Academician Alexandru Surdu: “Nu este cazul deci să ne mai întrebăm, cum o fac unii în mod tendenţios, dacă există sau nu filosofie românească. Şi anume, un fel de filosofie stranie, diferită de orice altă filosofie. Ea a existat, cu specificul ei, cu propria ei diversitate de orientări şi stiluri şi, ceea ce este mai important, va exista şi în continuare, în ciuda oricăror adversităţi.
Putem spune acum, după o lungă şi tristă experienţă, că filosofia românească va dăinui chiar în condiţii mai grele decât cele comuniste. Nici mai mult, dar nici mai puţin decât va dăinui propria noastră spiritualitate românească.”
Un portal “rau”, BadPolitics, a publicat ieri o informatie-bomba, confirmata astazi, tot pe surse, si de amici de-ai mei din spatiul info-politic: Stelian Tanase, primul redactor sef al revistei “22” a GDS, ar fi “in carti” pentru ICR. Dar sa vedem ce zice BadPolitics: “Surse sigure si foarte binevoitoare “apropiate situatiei” sustin ca Stelian Tanase, una dintre goarnele televiziunii lui Vantu – care a incercat si apele TVR -, un personaj dubios si plin de bube morale, ar putea fi numit director al Institutului Cultural Roman (ICR). In cazul in care informatia va fi confirmata, trebuie sa admitem, totusi, ca Stelian Tanase ar fi foarte potrivit pentru acesta functie, dupa ce un alt personaj sinistru, scatologul Horia Roman Patapievici, a transformat acesta institutie intr-o adevarata mlastina plina de crocodili vorace, aceiasi mereu, care se hranesc pana pleznesc din halcile generoase ale statului roman obez si paralitic. Vom vedea de maine incolo, pentru ca acum baietii sunt prinsi putin cu CCR-ul. Haideti sa ne apropiem putin, intre timp, de acest personaj propus la sefia ICR studiind putin biografia lui. Cea neromantata, evident. Pentru incalzire, delectati-va la inceput si cu biografia lui romantata. De dragul contrastului, nu de alta…”, scrie Acciduzul de la BadPolitics. Sunt de acord intru totul cu acesta. E cam ca si schimbarea slujitorului lui Tismaneanu, “profesorul prezidential” Stanomir, cu pajul lui Oprea, “militianul spiritual” Muraru. Si mana celui care i-a impus pare aceeasi. 🙂
Dupa BIOGRAFIA ROMANTATA, portalul Bad Politics Ro publica o mult mai interesanta BIOGRAFIA NEROMANTATA a lui STELIAN TANASE:
Opera si (mai ales) Viata:
Nascut la 17.02.1952, in Bucuresti. A absolvit Facultatea de Filosofie-Istorie din Bucuresti a Universitatii din Bucuresti în 1977.
Publica, in 1982, la Cartea Romaneasca, romanul “Luxul melancoliei”. Sustine ca alte doua carti scrise inainte de 1989 “au fost interzise de regimul comunist”.
Dintre acestea, “Corpuri de iluminat” apare in 1990, tot la Editura Cartea Romaneasca (ulterior fiind republicata la Polirom si Humanitas, edituri care ii publica de altfel majoritatea lucrarilor). In total a publicat, pana azi, 14 carti, multe bazate pe reproducerea de Dosare din Arhive. Printre acestea se remarca volumul de „spalare” a lui Silviu Brucan (Saul Bruckner), “Dosarul Brucan”, publicat de Editura Polirom – detinuta de familia lui Serghei „Serge” Moscovici – in seria “Istorii subterane”, prezentata de Stelian Tanase si Radu Ioanid, sub egida Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în Romania condus de Marius Oprea.
In 2002, Tanase se remarca prin publicarea, la Editura Compania, a lucrarii pseudo-memorialistice „Acasa se vorbeste in soapta”. Volumul pune fata in fata pagini dintr-un jurnalul tinut intre 1986 si ianuarie 1990 si o selecţie de documente din dosarul sau de urmarire de la Securitate (1984 – 20 decembrie 1989), in care purta numele de cod „Stefan”. Tanase sustine ca responsabil cu urmarirea sa era fostul ofiter de Militie si Securitate Gigi Netoiu.
Familia si aventurile conjugale
Tatal sau, Ion Tanase, a fost in tinerete Secretar II cu probleme organizatorice al Comitetului Regional UTM Bucuresti. Din aceasta pozitie a fost trimis la „Stefan Gheorghiu” pentru studii. In aceasta perioada a divortat de mama lui Stelian, din motive de infidelitate ale acesteia.
Dupa „Stefan Gheorghiu”, Ion Tanase a fost repartizat la Ialomita, ca vice-presedinte al Consiliului Popular Judetean cu probleme de comert si economice, in perioada in care prim secretar era Marin Vasile.
Aici, pe perioada verii, erau adusi ambii sai fii (sunt doi frati Tanase), care erau angajati la restaurantul „Crama”, din Slobozia, pe post de cantareti.
Mama lor ar fi fost, de asemenea, activista PCR. Dupa alte surse, mama, decedata dupa divortul de tatal sau, ar fi lucrat in DIE.
Cea de a doua sotie a tatalui, mai tanara, fosta asistenta medicala luata de la Spitalul din Slobozia, a devenit la Bucuresti directoare a magazinului “Mistretul” din Piata Rosetti.
Conform unor surse apropiate familiei, Ion Tanase a divortat si de aceasta sotie dupa ce a prins-o in pat cu fiul sau, Stelian Tanase. Conform acestora a fost vorba de fapt de un viol la care ar fi supus-o fiul vitreg, cazul fiind ulterior musamalizat la Militiei de catre organele de Partid.
Activitatea comunista, „viata tainica” si reteaua kominternista/ securista:
Stelian Tanase devine membru PCR in 1974, la 22 de ani.
Manifestarea “Zilele Municipiului Câmpulung” a ajuns la cea de-a XIV-a ediţie. Desfasurata pe parcursul intregii saptamani 16 – 22 iulie, programul manifestarii a cuprins lansări de carte, expoziţii, întreceri şi demonstraţii sportive, seară de teatru si mai multe concerte. In cadrul evenimentului „Împreună pentru Câmpulung” a fost organizat si Târgul Naţional de Carte, ediţia a III-a, unde a fost organizata si o expoziţie de carte cu operele scriitorilor musceleni şi fotocopii ale manuscriselor lor.
Ziua a doua a debutat cu simpozionul de filosofie „Constantin Noica” a cărui deschidere a avut loc în sala mare a Primăriei Municipiului Câmpulung începând cu ora 11.00. Simpozionul a fost organizat de Asociaţia Literară “Mihai Eminescu” – Bucureşti, Societatea Culturală “Negru Vodă” – Câmpulung Muscel, Muzeul Municipal Câmpulung.
“În anii ’50, sub poale de Carpaţi, la Câmpulung Muscel, Noica îşi meditează deschiderea lucrării fundamentale a sistemului filosofic, scrie lucrarea introductivă, îşi aproprie pe Goethe şi se desparte de nefilosoficul din genialul german, proiectează câteva studii sau îi trimite lui Emil Cioran, aflat la Paris, o scrisoare personală de răspuns la scrisoarea publică a acestuia, apărută în „Nouvelle Revue Française” (1957); şi, desigur, se străduieşte să supravieţuiască în timpul rotitor, în imediatul domiciliului obligatoriu de la Câmpulung Muscel”, se aminteste in Studii de Istorie a Filosofiei Romanesti (vol VII), lucrare editata de Institutul de Filosofie si Psihologie al Academiei Romane condus de profesorul academician Alexandru Surdu. Filosoful a avut stabilit domiciliu obligatoriu in Campulung Muscel, pe str I. C. Frimu nr. 6, incepand cu 1949, pentru aproape 10 ani, pana in 1958, cand a fost arestat pentru apartenenta la Miscarea Legionara si eliberat apoi in 1964, ca urmare a decretului de aministiere a tuturor detinutilor politic semnat de Ghe Gheorghiu Dej.
Acţiunile de omagiere a marelui filosof s-au desfăşurat la Muzeul Municipal Câmpulung unde s-au derulat lucrările simpozionului şi unde au fost organizate şi două expoziţii:“Viaţa şi activitatea filosofului C. Noica” organizată de Asociaţia Literară “Mihai Eminescu” – Bucureşti, Societatea Culturală “Negru Vodă” – Câmpulung Muscel, Muzeul Municipal Câmpulung şi expoziţia Aspecte ale dezvoltării învăţământului în Câmpulung – Figuri de dascăli”, organizatori: Muzeul Municipal Câmpulung şi Primăria Municipiului Câmpulung.
Simpozionul, care a beneficiat de coordonarea discipolului lui Noica, filosoful Constanin Barbu, s-a desfăşurat pe parcursul a două zile, in care au fost susţinute mai multe conferinţe pe teme dedicate filosofului C. Noica, cum ar fi: „Noica şi rostirea filosofică românească”, „Modelul Noica”, „Interpretările lui Noica din Aristotel”, „Publicistica lui Noica”, „Documente din Arhiva Corneliu Zelea Codreanu” etc. Profesorul Univ Dr Gh Buzatu, coordonator al lucrarii de documente din si despre viata Capitanului Miscarii Legionare, in care sunt transpuse copii dupa actele originale aflate in dosarele Sigurantei si Securitatii provenite in principal din Arhiva CNSAS, a transmis un cuvant participantilor la simpozionul “Constantin Noica”:
Prof Univ Dr Gheorghe Buzatu: “… Şi eu am fost în Arcadia!
… Şi eu am fost în Arcadia! Desigur, la Păltiniş, de mai multe ori, deşi după trecerea lui C. Noica în “lumea umbrelor”. La Iaşi, prin 1975, am avut şansa, graţie lui Alexandru Zub, să-i fiu prezentat filosofului. Era la lansarea volumului său Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii româneşti, la Librăria “Junimea”. Nu pot pretinde că am studiat opera lui C. Noica, deşi – preocupat fiind de editarea scrierilor politico-istorice ale lui Eminescu şi, îndeosebi, de investigarea evoluţiei Dreptei româneşti în epoca interbelică – l-am “întâlnit” cu obligativitate pe C. Noica. Avantajele pentru mine au fost – cum se putea altfel? – binefăcătoare. După cum şi azi, când, împreună cu colaboratori preţuiţi, cu D-l Roncea în primul rând, sunt preocupat de editarea Arhivei lui C. Z. Codreanudin care, în ediţie anastatică au apărut deja în condiţii excelente 8 volume masive, prin grija Editurii Tipo Moldova din Iaşi.
Pentru toţi iubitorii de istorie, pentru prietenii şi cunoscuţii din Câmpulung Muscel manifestările consacrate lui C. Noica constituie o dovadă a preţuirii permanente şi extraordinare a filosofului şi, nu mai puţin, o provocare. În sensul că trebuie să se meargă mai departe, trebuie făcut mai mult în memoria sa.
Se înţeleg, prin urmare, admiraţia şi preţuirea mea pentru organizatorii Simpozionului de azi. Cărora le transmit, pe această cale, felicitări, dimpreună cu gândurile mele cele mai sincere de noi şi remarcabile succese!
“Din păcate însă, acest model de instituţie normală este tratat prosteşte şi de politicieni, şi de o parte a presei, şi de un segment de public care a fost expus, ani la rînd, propagandei deşănţate a unor indivizi din mass-media – de la Victor Roncea la Mihai Gâdea –, care sînt incapabili de o discuţie argumentată. Ei ştiu doar să lanseze atacuri şi campanii defăimătoare. Decizia Guvernului de a trece ICR în subordinea Parlamentului este în bună parte consecinţa acestui „curent“ aberant al opiniei publice…”, am aflat ca a scris in Dilema mogulului filo-rus Dinu Patriciu redactorul sef Marius Vasilescu, proclamat “cel mai sexy intelectual” al lui Andrei Plesu (?!), un serios concurent de-al scriitoarei de top si top-less Mihaela Radulescu (foto “in familie”, alaturi de clientul ICR, Cacartarescu). Editorialul lui Vasy in care e cainat bietul Pata este intitulat nici mai mult nici mai putin decat “Adevărul despre ICR şi H.-R. Patapievici“. Sa fi fost vorba in titlu de ziarul “Adevarul” al aceluiasi stapan, caci e clar ca nu a avut timp sa afle adevarul chiar de la tatal si mama-omida intelectuanalilor lui Patriciu, bulibasa Plesu, pentru ca academicianul Buzura dezvaluie ca, in ceea ce priveste ICR, rectorianul Plesu avea aceeasi viziune cu premierul Ponta, dorindu-l la sanul Parlamentului (vedetiDezvaluirile lui Augustin Buzura despre ICR: Plesu voia sa stea sub Parlament. Despre Patapievici: “Ziua, om de știință, noaptea, prostituată!” »). Deci, iata, o noua dilema, ba chiar o trilema, ca tot am auzit ca la Dilema vara asta se poarta trisexualitatea, politica desigur. 🙂
Dincolo de brasoavele lui Vasy despre Pata si ai lui nu pot decat sa ma amuz cum amploaiatul lui Patriciu pune in aceeasi balanta spatiul meu de activitate publicistica – Blogul Victor Roncea – cu ditamai uzina de presa care este Antena 3 cu al sau realizator vizibil seara de seara, jurnalistul Mihai Gadea, director totodata peste afacerea de milioane a trustului Intact, aflata azi in topul audientei TV din Romania. Multumesc, ce sa zic?! Sunt onorat, desi eu am scris intotdeanua despre profitorii tuturor regimurilor mai mult pentru Basescu, ca sustinator – unii zic tampit – de-al lui, si nu incasand salariu de la devalizatorul Romaniei Patriciu, ca Marius Vasilescu sau de la Voiculescu, ca Mihai Gadea (sau incasand 1.000.000 – un milion de euro de la Vintu, ca colonelul Turcescu)! Macar, vorba dilematicului, am creat un curent. Ceea ce, un om de valoarea fizicianului scatofag Horia Roman Patapievici nu a reusit inca, in ciuda resurselor sale – materiale nu intelectuale -, nelimitate. Asemenea, Plesu si Liiceanu. Sa luam, de exemplu, modelul filosofului legionar Noica, de la care se revendica, pentru PR si marketing, atarnatorii de la Paltinis si de la a carui nastere se implinesc astazi 103 ani fara nici o manifestare publica, academica, din partea profitorilor lui, Pat si Patason, alias Lesu si Pliiceanu, mai cunoscut drept Liicheanu, Liigheanu sau Plagiiceanu. Unde sunt sutele de oameni care-i cauta si urmeaza zilnic, unde este curentul literar, eseistic, filosofic pe care l-au creat, in cei 22 de ani de ocupatie de tip sovietic a spatiului cultural romanesc? Iata, inca o dilema pe adresa lui Mariusica cel sexyca.
Din aceeasi gama dilematica se remarca si un alt aparator al Pataplesului, recte caricaturistul Devis Grebu, alias Devil Rebu, care m-a portretizat si pe mine intr-o serie de ipostaze simpatice prin caricaturile lui de presa (vedetiaici, aici, aici si aici), pe vremea cand era platit de cel de-al doilea mogul filo-rus din tabara anti-Basescu si anti-Romania: Sorin Ovidiu Vintu, sponsorul Volvo-ului de sub fundul lui Patapievici, conform Agentiei Nationale de Investigatii. Iata ce a putut sa debitez sustinatorul aferatului Patapievici, finutul sinecurist ICR, unei cunostinte de-a mea din spatiul online:
Elegantul intelectual ICR Debil Rebu despre un jurnalist roman si munca lui: “blogul scursorii scabroase, legionarul scelerat-violent Victor Roncea” 🙂
“Socat fara margini la descoperirea unei postari laudative a unei poze a “capitanului” Zelea etc… cu nu stiu (si nici nu ma intereseaza ) ce ocazie/aniversare a miscarii legionare, preluata de unul/una dintre voi (ezit/evit sa identific – deocamdata – autorul/oarea) de pe blogul scursorii scabroase, legionarul scelerat-violent Victor Roncea ( frate-sau nu-i mai breaz ). Credeti-ma, ii stiu bine pe amandoi, mai ales pe acest imund Victor si, de altfel sunt convins ca si cei de mai sus dintre voi care profeseaza in domeniul jurnalismului il/ii stiu nu mai putin bine decat mine. In consecinta vreau sa cred, chiar sper din toata fibra sufletului meu ca postarea a fost facuta din neatentie, iar legatura pe acest spatiu cu scarba sus-amintita se datoreaza naivitatii si/sau superficialitatii in alegerea celor cu care doriti sa comentati, sa compatimiti, sa sustineti cauze drepte in comun, sa nu va fie rusine sau chiar sila de a va afla alaturi, in orice situatie… Dar, inca socat profund de descoperire, m-am precipitat pe blogul cu pricina si, in afara constatarii – cu sila – a catorva scarbosenii (texte scrise la adresa lui Patapievici de catre Eugen Mihaescu, un xxx, xxx, xxx, xxx/xxx, xxx, un xxx de xxx pe care il cunosc personal mult mai bine decat pe Roncea ) si a unei multitudini de ode legionare proprii sau combinate cu un alt blog legionar – “ZiaristiOnline.Ro“… am constatat cu stupoare ca avem un numar impresionant de “prieteni comuni”, voi. Acest surprinzator fapt m-a determinat sa va transmit de indata “numai” trei vome dezgustatoare preluate de pe aceste bloguri, care – sper – va vor lamuri ( daca nu cumva erati deja ) asupra acestui personaj cum nu se poate mai nociv. Vi le trimit si astept – cu nerabdare (fara intarziere) – v-o cer chiar, din prietenie si apreciere – reactia voastra individuala imediata cu privire la relatia voastra cu “el”, de acum incolo. Multumesc pentru intelegere. – Devis Grebu”
Domnul Eugen Mihaescu, artist plastic anticomunist faimos in intreaga lume, il pune la punct pe scremutul g/rebut al lui Patapievici: “Ultima oara l-am vazut acum vreo 20 de ani intr-o statie de metrou, la N.Y. si a luat-o la fuga de frica sa nu-l cocosez”
“Acest individ ar fi trebuit sa se numeasca REBU si nu Grebu si e ilustrarea proverbului: “Pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti!” L-am ajutat cand a ajuns la New York (dupa ce si-a lasat samanta pe doua continente si si-a parasit progeniturile in Israel si Franta) si l-am prezentat la “The New York Magazine”. Acolo a avut proasta inspiratie sa ceara sa fie favorizat pentru ca, vezi Doamne, e evreu. J.C.Suares, (care si el e evreu!) – amicul meu – n-a vrut sa lucreze cu el din acest motiv. L-am dus apoi la Jerelle Kraus care era art director la “The New York Times” in acea perioada si care l-a si gazduit pana nesimtitul i-a spus de la obraz ca nu-i mai plateste chirie daca nu ii da de lucru. In fine, mizerii din astea. Apoi a inceput sa scrie la toata lumea ca ii fur ideile si, bineinteles, i-a scos din sarite pe toti redactorii care au incetat sa-l mai solicite. Pentru toate astea sunt vinovat eu, se pare, din moment ce ma injura in halul asta. Nu e prima data ca sunt astfel “rasplatit” si nici ultima data! Ultima oara l-am vazut acum vreo 20 de ani intr-o statie de metrou, la N.Y. si a luat-o la fuga de frica sa nu-l cocosez. Un nenorocit, unul dintre sutele de mii de evrei care s-au intors in Romania ca sa o praduiasca si sa ne insulte din nou.
Conform surselor Ziaristi Online, mai multe organizatii neguvernamentale si numeroase personalitati ale societatii civile si culturale romanesti doresc sa il propuna la functia de presedinte al Institutului Cultural Roman pe filosoful Alexandru Surdu, Preşedinte al Secţiei de Filosofie, Teologie, Psihologie şi Pedagogie a Academiei Române, un om de cultura desavarsit. Read More »
Colimator: O alta nesimtire “jurnalistica” consta in clonarea stupida si forma infantila sub care apar, in ultima perioada, EvZ, controlat de Tal Silberstein prin Dan Andronic si cotidianul Adevarul, controlat nu se stie de cine si aflat, formal, in posesia “mogulului cel rau” Dinu Patriciu. La crapulozitatea celor doua benzi desenate intrate in cartel se adauga, pe exact aceeasi linie, si dementa lui Cristian Tudor Popescu (foto No Comment). Read More »
Postul Realitatea TV se află din nou în proprietatea familiei lui Sorin Ovidiu Vîntu, după ce, timp de aproape un an, patronul oficial al televiziunii de știri a fost afaceristul Elan Schwartzenberg. Read More »
December 23rd, 2012 
VR 
Academician Alexandru Surdu: “Nu este cazul deci să ne mai întrebăm, cum o fac unii în mod tendenţios, dacă există sau nu filosofie românească. Şi anume, un fel de filosofie stranie, diferită de orice altă filosofie. Ea a existat, cu specificul ei, cu propria ei diversitate de orientări şi stiluri şi, ceea ce este mai important, va exista şi în continuare, în ciuda oricăror adversităţi.
Posted in 
Tags: 
