Cazul Catrinel Plesu – colaboratoare (informatore/agenta) a Securitatii a scandalizat lumea mai mult sau mai putin bine informata din Romania. Dis de dimineata am fost trezit de telefonul unui important fost demnitar de rang inalt al statului roman (printre primii oameni in stat) care vroia sa stie daca sotia disidentului “prin mancare” Andrei Plesu, actuala directoare a Centrului National al Cartii lui Patapievici de la ICR, “a fost sau nu a fost?”. Daca e sa ne luam dupa cel mai bun tovaras al lui Andrei Plesu, atoateincompatibilul Mircea Dinescu, cica n-ar fi fost “deloc-deloc”. El stie. Desi recunoaste ca nu a participat la sedinta Colegiului CNSAS cand s-a constatat ca Catrinel Plesu “a fost recrutata de Directia Generala de Informatii Externe” si “a avut numele conspirativ “Maria””. Asadar, daca e sa ne luam dupa documentele CNSAS, puse la dispozitie in articolul Catrinel Plesu de la ICR, sotia lui Andrei Plesu de la GDS, a turnat pentru DIE, mama lui SIE. DOCUMENT CNSAS. El, membru PCR de la 19 ani. Ea, informatoare de la 19 ani, se pare ca e undeva intre nici “prea-prea” nici “foarte-foarte”. Totusi, ramane intrebarea: de ce a tacut 44 de ani (in fata prietenilor) si 22 de ani (in fata opiniei publice)?
Revista Q Magazine, condusa de profesionista Floriana Jucan, incearca sa afle raspunsul la aceste dileme, intervievandu-l pe inca membrul Colegiului CNSAS, incompatibilul Mircea Dinescu:
A fost sau nu soţia lui Pleşu colaboratoare a DIE? Dinescu spune că nu!
Soţia lui Andrei Pleşu, Catrinel Pleşu, ar fi fost colaboratoare a Direcţiei de Informaţii Externe, conform unei adeverinţe furnizate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), care a fost făcută publică pe blogul lui Victor Roncea. Mircea Dinescu a precizat pentru Q Magazine că soţia lui Andrei Pleşu nu a fost o colaboratoare a DIE, întrucât nu există nicio notă informativă semnată de ea care să se regăsească în dosarul de la CNSAS.
Având în vedere faptul că Andrei Pleşu a fost în cadrul CNSAS, au apărut şi speculaţiile conform cărora documentele care ar fi putut dovedi colaborarea soţiei sale cu DIE ar fi fost sustrase. Mircea Dinescu afirmă că „reciclarea” unor dovezi ar fi fost imposibilă din momentul în care dosarele ajungeau la CNSAS, dar recunoaşte că au existat şi dosare care nu aveau decât… coperta.
„Întâmplarea face că nu am participat la acea şedinţă. Ce vă pot spune însă este că doamna Pleşu nu a fost colaborator al Securităţii pentru că nu există note informative pe care să le fi semnat. La dosar nu există decât afirmaţiile securiştilor. A fost probabil o tentativă de racolare, dar se pare că nereuşită. Să ştiţi că băieţii dădeau ca la peşte. Ştiau că urma să pleci sau că doreai să pleci în străinătate şi imediat erai contactat. Însă, una era că ei încercau să te racoleze, alta să şi colaborezi. Din ce ştiu eu, nu există documente care să confirme colaborarea doamnei Pleşu cu DIE. Că puteau să fie sustrase documente, la CNSAS, e o porcărie. Dar, ce, despre mine nu s-a scris că am cărat cu geamantanul documente în Germania? O porcărie fără margini. Este imposibil să lipsească ceva la CNSAS, pentru că orice intră în instituţie, orice document care este luat de un membru al CNSAS şi returnat are şi număr de ordine, de primire şi predare. Chestiile acestea se pot verifica, nu se fac după ureche. Este adevărat însă că la CNSAS au venit şi dosarele unora care conţineau doar coperta. E clar pentru mine că la SRI s-a făcut un matrapazlâc, o pot spune cu mâna pe inimă. Cred că au fost unii atunci care şi-au cumpărat dosarele, dar asta s-a întâmplat înainte să ajungă la noi. În plus, cred că cei de la CNSAS au formulat puţin cam neclar, cam incorect, adică a fost colaborator, dar de fapt nu a fost pentru că nu există note informative”, a precizat Mircea Dinescu, fost membru în Colegiul CNSAS.
Dileme morale… pe bani publici
Catrinel Pleşu este chiar director al Centrului Naţional al Cărţii din cadrul Institutului Cultural Român, condus de Horia Roman Patapievici, ICR funcţionând sub înaltul patronaj al Preşedinţiei Române. Aşadar, un funcţionar al statului aflat într-un post înalt, patronat de o instituţie care şi-a făcut imagine din condamnarea comunismului.
Racolată şi abandonată de DIE, fără documente informative
Conform adeverinţei NR. 748/ 22.02.2011, eliberată la solicitarea „Evenimentului zilei”, document care poate fi accesat prin simpla căutare a numelui Catrinel Lăcrămioara Pleşu (Petrulian) pe motorul de căutare al CNSAS, se menţiona că „În baza Notei de Constatare nr S/DI/I/1433 din data de 03.06.2010, întocmită de către direcţia de Specialitate din cadrul CNSAS, în care se regăsesc următoarele elemente: doamna Pleşu (Petrulian) Lăcrămioara Maria Catrinel este cotitulară a dosarului nr. SIE 89 (cotă CNSAS). Domnia sa a fost recrutată de către Direcţia Generală de Informaţii Externe, în perioada în care urma să-şi continue studiile de limbă şi literatură engleză în Anglia. A avut numele conspirativ «Maria». A fost abandonată din reţea la data de 16.03.1974. Direcţia de Specialitate nu a identificat documente transmise Securităţii de către domnia sa. Dosarul nr. SIE 89 (cotă CNSAS), al cărei cotitulară este doamna Pleşu (Petrulian) Lăcrămioara Maria Catrinel conţine şi documente privind urmărirea domniei sale de către organele de Securitate, în perioada 1985-1986. Doamna Pleşu (Petrulian) Lăcrămioara Maria Catrinel, figurează în calitate de urmărită şi în dosarele de grup fond informativ nr. I 198678 (cotă CNSAS) şi nr. I 5813 (cotă CNSAS)”. Conform procesului verbal al şedinţei colegiului CNSAS din data de 22.02.2011, Mariei Catrinel Pleşu „nu i se poate atribui calitatea de lucrător/ colaborat al Securităţii”.
Domnul Larry L. Watts pregateste pentru tipar volumul al doilea al lucrarii “With Friends Like These… The Soviet Bloc’s Clandestine War Against Romania“ (Fereste-ma, Doamne, de prieteni… Razboiul clandestin al Blocului sovietic contra României). In acest al doilea volum sunt înfatisate actiunile coordonate de serviciile secrete sovietice, în colaborare cu cele ale celorlalte state membre ale Tratatului de la Varsovia, contra României, din intervalul 1978 – decembrie 1989. Revista Magazin Istoric, prezinta, in serial, capitolul consacrat „defectiunii Pacepa“. Prin amabilitatea prestigioasei publicatii romanesti si a autorului american Ziaristi Online publica in premiera pentru spatiul liber al internetului al doilea episod dedicat lui “Pacepa-KGB”, dupa ce a reprodus si LARRY L. WATTS DESPRE PACEPA-KGB (I). In acest episod veti putea afla despre cum au demascat serviciile speciale de informatii americane dezinformarile si “masurile active” intreprinse in Statele Unite de agentul Moscovei si Budapestei, Ion Mihai Pacepa. Fotografia a fost imprumutata de Ziaristi Online de pe site-ul Pacepa.ro.
Alertate de insistentele afirmatii ale lui Pacepa si ale adeptilor sai, agentiile americane, inclusiv comunitatea de informatii, au plasat România sub o atenta examinare, atunci când venea vorba despre achizitiile sovietice de tehnologie. Ceea ce au descoperit a fost tocmai opusul celor declarate de Pacepa si foarte aproape de ceea ce se plângeau serviciile de informatii sovietice (1).
La patru ani dupa ce Pacepa a început sa propage mitul operatiunilor de procurare de tehnologie pentru sovietici, agentiile de informatii americane au ajuns, toate, la concluzia ca, spre deosebire de celelalte state membre ale Tratatului de la Varsovia, România „nu raspundea sarcinilor trasate de sovietici pentru colectarea de informatii stiintifice si tehnologice“ (2). La un an dupa aparitia cartii Orizonturi rosii, în care Pacepa repeta afirmatiile, Pentagonul nota ca românii nu actionau „ca un surogat pentru serviciile sovietice“ din cauza „slabelor legaturi cu sovieticii în domeniul informatiilor“, nici nu se observase, din studierea comportamentului lor în Statele Unite, ca aveau ca prioritate culegerea de informatii sensibile din domeniul stiintei si tehnologiei (3).
Afirmatiile lui Pacepa au oferit si dovezi care sugerau ca Bucurestiul avea dreptate sa îl suspecteze ca fiind agent si al Moscovei, si al Budapestei. Pacepa a indicat Germania de Est, România si Polonia – în aceasta ordine – ca fiind statele care desfasurau cea mai intensa activitate de furt de tehnologie din SUA.
Dincolo de includerea României în acest grup, el excludea, în mod inexplicabil, Ungaria (o constanta în scrierile lui Pacepa). În realitate, principala contributie în acest domeniu pentru Moscova a venit din partea acelor natiuni care aveau o puternica comunitate de emigranti, reprezentante oficiale mai numeroase si locatii multiple pe teritoriul american, de unde puteau opera. Dupa cum nota comunitatea de informatii într-una dintre National Intelligence Estimates (Estimari nationale de informatii), „Polonia si Ungaria apar drept participantii est-europeni majori“ la acest proces (4).
Doamna Catrinel Plesu “este cotitulara a Dosarului nr SIE 89 (cota CNSAS). Domnia sa a fost recrutata de Directia de Generala de Informatii Externe, in perioada in care urma sa-si continue studiile de limba si literatura engleza in Anglia. A avut numele conspirativ “Maria””, se afirma in Documentul CNSAS.
De aceea, nu pot să apreciez decât că ori s-a vrut o capcană în care Preşedintele să se repeadă repede cu un decret de instituire a stării de urgenţă, ceea ce ar fi însemnat ca imediat conducerile administraţiilor locale să fie preluate de militari, să se conducă prin ordonanţe militare, ori este vorba de necunoaşterea legii.
Documentul CNSAS publicat astazi pe Roncea.Ro este o premiera. Nici un alt membru sau fost membru al Colegiului CNSAS – si tocmai unul din cei de vaza, ca Plesu sau Patapievici – nu a aflat, pana acum, ca insusi cel mai apropiat tovaras de viata al sau a fost un turnator al odioasei Securitati si poate l-a avut chiar pe el “in lucru”, ca “obiectiv”. Si mai releva si o tragedie a ce putea sa faca regimul comunist din om: el, membru PCR de la 19 ani, ea, informatoare de la 19 ani. Iata istoria acestei veritabile povesti de telenovela damboviteana cu staif intelectual:
Cine spune ca comunismul era rau mananca cacat, ca sa il citez, literalmente pe dl Andrei Plesu (vezi interviu in EvZ: Nota lui Băsescu către Securitate, văzută de Andrei Pleșu). In interviul cu pricina, dl Andrei Plesu se revolta, printre altele, pe urmatoarea categorie de oameni: “Foştii care au adoptat strategia inversă, care au devenit nişte mari, feroci luptători anticomunişti. Pe mine ăştia mă enervează la fel de mult. Adică, după ce ai mâncat căcat până în 1989, brusc, când s-a dat voie la revoltă, tu îţi faci un portret de mare combatant, care nu-i suportă pe primii”. Limbaj de filosof sadea.
Chestiune e ca, exact acum un an, in februarie 2011, de pe scena Ateneului Roman, disidentul Adam Michnik il cam baga la apa pe prietenul dlui Plesu, Gabriel Liiceanu, tocmai pe acest motiv, fara a-i uita si pe intelectualii care in timpul comunismului au luptat cu regimul ca membri ai miscarii de “rezistenta prin mancare”: “Filosoful trebuie să fie precaut când îşi pune haina procurorului…. Enunţul tău a fost un ecou al gândirii bolşevice, doar acela refuza dreptul unor oameni de-a exista în spaţiul public… Pardon, nu esti bolşevic, ci menşevic!” (vezi Bookiseala.ro).
Adevarul e ca, daca urmarim, chiar din avion, traseele celor doi, Plesu si Liiceanu, cei care sustin ca in comunism s-a trait rau chiar mananca cacat – in lipsa de altceva -, ca sa-l plagiez, din nou, pe dl Plesu. Dupa cum se stie, dl Plesu a fost intre 1975-1977 bursier al Fundatiei „Alexander von Humboldt” la Bonn, in Germania Federala, conferentiind despre “arta si filosofia culturii românesti” la Bonn, Dortmund, Düsseldorf si Freiburg, conform CV-ului sau oficial. Intr-o a doua bursa a aceleiasi Fundatii, in anii 1983-1984, dl Plesu s-a insotit la Heidelberg cu prietenul sau, Gabriel Liiceanu, dand ture de week-end si pe la Paris, unde se intretineau sau erau intretinuti, cum vreti sa spuneti, cu/de familia Lovinescu-Ierunca. Dl Liiceanu are o povestire simpatica despre ultimul an al domniilor lor la Heidelberg si “rezistenta prin mancare” care a urmat la revenirea lor la Bucuresti, lasata cu o orgie culinara la Bran. Desigur, in timpul oprimantului regim comunist.
Dar despre dl Andrei Plesu, angajatul distinsului capitalist kazahstanez Dinu Patriciu, se pot spune multe. Pentru discutia de azi ne vom restrange la doar cateva aspecte… geografice. Dl Plesu traia si in anii odiosului regim comunist exact unde locuieste si astazi: intr-o vila din str Paris nr 14 A, la umbra Palatului Victoria. In decembrie 1989, venit val-vartej de la Tescani, posibil in acelasi tren cu dl Magureanu, “exilat” si el prin zona, sfarsitul regimului Ceausescu il prinde la o sueta revolutionara cu Iliescu si Brucan, in casa la vecinul si cumnatul sau, Ascanio Damian. Asa s-a fondat GDS-ul, la scurt timp dupa intrarea in legalitate a FSN-ului. Despre arhitectul Ascanio Damian, istoricul dlui Vladimir Tismaneanu, Gabriel Catalan, ne informeaza ca era un activist de Partid si membru al nomenklaturii de origine evreieasca (vezi Anuarul Institutului de Istorie “A.D. Xenopol” – Iaşi, Issue no.47 /2010). Asta apropo de “fostii” pe care era enervat dl Plesu ca “mananca cacat”. Dl Plesu era si el, se intelege, membru al familiei si se intelegea bine si cu cartierul. Mama sa vitrega lucrase in afacerile Externe ale RSR si tatal, venit de la Tulcea, unde avusese o aventura mai aprinsa cu o tanara nomada, lucra la Policlinica membrilor CC al PCR si a “organelor speciale”, aflata dupa colt, pe strada Washington. Familia era intarita acum si prin casatoria surorii sotiei sale Catrinel Lacramioara, fiica academicianului Nicolae Petrulian, cu mai varstnicul nomenclaturist Ascanio Damian.
Pe Catrinel, in prezent director al CNC al ICR (Centrul National al Cartii) si pensionara Humanitas, a intalnit-o, conform confesiunilor doamnei, in octombrie 1972. Zvonurile despre inselarea ei de catre filosof, dupa o casnicie de 40 de ani, chiar in noaptea Craciunului, au fost confirmate cu lux de amanunte printr-un foto-reportaj publicat de o revista axata pe… “minima moralia”.
Mai rapida decat el, apropo de comunism si “mancatorii de cacat”, Catrinel Lacramioara Petrulian beneficiase deja, la data amorezarii lor, de o bursa “la o universitatea foarte buna din sudul Angliei”. Intr-un interviu pe care i l-a luat actuala directoare a ICR Viena, Carmen Bendosvchi, doamnei Catrinel Plesu, pentru o carte omagiala scoasa de Academia Catavencu cu neveste de demnitari, directoarea CNC al ICR ne informeaza ca acest eveniment s-ar fi petrecut prin 1968: „Marturisesc ca am plecat trista, aici aveam prieteni, era acea lume paralela din anii ’60. Am facut bachelor trei ani”. Deci pana prin 1971, luna iulie, cand se incheie scoala. Avea 23 de ani si, la revenirea in tara, este angajata imediat la Institutul „G. Calinescu“, sectia de literatura comparata. In noiembrie se casatoreste cu Andrei Plesu, si el, desi abia absolvise facultatea, deja “cercetător” la Institutul de Istoria Artei al Academiei Române. Oare stia atunci Andrei secretul cel mare al Lacramioarei?
Carmen Bendovschi, fara sa stie ce va lasa istoriei, o intreaba pe dna Catrinel Plesu, in interviul citat deja: “– Ti-ai citit dosarul?”. Catrinel: “– Am gasit un dosar din anul plecarii in Anglia, din ’68… Iti dai seama ce minciuna a fost asta cu „anii de deschidere“?! Ma urmareau in troleibuz, cind ma duceam la prietene de-ale mamei si le lasam bilete in usa: „draga tanti Gina, imi pare rau ca nu te-am gasit, te mai caut poimiine…“! M-a apucat o furie teribila, o liota de oameni platiti pentru ce?! Am mai vazut ceva care m-a indispus teribil si de-aia iti spun ca este utila, utila istoria dosarelor, nu pentru a plati polite sau pentru a umili oameni, dar iti explica cum functioneaza un sistem. Poate ca copiii nostri sau copiii lor vor dori sa stie cum functiona acest sistem… Din dosar lipsesc anii ’82-’83, dar „Panait“ (numele meu de cod) reincepe a fi urmarit in 1986…”.
“– Oroare?”, revine actuala directoare ICR – Viena. “– Da, o mizerie de viata! Lucrurile astea trebuie sa apara, ca document.”, subliniaza directoarea CNC al ICR, sotia “filozofului socratic” rector la Colegiul Noua Europa. Un filosof care, nu se stie prea bine de ce, desi fusese membru al PCR, inca de la 19 ani (!), a acceptat sa incalce Legea CNSAS si, in loc sa se ocupe de opera sa neinceputa, si-a sacrificat timpul pentru a-si baga mainile, pana la coate, in Arhivele Securitatii. Oare de ce?
Carmen Bendovschi are un moment de clarviziune privind pozitia ocupata de Plesu la CNSAS impreuna cu Patapievici si Dinescu: ” – Sa fim sincere, ramine pentru moment o functie jegoasa… iertaciune!”. Doamna Catrinel Plesu nu se lasa mai prejos: “– E adevarat, umbli in intestinele jalnice ale unui aparat de represiune. Mi se pare important. Si cred ca trebuie sa o faca oameni corecti si cu compasiune, pot sa fie „radicali“, dar fara vehementa si fara brutalitate; si el are aceste calitati, absolut! Nu fiindca e sotul meu, dar sint in genomul lui! Pe de alta parte, daca nu se pun la dispozitie toate arhivele, mi se pare o munca inutila. Repet, e important pentru generatiile care vin, se demitizeaza un monstru care parea atotputernic, poate asa nu se va mai putea naste altul… In rest, exista oameni mai slabi si oameni mai puternici. In Germania au fost drame reale, neveste spionate de soti, frate de frate, unii s-au sinucis… In Romania nimic nu e prea dramatic, dar recuperarea acestei istorii este totusi necesara, desi e dureroasa. De cite dezamagiri si de cite suferinte nu am avut cu totii parte in acesti ani?… „Normalitatea“ se cucereste greu, e o lupta zilnica. In ’89 ni s-a schimbat viata, am pierdut prieteni, am cistigat prieteni, asta e. Trebuie acceptat asta, daca nu – vom muri incremeniti in proiect, cum spune Gabriel Liiceanu.”
Oare dna Catrinel Plesu, functionar public al unei institutii culturale de stat, si-a inchipuit, cand a trantit aceste minciuni istorice, ca sotul ei, dl Andrei Plesu, a curatat toata arhiva CNSAS?
Pentru a nu ramane incremeniti in proiectul “Noii Europe”, Humanitas si CNC al ICR, dupa cum se speriase dna Catrinel Plesu ca s-ar putea intampla, consider necesar sa prezint Documentul CNSAS de mai jos, emis la 11 ani de la infiintarea CNSAS, in urma cu un an, dar ramas “netranspirat” in presa, in ciuda faptului ca dna Plesu ocupa o functie publica iar Adeverinta a fost transmisa si solicitantului, respectiv ziarului Evenimentul Zilei, inca din martie 2011. E drept, este o Adeverinta de necolaborare cu Securitatea, asa cum a primit, de altfel, si Sorin Rosca Stanescu, auto-deconspiratul agent “Deleanu”. Dar este o Adeverinta in care, chiar daca intregul adevar este escamotat, cel putin apare faptul ca Catrinel Lacramioara Plesu (Petrulian) a mai avut un nume de cod pe langa “Panait”, respectiv “Maria”, dar pentru activitatea sa, nelamurita, de agent sau informator al Directiei de Informatii Externe, DIE, mama lui SIE.
Ce observam, din prima: desi Nota de Constatare a fost emisa pe data de 3.06.2010 ea a fost discutata tocmai in sedinta Colegiul CNSAS din 2.02.2011. Dupa 8 (opt) luni. Fiind transmisa apoi catre taciturnul EvZ pe 23.03.2011. Acum 11 luni.
Alte date interesante: contrar obligatiilor investigatorilor CNSAS si chiar si ale Colegiului, Adeverinta este redactata in termeni vagi pentru “a se eluda meandrele concretului”. Astfel, se afirma ca doamna Plesu “este cotitulara a Dosarului nr SIE 89 (cota CNSAS). Domnia sa a fost recrutata de Directia de Generala de Informatii Externe, in perioada in care urma sa-si continue studiile de limba si literatura engleza in Anglia. A avut numele conspirativ “Maria”. A fost abandonata din retea la data de 16.03.1974.“ Adica la un an si jumatate dupa ce s-a casatorit cu Andrei Plesu. Bineinteles, conform Adeverintei CNSAS, Directia de Specialitate, condusa de fosta subalterna a dlui Plesu, pe numele ei Germina Nagâţ, “nu a identificat documente transmise Securitatii de catre domnia sa”. Domnie, nu gluma. Dupa cum observati, lipseste elementul cel mai important, care este o data fixa, ce, de multe ori, are inscrisa pe Angajament pana si ora: momentul recrutarii. Daca vorbim de “perioada in care urma sa-si continue studiile” (alta formulare voit ambigua), conform marturiilor dnei Plesu, ne intoarcem in anul 1968 sau chiar 1967. Asadar vorbim de o colaborare documentata de cel putin 5 (cinci) ani, cu organele speciale ale DIE. De la 19 ani! “– Oroare?”
A semnat sau n-a semnat? – aceasta va fi (oare?) dilema lui Plesu. Si ce a turnat? – ca doar nu a tinut-o Securitatea in brate degeaba cinci ani, pe banii poporului, cu teschereaua plina de informatii culese din spatele liniilor inamicului imperialist.
Ce mai observam: “domnia sa”, dna Plesu, afirma in interviul cu dna Bendovschi ca “am gasit un dosar din anul plecarii in Anglia, din ’68” – Dosarul de informatoare, asadar – si ca din el lipseste aparent doar perioada ’82-’83 (perioada cu Meditatia Transcedentala, lasata cu scrisorile lui Plesu catre Ceausescu, adaug eu). CNSAS afirma insa ca din 1973, data abandonarii “Mariei/Panait” din Retea, si pana in 1985, cand a inceput sa fie urmarita pentru un an, nu mai exista alte date la Dosar. Se pune o intrebare logica: Ce Dosar are de fapt in posesie domnia sa, dna Plesu? Si de ce a tacut, pana la urma, de 21-plus de ani?
Si ar mai fi una, mai de “DilemaVeche”: cata nesimtire poti sa ai sa vorbesti de “lichele” si chiar tu sa fii una dintre ele si sa te revolti pe turnatori si “mancatori de cacat” ai regimului comunist si chiar biata ta nevasta inselata si cu tine sa te numeri printre ei?
“– Da, o mizerie de viata! Lucrurile astea trebuie sa apara, ca document.”
Dl Gabriel Andreescu, cunoscutul aparator al tuturor minoritatilor din Romania, de o anumita orientare sexuala sau sectara, eventual transcedentala, dar mai ales, de origine “moldava” si maghiara, a ales sa-si exprime frustrarile de ordin personal atacandu-l pe istoricul american Larry Watts si pe generalul SRI (r) Aurel Rogojan printr-un melanj despre “reabilitarea Securitatii” mixat sub forma unei duble recenzii publicata in Timpul.ro (Revista aparuta cu sprijinul financiar al Primariei Iasi – Primar Gheorghe Nichita, vicepresedinte PSD).
Mircea Popescu: Daca as avea acces la emailul domniei sale, l-as intreba pe domnul Victor Ponta daca doreste la fel de mult ca o minoritate importanta ca cea romaneasca din zonele in care UDMR-ul forteaza maghiarizarea prin toate mijloacele, sa aiba o reprezentare parlamentara. Nu de alta, dar tocmai prezenta parlamentara si guvernamentala a UDMR-ului adanceste tensiunile pe plan local.
Asa cum era de asteptat si asa cum a anticipat si a declarat OSB Bucuresti la lansarea studiului, societatea a perceput acest studiu ca pe o dovada ca basarabenii sunt nepregatiti, incapabili sa asimileze programul romanesc de invatamant si prin urmare ca acestia consuma in zadar bursele oferite de catre statul roman. Probabil crearea acestei perceptii a fost si intentia autorilor acestui studiu incomplet care au folosit eronat sintagma “rata de abandon’’ anume cu acest scop, desi raportul lansat de ei este irelevant dintr-o serie de motive importante.
In cadrul dezbaterii publice despre istoria reala a Romaniei, declansata de aparitia lucrarii istoricului american Larry Watts, “Fereste-ma, Doamne, de prietenii…” s-a evidentiat in spatiul online al bloggerilor si postacilor un acerb aparator al unei lumi in declin: dl Vladimir Tismaneanu, foarte deranjat de deconspirarea lui Ion Mihai Pacepa drept un agent KGB.
“Pot să fac următoarea precizare: acest document conține o serie de erori regretabile. 23 de intervievați pentru studiu nicidecum nu pot reprezenta opinia a peste 9000 de studenți basarabeni care-și fac studiile în România”
“Documentele istorice, relatând fapte netăgăduite, ne dovedesc că Ruşii sunt o putere mistuitoare, mistuitoare nu numai prin puterea braţului, ci şi prin urmările demoralizatoare ale înrâuririi lor.”
Monica Macovei, marea preoteasa a “societatii civile” Soros, avocata homosexualilor si europarlamentara prin santaj a PDL, a reusit sa bombardeze presa de azi cu un mare fas. Revista “22” a GDS il prezinta cu tam-tam: “Monica Macovei semnaleaza un aspect de-a dreptul socant in contextul scandalului Rosia Montana: conform legilor in vigoare, licenta de exploatare detinuta de Rosia Montana Gold Corporation a expirat, iar acordul de mediu despre care se vorbeste in aceste zile trebuia dat … in urma cu 12 ani”. Extraordinar! Cum a descoperit ea, dupa 12 ani!, apa calda. Monica Macovei, ditamai fosta ministreasa a Justitie, face o gafa lamentabila, raspandita fara pic de discernamant de publicatiile aflate in trena Retelei Deschise Soros (de unde se vede in ce hal a ajuns biata fosta presa romana). Concret, domnia sa afirma pe blogusorul ei cu linkuri numai unu’ si unu’, din lumea buna a “civililor”, de la Preda la Tismaneanu, ca “Legea minelor (art.22) spune ca pentru inceperea activitatii miniere prevazute in licenta este necesara obtinerea unui acord de mediu in maximum 180 de zile de la acordarea licentei de exploatare. Conform unui simplu calcul, acest termen a fost depasit cu circa 12 ani (!). In aceste conditii, orice activitate miniera la Rosia Montana ar fi ilegala, iar autoritatile competente trebuie sa constate expirarea licentei de exploatare 47/1999 si obligativitatea reluarii procedurilor pentru o noua licenta“. Extradordinar (repet)! Numai ca, ceea ce orice jurist stie si, poate, ar trebui sa stie chiar si un fost ministru al Justitie, consilier Soros prin Macedonia si fost procuror comunist pe Sectorul 1 si Gara de Nord, Licența de exploatare 47/1999 a fost emisă sub regimul vechii legi a minelor, Legea nr. 61/1999. Prin urmare, textul art. 22 din Legea nr. 85/2003, la care face referire textul citat, nu are relevanță ori aplicabilitate în acest caz. Legea nu se aplică retroactiv.
In tandem cu ex-ministreasa Fundatiei Soros s-a agitat si curvistinul sef al cultului reformat, extremistul antiroman Laszlo Tokes, care a completat fasul habarnagoaicei cu o adevarata ciuperca urat mirositoare. Cica: “Iazul de decantare de la Roşia Montană, o ‘veritabilă bombă atomică ecologică'”, titreaza intr-o depesa Agerpres Mihaela Toth. “Europarlamentarul român (?!) László Tőkés /PPE/ a cerut miercuri seara, într-o alocuţiune rostită în plenul PE /Parlamentul European/, aplicarea rezoluţiei Parlamentului European privind interzicerea mineritului cu tehnologii care folosesc cianuri, informează joi MTI. Tőkés a subliniat că, deşi există această rezoluţie de acum doi ani, Comisia Europeană ‘nu este capabilă să interzică utilizarea cianurii în minerit’, iar în acest răstimp în România continuă procedura de autorizare a investiţiei de la Roşia Montană. El i-a solicitat preşedintelui PE, Martin Schulz, să intervină pe lângă Comisia Europeană şi autorităţile din România în vederea aplicării respectivei rezoluţii. Europarlamentarul român (?!) a amintit totodată că la sfârşitul lui ianuarie s-au împlinit 12 ani de la catastrofa ecologică de pe Tisa, care a fost poluată cu cianuri după un accident minier produs la Baia Mare. Potrivit lui László Tőkés, iazul de decantare de la Roşia Montană, care este de 40 de ori mai mare decât cel de la Baia Mare, reprezintă ‘o adevarată bombă atomică ecologică’.” AGERPRES/(Mihaela Toth)
Mama-mia! Nimic de zis: dupa ridicolul comando al Greenpeace-Ungaria s-au activat luptatorii pentru pace mai ceva ca mancatorii de sub sa ai lui Attila. Ce mai: Proletari din toate tarile, re-uniti-va strans si repede in jurul Ungariei ca pierde tata-Soros aurul de la Rosia Montana!
Mare tristete prin presa romana daca nici dupa 12 ani de la marea inscenare maghiara cu “dezastrul ecologic” de la Baia Mare nu a reusit sa demonteze operatiunea anti-Romania pusa in scena de serviciile speciale ungare. Sa dau eu cateva repere: ca si acum, si atunci se afirma isteric in presa de la Budapesta, reprodusa in intreaga lume, ca “aproape toti pestii din Tisa au murit”. “Almost all fish in the river Tisza have perished”, scria fantasmagoric BBC. Biologul maghiar Karoly Gyore sustinea ca au fost scoase din apele Ungariei 500 de tone de peste mort din cele 4000 ale Tisei. Associated Press, mai rezonabil, afirma ca doar 110 tone. Dar de unde au venit toate tonele astea ca majoritatea pestilor morti erau crapi chinezesti?! 🙂 🙂 🙂 Absolut autentic. Serviciile speciale maghiare au devarsat zeci de tone de pesti morti in incercarea de a invinovati Romania de o crima pe care nu o facuse. In graba lor nebuna nu au mai tinut cont ca in apele Tisei nu se gasesc specii de pesti aduse din China, ca novacul sau sangerul. Ulterior insa, Ungaria A PIERDUT procesul intentat statului roman in urma accidentului de la Baia Mare, prin care cerea despagubiri de mediu. Statul maghiar nu a fost capabil sa produca probe concludente ba chiar a incercat sa fabrice probe false. Materialul de fata, pe care il reproduc mai jos, ilustreaza perfect acest lucru. Experimentul demonstreaza ca cianura in cantitatea specificata in “rapoartele” unguresti (peste cea detectata de autoritatile maghiare) nu a putut omori pestii. QED
Pentru cei care isi mai aduc aminte din ceea ce era odata presa internationala, imaginile pestilor morti de mai sus – care s-au dovedit a fi crapi chinezesti de crescatorie varsati de serviciile maghiare cu camioanele – este comparabila cu imaginea ratustei acoperita de petrol “irakian” folosita de CNN pentru a influenta opinia publica mondiala la declansarea primului razboi impotriva Irakului. Ulterior s-a dovedit ca ratusca fusese “petrolificata” undeva prin Marea Nordului…
Domnul Larry L. Watts pregateste pentru tipar volumul al doilea al lucrarii “With Friends Like These… The Soviet Bloc’s Clandestine War Against Romania“ (Fereste-ma, Doamne, de prieteni… Razboiul clandestin al Blocului sovietic contra României). In acest al doilea volum sunt înfatisate actiunile coordonate de serviciile secrete sovietice, în colaborare cu cele ale celorlalte state membre ale Tratatului de la Varsovia, contra României, din intervalul 1978 – decembrie 1989. Revista Magazin Istoric, prezinta, începând cu acest numar, capitolul consacrat „defectiunii Pacepa“. Prin amabilitatea prestigioasei publicatii romanesti si a autorului american Ziaristi Online publica in premiera pentru spatiul liber al internetului acest prim episod, dupa ce a reprodus si primul extras din cel de-al doilea volum al lucrarii lui Larry Watts, aparut la Chisinau in revista Destin Romanesc. In acest episod, Larry L Watts nu se sfieste sa recunoasca faptul ca agenti FBI si CIA au gresit si s-au lasat inselati de agentul KGB Ion Mihai Pacepa si ofera si amanunte de prima mana asupra predarii “defectorului”. Cum ar fi: “Ofiterul german care l-a preluat pe Pacepa din pisoarul de sub catedrala din Köln în 1978 a devenit seful Oficiului Federal pentru Protectia Constitutiei (serviciul intern de securitate) al Germaniei reunificate. În 1996, el i-a spus sefului Serviciului român de Informatii Externe ca germanii l-au predat pe Pacepa americanilor în mai putin de 72 ore pentru ca le era clar ca era omul sovieticilor”. Urmariti Ziaristi Online pentru noi amanunte despre Razboiul Secret contra si in apararea Romaniei.
ROMÂNIA, „PRINTUL HOTILOR“ (Casting Romania as the ‘Prince of Thieves’)
LARRY L. WATTS
La 26 iulie 1978, adjunctul sefului Directiei de Informatii Externe (D.I.E.) Ion Mihai Pacepa defecta în Germania de Vest, la Köln (Magazin istoric, 3/2007), iar serviciile de informatii germane îl predau celor americane. Potrivit unei formule clasice a „masurilor active“ sovietice, Pacepa areîntarit afirmatiile lui Golitîn, potrivit carora România era „calul troian“ al Kremlinului introdus în Occident, iar Ceausescu personal manifesta o ura profunda pentru Statele Unite si dispret fata de presedintele american Jimmy Carter (1). În plus, l-a acuzat pe Ceausescu ca fura tehnologie laser, de satelit si de computer din S.U.A. pentru a le preda Moscovei (2), adica acea tehnologie pe care Washingtonul o facuse disponibila pentru Bucuresti începând din 1976, în cadrul cooperarii militare româno-americane.
Pacepa avea sa acuze conducerea de la Bucuresti ca pacalea nu numai pe israelieni, dar si pe toate statele arabe moderate implicate în procesul de pace din Orientul Mijlociu. Bucurestiul, sustinea el, lucra mâna în mâna cu teroristii arabi, care i se subordonau în secret lui Yasser Arafat (dupa cum afirma Pacepa, agent al KGB) (3). Litania aceasta de acuzatii se suprapunea practic peste telurile „masurilor active“ ale sovieticilor: distrugerea relatiilor româno-americane, împiedicarea procesului de pace si compromiterea relatiilor României cu toti partenerii sai occidentali si cu toti actorii din Orientul Mijlociu.
Descriind actiunile diplomatiei si operatiunile serviciilor secrete din fosta sa tara ca fiind ostile Statelor Unite, defectorul român a gasit aderenti în cadrul sectorului de contrainformatii din CIA si din FBI, cele doua institutii care, prin natura preocuparilor, erau cele mai suspicioase si mai reticente sa distinga între comunistii „rai“ (promoscoviti) si cei „buni“ (cu un grad de independenta fata de Moscova).
Pacepa a convins cel putin un ofiter FBI ca eforturile de a obtine în continuare Clauza natiunii celei mai favorizate care permitea României comertul cu S.U.A. fara taxe prohibitive, cât si cele de a îmbunatati relatiile economice româno-americane în general erau parte a unei actiuni acoperite ostile, în cadrul careia „rezidentura D.I.E. din Washington recruta sau încerca sa recruteze diverse personalitati ale emigratiei române, care primeau apoi sarcina sa faca lobby pentru clauza“ (4). Pacepa a continuat sa argumenteze contra acordarii clauzei pentru România si dupa 1989. În vreme ce toti ceilalti aliati ai Moscovei din cadrul Tratatului au reprimit-o aproape imediat dupa caderea regimurilor comuniste, României, care avea nevoie de clauza si de asistenta economica în mai mare masura decât celelalte state, i s-a interzis în primii ani ai tranzitiei accesul pe pietele americane si la credite.
Ca sa intelegeti dintr-un foc probitatea stiintifica si morala a gastii preocupate cu “prelucrarea istoriei”, trebuie sa mentionez cum intr-un articol publicat in revista GheDeSe , “22” si raspublicat in “Anuarul IICCMER”, deci intr-o publicatie oficiala a Guvernului Romaniei, generalul Talpes este luat in deradere de un baietas de-al lui Tismaneanu, recte Dumitru Lacatusu, pentru ca ar fi invocat, la Banca Nationala, ca in Romania au actionat “Practic aceşti „turişti sovietici” şi „vest germani”, identificaţi de asemenea de vorbitor”. Mistocareala de un “profesionalism al substantei” rar intalnit continua pe tema asta a agentilor “vest germani”. In realitatea, dupa cum a putut fi auzit de toti participantii la conferinta si poate fi audiat si aici, fostul sef al SIE s-a referit la agenti/turisti est germani. Iata cum o singura litera, ca in Brazil, poate schimba complet “istoria recenta” a Romaniei si a lumii “according to Mr Tismaneanu”.(…)
Dar ce o sa se faca dl Tismaneanu cand o sa devina de domeniul public afilierea lui Pacepa la serviciul de spionaj rusesc, sovietic si post-sovietic? Ce va face atunci dl Tismaneanu, va intra si dansul in randurile “negationistilor” Holocaustului prin negarea negatiei? Iata ca, pentru edificarea dlui Tismaneanu, suntem dispusi sa-i oferim acestuia o surpriza “pozitivista”. Chiar maine astazi!
Neindoios, in aceeasi capcana a cazut si presedintele Traian Basescu, cand, la una din vizitele sale in SUA i s-a sugerat de un anumit grup ideologic din cele cautate la origini de Orwell si Lee sa-l bage in seama pe “profesorul Tismaneanu”. L-am contactat pe dl Larry Watts pentru a-i cere si dansului opinia despre “Raportul Final” al dlor in cauza. Profesorul Watts ne-a raspuns, cu amabilitate:
Anul 2007 este anul celei de-a treia escalade a războiului contra lui Dinu Săraru. Marele scriitor, dimpreună cu alți membri marcanți ai generației renașterii României sunt așezați sub stigmat neobolșevic în Raportul Tismăneanu, document care s-ar fi dorit a fi actul condamnării la moarte civilă a întregii generații. Semnificația acestui moment a fost fixată în chip memorabil de Dinu Săraru printr-o inspirată paralelă genealogică prin care s-a jucat soarta poporului român în curgerea veacului tocmai apus:
Și acum, ca să închei aceste povești mărturisitoare ale zbuciumului meu, când se împlinesc 80 de ani de când sunt român și creștin, trebuie să vă mai spun că rămân, până la capăt, fidel credinței ce însuflețește emblematic și activitatea Fundației Naționale pentru Civilizație Rurală ,,Niște țărani’’, credința și convingerea că ,,Gloria aparține celor care iubesc lupta mai mult decât succesul!’’.
La o saptamana de la demiterea sa, diplomatul-jacuzzi Teodor Anatol Baconschi refuza sa-si dea demisia de pe Facebook, unde apare in continuare ca ministru de Externe al Romaniei (vezi foto din 30 ianuarie, orele 24.00). Desigur, prima intrebare care ne vine in minte este: cand va fi demis si finul lui Baconschi de la Chisinau, ambasadorul filorus Marius Lizarduca? In acest timp, realul sef al diplomatiei romane, Cristian Diaconescu, intreprinde prima sa vizita in mai vechea sa calitate in Republica Moldova.
Un ziarist cu nerv a avut inspiratia sa-i defineasca postarile kilometrice ale bloggerului Vladimir Tismaneanu (aka Volodea), respectiv lupta lui cu lumea si poporul roman, drept un schreib-kampf veritabil: “Tismaneanu este ca forumist chiar mai prolificdecat ca editorialist. Cu comentariile sale ar putea lejer publica o carte ca a lui Watts, si mai smechera decat cele ale lui Cartianu.” scria Mihai Calin intr-un articol despre Larry Watts si schreib-kampful lui Tismaneanu comentat si publicat de noi sub titlul Despre agenti sovietici si post-sovietici. Larry Watts si schreib-kampful lui Tismaneanu.
Initial nu am vrut sa-i mai acordam bloggerului post-sovietic exportat la Washington prea multa atentie. Daca autoritatile responsabile americane nu l-au expulzat inca la Mosocva inseamna ca il vom gasi cand se vor desecretiza arhivele FBI pentru toata lumea pe vreo lista a lui Orwell sau a unui alt Robert E Lee. Cu alte cuvinte, Volodea e “history” deja.
De cand a aparut lucrarea lui Larry Watts,”Fereste-ma, Doamne, de prieteni“, la Editura Rao, inregistrand cele mai bune vanzari in domeniu, dl Vladimir Tismaneanu i-a consacrat (direct sau prin interpusi ca prepusul sau Cristian Vasile) nu mai putin de sase materiale pe platforma lui Georgica Soros Contributors.ro, fara a ne lamuri daca a reusit sa o citeasca pana acum. Intr-o prima sarja trasa din avion dl Tismaneanu recunoaste acest fapt chiar din titlul “ales”: “Intre Pelin, Corut, Karnoouh si “bubuli”: Nu l-am citit (inca) pe Larry Watts…“. Titlul denota insa teza otravita de la care pleaca, din start, dl Tismaneanu, conform invataturilor Directoratului I, Serviciul A: regretatul Mihai Pelin e mort (deci n-are cum sa-i mai traga un sut in fund decat din mormant), Corut e scos din joben pentru a arunca subiectul in desuetitudine iar Karnoouh este doar corespondentul lui Tismaneanu pe partea stanga (cand si-o schimba seful lor de pe-o parte pe alta). De altfel, n-am gasit nici o referire solida a lui Karnoouh la cartea lui Watts alta decat cea dintr-un comentariu de subsol al unui articol de pe CriticAtac, ceea ce demonstreaza, din nou, ca dl Tismaneanu este un mai avid cititor si comentator de forumuri (i.e. “postac”) decat de carti.
Unul dintre putinii comentatori lasati sa se exprime liber in baza articolului vitriolic al dlui Tismaneanu, “Petronius”, observa din primul moment aceasta mitocanie “stiintifica”:
“Mi-ati atras atentia intr-o zi (si pe buna dreptate) ca daca am ceva de comentat sa o fac pe text, nu pe autorul acestuia. Astazi ne vorbiti despre o carte, pe care marturisiti ca nu ati citit-o; in schimb va concentrati pe etichetarea autorului acesteia si inca prin asociere. Astfel, aflam ca scrierile sale suna “precum cele ale politrucilor national-stalinisti”. In continuare, analizati cartea tot prin autorul acesteia, mai precis prin faptul ca este in relatii cu persoane indezirabile: “Roncea, Buzatu, Karnoouh, Talpes. Numai lume buna”, dupa cum ne spuneti.
Mai mult decat atat, mai aflam ca autorul este in relatii cu “zona istoricilor militari din Romania, multi fosti colaboratori ai generalului Ilie Ceausescu”. Adica este vinovat de gradul doi, pentru ca se joaca cu copii dintre care unii se joaca cu copiii rai Chiar asa: etichetati negativ o carte (pe care nu ati citit-o), pentru ca autorul acesteia este apropiat unora care au fost apropiati cu o ruda de-a lui Ceausescu ?!
In final, desi nu ati citit cartea, totusi afirmati urmatoarele: “Concluzia Alinei Pavelescu se cere citita cu atentie”. Cum Dumnezeu, puteti fi de acord cu vorbele cuiva care vorbeste despre o carte necunoscuta pentru Dumneavoastra ?! Ba chiar mai si recomandati “concluziile” ?!”
Evident, raspunsul, ca si intrebarea lui Petronius, a ramas “vanare de vant”. De fapt, dupa parerea noastra, ce pare sa-l deranjeze cel mai tare pe dl Tismaneanu este deconspirarea celui caruia i-a preluat misiunea in Statele Unite ale Americii: agentul sovietic Ion Mihai Pacepa.
Dl Tismaneanu: “Am vazut cartea laudata in Romania la modul superlativ, de-a dreptul ditirambic, dinspre cercuri fata de care am legitime ratiuni de a fi daca nu de-a dreptul suspicios, macar reticent. Nu numai pentru ca s-au specializat in a ma defaima, ci pentru ca sunt experti in “arta” securista a dezinformarii. Unii sunt direct megafoanele secunostalgiei.”
Expert in dezinformarea gri (omiterea adevarului integral, adica minciuna prin omisiuni si amestecarea franturilor de adevar cu minciuni), dl Tismaneanu “uita” sa mentioneze cine sunt, de fapt, cei care au laudat “ditirambic” aceast veritabil manual de istorie a Razboiului Secret. Sa luam, aleatoriu, doar cateva nume: ambasadorul George Maior, director al Serviciului Roman de Informatii, Michael Herman, fondator al Oxford Intelligence Group, Oxford University, fost sef al Comitetului de Informatii Reunit al Marii Britanii, David B. Kanin de la Johns Hopkins University, fost analist principal al CIA pe spatiul balcanic, profesori si diplomati din Statele Unite, Anglia si Suedia, academicienii Dinu C Giurescu, Dan Berindei, Florin Constantiniu, istoricii Ioan Chiper, Ioan Scurtu, Mihai Retegan.
Daca ar putea dl Tismaneanu sa ne spuna, mai exact, care dintre acestia este mai “suspect”, mai “megafon al secunostalgiei“, mai “bubul” decat cei din lista pe care o ofera el, in opoziti cu Larry Watts, ca mari personalitati “amazoniene” cu carti pe masura: “Virgil Nemoianu, Matei Calinescu, Norman Manea, Andrei Codrescu, Ken Jowitt, Gail Kligman, Katherine Verdery, Thomas Pavel, Mihai Spariosu, Daniel Chirot, Andrei Plesu, H.-R. Patapievici, Alina Mungiu-Pippidi, Catalin Avramescu, Radu Ioanid, Aurelian Craiutu, Stelian Tanase, Charles King ori pe ale mele” (adicalea, “cu voia dvs, ultimul pe lista”, Ion Iliescu, pardon!, Volodea Tismaneanu)?
In vederea acestei victorii a normalitatii, sute de personalitati din tara si din lume, academicieni (intre care reputatii istorici Dinu C Giurescu si Ioan Aurel Pop), scriitori, profesori universitari, cercetatori, jurnalisti, preoti ortodocsi, alaturi de sindicatul national al arhivistilor romani si alte organizatii civice romanesti, s-au adresat celor doua foruri supreme – Presedintelui Romaniei si Curtii Constitutionale.
Iata ca, in ciuda acestei vointe nationale si a deciziei juste a Curtii Constitutionale, episcopii catolici si greco-catolici din Romania i s-au adresat printr-o Scrisoare Deschisa presedintelui Traian Basescu, intr-un tip de lobby de-a dreptul neortodox, pentru modificarea actului de dreptate legiferat. Astfel, alaturi de UDMR, bisericile catolice si greco-catolice din intrega tara cer sa intre in posesia unor documente care tin deja de patrimoniul national prin arhivarea lor in cadrul Arhivelor Nationale ale Romaniei. Practic, sub semnaturile lui Lucian MUREŞAN, Arhiepiscop Major, Arhiepiscopia Română Unită, Greco-Catolică de Alba Iulia şi Făgăraş (Blaj), preşedinte al Conferintei Episcopilor din Romania, a dr. Ioan ROBU, Arhiepiscop şi mitropolit Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti, vicepreşedinte al Conferintei si a lui Martin ROOS, Episcop de Timişoara, responsabilul Comisiei pentru bunurile Culturale Ecleziastice în cadrul Conferinţei Episcopilor din România, se cere nici mai mult nici mai putin decat desfiintarea Arhivelor Nationale ale Romaniei. In loc sa solicite, cum ar fi normal, copii dupa toate inscrisurile de care au nevoie, episcopii catolici si greco-catolici cer restituirea “in integrum”, ceea ce contravine tuturor preceptelor si normelor legale nationale si internationale in domeniu.
La cererea noastra, profesorul universitar dr Ioan Scurtu, care a fost primul director general al Arhivelor Nationale dupa 1989, a apreciat: “In spiritul celor prezentate in respectiva Scrisoare Deschisa, ar trebui ca in Romania sa nu mai existe institutia Arhivelor Nationale, deoarece fiecare creator de arhiva poate sa revendice retrocedarea documentelor proprii. Solicitarea in sine nu este, asa cum se afirma, un “act de dreptate si de democratie”, deorece se scot din patrimoniul arhivistic national fonduri importante, fara de care nu se poate scrie o istorie stiintifica, intemeiata pe documente. Mentionez ca institutia Arhivelor Nationale a fost creata in epoca moderna, nu numai in Romania, dar si in Statele Unite ale Americii, Franta etc. Cred ca solutia nu este dezmembrarea Arhivelor Nationale, ci incheierea unor acorduri cu fiecare episcopie in parte, prin care aceasta institutie sa restituie sub forma de microfilne sau fotocopii (xeroxuri) documentele solicitate. Bisericile (episcopatele) pot obtine oricand copii de pe documente, astfel ca solicitarea lor ramane fara obiect.”
La randul sau, cunoscutul istoric Vasile Lechintan, ne-a remis urmatoarea opinie ferma, pe care o redam integral si la care subscriem in totalitate:
Demersul înalţilor prelaţi catolici în problema Arhivelor confesionale contravine realităţilor istorice româneşti
– Neţinând cont de noile realităţi istorice de după anul 1948, când comunităţi întregi româneşti au părăsit catolicismul şi generaţiile care au urmat nu şi-au mai pus problema întoarcerii la catolicism nici chiar în libertatea de după 1989,
February 14th, 2012 
VR 
Cazul Catrinel Plesu – colaboratoare (informatore/agenta) a Securitatii a scandalizat lumea mai mult sau mai putin bine informata din Romania. Dis de dimineata am fost trezit de telefonul unui important fost demnitar de rang inalt al statului roman (printre primii oameni in stat) care vroia sa stie daca sotia disidentului “prin mancare” Andrei Plesu, actuala directoare a Centrului National al Cartii lui Patapievici de la ICR, “a fost sau nu a fost?”. Daca e sa ne luam dupa cel mai bun tovaras al lui Andrei Plesu, atoateincompatibilul Mircea Dinescu, cica n-ar fi fost “deloc-deloc”. El stie. Desi recunoaste ca nu a participat la sedinta Colegiului CNSAS cand s-a constatat ca Catrinel Plesu “a fost recrutata de Directia Generala de Informatii Externe” si “a avut numele conspirativ “Maria””. Asadar, daca e sa ne luam dupa documentele CNSAS, puse la dispozitie in articolul Catrinel Plesu de la ICR, sotia lui Andrei Plesu de la GDS, a turnat pentru DIE, mama lui SIE. DOCUMENT CNSAS. El, membru PCR de la 19 ani. Ea, informatoare de la 19 ani, se pare ca e undeva intre nici “prea-prea” nici “foarte-foarte”. Totusi, ramane intrebarea: de ce a tacut 44 de ani (in fata prietenilor) si 22 de ani (in fata opiniei publice)?
Soţia lui Andrei Pleşu, Catrinel Pleşu, ar fi fost colaboratoare a Direcţiei de Informaţii Externe, conform unei adeverinţe furnizate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), care a fost făcută publică pe blogul lui Victor Roncea. Mircea Dinescu a precizat pentru Q Magazine că soţia lui Andrei Pleşu nu a fost o colaboratoare a DIE, întrucât nu există nicio notă informativă semnată de ea care să se regăsească în dosarul de la CNSAS.
Posted in 
Tags: 
