, în anul 1924. Cea mai mare parte din aceşti 18 demnitari de prim rang din RASSM vor fi executaţi ceva mai târziu şi doar pentru câţiva pedeapsa capitală va fi comutată cu ani grei de GULAG. Cel mai şocant lucru în drama acestor funcţionari importanţi din RASSM era faptul că decizia cu privire la includerea lor în categoria „spionilor români” a fost formulată de comandanţii unor detaşamente de grăniceri, care aveau totuşi obligaţiunea de a asigura paza frontierei URSS, şi nu de formulare a unor capete de acuzare unor demnitari de stat cu rang înalt.
La 13 octombrie 1937, la o zi de la emiterea directivei respective de către Leplevski, în închisoarea NKVD din Tiraspol erau executate primele 57 de persoane, iar încă peste o zi, la 15 octombrie – alte 48 de persoane. Sentinţa de condamnare la moarte a două femei – Domnica Tâmcişina din satul Slobozia, r-nul Codâma şi Marina Tanitoi, din satul Hlinoaia, r-nul Slobozia, în cazul celei dintâi a fost comutată cu 10 ani de lagăre, iar în cazul celei din urmă a fost anulată, aceasta fiind repusă în libertate – un caz aproape unic în istoria Marii Terori din RASSM. În schimb, Alexei Turtăcaldă, condamnat la 10 ani de lagăre, conform sentinţei din 18 octombrie 1937 – a fost împuşcat.
„Conveierul” morţii funcţiona practic non-stop la Tiraspol. Deja pe 10 octombrie 1937, Ezhov şi Vyshinsky semnau un nou proces-verbal din cadrul aceleiaşi „operaţiuni române”, nr. 4, prin care erau condamnate la moarte 66 de persoane, iar altele 20 – la câte 10 ani de GULAG.
NKVD-ul de la Moscova cerea subdiviziunii de la Kiev, dar şi celei de la Tiraspol ca decizia privind executarea celor 66 de persoane să fie „pusă imediat în aplicare”. Pe 15 octombrie, 65 din cei condamnaţi la moarte pe data de 10 octombrie, de Ejov şi Vyshinsky, erau împuşcaţi în închisoarea NKVD din Tiraspol. Cel de-al 66-lea din această „listă a morţii” – Vasile Volghin-Piskunenko a fost executat o lună mai târziu – pe 16 noiembrie 1937.
Întemniţat în subsolul clădirii Securitatii de la Tiraspol, la începutul lunii mai, ziaristul Ernest Vardanean a reuşit să transmita un S.O.S. în care afirmă că este torturat şi cere ajutor pentru soţia şi cei doi copii ai săi, care, susţine el, sunt ameninţaţi de autorităţile transnistrene, publica Adevarul din Moldova si Armenia Now. Pe Facebook exista un grup de ziaristi, constituit inca de la arestarea jurnalistului, prin care se cere eliberarea acestuia. Totodata, Federatia Romana a Jurnalistilor MediaSind şi Uniunea Jurnaliştilor din Republica Moldova solicită sprijin internaţional pentru eliberarea jurnalistului Ernest Vardanean. Rapit si detinut de securistii de la Tiraspol la fel cum au procedat teroristii de la Bagdad cu ziaristii romani, Vardanean a fost condamnat, ilegal, la 15 ani de inchisoare, la fel ca patriotii romani din fostul Grup Ilascu.
„În numele tuturor sfinţilor, vă rog foarte mult, salvaţi-mi viaţa şi pe cea a copiilor mei. M-au făcut să spun că am spionat şi am trădat Transnistria în favoarea Republicii Moldova. Mă lovesc periodic şi mă ameninţă că mă vor supune unor acte “inventive” de tortură care să nu lase urme. Mi-au ameninţat soţia şi copiii. (…) Rog să nu fie date crezării filmările montate cu interogatoriile şi acuzaţiile de trădare şi spionaj care-mi sunt aduse. Aici, oricine poate fi făcut să mărturisească orice “, a transmis Vardanean printr-un S.O.S. transmis portalului Armenia Now si publicat de Ziua Libertatii Presei, 3 mai, anul acesta.
Cine este Ernest Vardanean?
Ernest Vardanean s-a născut la 11 mai 1980 în Armenia. Familia sa s-a mutat în Moldova după cutremurul catastrofal din decembrie 1988, care a făcut zeci de mii de victime şi a lăsat fără locuinţe sute de mii de persoane. Deja la Tiraspol, Ernest a absolvit şcoala medie, cu menţiune. În 1997 a fost admis la Facultatea de Relaţii Externe, Ştiinţe Politice şi Administrative a Universităţii de Stat din Moldova, iar în 2002 şi-a susţinut diploma de licenţă, la specialitatea politologie.
A lucrat în presa oficială de la Tiraspol
Revenind la Tiraspol după facultate, a lucrat la agenţia de presă oficială a administraţiei transnistrene „Olvia-press“. Corespondenţele şi analizele sale apăreau frecvent pe site-ul agenţiei, dar şi în alte instituţii mass-media din stânga Nistrului. Potrivit unui CV publicat pe site-ului www.ernestvardanyan.do.am , în 2005, Ernest Vardanean a candidat la alegerile pentru funcţia de deputat în aşa-numitul „soviet suprem al republicii moldoveneşti nistrene“ (organul legislativ de la Tiraspol), dar nu a fost ales. După asta s-a angajat la agenţia rusească de ştiri „Novyi Region“, unde a lucrat până în 2008.
De la comsomoloşti la ONU
Ulterior, a lucrat o perioadă la Chişinău, în anonimat, pentru ziarul „Puls“ al Uniunii Tineretului Comunist din Moldova, făcând naveta de la Tiraspol. La momentul arestării sale de către serviciile secrete transnistrene (la 7 aprilie 2010), jurnalistul şi politologul Ernest Vardanean nu era angajat oficial la nicio instituţie media, aşteptând să fie confirmat într-o funcţie minoră la secretariatul ONU din New-York, pentru care aplicase încă în 2009. Obţinuse funcţia având atuul de bun cunoscător a mai multor limbi (rusă, română, armeană, engleză, franceză, germană), având trecute în CV şi mai multe stagii şi vizite peste hotare (printre care ediţia din 2009 a Universităţii de Vară a Şcolilor de Studii Politice din Europa, proiect susţinut de Consiliul Europei).
L-a criticat pe Smirnov
Potrivit Radio „Europa Liberă“, Ernest Vardanean era binecunoscut în cercurile politice din Tiraspol şi cele diplomatice şi politice din Chişinău, iar în perioada de maximă tensiune, la sfârşitul lui 2008, între administraţia transnistreană şi fostul preşedinte al „sovietului suprem“ Evgheni Şevciuc, a exprimat de mai multe ori, opinii critice la adresa lui Igor Smirnov în interviuri acordate mass-media de la Chişinău.
Potrivit mai multor surse, Ernest Vardanean nu a făcut parte din niciun partid sau mişcare social-politică, nu a participat la acţiuni de masă şi nu a publicat articole împotriva „republicii moldoveneşti nistrene“.
Ernest Vardanean este căsătorit. Soţia sa, Irina, şi cei doi copii (o fată şi un băiat) continuă să locuiască la Tiraspol, amintesc jurnalistele Domnica Negru si Alina Ţurcan pentru Adevarul, editia de Republica Moldova.
FRJ MediaSind şi Uniunea Jurnaliştilor din Republica Moldova solicită sprijin internaţional pentru eliberarea jurnalistului Ernest Vardanean
Federaţia Română a Jurnaliştilor MediaSind împreună cu membrul său afiliat Uniunea Jurnaliştilor din Republica Moldova protestează faţă de condamnarea jurnalistului Ernest Vardanean la 15 ani privaţiune de libertate de către regimul ilegal de la Tiraspol.
Ernest Vardanean a fost reţinut în data de 7 aprilie 2010 de autorităţile autoproclamate transnistrene pentru presupuse acţiuni de înaltă tradare şi spionaj! Aşa-numitul proces împotriva jurnalistului a fost desfăşurat cu uşile închise, fără ca deţinutul să aibă drept la apărare calificată, în condiţii identice cu cele din epoca stalinistă.
Cercetatorul Marius Mioc: Jurnal de Chişinău din 22 septembrie 2010 publică o declaraţie a lui Anatol Plugaru, fost ministru al securităţii naţionale a Republicii Moldova în perioada 29 august 1991 – 1 iulie 1992. Ministerul Securităţii Naţionale al Republicii Moldova este continuatorul KGB-ului sovietic din zonă după ce republica şi-a declarat independenţa (27 august 1991), iar Plugaru a fost primul şef al spionilor moldoveni numit după proclamarea independenţei republicii.
În 1996 Plugaru a candidat ca independent la preşedinţia Republicii Moldova, primind 1,8% din voturi.
Arhiva KGB-ului sovietic din Moldova fusese mutată la Tiraspol în perioada cînd luase avînt mişcarea naţională basarabeană, iar una din preocupările lui Plugaru a fost de a distruge această arhivă. Jurnal de Chişinău relatează:
“Plugaru a menţionat că a încercat să distrugă arhiva fostului KGB, care a fost transportată la Tiraspol, pentru a nu se afla numele agenţilor. „Au fost pregătiţi oameni pentru a distruge dosarele de la Tiraspol. Ele nu ard foarte uşor, poate doar colţurile şi din acest motiv am apelat la omologul meu din România, Virgil Măgureanu. Cu ajutorul unei substanţe chimice dosarele urmau a fi nimicite, dar nu ne-a reuşit operaţiunea”, a spus Anatol Plugaru.”
În prezent în Republica Moldova se discută despre oportunitatea unei legi a lustraţiei, context în care domnul Plugaru ţi-a exprimat părerea că agenţii care au lucrat pentru Uniunea Sovietică, iar ulterior pentru Republica Moldova, reprezintă patrimoniul naţional al ţării şi nu are rost să fie deconspiraţi. „Sînt tîmpiţi cei care cer să-i deconspirăm pe agenţii care au lucrat pentru interesele Republicii Moldova. Este un lucru normal ca aceştia să fie deputaţi sau miniştri, atît timp cît nu au săvîrşit crime”, a adăugat domnia sa.
Un alt fost şef al Ministerului Securităţii Naţionale al Republicii Moldova, generalul Tudor Botnaru (1990-1991 şi 1997-1999) crede că o lege a lustraţiei nu ar mai folosi la nimic. Referitor la arhiva de la Tiraspol, Botnaru a spus: „Dacă veţi vedea cît gunoi e acolo, atunci o să daţi a lehamite din mînă. Nu cred că Smirnov şi Antiufeev pot să desigileze sacii cu documente şi să ne şantajeze. Pentru a face asta este nevoie de o comisie specială, care să aprobe desigilarea. Cred că odată cu rezolvarea conflictului transnistrean arhiva va fi înapoiată Chişinăului”.
Botnaru este omul care a executat dispoziţia Moscovei de a transfera arhiva KGB a RSS Moldoveneşti de la Chişinău la Tiraspol, conform spuselor lui Anatol Plugaru. În perioada în care arhiva a fost mutată Botnaru conducea KGB-ul moldovenesc ca membru al guvernului lui Mircea Druc iar Moldova făcea încă parte din URSS.
Consemnez colaborarea frăţească care a existat între securiştii de pe amîndouă malurile Prutului pentru atingerea obiectivului comun – distrugerea arhivelor KGB din Basarabia, dar rămîn nelămurit cu privire la proporţia în care s-a realizat aceasta.
Amintind de cazul Ovidiu Ohanesian, rapit in Irak si apoi aflat in razboi cu serviciile secrete, ieri, televiziunea transnistreană a transmis o declaraţie a jurnalistului independent Ernest Vardanean, arestat de autoproclamatele autorităţi separatiste de la Tiraspol. În mărturia imprimată video, Vardanean susţine că ar fi colaborat încă din anul 2001 cu Serviciul de Securitate al Republicii Moldova şi că ar fi desfăşurat acţiuni subversive împotriva Transnistriei.
Ernest Vardanean arestat de forţele de securitate transnistrene susţine că ar fi fost silit să colaboreze cu SIS de pe vremea când era student la Chişinău. Era ameninţat că poate fi exmatriculat sau i se va aplica răfuială fizică. Agentii SIS i-ar fi cerut să adune informaţii nu numai despre funcţionari transnistreni, ci şi despre reprezentanţi ai misiunilor diplomatice străine acreditate la Chişinău, referitoare la poziţia Occidentului faţă de Republica Moldova.
Şeful Securităţii din Tiraspol, Vladimir Antiufeev, în aceeaşi emisiune, a spus că doar Serviciul de Informaţii şi Securitate din Moldova îl ameninţa pe jurnalistul independent Ernest Vardanean şi familia sa.
November 2nd, 2012 
VR 
Vedeti
Posted in 
Tags: 
