Protocronismul este o prioritate in raport cu ideea de sincronism. Adica, noi nu gafaim in urma altora, ci putem cateodata lua startul inaintea lor. S-a spus ca aceasta conceptie protocronica este falsa fiindca noi am intrat in cadrul culturii moderne, dupa alte popoare, deci nu putem da lucruri noi inaintea acelora, din moment ce am venit dupa ele. Aceasta este o judecata…
În captivitatea istoriei. Această parafrază din titlu la celebrul îndemn al neo-kantienilor de întoarcere la Kant (Zurück zu Kant!), îl are, de astă dată, drept călăuză, în ce-l priveşte pe Dante, pe Edgar Papu.
În analiza importanţei artei, Edgar Papu întreprinde o interesantă paralelă între Faust şi meşterul Manole. El porneşte de la premisa că după cum simbolul aspiraţiei către cunoaştere îşi află cea mai înaltă expresie în persoana lui Faust, tot astfel năzuinţa opusă îşi găseşte cel mai desăvârşit purtător în făptura mistică a Meşterului Manole.
Astazi, 30 martie 2013, se implinesc 20 de ani de la moartea marelui carturar roman de valoare universala Edgar Papu (1909 – 1993). Coincidenta istorica face ca tot intr-o zi de 30 septembrie, insa in urma cu 24 de ani, sa mearga spre Ceruri un alt mare carturar al culturii romane, pe deasupra si nevolnic monah, Parintele Nicolae Steinhardt. Nicolae a ales calea Rohiei. Edgar Papu a fost crestinat la catolicism de rit oriental de insusi Monseniorul Vladimir Ghica – declarat chiar zilele trecute “martir pentru credință” de către noul Papa Francisc – si s-a casatorit cu Angela, fiica de preot ortodox (foto dreapta). Ce-i mai leaga pe cei doi: amandoi s-au nascut evrei, amandoi s-au crestinat pe pamant romanesc, amandoi au facut inchisoare politica, fiind eliberati cu decretul din 1964, de dupa desovietizarea structurilor de forta, amandoi au iubit poporul roman si amandoi au suferit pentru Romania. Amandoi au lasat o mostenire inestimabila acestui neam, in care s-au izbavit.
In absenta oricaror manifestari culturale omagiale pe masura staturii impresionante a eseistului si criticului literar Edgar Papu, portalul Ziaristi Online propune cititorilor sai o serie de articole comemorative care sa atinga personalitatea acestui geniu al Romaniei, a carui memorie este terfelita si azi, de aceeasi si aceeasi dusmani ai poporului roman.
Considerat “parintele protocronismului romanesc” modern, dupa Hasdeu (“Etymologicum magnum Romaniae”) si Densusianu (“Dacia preistorica”), Edgar Papu a fost supus unui adevarat linjas pe termen lung, de cele mai multe ori cei care il executau fiind total lipsiti de orice cunostinta asupra operei si valorilor exprimate de marele ganditor. Ce este asadar protocronismul (gr. protos – primul și chronos – timp)? Sintetizat, este “un curent de idei care urmărește să pună în valoare anticipările creatoare pe plan universal în domeniul culturii și civilizației, pe care orice popor le poate revendica”. Sau: “o constatare de bun simţ, o realitate culturală prezentă în oricare formă de comparatism care admite realitatea evoluţiei paradigmelor culturale de-a lungul istoriei” (Theodor Codreanu). Conform acestui curent, continuitatea romaneasca si crestineasca pe acest pamant a contribuit definitoriu si primordial la dezvoltarea civilizatiei europene.
Parintele Staniloae avea sa explice despre prefacerile europene dupa nasterea, crucificarea si invierea Mantuitorului nostru Iisus Hristos: “Din Filipi, Apostolul Pavel şi însoţitorii lui au dus creştinismul şi în alte oraşe macedonene, între care şi în Tesalonic şi Bereea (Fapte, cap. 17) care până azi purtând numele de Veria este locuit aproape în întregime de macedoneni. Aceşti macedoneni erau traci, care purtau şi numele de besi. Besii se întindeau şi dincolo de Bosfor, în Bitia, sub numele de Biţi. Troia era unul din oraşele lor. Ei erau în fond un neam romanic, ca dovadă stă faptul că Enea, nepotul lui Priam, plecând din Troia după ce a fost cucerită de traci, se duce în Italia, unde întemeiază Roma. Dar o dovadă despre romanitatea acestor traci sau besi este şi faptul că numai ei rămân după plecarea armatelor romane din Dacia, şi apoi din sudul Dunării, vorbitori ai limbii romane, câtă vreme în Grecia, Egipt, Asia Mică, această limbă s-a pierdut.” (“De ce suntem ortodocsi”, Revista „TEOLOGIE ŞI VIAŢĂ” Nr. 4-8, 1991, via Roncea Ro).
“Inaintea gloriei care a fost Grecia si Roma, inainte chiar de primele orase ale Mesopotaniei sau a templelor de-a lungul Nilului, au trait in valea de jos a Dunarii si la poalele Balcanilor oameni care au fost primii in arta, tehnologie si comert la mare distanta”. Paradoxal, pentru detractorii teoriei protocronismului, acest citat nu-i apartine lui Edgar Papu si nu a fost publicat pe vreun site “extremist”, “tracoman”, “dacoman” sau “national-comunist” ci este reprodus din New York Times ( NYT – 30 noiembrie 2009) si este scris de John Noble Wilford, care afirma, prezentand expozitia internationala “The Lost World of Old Europe: the Danube Valley, 5000-3500 B.C. – see also Origins: A History of Beginnings.” ca “civilizaţia europeană a început la poalele Carpaţilor” (Enciclopedia Romaniei online).
Teoria incriminata de dusmanii de ieri si azi ai Romaniei a fost creionata de Edgar Papu pentru prima oara in eseul „Protocronismul românesc” (Revista “Secolul XX”, 1974) si explicata mai pe larg in lucrarea “Din clasicii noştri” (Editura Eminescu, Bucuresti, 1977). Dezvoltata ca un curent cultural, teoria lui Edgar Papu avea sa fie anihilata de la cel mai inalt nivel al Partidului, printr-un personaj funest, care s-a dovedit ulterior a fi un veritabil agent sovietic, disparut misterios din Romania dupa 1989, dupa inscenarea propriei inmormantari: Gheorghe (Gogu) Radulescu, vicepreședinte al Consiliului de Stat al României Socialiste, membru al Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist din Romania (foto dreapta, amuzandu-l pe N. Ceausescu).
Denigratorii lui Edgar Papu au sustinut si reafirmat incontinuu ca protocronismul reprezinta platforma de edificare a “national-comunismului” lui Ceausescu. Dar faptele demonstreaza cu totul si cu totul altceva: profesorul Theodor Codreanu arata: “În nr. 2/1986 al revistei România literară, Gogu Rădulescu publica, erijându-se în cunoscător, articolul “Profesorii mei de limba română”, în care nu numai că nu adopta protocronismul ca ideologie partinică, dar îi aducea grave acuze, între care şi aceea că a readus „prezenţa ideilor de extremă dreaptă în publicistica noastră” (“Edgar Papu si minoratul culturii romanesti”). De altfel, “national-comunistul” Edgar Papu avea sa fie aparat din exil de insusi Mircea Eliade, cel care impartasea aceleasi idei cu nedreptatitul de la Bucuresti: „Nu copiam Europa, nici nu o respingeam – ci ne măsuram cu ea”. “Era Eliade ideolog al politicii culturale a P. C. R., iar Gogu Rădulescu şi Suzana Gâdea anticomunişti?”, se intreaba profesorul Theodor Codreanu.
In urma articolului nomenclaturistului comunist, de infierare a protocronismului, Edgar Papu a fost interzis a doua oara, dupa perioada de detentie ispasita sub acuzatia de “uneltire contra ordinii sociale”. Suzana Gadea, președinte al Consiliului Culturii și Educației Socialiste, interzice aparitia Dreptului la replica al profesorului Edgar Papu la atacul venit din varful piramidei agentilor sovietici. Incepe cea de a treia perioada de marginalizare din viata profesorului, dupa ce o “Comisie Simionescu”, insarcinata cu epurarile in mediul universitar, trasa in 1948 ordinul “sa fie lasat fara statut social” – pentru ca “este un element idealist, mistic, nesigur” -, urmat apoi de incarcerarea sa din 1961. O moarte civila din care, totusi, “neolegionarul” Edgar Papu – “o minune de neam davidic în neamul românesc”, dupa cum il defineste profesorul Ilie Badescu – a inviat si ramane viu, in memoria fiintei culturale si a constiintei nationale. De amintit, intr-o paranteza: Gogu Radulescu este vazut pana in ultimele clipe ale regimului comunist, de-a dreapta lui Ceausescu, in aparitia sa televizata din sediul CC al PCR in care acesta se exprima pe tema evenimentelor de la Timisoara (20 decembrie 1989). In aceeasi seara, Gogu Radulescu avea sa urmareasca o piesa a uneia dintre amantele sale, Valeria Seciu, la Teatrul Mic. Din masina neagra cu numar mic a demnitarului comunist aveau sa coboare, impreuna cu acesta, criticii Zigu Ornea si… Nicolae Manolescu. (Vedeti siCazul Gogu Rădulescu şi Loja de la Comana sub lupa Securităţii. Reteaua din Retea: de la Komintern la Neokomintern si Un document original halucinant. Semnaturile intelectualilor patriei pentru eliberarea lui Gogu Radulescu, membru CPEx al CC al PCR. EXCLUSIV).
Peste ani, acelasi Nicolae Manolescu avea sa contribuie la asa-numitul “Raport Tismaneanu” in care protocronismul era din nou “infierat”, cu aceeasi “manie proletara” ca si in articolul membrului CPEx al CC al PCR, Gogu Radulescu (foto dr.). De notat, ca, exact in acelasi timp in care “apologetul national-comunismului” Edgar Papu isi spunea rugaciunile salvatoare in celulele inchisorilor comuniste in care fusese aruncat, criticul “anti-comunist” Nicolae Manolescu scria: “Literatura realist-socialistă este, prin natura ei, o literatură a valorilor etice, surprinzând mutaţiile profunde, determinate în conştiinţă de ideea socialismului… Înzestraţi cu conştiinţa ştiinţifică a realităţii, scriitorii noştri reflectă cu perspicacitate desăvârşirea făuririi construcţiei noi, socialiste, reflectă chipul omului nou, constructor al societăţii viitorului. Acesta este în primul rând muncitorul comunist. E o mare cucerire a literaturii noastre contemporane zugrăvirea acestui erou al revoluţiei.” (Nicolae Manolescu, ,,Înnoire”, “Contemporanul”, nr. 34/24 aug. 1962.). Si inca: “Partidul i-a ajutat pe scriitori să înţeleagă ce rol le revine în viaţa socială, în lupta pentru construirea şi desăvârşirea socialismului, aportul pe care îl pot aduce la făurirea şi dezvoltarea conştiinţei socialiste şi la distrugerea vechii mentalităţi.” (Nicolae Manolescu, “Contemporanul”, nr. 34, 1964). Delirul continua si in 1965: “Un amplu răsunet au găsit în conştiinţa scriitorilor şi creatorilor de artă cuvintele rostite de tovarăşul Nicolae Ceauşescu de la tribuna celui de al IX-lea Congres al PCR” (Sursa: Cotidianul.ro).
Ca un element de turnesol, se cuvine sa amintim ca, in timp ce Manolescu gireaza si astazi adevarate atacuri la adresa lui Eminescu si a fiintei nationale, ultima carte a profesorului Edgar Papu, la care a lucrat, aproape orb, pana in cea din urma clipa a vietii sale, aparuta postum la Editura Princeps (Iaşi, 2005), îngrijită de fiul sau, Vlad-Ion Papu, si cu o prefaţă de Zoe Dumitrescu-Buşulenga – Maica Benedicta, a fost Eminescu într-o nouă viziune (Vedeti aicicronica profesorului Theodor Codreanu). Eminescu, “omul deplin al culturii românesti” dupa cum il considera colegul sau de crez si generatie Constantin Noica, si despre care Edgar Papu afirma: “Pe plan national, Eminescu se dovedeste un exponent nedezmintit al pamântului nostru.” (www.mihaieminescu.ro).
“Pe Edgar Papu mi l-am închipuit mereu ca pe o copie fidelǎ a icoanei marelui sfânt al Rusiei, Cuviosul Serafim de Sarov. Învǎluiţi amândoi într-o desǎvârşitǎ blajinǎtate a firii omenesti şi dominaţi de o mare evlavie faţǎ de preceptele unei vieţi creştine exemplare, Edgar Papu şi Cuviosul Serafim de Sarov au trecut, fiecare la vremea lui, pragul unic al eternitǎţii pǎtrunşi de acelaşi sentiment al dezmǎrginitei umilenii”, il evoca pe marele disparut esista Magdalena Albu intr-un articol cu titlul Edgar Papu – fluviul unei conștiințe exemplare. ”În ghearele anchetatorilor şi temnicerilor au încăput şi figuri cu totul candide, din specia celor care nu pot omorî o muscă, dar care intrau în programul de decimare, de exterminare a inteligenţei creatoare româneşti”, scria profesorul Mihai Ungheanu despre arestarile lui Constantin Noica, Vasile Voiculescu si Edgar Papu, in lucrarea sa fundamentala, “Holocaustul culturii române“.
“În zilele noastre planeta apare încă dominată de Ananké, cumplita zeiţă a nevoii. Să nu fi ajuns, oare, omul la putinţa de a se elibera din lanţurile ei? Trecută de „păcatele tinereţii”, săvîrşite în trecutul nevîrstnic al secolului XX, omenirea se cere să descopere cel mai preţios dar al vieţii în propria ei conştiinţă. Deoarece adîncul acestei conştiinţe omeneşti cuprinde. în stare matură, comori mai bogate decît tot aurul lumii, valorile lăuntrice sînt chemate să comande şi asupra „situaţiei date”, şi asupra „nevoii”, pe care sfîrşitul de veac le impune, în pragul unui nou mileniu. România este pe cale de-a răspunde unei asemenea cerinţe. Ea dă exemplul unei ţări mici, dar al unui spirit mare, care a învins „imposibilul”. Este încununarea unei calităţi de totdeauna a poporului nostru”, sintetiza Edgar Papu valentele protocronismului in articolul sau “Prolog catre viitor“.
Mentionam ca articolul de mai jos a fost cenzurat, peste ani, de acelasi “anti-comunist” Nicolae Manolescu, la o aparitie in Romania literara. Asadar, in premiera, versiunea integrala despre EDGAR PAPU – LA CEASUL DREPTĂȚII, prezentata de fiul sau, Vlad-Ion Papu, la ceas comemorativ. Marturia memorialistica impresionanta a eseistului Vlad-Ion Papu, care isi propune sa puna in circulatie internationala ideile parintelui sau, si caruia ii multumim in mod deosebit, este urmata de un interviu video din anii ’90, prezentat de Fundatia culturala “Edgar Papu”.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe marele carturar Edgar Papu!
Profesorul Ilie Badescu: “Să facem azi, la 20 din anii de veșnicie ai blândului cărturar „să nu se lepede clipa cea repede ce ni s-a dat”, cum spune poetul, prin darul acestui om nepereche : Edgar Papu, om de legendă și de baladă, minune de neam davidic în neamul românesc.”
După ce refuză oferta de a se înscrie în partidul comunist, găsind că ateismul promovat de către acesta este incompatibil cu sentimentele sale religioase, mai ales că în urma convertirii – sub influenţa Monseniorului Vladimir Ghyka (la al cărui proces de beatificare îşi va aduce şi el mărturia şi în amintirea căruia îl va boteza Vlad pe singurul său fiu) – la catolicismul de rit oriental, este epurat din învăţământ şi nevoit să devină colaborator extern la Institutul de Lingvistică, unde a contribuit la redactarea primului volum al Dicţionarului general al limbii române (1951–1953).
Intr-un articol piaristic aparut ieri pe platforma ungureana Hotznews ni se spune ca, “pentru a sustine intrarea in legalitate”, proprietarul molohului auto-intitulat “Cathedral Plaza”, respectiv firma Millenium Building a miliardarului israelian Eyal Ofer, a depus la Primarie cateva memorii pentru “sustinerea cauzei”. “Unul dintre acestea, favorabil intrarii in legalitate, este semnat chiar de presedintele Comisiei de Urbanism de pe langa Primaria Capitalei, arhitectul Sorin Gabrea”, se scrie pe Hotnews. Cum vine asta? Presedintele Comisiei de Urbanism a Primariei Capitalei a semnat un memoriu catre Primaria Capitalei sub antetul Millenium Building? Putin ciudat, nu? Atunci, daca tot si-a inaintat un memoriu catre sine insusi, nu-i normal ca l-a si aprobat! 🙂
Citez: “Am facut acest memoriu deoarece este aberant ca sa incepi sa construiesti o cladire, sa respecti legea asa cum s-a intamplat in acest caz si apoi, fiindca vecinul s-a suparat pe tine, autoritatea publica sa anuleze autorizatia de construire. Autorizatie care a fost emisa tot de o autoritate publica. Aceasta cladire se incadreaza in reglementarile urbanistice existente. Proprietarii au luat toate avizele necesare. Va reamintesc ca au obtinut avizul necesar de la Ministerul Culturii, ea fiind avizata de doi ministri ai Culturii – Ion Caramitru si Razvan Theodorescu – si a trecut prin plenul Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice. Din punct de vedere urbanistic s-au respectat toate prevederile Planului Urbanistic Zonal aprobat de Consiliul General al Municipiului Bucuresti. Spuneti ca ONG-urile au invocat lipsa avizului de la SRI, insa nimeni nu a cerut acest aviz, iar SRI-ul nu a protestat. Noi avem raspuns clar de la SRI ca, daca nu se cere avizul lor prin Certificatul de Urbanism (n.r. inainte de emiterea autorizatiei de construire), nu trebuie obtinut acest aviz. In acest caz nu s-a cerut. Nu putea sa dea SRI-ul acest aviz daca nu a fost cerut”, a declarat Sorin Gabrea pentru HotNews.ro.
Platforma raspandaca Hotnews nu s-a gandit ca este normal sa obtina si pozitia reprezentantilor Arhiepiscopiei Romano-Catolice, pentru a echilibra minciunile colportate cu gura plina de piaristul Millenium platit din banii nostri, si nu s-a gandit nici sa intrebe SRI-ul sau, mai simplu, sa consulte ceva mai bine arhiva cazului. Singurul adevar este ca, intr-adevar, Comisia Nationala a Monumentelor Istorice si-a dat avizul, ilegal, si prin presiunile guralivului istoric GDS-ist Andrei Pippidi – dovada in documentul alaturat obtinut la vremea respectiva de ziarul ZIUA si care reda minuta sedintei. Dupa cum vedeti, “salvatorul cladirilor istorice ale Capitalei”, sotul (sau sotia?) Tatianei Alina Mungiu Pippidi, indemna repejor membrii Comisiei sa treaca la vot penru a aproba proiectul “Cathedral Plaza” al miliardarului israelian Eyal Ofer, desi nu era intrunit cvorumul necesar, conditie in care a fost obtinut avizul mult trambitat.
In ce priveste SRI, pozitia principalului serviciu de informatii al tarii – care are un sediu important in proximitate – , dupa cum se vede din documentul de alaturi, aceasta este extrem de clara: Cladirea Millenium Building “Catedral Plaza” este ridicata ilegal, dupa ce s-a schimbat planul initial. Mai mult, SRI scrie, negru pe alb: “Actualul plan urbanistic zonal, aprobat pentru proiectul respectiv, nu are avizul institutiei noastre, potrivit dispozitiilor legale in vigoare.” Mai sus, scrie tot asa, negru pe alb: “Conform normelor lagale in vigoare, se prevedea obligativitatea obtinerii avizului Serviciului Roman de Informatii”. Iar “realizarea cladirii de birouri la noul regim de inaltime proiectat este de natura a afecta grav functionalitatea echipamentelor instalate pe obiectivul din zona aflat in administrarea Serviciului Roman de Informatii”, conchidea comunicatul SRI aflat alaturat. “Primul proiect pe care l-am vazut era in regula, dar ultima varianta – nu”, a declarat purtatorul de cuvant al SRI, Marius Bercaru, la vremea respectiva. Deci, cum stam la Hotznews cu colportarea de minciuni? Asta imi aminteste de “sondajul” “Money Channel” realizat de piaritza Corina Vintan, prin care ni se spunea ca bucurestenii sunt innebuniti sa se deschida odata cladirea “Cathedral Plaza”. Monkey Channel ii apartine afaceristului israelian Elan Schwartzenberg iar sediul maimuticilor este intr-o alta cladire-mastodont a Willbrook – cea pentru care s-a ras o parte din padurea Baneasa – si care apartine aceluiasi miliardar israelian Eyal Ofer. Corinutza, mai usor cu sondajele pe scari sa nu-ti cada bebeul ungurean de la san! 🙂
PS: Conform surselor ziarului National, miliardarul Eyal Ofer o considera responsabila de insuccesul total al afacerilor sale in Romania pe sotia zbengosului afacerist israelian Ziv Asher Tetelman si prietena cea mai buna a piaritzei Corinutza Vintan, fosta managerita a Willbrook-Millenium, Daiana Voicu, pe care acum ar vrea s-o lase “la pielea goala” (foto). Conform cotidianului Ziua de Constanta, Corina Vintan este asociata cu sotul prietenei sale, Ziv Asher Tetelman, in clinica SC Second Opinion SRL, impreuna cu sotia procurorului Marcel Sampetru (!), personaj urmarit penal intr-un recent scandal. Urmariti penal sunt insa, de azi, si “front-men”-ii afacerii “Cathedral Plaza”, dupa cum informeaza si ziarul BURSA:
Nr. 683 / 24.10.2012 COMUNICAT DE PRESĂ Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 a început urmărirea penală în cazul Cathedral Plaza
Reprezentanții Arhiepiscopiei Romano-Catolice București (ARCB) au fost invitați recent la audieri (în calitate de parte vătămată), ca urmare a punerii în executare a sentinței penale definitive nr. 487/2012, a Judecătoriei Sectorului 1, pronunțată în dosarul nr.16747/299/2011.
Declanșarea urmăririi penale s-a făcut împotriva S.C. MILLENIUM BUILDING DEVELOPMENT și a reprezentantului acesteia, Sasu Eremie Ovidiu Ioan, a S.C. BOG’ART S.R.L. și a reprezentantului său, Greu Sorin, precum și a S.C. WILLBROOK CONSTRUCT SRL și a lui Moise Dragoș, în calitate de reprezentant al acesteia. Perioada analizată privește lucrările din 10-21 noiembrie 2010 la construcția Cathedral Plaza, adică cele efectuate iresponsabil, după anularea autorizației emise nelegal de Primarul Sectorului 1.
Toți sunt acuzați de efectuarea de lucrări de construire la turnul de birouri Cathedral Plaza, fără autorizație de construire, aceasta fiind anulată irevocabil de către Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr. 1989/2010.
Reacția promptă a Parchetului vine să confirme interesul public pentru apărarea valorilor sociale care privesc conservarea, punerea în valoare și protejarea monumentelor istorice, precum și a celor care privesc protejarea publică, față de construirea fără autorizație valabilă. Ea confirmă și condamnarea publică făcută de către societatea civilă, de diferite instituții de stat și de cult, de sute de mii de creștini catolici și ortodocși și de alte confesiuni.
„Sperăm într-un demers legal, coerent și într-un termen rezonabil, care să fie un exemplu pentru alte încercări de încălcare a legii construcțiilor, astfel încât să se realizeze funcția educativă a sancțiunii penale”, a declarat preot Gabriel Popa, secretar al ARCB.
Reamintim că D.N.A. continuă cercetarea penală a reprezentanților Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă al Municipiului Bucureşti (I.S.U. Bucureşti), care au participat la întocmirea unui fals proces-verbal de recepție la așa zisa finalizare a lucrărilor amintitei construcții, iar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 sunt depuse alte câteva plângeri penale ale Arhiepiscopiei, având drept obiect cercetarea numeroaselor infracțiuni, comise în cazul Cathedral Plaza.
Biroul de presă – ARCB
Persoană de contact
Pr. Francisc Doboş
Purtător de cuvânt
tel. 0755 065 069, [email protected]
INFO: Numele Daianei Voicu a fost legat, de la aparitia ei in lumea afacerilor din Romania, de numele lui Sammy Ofer, miliardarul israelian de origine romana, tatal lui Iuly si Eyal. Nascut pe 22 februarie 1922, la Iasi, si decedat anul trecut, Sammy Ofer a controlat impreuna cu familia sa un vast imperiu economic: Israel Chemicals, ZIM Israel Navigation Company si Tower Semiconductor, afacerile crescand odata cu preturile la chimicale si petrol. Familia Ofer detine actiuni la Royal Caribbean, a doua mare linie de croaziera din lume, la South Korea’s Hanjin Shipping (12%) si Zodiac Maritime UK-Londra. Averea fabuloasa a familiei Ofer ii asigura acesteia o pozitie in “Forbes” SUA, pe locul 184, devenind astfel cea mai bogata familie de evrei din lume. Una dintre primele afaceri din Romania – preluarea magazinului Tomis din Constanta in 1997 – o aduce in prim-plan pe tanara Daiana Maria Voicu, care ulterior devine managerul dezvoltatorului imobiliar Willbrook International si, implicit, mana dreapta a lui Eyal Ofer.
Aflata la carma imperiului Willbrook, Daiana prospera vertiginos, astfel ca in preajma anului 2010 este considerata una dintre cele mai bogate si puternice femei din Romania. Zvonurile legate de o aventura cu Eyal se intetesc, insa la scurt timp explodeaza in presa si o alta “bomba”: Ziv Tetelman, sotul afaceristei si tata al celor doi copii (Daiana mai are o fiica din afara casatoriei, iar gurile rele spun ca ar fi exact fiica lui Eyal), o insala cu Raluca Sandu, fiica presedintelui FRF. Fotografiile cu cei doi fac valva in presa, iar Daiana decide sa divorteze. Luna martie a anului trecut marcheaza, asadar, inceputul unui declin evident al celei supranumite doamna de fier a afacerilor din Romania. Zece luni mai tarziu, la inceputul lui decembrie anul trecut, Daiana Voicu isi anunta demisia de la carma Willbrook, in spatele acestei decizii aflanduse de fapt dorinta detinatorilor companiei de a scapa de ea. In luna februarie a acestui an iese la iveala si o alta informatie. Cotidianul “National” publica un articol potrivit caruia Eyal Ofer, bossul Willbrook, “a angajat zece detectivi particulari si patru firme de avocatura care au misiunea de descoperi toate matrapazlacurile facute de Daiana Voicu cat timp s-a aflat la conducerea companiei”. Respectiva publicatie titreaza: “Aflat in spatele unor investitii de 900 de milioane de dolari in Romania, Eyal Ofer si-a lasat afacerile pe mana Daianei Voicu, transformand-o intr-una dintre cele mai puternice femei de business, care i-a creat lui Ofer o paguba de vreo 100 de milioane de euro: terenuri si imobile cumparate de Daiana cu banii lui si trecute pe numele parintilor ei”. (Sursa: Cancan)
Forbes.ro: Eyal Ofer nu renunță la businessul din România
Omul de afaceri israelian Eyal Ofer (foto), cunoscut în special datorită clădirii office Cathedral Plaza, este în spatele unor investiții de 900 de milioane de euro în România.
Eyal Ofer a plasat recent o comandă Șantierului Naval din Mangalia, controlat de coreenii de la Daewoo, în valoare de 400 de milioane de euro, pentru construirea de vase. Unul din businessurile Miller Global, grup internațional în cadrul căruia Ofer este co-președinte, este shipping-ul. De altfel, Eyal Ofer este director al Royal Caribbean International, un business de 10 miliarde de euro, precum și al Celebrity Cruises Holding. Cele mai cunoscute active din portofoliul global al grupului Miller sunt Pebble Beach Company, Aspen Skiing Company, Aspen’s Little Nell Hotel, Beverly Hills Hotel şi Los Angeles’s Fox Plazza Office Building.
O sumă de 500 de milioane de euro a fost investită, în România, în proiecte imobiliare, de care se ocupă subsidiara britanică a grupului Miller, Millenium Buiding Development. Portofoliul din România, administrat de Daiana Voicu, cuprinde ansamblul rezidențial Oxford Gardens din zona Pipera, alte șase complexuri rezidențiale în zona Iancu Nicolae și încă unul în Corbeanca, localitate de lângă București – în total, peste 300 de vile adresate segmentului de lux –, Platinum Business Center (o clădire de birouri și centru de conferințe situate pe DN1), mallul Tomis din Constanța, și mai multe terenuri.
De departe, cea mai cunoscută proprietate din portofoliul lui Eyal Ofer este clădirea de birouri Cathedral Plaza. Construcția, în prezent finalizată în urma unei investiții de 40 de milioane de euro, este localizată în imediata apropiere a catedralei romano-catolice Sfântul Iosif. Amplasamentul, deși ideal pentru companiile care vor să aibă birouri în centru, nu a fost unul norocos pentru dezvoltator, deoarece a generat o dispută, care a ajuns în instanță, cu Arhiepiscopia Romano-Catolică din București. Recent, o instanță de judecată din Suceava a decis nulitatea autorizației de construire emise de Primăria Sectorului 1. Decizia a venit cum nu se poate mai prost pentru omul de afaceri israelian, care era în tratative de vânzare a clădirii cu un fond de investiții britanic, pentru 70 de milioane de euro, sumă despre care Eyal Ofer afirmă că reprezintă ”un nivel mult scăzut față de valoarea clădirii”. Omul de afaceri spune că, în ciuda acestei situații, nu intenționează să renunțe la afacerile din România.
Anul care tocmai se incheie l-am inceput cu afacerea Gojdu.
Sper ca n-ati uitat: un tratat rusinos prin care Romania cedeaza o avere imensa in Budapesta (avere aflata in administrarea episcopilor ortodocsi din Transilvania) si primeste in schimb multumiri. Camera Deputatilor a respins ratificarea acestui tratat, iar Senatul a amanat problema. Cu siguranta vom mai auzi de afacerea Gojdu si in 2007.
Apoi a venit beleaua de langa Catedrala Sfantul Iosif din Bucuresti: un bloc de 75 de metri, numai bun sa rupa o biserica in trei, conform modelului de la Biserica Armeneasca. Afacerea a fost investigata de comisii parlamentare si Inspectoratul pentru Constructii care au subliniat ilegalitatile legate de acest ziggurat, s-a cerut Guvernului sa ia masuri pentru intreruperea lucrarilor – degeaba! Colosul de sticla si otel se inalta in continuare. E drept ca astfel s-a reusit o performanta rara: iritarea Vaticanului. Mai astept doar ca primarul Videanu sa-si lase mustata á la Stalin si sa intrebe intre doua fumuri de pipa: “Cate SRL-uri de granit, marmura si borduri are Papa de la Roma?”
Vara a fost cu adevarat torida: a inceput dansul deconspirarilor. A inceput frumos, in ritm saltaret: ieseau turnatorii la iveala unul dupa altul. Si cand ma gandeam ca nimeni si nimic nu mai poate opri avalansa deconspirarilor, minunea s-a produs: CNSAS nu mai elibereaza aprobari pentru cercetatori si amana la nesfarsit solutionarea cererilor de verificare. Deconspirarea a intrat ca ursul la barlog si-si suge de sub unghii pe perioada iernii. Sper ca la primavara sa se mai invioreze, odata cu dezghetul si cu predarea integrala a arhivelor fostei Securitati.
Cand ne pregateam de iarna a aparut inca o minunatie: recomandarea Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii de scoatere a icoanelor din scoli. Ne mai lipseste o politie a constiintei care sa ne caute pe sub tricouri de cruciulite si sa impoziteze icoanele de prin casele oamenilor. Mi se pare ciudat ca tocmai sustinatorii autonomiei locale s-au declarat nemultumiti de decizia Ministerului Educatiei de a lasa prezenta icoanelor in scoli la latitudinea comunitatilor locale.
Am incheiat anul oarecum nedumerit: raportul Tismaneanu ne-a trantit un scuipat gros peste ochi de nu mai sunt in stare sa disting raul de bine. In continuare sunt zapacit: Iliescu este bun sau este rau pentru Tismaneanu? Undeva se ascunde o forma de schizoidie: Iliescu este desemnat ca o bestie a comunismului, in schimb este preluata ca atare teoria revolutiei spontane pornite la Timisoara de pastorul Tökes (teorie care ii vine manusa lui Iliescu). Asta ar fi doar o rupere a discursului – cele 660 de pagini ale raportului sunt pline de astfel de minunatii. Nu stiu daca a reusit sa inteleaga cineva de ce a tinut Basescu sa condamne comunismul pe baza unui raport alcatuit de o comisie schioapa (Goma exclus prin metode obscure, Antohi zburat pe motiv de turnatorie, episcopul Corneanu habar n-avea ca e membru al comisiei si tot asa pitic dupa pitic). Din popor s-a vazut asa: Basescu a citit ceva total de neinteles, Vadim a urlat ca un descreierat si ca o cireasa pe tort Patapievici a miorlait pe la toate televiziunile ca Daniela Buruiana a vrut sa-l arunce de la balcon. Cam asta ar fi imaginea condamnarii comunismului – destul de vesela daca n-ar fi trista. La multi ani, Romania!
P.S. Am ales sa recapitulez doar evenimentele de natura sa afecteze profund Romania. Circul zilnic al politicienilor este doar comic, iar aderarea la Uniunea Europeana si ceea ce va urma nu se hotaraste la Bucuresti. Cel putin deocamdata.
Ilustratie: Afisul Campaniei Civic Media si desenul-manifest oferit de graficianul Eugen Mihaescu
In facsimil: Stenograma şedinţei Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice din cadrul Ministerului Culturii, prezidata de Andrei Pippidi, din data de 17.07.2001, in care este consemnat în mod expres faptul că se cunoştea retragerea acordului Arhiepiscopiei pentru “Cathedral Plaza”. Mai mult, în lipsa cvorumului legal (au participat 8 membri din cei 19 ai comisiei) s-a dat un aviz favorabil construirii molohului de beton si sticla (la cererea membrului GDS Andrei Pippidi – “Se poate trece la vot!”).
COMUNICAT DE PRESĂ (471/12.07.2011) În data de 11 iulie 2011, Curtea de Apel Suceava a respins cea de a şasea şi ultimă cale extraordinară de atac promovată de către Primarul sectorului 1 şi Millenium Building Development, stabilind irevocabil nulitatea autorizaţiei de construire a auto-intitulatei clădiri Cathedral Plaza. ARCB solicită demolarea acestei construcţii, ca precedent şi avertisment pentru cei care nu respectă legea.
Arhiepiscopia Romano-Catolică Bucureşti (ARCB) solicită autorităţilor Statului să treacă de urgenţă la aplicarea deciziei nr. 1989/3.11.2010 a Curţii de Apel Suceava. Aceasta a respins în data de 11 iulie 2011, cea de a şasea şi ultimă cale extraordinară de atac ce a fost promovată de către Primarul sectorului 1 şi Millenium Building Development, împotriva deciziei Instanţei din Suceava, prin care fusese schimbată în tot decizia nr. 1025/25.06.2009 pronunţată de către Curtea de Apel Ploieşti, în sensul stabilirii irevocabile a nulităţii autorizaţiei de construire a auto-intitulatei clădiri „Cathedral Plaza”.
„A trecut vremea jumătăţilor de măsură. A venit timpul să fie luate măsuri ferme şi concrete pentru eliminarea din peisajul centrului Capitalei a blocului turn ilegal construit de Millennium Building Development SRL, lăsând la o parte interesele politice şi de strategie electorală şi punând în faţă interesele naţionale privind patrimoniul cultural, parte a celui european. (…) Este timpul ca autorităţile să nu mai mimeze o bună administraţie ci să o realizeze efectiv, iar un bun început este acela al reîntoarcerii la istorie şi credinţă, protejând monumentele istorice care sunt şi lăcaşe de cult. Nu cerem asta numai pentru noi, o cerem pentru toate cultele care creează diversitatea spirituală a naţiunii, cunoscând că şi Biserica Ortodoxă, cea Armeană şi Cultul Musulman, suferă datorită violării zonelor de protecţie a lăcaşelor de cult şi implicit a dreptului lor la exercitarea credinţei”, a declarat ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti.
În ceea ce priveşte declaraţiile celor de la Millenium Building Development conform cărora clădirea a fost întabulată şi vândută unui fond de investiţii britanic, Casa de avocatură Bârsan, Popescu & Asociaţii, cei care reprezintă ARCB în Instanţă, declară „că opinia publică ar fi interesată să afle numele acestui fond, ce ar fi cumpărat o clădire construita ilegal, având în vedere că la data de 4 martie 2011, în Cartea Funciară a sectorului 1 clădirea „Catheral Plaza” nu era întabulată, dar decizia Curţii de Apel Suceava care stabilise ilegalitatea autorizaţiei de construcţie era deja înscrisă!”
ARCB a decis să promoveze o serie de acţiuni în Instanţe prin care solicită exproprierea terenului şi demolarea autointitulatei clădiri „Cathedral Plaza”, aflată în zona de protecţie a Catedralei „Sf. Iosif” şi a altor 5 monumente istorice de pe str. G-ral Berthelot.
Eyal Ofer de la Wilbrook, cel mai bogat israelian din lume, e suparat ca a pierdut procesul dar vrea sa mearga la CEDO. INTERVIU CAPITAL
Omul de afaceri Eyal Ofer (foto jos), cel mai bogat israelian (oficial -n.red) – cunoscut în România pentru controversatul proiect Cathedral Plaza, intenţionează să îşi continue cele 25 de proiecte imobiliare din România, care presupun investiţii de circa 900 mil. euro, chiar dacă recunoaşte că a supraestimat potenţialul pieţei locale. El a încheiat recent un contract de 400 mil. euro cu Şantierul Naval Mangalia, care trebuie să îi livreze acestuia patru cargouri.
Capital: Aţi recunoscut că v-aţi înşelat cu privire la potenţialul pieţei imobiliare româneşti. Dacă v-aţi putea întoarce în timp, aţi mai intra pe această piaţă ştiind ce se va întâmpla?
Eyal Ofer: Când am început lucrările la Cathedral Plaza eram sincronizaţi perfect. Am intrat pe o piaţă care avea foarte puţine clădiri noi şi ne aşteptam să finalizăm construcţia într-un an şi jumătate – un an şi trei trimestre. Asta se întâmpla în 2006, când nivelul potenţial al chiriilor pentru această clădire ar fi fost de 35 euro/mp, acum vorbim de aproape jumătate din această valoare, adică între 18 şi 22 euro/mp. Costul clădirii a escaladat dramatic din cauza piedicilor puse de biserică, care a dus la întârzieri de un an şi jumătate, iar piaţa a căzut pe noi. Una peste alta, am început cu dreptul, sincronizarea noastră fiind perfectă, însă am fost reţinuţi de controverse şi am ajuns într-o piaţă care face această investiţie neeconomică.
Capital: Regretaţi că aţi intrat pe piața românească în acel moment?
Arhiepiscopia Romano-Catolică Bucureşti (ARCB) a solicitat CEDO un răspuns referitor la un presupus proces, clamat în numeroase rânduri, pe care SC Millennium Building Development SRL (MBD) l-ar fi declanşat împotriva statului român, în privinţa auto-intitulatei clădiri „Cathedral Plaza”.
Acest presupus proces a fost folosit, în ultima perioadă, de către MBD pentru intimidarea instanţelor de judecată, pe care le acuză, nejustificat de inconsecvenţă şi părtinire, informeaza ARCB printr-un Comunicat remis presei.
Într-un răspuns oficial transmis reprezentantului Arhiepiscopiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului afirmă faptul că „nici o cerere cu numele SC Millenium Building Development SRL nu a fost înregistrată” (vezi facsimil).
Se confirmă astfel, încă odată, că această clădire este un adevărat „Turn al minciunilor”, care „miroase a corupţie”, după cum afirma fostul ministru al culturii, Th. Paleologu. Ea a ajuns aproape de finalizare numai datorită minciunilor care s-au proferat de către investitori, proiectanţi şi executanţi şi din cauza complicităţilor autorităţilor de stat, responsabile cu aprobarea şi autorizarea acestui proiect, se mai afirma in acelasi Comunicat de presa semnat de pr. Ieronim Iacob, purtatoru de cuvant al Arhiepiscopiei.
Comunicat de presa al Arhiepiscopiei Romano Catolice Bucureşti
Prin decizia civilă nr. 299/RC/07.03.2008, Curtea de Apel Piteşti – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal a respins ca neîntemeiată contestaţia în anulare formulată de S.C. Millennium Building Development S.R.L prin care aceasta solicită modificarea soluţiilor instanţelor de judecată din Craiova relativ la oprirea lucrărilor la Cathedral Plaza .
Urmare a acestei decizii lucrările la Cathedral Plaza rămân oprite până când justiţia românească se va pronunţa printr-o hotarâre definitivă şi irevocabilă asupra nelegalităţii autorizaţiei de construire.
Decizia judecătorilor Curţii de Apel Piteşti care confirmă deciziile instaţelor din Craiova este, dacă mai era necesar, dovada elocventă a faptului că de la orice Tribunal sau Curte din această ţară, unde dosarul ar fi strămutat la cererea S.C. Millennium Building Development S.R.L, s-ar vedea la fel de clar ilegalitatea procedurii de autorizare.
Dimensiunea ilegalitaţilor ce stau la baza autorizaţiei compatibilă cu înălţimea clădirii este la fel de vizibilă de oriunde: Vatican, Parlamentul European, Parlamentul României, orice Curte ori Tribunal independent, curtea Catedralei Sf. Iosif…
Arhiepiscopia Romano-Catolică Bucureşti informează şi asigură opinia publică din România că va continua demersurile începute în urmă cu doi ani până când legea va învinge definitiv samavolnicia şi dispreţul faţă de moştenirea cultural-istorică a Bucureştiului şi a valorilor civilizaţtiei noastre.
Sfantul Parinte al Bisericii Catolice, Papa Benedict al XVI-lea, Biserica Ortodoxa Romana, Parlamentul European si presedintele acestuia, liderul Partidului Popular European, Hans Gert Pöttering, Senatul Romaniei, Inspectoratul de Stat pentru Constructii al Guvernului Romaniei, societatea civila si mass-media preocupate de apararea valorilor Romanie, si-au exprimat ingrijorarea si opozitia fata de ridicarea unei cladiri mastodont in imediata apropiere a unui monument istoric si arhitectural cum este Catedrala Sf. Iosif din Bucuresti. Cu toate acestea, scheletul imobilului ameninta in continuare Catedrala. IPS Ioan Robu, Arhiepiscop si Mitropolit al Bisericii Catolice, face precizari asupra asteptarilor sale intr-un interviu-acuzator acordat subsemnatului, pe care il gasiti la