Persian Afro-American Music InFusion Vineri 12 Aprilie ora 19.00 la Centrul National de Arta “Tinerimea Romana” Bd. Schitu Magureanu nr. 4, INTRARE LIBERA
Artisti: Doi muzicieni de exceptie, unul din Persia si celalalt din Chile, si o calatorie muzicala plina de rafinament in care sunete si ritmuri din zone geografice diferite fuzioneaza intr-un mod inedit:
– Amir Heidarkhodaee la Setar, Tanbur, Voce. – Ati de Chile (Aristides Orlando Panaitescu-Alegria) la Udu, Doumbek, Darbukah, Cajon, Djembe, efecte sonore.
Profesorul Florin Constantiniu, plecat la Ceruri in urma cu un an, in Sambata Mare, ar fi implinit astazi 80 de ani. Apropiatii si admiratorii l-au aniversat si, totodata, comemorat, la Institutul National pentru Studierea Totalitarismului. Voi prezenta marturiile impresionante despre viata si moartea marelui istoric – unele chiar tulburatoare -, rostite de participantii la omagierea Profesorului intr-un articol insotit de filmari, pe portalul Ziaristi Online. Sa nu il uitam pe bunul Profesor Florin Constantiniu!
Discutand cu Lech Walesa despre Basescu, Tismaneanu si piatra de moara a Romaniei: agentura kominternista
Mircea Mitrofan, un tanar ziarist care este într-un dialog continuu cu jurnaliştii din cele doua state romanesti, Republica Moldova si România, m-a supus unui tir de 25 de intrebari pentru EveryDayJournalism.com. Doua aici, cu raspunsuri glont:
– Cea mai mare satisfacţie?
– Libertatea. Dar și cea mai costisitoare…
– Ce nu a reușit să facă Victor Roncea în activitatea sa profesională?
– Să-l salveze pe președintele României de Traian Băsescu.
Conferinta Civic Media – Ziarul Ziua – Centrul de Geopolitica al Universitatii Bucuresti despre Basarabia si Geopolitica Marii Negre, la inceputul mandatului presedintelui Traian Basescu
…a apărut Noua Republică (şi a murit). Apoi a apărut Forţa Nouă şi… a murit. Apoi a apărut ICCD si… a sfârşit în PFC (Partidul Forta Civica al lui MRU) care… e muribund. A apărut Fundaţia Mişcarea Populară şi ….noroc cu Băsescu că a scos-o la o cafea ca să poată să apară la televizor.
Minabilii noştri contemporani, « fripturiştii lui Băsescu », internaţionalişti de ocazie, bursieri şi stipendiaţi, feroce arivişti în faţa lui Dumnezeu, de genul autorilor de compilaţii foarte recomandate inginerilor virgini cultural, Cărtărescu, Patapievici, Pleşu, plus maestrul unguentelor şi al altor consumisme – untul lui Noica, de exemplu -, Liiceanu, au încercat oarecum comic să-l înfunde pe preaînaltul nostru Eminescu vîrîndu-l, de-a dreptul sau mai pe ocolite, în categoriile infamante « antisemit » sau « incorect politic ». Ambele categorii sînt aplicate cam incult şi strîmb la un secol XIX românesc destul de complicat.
Radu Popa, nepotul lui Radu Gyr: “În momentul de faţă, bunicul se află la închinare la Mănăstirea Petru Vodă. Moaştele lui, din care izvorăşte mir, sunt puse într-o raclă, iar credincioşii vin şi se închină. Este în aceeaşi linie în cimitir cu Părintele Calciu Dumitreasa.”
Cotidianul “Adevarul“, prin tanarul jurnalist Laurenţiu Ungureanu, intreprinde un demers laudabil si singular in spatiul mediatic de astazi, si anume redarea unor crampeie din adevarul istoric despre autorul imnului “Sfanta tinerete legionara”, Radu Gyr, prin intermediul membrilor familiei marelui poet inchis in repetate randuri pentru apartenenta la Miscarea Legionara si crezul sau, marturisirea credintei in Mantuitorul nostru Iisus Hristos: Simona Luminita Popa, fiica, Dinu Popa, ginere si Radu Popa, nepot. Acesta din urma ne releva in dialogul sau cu reporterul “Adevarul” – din care Ziaristi Online preia cateva extrase mai jos – si faptul, mai putin cunoscut, ca osemintele poetului-martir, condamnat la moarte de bolsevici pentru poemul “Ridica-te, Gheorghe, Ridica-te, Ioane!“, se afla acum la Manastirea Petru Voda, in rand cu cele ale bunului Parinte Gheorghe Calciu (foto mai jos), dar cateva dintre acestea sunt puse spre inchinare pentru ca… izvorasc mir! In final, redam trei filmari (dintre care prezint doar doua aici) care contin imagini video cu slujba si predica Parintelui Justin Parvu, fost detinut politic, la reinhumarea lui Radu Gyr si a sotiei sale, Flora, la Petru Voda, manastirea cu hramul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, ctitorita de Parintele Justin in cinstea martirilor inchisorilor comuniste. Insotim acest dialog cu fotografii din “Adevarul” cu familia Gyr-Popa, o fotografie din Arhivele Nationale cu Radu Gyr si alti comandanti legionari la reinhumarea osemintelor lui Corneliu Codreanu, alte fotografii din arhiva Radu Gyr, publicate de Sfintii-Inchisorilor.Info (inclusiv cu Radu Gyr si Nichifor Crainic dupa eliberarea) si de la mormantul poetului, realizate la Petru Voda, de ziua Parintelui Justin Parvu, anul acesta, cat si doua poeme in facsimil, dupa original.
Aşadar, nu numai intelectualul, ci tot omul care trăieşte în lume este chemat să se integreze în această cultură a vieţii, care nu este altceva decât pregustarea Împărăţiei Cerurilor încă de aici de pe pământ. Acest lucru nu îl pot înţelege cu adevărat cei care se folosesc doar de raţionamente şi silogisme, hrănindu‑se, cu suficienţă, din acelaşi pom al cunoaşterii binelui şi a răului, ci cei care îşi hrănesc mintea din înţelesurile credinţei, hrănindu‑se din pomul vieţii – Care este Însuşi Hristos, începutul, cauza întregii umanităţi şi, după cum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul, scopul existenţei omului în lume.
“Rolul bisericii creştine e în primul rând afirmarea vieţii”, spunea el. “În dorinţa de a face să se afirme viaţa neamului românesc, noi, preoţii acestui neam, facem azi ceea ce au făcut profeţii Vechiului Testament: arătăm păcatele acestui neam şi-i spunem să se îndrepte, pornind pe calea care-l va duce la o viaţă sigură în viitor. Inima fiecărui individ e întotdeauna plină de el însuşi. Biserica intervine în această stare şi spune: Iubiţi-vă unii pe alţii. Viaţa e iubire; şi de nu vă veţi iubi, nu veţi trăi”.
Politica n-are ce căuta în sferele înalte ale culturii, care trebuie să fie sfîntă, ceva de care nu te atingi. Încă o dată, nu ştiu nimic, căci guvernul nu m-a pus la curent. Dar, dacă ar face-o, aş întreba mai întîi de ce au fost scoşi unii dintre colegii mei eminenţi, iar dacă răspunsul ar fi că e din cauze politice, aş spune că nu am, cu siguranţă, nimic de-a face cu o Academie politică. Am acceptat totul, cu condiţia să fie de ordin exclusiv artistic, şi strig în gura mare că nu înţeleg să fiu amestecat în nimic din ceea ce e de ordin politic. Nu există cale de mijloc.
Basarabia-Bucovina.Info publica azi un articol aniversar, la 100 de ani de la infiintarea publicatiei romanesti Glasul Basarabiei, si, totodata, comemorativ, la implinirea, pe 7 aprilie, a 81 de ani de la plecarea la Domnul e celui care a fondat acest ziar, la 1913, ziaristul iesean militant pentru limba romana si unirea Basarabiei cu tara Grigore Constantinescu, viitor preot-ziarist si apoi parinte paroh, cu 10 copii, in satucul basarabean Napadeni. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
„Pretutindeni făceam propagandă cultural-naţională în chipul cel mai conştiincios, fără a fi trimis şi plătit de guvernul român sau de altcineva, cum eram suspectat. Făceam aceasta numai din dragostea către fraţi şi din îndemnul părinţilor mei.” –Grigore Constantinescu, Preot-ziarist, Ziarist-preot
Cea mai puternică lovitură primită de serviciile de informaţii româneşti în întreaga lor istorie s-a petrecut la jumătatea anului 1978, când însuşi şeful adjunct al spionajului românesc1, generalul Ion Mihai Pacepa a trecut în tabăra adversă. N. Ceausescu a solicitat ulterior autorităţilor americane printr-un emisar din CPEx, trimis în SUA, ca diplomaţii români să nu fie prigoniţi şi denigraţi de către serviciile speciale americane. S-a pus astfel, în plan extern, surdină cazului Ion Mihai Pacepa.
Migranţii tigani erau călăuziţi pentru a ajunge în mod fraudulos în localităţile Cancún şi Mexico City, din Mexic, şi, ulterior, după efectuarea plăţii, erau preluaţi de alţi membri ai grupării tiganesti şi transferaţi pe teritoriul statului american, cu destinaţia Los Angeles şi New York.
Poliţia şi DIICOT au colaborat cu agenţii FBI şi CIA pentru anihilarea grupării tiganesti de traficanţi de tigani.
Prestigioasa publicatie TIME arata in articolul “Hounded in Europe, Roma in the U.S. Keep a Low Profile” (“Vanati in Europa, Romii din SUA tin capul la cutie”) ca romii, cunoscuti mai bine ca tigani (in original “the Roma, more commonly known as Gypsies”), ajung in SUA pentru ca sunt haituiti de rasism in Europa. Speram ca autoritatile americane si cele romanesti nu au actionat in baza acelorasi sentimente cand au dat iama in clanurile din Craiova, tinand cont ca toti infractorii vizati erau tigani.
Ziaristi Online solicita CNCD-ul sa investigheze de urgenta acest caz si sa sanctioneze atat autoritatile SUA si ale Romaniei, de la CIA la DIICOT, cat si pe cele din Italia, Franta, Germania si Spania, care nu par sa suporte tiganii – cunoscuti mai putin ca romi – din motive necunoscute.
Pe de alta parte, se pare ca clanul tiganesc a actionat in baza imboldului oferit chiar de acest articol din TIME, in care Jakab Orsos, fost director al Centrului Cultural Maghiar din New York sustine ca tiganii pot solicita asil politic in SUA in baza atacurilor rasiste la care sunt supusi in tarile lor de origine, desi acesta este un proces complicat. “E foarte rau ca acest lucru este atat de dificil”, se plange ungurul citat in revista TIME, concluzionand: “Marile orase ale Americii pot oferi o liniste minunata, perfecta, pentru Tigani (Gypsies).” Subsemnam!
UPDATE: La plangerea noastra catre CNCD se adauga si autoritatile din Mexic. Iata de ce:
“Un prieten bun (unul dintre cei alaturi de care am fost in Jamaica) a plecat in Mexic. La plaja! zeci de ore de zbor si de escale prin aeroporturi. Ajunge acolo, este tratat din prima ca un infractor si acuzat fara probe ca vrea, de fapt, sa emigreze in SUA. Chestia e legata de scandalul sutelor de rromi, trecuti peste gardul mexican (o cautare pe net e suficienta pt asta). Capii afacerii erau din… Craiova! Una peste alta, omul n-are treaba cu scandalul. Dar nu i se iau in considerare argumentele, dovezile certe de la agentia de turism, nu conteaza ca are cazare, bilet de intoarcere etc., asigurare, nici ca poate proba lejer ca are suficienti bani pe card cat sa-si permita o excursie la Cancun. E tratat ca un infractor si atat. E trimis inapoi in Europa, la Paris, cu bilet emis de politia mexicana. Situatie extrem de jenanta in avion, unde insotitorii de zbor stiu ce inseamna un astfel de bilet. La Paris e preluat la aeroport ca Escobar, de masini cu girofare si de oameni in uniforma. Umilinta totala. E dus la politie si pus sa dea declaratii. Din fericire, francezii nu se lasa dusi de prejudecati. Ii verifica actele, ii asculta argumentele, se conving de realitate, il saluta si il trimite sa se plimbe prin Paris. Ca sa-si recupereze bagajele il costa 300 de euro! Omul e avocat. Ne spune: “urmeaza procesul!” L-am sunat imediat (e inca la Paris), am vb cu el a fost de acord. Asa ca eu zic: “Urmeaza o poveste!” Cu multe detalii!”