Istoricul Liviu Taranu, cercetator CNSAS, autorul volumului Ion Mihai Pacepa in Dosarele Securitatii. 1978-1980, Editura Enciclopedica, 2009, a avut amabilitatea sa ne raspunda la cateva intrebari pe marginea afacerilor mai cunoscute in care a fost implicat Ion Mihai Pacepa, “defectorul” DIE in SUA, despre care istoricul american Larry Watts afirma ca CIA a stiut cu siguranta ca este un agent sovietic. Liviu Taranu confirma indirect aceasta informatie, sustinand ferm, pe baza studiilor sale, ca “Pacepa nu a fost agent CIA”. Un interviu in exclusivitate pentru Ziaristi Online.
In primii ani ai lui Ion Mihai Pacepa in Securitate, la “Contrasabotaj”, in ce au constat misiunile si realizarile sale care l-au dus pana la ocuparea pozitiei de sef de serviciu?
Domnul Larry L. Watts pregateste pentru tipar volumul al doilea al lucrarii “With Friends Like These… The Soviet Bloc’s Clandestine War Against Romania“ (Fereste-ma, Doamne, de prieteni… Razboiul clandestin al Blocului sovietic contra României). In acest al doilea volum sunt înfatisate actiunile coordonate de serviciile secrete sovietice, în colaborare cu cele ale celorlalte state membre ale Tratatului de la Varsovia, contra României, din intervalul 1978 – decembrie 1989. Revista Magazin Istoric, prezinta, in serial, capitolul consacrat „defectiunii Pacepa“. Prin amabilitatea prestigioasei publicatii romanesti si a autorului american Ziaristi Online publica in premiera pentru spatiul liber al internetului al doilea episod dedicat lui “Pacepa-KGB”, dupa ce a reprodus si LARRY L. WATTS DESPRE PACEPA-KGB (I). In acest episod veti putea afla despre cum au demascat serviciile speciale de informatii americane dezinformarile si “masurile active” intreprinse in Statele Unite de agentul Moscovei si Budapestei, Ion Mihai Pacepa. Fotografia a fost imprumutata de Ziaristi Online de pe site-ul Pacepa.ro.
Alertate de insistentele afirmatii ale lui Pacepa si ale adeptilor sai, agentiile americane, inclusiv comunitatea de informatii, au plasat România sub o atenta examinare, atunci când venea vorba despre achizitiile sovietice de tehnologie. Ceea ce au descoperit a fost tocmai opusul celor declarate de Pacepa si foarte aproape de ceea ce se plângeau serviciile de informatii sovietice (1).
La patru ani dupa ce Pacepa a început sa propage mitul operatiunilor de procurare de tehnologie pentru sovietici, agentiile de informatii americane au ajuns, toate, la concluzia ca, spre deosebire de celelalte state membre ale Tratatului de la Varsovia, România „nu raspundea sarcinilor trasate de sovietici pentru colectarea de informatii stiintifice si tehnologice“ (2). La un an dupa aparitia cartii Orizonturi rosii, în care Pacepa repeta afirmatiile, Pentagonul nota ca românii nu actionau „ca un surogat pentru serviciile sovietice“ din cauza „slabelor legaturi cu sovieticii în domeniul informatiilor“, nici nu se observase, din studierea comportamentului lor în Statele Unite, ca aveau ca prioritate culegerea de informatii sensibile din domeniul stiintei si tehnologiei (3).
Afirmatiile lui Pacepa au oferit si dovezi care sugerau ca Bucurestiul avea dreptate sa îl suspecteze ca fiind agent si al Moscovei, si al Budapestei. Pacepa a indicat Germania de Est, România si Polonia – în aceasta ordine – ca fiind statele care desfasurau cea mai intensa activitate de furt de tehnologie din SUA.
Dincolo de includerea României în acest grup, el excludea, în mod inexplicabil, Ungaria (o constanta în scrierile lui Pacepa). În realitate, principala contributie în acest domeniu pentru Moscova a venit din partea acelor natiuni care aveau o puternica comunitate de emigranti, reprezentante oficiale mai numeroase si locatii multiple pe teritoriul american, de unde puteau opera. Dupa cum nota comunitatea de informatii într-una dintre National Intelligence Estimates (Estimari nationale de informatii), „Polonia si Ungaria apar drept participantii est-europeni majori“ la acest proces (4).
Doamna Catrinel Plesu “este cotitulara a Dosarului nr SIE 89 (cota CNSAS). Domnia sa a fost recrutata de Directia de Generala de Informatii Externe, in perioada in care urma sa-si continue studiile de limba si literatura engleza in Anglia. A avut numele conspirativ “Maria””, se afirma in Documentul CNSAS.
De aceea, nu pot să apreciez decât că ori s-a vrut o capcană în care Preşedintele să se repeadă repede cu un decret de instituire a stării de urgenţă, ceea ce ar fi însemnat ca imediat conducerile administraţiilor locale să fie preluate de militari, să se conducă prin ordonanţe militare, ori este vorba de necunoaşterea legii.
Dl Gabriel Andreescu, cunoscutul aparator al tuturor minoritatilor din Romania, de o anumita orientare sexuala sau sectara, eventual transcedentala, dar mai ales, de origine “moldava” si maghiara, a ales sa-si exprime frustrarile de ordin personal atacandu-l pe istoricul american Larry Watts si pe generalul SRI (r) Aurel Rogojan printr-un melanj despre “reabilitarea Securitatii” mixat sub forma unei duble recenzii publicata in Timpul.ro (Revista aparuta cu sprijinul financiar al Primariei Iasi – Primar Gheorghe Nichita, vicepresedinte PSD).
Mircea Popescu: Daca as avea acces la emailul domniei sale, l-as intreba pe domnul Victor Ponta daca doreste la fel de mult ca o minoritate importanta ca cea romaneasca din zonele in care UDMR-ul forteaza maghiarizarea prin toate mijloacele, sa aiba o reprezentare parlamentara. Nu de alta, dar tocmai prezenta parlamentara si guvernamentala a UDMR-ului adanceste tensiunile pe plan local.
Asa cum era de asteptat si asa cum a anticipat si a declarat OSB Bucuresti la lansarea studiului, societatea a perceput acest studiu ca pe o dovada ca basarabenii sunt nepregatiti, incapabili sa asimileze programul romanesc de invatamant si prin urmare ca acestia consuma in zadar bursele oferite de catre statul roman. Probabil crearea acestei perceptii a fost si intentia autorilor acestui studiu incomplet care au folosit eronat sintagma “rata de abandon’’ anume cu acest scop, desi raportul lansat de ei este irelevant dintr-o serie de motive importante.
Domnul Larry L. Watts pregateste pentru tipar volumul al doilea al lucrarii “With Friends Like These… The Soviet Bloc’s Clandestine War Against Romania“ (Fereste-ma, Doamne, de prieteni… Razboiul clandestin al Blocului sovietic contra României). In acest al doilea volum sunt înfatisate actiunile coordonate de serviciile secrete sovietice, în colaborare cu cele ale celorlalte state membre ale Tratatului de la Varsovia, contra României, din intervalul 1978 – decembrie 1989. Revista Magazin Istoric, prezinta, începând cu acest numar, capitolul consacrat „defectiunii Pacepa“. Prin amabilitatea prestigioasei publicatii romanesti si a autorului american Ziaristi Online publica in premiera pentru spatiul liber al internetului acest prim episod, dupa ce a reprodus si primul extras din cel de-al doilea volum al lucrarii lui Larry Watts, aparut la Chisinau in revista Destin Romanesc. In acest episod, Larry L Watts nu se sfieste sa recunoasca faptul ca agenti FBI si CIA au gresit si s-au lasat inselati de agentul KGB Ion Mihai Pacepa si ofera si amanunte de prima mana asupra predarii “defectorului”. Cum ar fi: “Ofiterul german care l-a preluat pe Pacepa din pisoarul de sub catedrala din Köln în 1978 a devenit seful Oficiului Federal pentru Protectia Constitutiei (serviciul intern de securitate) al Germaniei reunificate. În 1996, el i-a spus sefului Serviciului român de Informatii Externe ca germanii l-au predat pe Pacepa americanilor în mai putin de 72 ore pentru ca le era clar ca era omul sovieticilor”. Urmariti Ziaristi Online pentru noi amanunte despre Razboiul Secret contra si in apararea Romaniei.
ROMÂNIA, „PRINTUL HOTILOR“ (Casting Romania as the ‘Prince of Thieves’)
LARRY L. WATTS
La 26 iulie 1978, adjunctul sefului Directiei de Informatii Externe (D.I.E.) Ion Mihai Pacepa defecta în Germania de Vest, la Köln (Magazin istoric, 3/2007), iar serviciile de informatii germane îl predau celor americane. Potrivit unei formule clasice a „masurilor active“ sovietice, Pacepa areîntarit afirmatiile lui Golitîn, potrivit carora România era „calul troian“ al Kremlinului introdus în Occident, iar Ceausescu personal manifesta o ura profunda pentru Statele Unite si dispret fata de presedintele american Jimmy Carter (1). În plus, l-a acuzat pe Ceausescu ca fura tehnologie laser, de satelit si de computer din S.U.A. pentru a le preda Moscovei (2), adica acea tehnologie pe care Washingtonul o facuse disponibila pentru Bucuresti începând din 1976, în cadrul cooperarii militare româno-americane.
Pacepa avea sa acuze conducerea de la Bucuresti ca pacalea nu numai pe israelieni, dar si pe toate statele arabe moderate implicate în procesul de pace din Orientul Mijlociu. Bucurestiul, sustinea el, lucra mâna în mâna cu teroristii arabi, care i se subordonau în secret lui Yasser Arafat (dupa cum afirma Pacepa, agent al KGB) (3). Litania aceasta de acuzatii se suprapunea practic peste telurile „masurilor active“ ale sovieticilor: distrugerea relatiilor româno-americane, împiedicarea procesului de pace si compromiterea relatiilor României cu toti partenerii sai occidentali si cu toti actorii din Orientul Mijlociu.
Descriind actiunile diplomatiei si operatiunile serviciilor secrete din fosta sa tara ca fiind ostile Statelor Unite, defectorul român a gasit aderenti în cadrul sectorului de contrainformatii din CIA si din FBI, cele doua institutii care, prin natura preocuparilor, erau cele mai suspicioase si mai reticente sa distinga între comunistii „rai“ (promoscoviti) si cei „buni“ (cu un grad de independenta fata de Moscova).
Pacepa a convins cel putin un ofiter FBI ca eforturile de a obtine în continuare Clauza natiunii celei mai favorizate care permitea României comertul cu S.U.A. fara taxe prohibitive, cât si cele de a îmbunatati relatiile economice româno-americane în general erau parte a unei actiuni acoperite ostile, în cadrul careia „rezidentura D.I.E. din Washington recruta sau încerca sa recruteze diverse personalitati ale emigratiei române, care primeau apoi sarcina sa faca lobby pentru clauza“ (4). Pacepa a continuat sa argumenteze contra acordarii clauzei pentru România si dupa 1989. În vreme ce toti ceilalti aliati ai Moscovei din cadrul Tratatului au reprimit-o aproape imediat dupa caderea regimurilor comuniste, României, care avea nevoie de clauza si de asistenta economica în mai mare masura decât celelalte state, i s-a interzis în primii ani ai tranzitiei accesul pe pietele americane si la credite.
“Descoperim un tanar (are 35 de ani si pare cu vreo zece mai putin) simplu, emotionant si emotionat, aproape patetic, care ne vorbeste de tatal lui iesind din închisoare si nespunându-i nimic din cele petrecute acolo. Aduce o sticla de Murfatlar s-o bem împreuna în amintirea acestui tata mort fara sa-i fi spus fiului suferintele prin care a trecut”. – Monica Lovinescu
De la N.K.V.D. şi Gestapo la Banca Naţională a României şi Institutul Cultural Român
Despre Horia-Roman Patapievici s-a afirmat, mai mult sau mai puţin explicit, că ar avea niscaiva legături cu afacerile secrete ale unor servicii străine, ca activ şi totodată nociv agent de influenţă. Avem, din păcate, şi o tradiţie a trădării, prin care unii s-au definit dintotdeauna. Este şi cazul familiei Dionis şi Odarca Patapievici, un cuplu informativ creat de N.K.V.D. la începutul anilor ’40 în Cernăuţi şi infiltrat apoi în secţia Gestapo-ului din Viena, de unde, în 1947-1948, s-a petrecut marşrutizarea în România.
În sfârşit, după o insistenţă diabolică, UDMR-ul şi-a văzut visul cu ochii. Tone de arhivă din patrimoniul instituţiei Arhivelor Naţionale, o instituţie nobilă creată de generaţiile făuritoare a statului naţional român modern, urmează să fie oferite în natură, gratuit, cu o inconştienţă incomensurabilă, de Camera Deputaţilor a Parlamentului României etniei şi confesiunilor maghiare. Camera Deputaţilor a făcut un act de ştirbire a suveranităţii statului român, împărţind această atribuţie cu UDMR-ul prin această cedare a funcţiei statului de a administra arhivele de pe tot cuprinsul ţării, arhive de interes public major.
Formulăm această întrebare cu justificată îngrijorare şi răspundem şi noi la apelul „Apăraţi istoria românilor!”, emis de un grup de ziarişti cu referire la proiectul „România medievală”, lansat de către directorul Institutului Cultural Român (ICR), Horia Roman Patapievici, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe (MAE), respectiv cu ministrul Teodor Baconschi.
Din această toamnă, elevii din Salonta învaţă în şcoli separate pe criterii etnice. În secret, Ministrul Educaţiei a aprobat propunerea înaintată de Inspectoratul Şcolar Bihor, la cererea UDMR, pentru înfiinţarea unei şcoli cu clasele I-XII în care să se predea numai în limba maghiară.
Intr-o analiza impecabila, pe puncte, privind desfasurarea de forte a celui de-al IV-lea Reich in Europa si in lume, exegetul Mircea Platon explica ca pentru copii cum ministrul de Externe Teodor Baconschi, pe numele sau literar Dorel Baconsky, a luat-o binisor pe urmele patronului si predecesorului sau, Andrei Plesu, de la Dilema lui Patriciu – unde “filosoful-moralist” este platit din vanzarea Rompetrolului romanesc fostei URSS -, si acum deserveste interesele “non-profit” ale unui ONG ceva mai marisor, care poarta numele de Republica Federala Germania. Si-uite asa mai inteleg, poate, unii, cum cei care in aparenta fac naveta la Berlin de fapt intra pe conducta construita de Rusia si Germania pe fundul Marii Baltice si ies din canal direct la Moscova, in Piata Lubianka. Aviz… extraterestrilor!
Extrag din analiza lui Mircea Platon intitulata La loc (tele)comanda! si avand un subtitlu pentru tot romanul:
– posmagi muieţi pentru leneşii de stânga şi de dreapta –
7. Începând din anii 1960, Germania a dezvoltat, după model anglo-american, o reţea de fundaţii “private” care să funcţioneze ca promotoare ale interesului Germaniei în lume. După cum apreciază expertul american Ann L. Philips,10 aceste fundaţii sunt angajate în promovarea politicii guvernului german în interiorul şi în exteriorul ţării. Motivul proliferării lor după 1945 e legat de restricţiile la care a fost supus guvernul Germaniei Federale în epoca post-hitleristă. Incapabil şi ferindu-se de a se mai lansa deschis în crearea de “zone de influenţă”, guvernul de la Bonn a acţionat în exterior prin aceste reţele de influenţă pe care le-a moştenit şi Germania reunificată după 1989. Aceste fundaţii au legătură cu partidele germane dar sunt finanţate aproape în exclusivitate (97-98%) din bani publici (de la stat). Acest lucru face ca, prin lege, fundaţiilor să le fie interzis să lucreze împotriva politicii externe a guvernului federal. Toate proiectele externe sunt supervizate de Ministerul de Externe german. De asemenea, şefii fundaţiilor se întâlnesc lunar cu ambasadorii Germaniei pentru a discuta cum anume îşi pot armoniza acţiunile. Fundaţiilor le e interzis să intre în competiţie, ele trebuind să acţioneze conform conceptului “pluralism fără competiţie”. Principala misiune a fundaţiilor e “educaţia civică” în spiritul democraţiei, al drepturilor omului şi al economiei de piaţă, aşa cum sunt ele definite în Germania. Reprezentanţii fundaţiilor acţionează cu o libertate care le-ar fi imposibilă reprezentanţilor oficiali ai statului german. De aceea, Ann Philips spune că au posibilitatea de a acţiona în afara canalelor oficiale, în zone “sensibile” ale ţărilor gazdă. Aceste acţiuni, contacte şi discuţii nu sunt menţionate în rapoartele publice anuale ale fundaţiilor. Fundaţia Konrad Adenauer e legată ombilical de Creştin-Democraţii Angelei Merkel, la putere, iar Fundaţia Hans Seidel aparţine Uniunii Social Creştine, aflată în coaliţia de guvernare.
8. În România, fundaţiile Hans Seidel şi Konrad Adenauer sunt implicate masiv în susţinerea Institutului de Studii Populare al PDL şi a Fundaţiei Creştin Democrate (PDL) al cărei preşedinte este actualul ministru de externe al României, dl Teodor Baconsky. Pe 13 octombrie 2010, la lansarea Fundaţiei Creştin Democrate, la Ateneul Român, dl Bernhard Vogel, preşedintele de onoare al Fundaţiei Konrad Adenauer, a declarat: “Ţelurile noastre vizează o Europă unită, a cărei construcţie trebuie să reuşească în folosul generaţiilor viitoare. Vrem să ne ajutăm reciproc.”11
9. În condiţiile creionate mai sus, e legitim să ne întrebăm: ce înseamnă “să ne ajutăm reciproc”? Dacă România are al optulea deficit comercial, ca mărime, din U.E.,12 iar creşterea economică a Germaniei a fost alimentată, după cum arată economiştii citaţi mai sus, tocmai de aceste deficite, să fie oare Fundaţia-Creştin Democrată doar un tentacul al intereselor germane în România? Parcă nu-mi vine a crede. Doar e condusă de un ministru de externe al României. Şi afirmă că susţine, fără greş şi fără să clipească, următoarele lucruri: “Fundaţia Creştin-Democrată promovează valorile fundamentale care au construit Europa: demnitatea şi libertatea persoanei; binele comun; educaţia şi familia; patriotismul constituţional; responsabilitatea civică; asumarea tradiţiei creştine; ecologia şi protejarea patrimoniului naţional; o cultură politică a respectului faţă de diversitatea valorilor şi credinţelor; afirmarea meritocraţiei în mediul politic, academic si corporatist.”
10. Pe de altă parte, după cum ne spun experţii citaţi mai sus, fundaţiile finanţate de guvernul german nu acţionează împtriva intereselor guvernului german. Şi interesul guvernului german e să ţină toată Europa captivă în eurozonă. În aceste condiţii, judecând după starea economiei româneşti, intenţia guvernului României, din care face parte şi dl Baconsky, de a intra în zona euro între 2012-2014, pare de-a dreptul sinucigaşă. Ştim însă că nemţii s-au îmbogăţit preferând acumulările pe termen lung tunurilor imediate. Să fie oare Fundaţia Creştin Democrată un nou exemplu de tun imediat al oligarhiei noastre şi de înţeleaptă investiţie tactică germană? Baconsky câştigă acum şi Germania câştigă pe termen lung?
11. Dacă mai iau în calcul şi declaraţiile din ultimii doi ani ale dlui Baconsky, cum că dl ministru visează la o “elită amorală” şi susţine că UE are dreptul să maşineze pe la spatele naţiunilor suverane în scopul integrării europene13, mai că-mi vine să cred că suntem “kaputt”.
Ancheta despre mituirea “non-profit” a lui Plesu – aflat in functia de Ministru de Externe – de catre Fundatia Volkswagen, cu un milion de marci, laCivicMedia.ro
February 25th, 2012 
VR 
Istoricul Liviu Taranu, cercetator CNSAS, autorul volumului Ion Mihai Pacepa in Dosarele Securitatii. 1978-1980, Editura Enciclopedica, 2009, a avut amabilitatea sa ne raspunda la cateva intrebari pe marginea afacerilor mai cunoscute in care a fost implicat Ion Mihai Pacepa, “defectorul” DIE in SUA, despre care istoricul american Larry Watts afirma ca CIA a stiut cu siguranta ca este un agent sovietic. Liviu Taranu confirma indirect aceasta informatie, sustinand ferm, pe baza studiilor sale, ca “Pacepa nu a fost agent CIA”. Un interviu in exclusivitate pentru Ziaristi Online.
Posted in 
Tags: 
