A vorbit Băsescu.
Prima oară, după o tăcere adâncă.
Mă aşteptam să-şi anunţe demisia.
Băsescu nu demisionează.
Da, eu sunt dintre aceia care susţin că Referendumul nu a fost decât o speculaţie politică asupra prăbuşirii de popularitate a preşedintelui.
Speculaţie însoţită de propaganda jegoasă, primitivă, plină de minciuni, stimulând ura, pe fondul nemulţumirii populare.
Susţin că USL a confiscat nemulţumirea populară, în propriul beneficiu politic, fără nicio intenţie să ne amelioreze viaţa: singurul său scop – preluarea completă a puterii, controlul absolut asupra instituţiilor statului.
Da, susţin că impunerea Referendumului nu a respectat regulile democraţiei.
Da, susţin că “alternativa” Antonescu este o mizerie.
Nu ţin la Băsescu, dar resping minciuna.
Minciuna, propaganda, ura.
Speculativ cum a fost, Referendumul, însă, a avut loc.
Cum – necum, Băsescu s-a întors la Cotroceni.
Ce se întâmplă acum?
Continuăm netulburaţi?!
Frate, păi a avut loc un Referendum!
Nu ne putem preface că nu s-a petrecut, Referendumul a fost bătut cu ciocanul într-o realitate în care, acum, trăim.
Circa jumătate din electorat a votat demiterea lui Băsescu.
Avem cuiul ăsta bătut în noi.
Dacă înainte de Referendum, în faţa manifestaţiilor antiprezidenţiale, era valid argumentul alegerilor din 2009, acum el nu mai poate fi invocat.
Cu ce drept moral, Băsescu mai poate vorbi naţiunii?
Ce legitimitate mai are preşedintele?
Cine îl ascultă?
Cei care n-au venit la Referendum?
Şi ceilalţi, ceilalţi ce gândesc?
Or fi fost manipulaţi, or fi fost victimele minciunilor şi ale propagandei – nene!, oricum vor fi fost, sunt cetăţeni şi şi-au exprimat voinţa, nu ştii tu mai bine ca ei, nu tu poţi vota în locul a şapte milioane de cetăţeni, nu le poţi spune “Ascultaţi-mă pe mine, că ştiu mai bine!”
Ce ştii tu mai bine?!
În primul său discurs de după întoarcerea la Cotroceni, Băsescu ne-a spus că ştie mai bine cu Europa şi cu euro.
“Devine o prioritate îndeplinirea condiţiilor intrării în zona Euro”, a spus Băsescu.
Serios?!
De unde ştii?
Păi, ştiu de mult, de prin anul 1999.
Aha!
Ştiţi, domnule preşedinte, între timp au trecut vreo treisprezece ani…
Şi?
A fost o criză în America…
Şi?
A intrat şi Europa…
Şi?
Zona Euro e pe butuci…
Şi?
OK, voiam să spun că situaţia comunităţii monetare europene de acum nu mai seamănă cu cea de acum treisprezece ani şi că nu există nici un om care să ştie, astăzi, dacă mai este bine să aderăm la ea sau dacă nu este mai bine să fugim de ea scăpărându-ne călcâiele; voiam să spun că intrarea noastră în Zona Euro este un subiect de Referendum, un Referendum nespeculativ, un Referendum absolut natural, pentru că schimbarea monedei naţionale nu este o decizie pe care sunteţi îndrituit să o luaţi dumneavoastră, de capul dumneavoastră.
Dar, bine, dacă nu înţelegeţi, domnule preşedinte, atunci trebuie să vă informez că, recent a avut loc şi un Referendum şi că peste şapte milioane de cetăţeni v-au votat demiterea, adică, cu tot respectul, vă întreb, mă înţelegeţi?…
Băsescu pare să-şi fi asumat o misiune:
“După opt ani de experienţă, consider că Uniunea Europeană nu are şanse de supravieţuire decât printr-un proces accelerat de integrare. Niciun stat membru, fie că este Grecia, Portugalia, România, Franţa sau Germania, nu va rezista globalizării decât prin integrare. Drumul unei mai puternice integrări este soluţia”.
Băsescu vrea să salveze Europa.
Raţionamentul poate fi urmărit lesne: un bau-bau numit “globalizare” pune Europa în pericol să cadă pe locul al treilea în lume, iar Româ-nia face parte din Europa şi vom cădea odată cu ea, pe locul al treilea în lume, aşa că, dacă îi salvăm Europei locul întâi în lume, atunci şi Româ-nia va fi pe locul întâi în lume.
Domnule preşedinte, cu respect vă atrag atenţia că, în calitate de cetăţean de rând al României, cu drept de vot oarecare, nu prea mă interesează locurile din lume, ci irigaţiile noastre.
Mă interesează să muncesc şi să fiu răsplătit pe măsură, când munca mea este folositoare, mă interesează să nu fiu furat de autorităţile statului prin legi şi interpretarea lor ostilă, mă interesează să fiu judecat drept şi să fiu apărat de cel rău.
Altfel, mă cam doare-n şpiţ pe ce loc ne aflăm noi în lume, pe ce loc e Europa sau Planeta Pământ, în Univers. N-aveţi decât să vă asumaţi dumneavoastră, domnule preşedinte, misiunea salvării Europei, dar nu ca preşedinte, ci ca persoană particulară, că tocmai a avut loc un Referendum – ştiţi?, vreo şapte milioane v-au cerut să plecaţi… Am o sugestie: daţi-vă demisia şi angajaţi-vă cardinal la Papa Benedict, că el vrea un Guvern Mondial. Aţi putea fi folositor.
In urma unor controverse publice privind eventuala santajare a unor judecatori ai Curtii Constitutionale a Romaniei in baza trecutului lor de colaboratori ai Securitatii, Asociatia Civic Media a solicitat Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii sa edifice opinia publica dar si clasa politica asupra aspectelor legate de posibila apartenenta a membrilor Curtii la retelele Securitatii (a celei de ieri, desigur). Portalul Ziaristi Online va prezinta in exclusivitate atat solicitarea Civic Media cat si raspunsul CNSAS insotit de Decizia de “necolaborare” in privinta Aspaziei Cojocaru, alias “ANA”, alias “UŢA” (vezi Doc mai jos), urmat de o noua cerere a Civic Media, de completare a datele ca si inexistente despre judecatorii Curtii Constitutionale, cei care decid din varful pixului lor viitorul unei natiuni.
Prima Solicitare Civic Media – Curtea Constitutionala
Onorat Colegiu al Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii,
Distinsi functionari ai CNSAS,
Avand in vedere recentele convulsiuni publice aparent inexplicabile ale membrilor Curtii Constitutionale care hotarasc viitorul Romaniei in urma Referendumului pentru suspendarea presedintelui Traian Basescu, enuntarea la nivel international a existentei unor presiuni de natura misterioasa, neidentificata si neexplicata, cat si suspiciuni aparute in mass media privind posibilitatea existentei unor actiuni de santaj indreptate impotriva venerabililor judecatori ai Curtii Constitutionale si mai ales tinand cont de istoria recenta a Romaniei, cand spectrul Securitatii si al serviciilor de informatii ale Blocului Sovietic a planat asupra capetelor tuturor magistratilor Romaniei, fara discriminare de sex, religie, etnie sau apartenenta la Partidul Comunist Roman, va rugam sa edificati opinia publica romaneasca si factorii de decizie internationali interesati de consolidarea in Uniunea Europeana a unui stat de drept nealterat de fantomele trecutului, asupra legaturilor existente sau inexistente avute de actualii judecatori ai Curtii Constitutionale cu Departamentul Securitatii Statului.
Tinand cont si de un recent articol aparut in presa romana (Cotidianul, luni, 6 august 2012), intitulat “Cine este legătura superioară a preşedintelui Curţii Constituţionale?“, semnat de Aurel I Rogojan, general de brigada I SRI (r), fost sef de cabinet al generalului colonel Iulian Vlad (secretar de stat în Ministerul de Interne, din 1984 adjunct al Ministrului de Interne, iar din 1987 Ministru secretar de stat şi şef al Departamentului Securităţii Statului – DSS) si sef al Serviciului Independent Secretariat-Juridic al DSS si care intre 1990 şi 2006, în cadrul Serviciului Român de Informaţii, s-a ocupat de reglementarea şi planificarea activităţii de informaţii, a predat în instituţii de profil şi a asigurat, din posturi de mare răspundere, managementul resurselor informaţionale, potrivit caruia “numele unor judecători ai Curţii Constituţionale şi cotele dosarelor lor din Arhiva Securităţii s-au aflat pe agenda şi sub lupa primului adjunct al directorului securităţii naţionale”, va rugam sa ne informati nu numai asupra existentei sau inexistentei calitatii de agent al Securitatii a vreunui judecator al Curtii Constitutionale dar si asupra eventualelor tentative de recrutare sau apartenente a acestora la o retea informativa sau o retea de sprijin a organelor Securitatii Statului.
Aceste informatii sunt eminamente importante pentru purificarea vietii publice romanesti si de aceea va rugam sa tratati dezvaluirea lor cu celeritate.
Completarea solicitata de Civic Media privind judecatorii Curtii Constitutionale
Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii
Catre: Presedintele si membrii Colegiului CNSAS
Distinse Domnule Presedinte si onorati membri ai Colegiului CNSAS,
Am primit adresa Dvs cu Nr P 2918/12 din 23.08.2012 privind solicitarea Asociatiei Civic Media de cercetare a judecatorilor Curtii Constitutionale, drept pentru care va multumim. Dintru inceput va asiguram ca nu avem de gand sa adoptam “unica solutie”, “respectiv contestarea in instanta a materialelor emise” de institutia Dvs, intrucat ne bazam total pe profesionismul Dvs si al cercetatorilor si investigatorilor CNSAS. Facem insa o revenire asupra cererii, in temeiul legii, consideram noi.
Intelegem ca pentru Iulia Antoanella Motoc si Mircea Stefan Minea, numiti judecatori ai Curtii Constitutionale in 2010 si Petre Lazaroiu, numit in 2008 pentru un mandat de 2 ani si din iunie 2010 pentru un mandat de 9 ani, nu exista inca formulate Decizii si eliberate Adeverinte, asa ca le asteptam, cu rabdare. Sa intelegem oare ca romanii au inceput sa uite de spectrul Securitatii din moment ce in doi, respectiv patru ani, nimeni nu s-a gandit sa ceara verificarea lor, nici macar distinsii membri ai partidelor politice si Parlamentului atunci cand au propus nominalizarea lor urmata de alegerea acestora, uneori lasata cu scandal si nopti nedormite chiar in plenul Parlamentului?
In cazurile celorlalti sase judecatori, pentru care s-a decis ca “nu au fost agenti/colaboratori ai politiei politice comuniste” se constata, de asemenea, ca nu au fost verificati in calitatea pe care o au astazi, de judecatori ai Curtii Constitutionale, cu o singura exceptie, dl Tudorel Toader, cercetat in baza unei cereri de verificare emisa de Alianta Civica, in 2009.
Astfel, avem urmatoarea situatie, conform documentelor remise de Dvs:
– pentru presedintele Curtii, Augustin Zegrean, s-a dat o Decizie de necolaborare (nr 99) in 13.04.2006, cand a fost cercetat in calitate de candidat parlamentar din partea PDL;
– pentru Acsinte Gaspar Decizia 7/29.01.2002, de pe cand a fost ministru; – pentru Ion Predescu s-a dat Decizia 252/28.10.2004, cand a fost verificat din oficiu ca senator PSD;
– pentru Zoltan Valentin Puskas Decizia 71/11.01.2005, verficat tot in calitate de candidat si apoi de senator UDMR;
– pentru Aspazia Cojocaru Decizia 1399/26.04.2007, emisa in urma contestarii Deciziei de colaborare cu Securitate, cu nr 361/08.02.2007;
– pentru Tudorel Toader, Adeverinta nr 9089/08.09.2009, mentionata mai sus.
Conform sefului SRI, George Cristian Maior, cat si a sefului statului, Traian Basescu, in intervalul 2005 – 2011, Serviciul Roman de Informatii a remis CNSAS, potrivit legislatiei in vigoare, peste 1.600.000 de dosare, cu circa 2.000.000 de volume (nu mai stim cati kilometri liniari).
Se impune, consideram, ca adeverintele judecatorilor Curtii Constitutionale, unele datate de dinainte de acest demers gigantic – 2002, 2004, 2005 si chiar si cele din 2006, 2007 si 2009 – sa fie aduse la zi in baza fondului documentar existent, ceea ce va si solicitam, cu deosebit respect.
(…)
Cu aceeasi consideratie,
Victor Roncea
Presedinte fondator
Asociatia Civic Media
29 August 2012
A doua Decizie a CNSAS in Cazul Aspazia Cojocaru – Document No Comment
Stanga: “Sa-ti fie rusine, Dinu Patriciu!” – acrilic, epoxy, panza, 160 cm x 60 cm (2011). Presedintele Basescu in 2009. Din ciclul “Realismului Socialist-Capitalist”. Nota tehnica: Lacrimile sunt din epoxy si polimeri, pentru a da mai mult dramatism portretului.
Dreapta: Copii de la Fundatia “Dinu Patriciu” aducand omagiu (2010) (detaliu). Originalul mai jos:
Bonus, o lucrare pe care i-ar putea face-o cadou Traian Basescu prietenului sau Viktor Orban (daca nu s-ar afla deja in colectia particulara a unei personalitati istorice a Romaniei):
Maghiar cersind autonomia Transilvaniei – (ulei / pânză, 35 x 45 cm)
“În inima omului politic sălășluiește o peșteră de tâlhari, iar mintea lui e cuibar de vipere și fagure de viespi” – Petre Pandrea
Combatanții sunt fără scrupule. Cele două tabere Băsescu vs.Voiculescu sunt la final de bătălie și au ajuns să arunce în luptă ultimele forțe, cei din urmă soldați, cele mai nebănuite strategii pentru a obține puterea. Puterea de a deține acest popor necondiționat! Un popor, pe care nici măcar nu s-au căznit să-l numere, să afle câți sclavi au mai rămas în masa de manevră din lagărul sărăciei în care este înlănțuit. Cât de protejați sunteți, vă puteți da seama, dragi cititori, cât de sigură vă este viața în fața acestui haos administrativ dirijat, haos sprijinit de hărți demografice diferite, hărți impuse de circumstanțele beneficiilor combatanților. Avem o hartă demografică a asistentei sociale diferită de harta demografică a ministerului de interne după cum harta demografică a celor care fraudează bugetul statului trebuie sa fie bine păstrată și ascunsă de privirile celor care plătesc pentru ei la bugetul statului.
Liderii celor două tabere combatante suferă de nenorocitul delir al grandorii care este anti-românesc și seamănă cu pofta broscoiului care vrea să ajungă bou și… crapă, ca în fabula lui Grigore Alexandrescu, de la 1848. Avem prea mulți boi politici mapamondici pentru o broscuță de țărișoară. Când se bat bivolii, mor broaștele în lac. Și câte or fi murit de nu mai ies la socoteală listele electorale!!
De peste 50 de ani toți nătărăii dâmbovițeni se visează recoltând aplauze pe malurile Senei sau ale Tamisei iar umflarea epigonică în pene ale acestor cariere ratate, ne epuizează de speranțe și energie.
Politicienii noștrii șlefuiți în comunism sau, cei mai tineri, pregătiți de mentori șarlatani ai vechiului regim comunist, au colmatat pentru câteva generații salvarea noastră politică. Acești șarlatani politici au numai apetituri și sunt egoiști prin substanța lor vie. Fiindcă nu au bază materială decât aceea acumulată prin jaful zarurilor aruncate, își trădează patria pentru arginți. Unii dintre ei, cert regimul Băsescu, au intrat în solda marilor puteri străine pentru a-și menține situațiile.
Deși are morală schimbătoare, după cum bate vântul intereselor, politicianul nostru nu este în stare să comită infracțiunea măreață, inteligentă sau de forță vitală ci este priceput la mica ciupeală, între bacșiș, cadou și milogeală. Dovada furtul ciupit al combatanților cu prilejul referendumului și remiza dintre cele două tabere care a ieșit de aici iar apoi milogeala lui Băsescu pe la porțile stăpânilor la care cotizează cu independența economică a țării, pentru a fi sprijinit să dea el lovitura de stat de care se tot plânge că ar fi victimă nefericită. Iubitorul de dictat strigă: lovitură de stat, strigătura lui fiind, de fapt, gestul final pe care nu a reușit să-l pună în aplicare și este tare furios pe hazardul care l-a oprit la timp.
Este tot mai limpede că politicianismul este cancerul României, cultivat cu inspirații și cu arginții marilor puteri, căci nu întamplător mai iese din albia diplomatică ambasadorul SUA să dea indicații politicienilor români aflați în simbrie americană.
Ceea ce vedem la taberele Băsescu vs Voiculescu este neputință pentru a convinge și rățoială sterilă cu jigniri și amenințări. Din istorie se știe că neputința este starea de colonialitate față de indicațiile stapânului străin iar rățoiala este expresia unei puteri castrate. De aceea sunt servili cu străinii care dau indicații sau intervin mizerabil ca dl. Barroso și foarte impertinenți cu cei mici, cu poporul român de la care culmea tupeului, își mai arogă și legitimitatea. Ăștia se bat deasupra noastră. Neputincioși și castrați.
Varianta damboviteana a clasicului “Circ si paine” s-a transformat pe plaiurile noastre in CIRC! Fara paine adica, doar circ pentru fraieri, sa le poti lua painea din mana fara sa observe!
Teoria Conspiratie, studiu de caz: Romania
Inca de la lansarea blogului am publicat si articole de opinie, despre economie in special, despre situatia noastra ca tara si popor in particular. Cateodata am fost interpretat ca fiind partinic, ca fiind de partea uneia sau altei din tabere.
Este adevarat ca tin partea cuiva, si anume partea noastra a tuturor. Ma uit cu multa scarba si durere in suflet la scena politica si economica damboviteana, ma uit cum hoardele de politruci se bat si se ocaresc in plina strada, fara pic de rusine sau fara ceva in cap, altceva decat interesul lor material imediat. Ma uit cum pur si simplu ingenuncheaza Romania, prin viermuiala lor libidinoasa, cum tipa si fac spume la gura, cum isi arunca cu dejectii unii altora in cap, fara sa le pese catusi de putin de raul inimaginabil pe care il fac Romaniei si romanilor nevinovati.
Insa cineva spunea odata ca nu exista oameni nevinovati si ca tot ce ni se intampla, meritam sa ni se intample. Nu se referea la romani, ci in general la intreaga umanitate. Focalizand pe cazul nostru, oare chiar meritam ce ni se intampla?! Au romanii clasa politica si conducatorii pe care ii merita?!
Inainte de a incerca sa raspundem la aceasta intrebare, haideti sa vedem ce alternative avem.
Pai ori suntem cu Ponta si Antonescu, ori suntem cu Basescu. In ratacirea lor mintala, acesti nenorocitii de politruci, prosti si incapabili sa traiasca din ceva facut de mana lor, numai din gura sunt buni sa dea, au incercat si cred ca au si reusit, sa scindeze societatea, pe baza unui principiu de un egoism feroce: ori cu mine, ori impotriva mea!
Adica au tupeul extraordinar sa afirme si sa ceara, ca romanii sa se alinieze uneia sau alteia din tabere, uneia sau alteia din gropile de gunoi uman, adica din taberele politice. Abjectiile pline de puroi politicianist, nu accepta si nu pot suporta, ca mare parte din romani ii dispretuiesc si pe unii si pe altii, si ca ar fi sub demnitatea noastra ca oameni intregi la suflet si la trup, sa ne aliniem politic.
Incearca practic sa ne tareasca pe toti in iadul plin de putrefactie, in care ei deja sunt clienti de drept, neimaginadnu-si ca sunt si oameni normali, care nu vor sa se alinieze in taberele indicate de ei…
Asadar ce alternative avem, pe cina sa dam jos si pe cine sa sustinem?! Daca unul dintre voi gaseste un raspuns… e mare, sau foarte naiv! In realitate nimeni, dar absolut nimeni, nu este interesat de soarta romanilor, ci doar de posibilitatea de a fura cat mai mult. Sunt toti o apa si un pamant, adevarat ca unii par mai rai si mai prosti decat altii, dar asta s-ar putea sa nu fie decat o chestie de finete, in realitate pur si simplu nu conteza.
Uitati-va la raul facut economiei romanesti si imaginii Tarii, de scandalul politic din ultima vreme. Vi s-a parut cumva ca vreuna dintre parti regreta acest lucru, sau ca macar dandu-si seama ce au facut, dau inapoi?! Nici macar nu se uita in urma, la romanii ramasi fara slujbe si fara case…nu le pasa absolut deloc, nu mai au deloc rusine! Niste sacali.
Solutia nu este alegerea unui alt partid politic, unui alt presedinte. Solutia nu poate veni de la alti politicieni, pentru daca in 22 de ani nu au facut nimic, daca in 22 de ani nici macar un singur partid nu s-a ridicat peste media celorlalte… ce sperante mai putem avea?!
Solutia este la noi, este in mana noastra, mai corect spus in mintea si sufletul nostru.
“Mai, ce blestem o fi pe poporul asta de a ajuns pana la urma sa aleaga intre doi comunisti!” – Traian Basescu catre Adrian Nastase in 2004. Doar unul mai profita si acum de sistemul relationar al relicvelor regimului comunist. Altul e la puscarie.
* Curtea Constituţională a Kosovo si Philip Gordon au prelungit un mandat de presedinte temporar de la nouă luni la cinci ani* Basescu si Gordon: ”Yes, yes, yes” * Emisarul SUA “a auzit ceea ce a trebuit”* Philip Gordon şi Wesley Clark, doi tovarasi de arme* Generalul Clark – implicat în operaţiuni de captare a gazelor de şist din Polonia * Admiraţia ex-prezidentiabilului Clark faţă de Soros* Relaţiile lui George Soros cu Silviu Brucan si societatea civilă din România * UM 0110 “Anti-KGB” ii urmarea pe actualii membri GDS * Patapievici, proprietar protestatar la Rosia Montana * Ghemul încâlcit se deşiră în strada Comaniţa * Soros si statul ungar, împotriva exploatării aurului românesc * Traian Băsescu, preşedintele incontestabil al “Ţinutului Secuiesc”: “Le promit maghiarilor că nu voi uita gestul lor”
Înainte de a ne avertiza că urmează “un război civil” – ca în Siria, poate, după cum sugera încă de la începutul crizei politice fosta sa colegă din societatea civilă, analista Alina Mungiu Pippidi – europarlamentarul Monica Macovei, cel mai activist vicepreşedinte al PDL, a subliniat că “România este singura ţară care pune probleme politice Uniunii Europene” din cauza “instabilităţii prelungite politice” (citat exact). Aşa să fie, oare? Dacă l-am întreba pe şeful Băncii Angliei, Mervyin King, s-ar putea ca acesta să arate mai curând spre statul care chiar pune cele mai mari probleme zonei euro, respectiv Grecia, întâmplător cea de a doua ţară ortodoxă din UE după România, ca mărime.
Nici chestiunea cu “instabilitatea prelungită politică” nu se prea susţine. La finele anului trecut, Belgia, de exemplu, a încheiat o criză politică care a ţinut ţara 585 de zile fără guvern şi, implicit, fără prim ministru. Revenirea la situaţia normală a necesitat 80 de runde de negocieri între cele două părti, efectuate pe parcursul celor aproape doi ani de “instabilitate”. Diferenţa este că nici politicienii valoni şi nici cei flamanzi nu au strigat la Bruxelles că se dă “o lovitură de stat”. Nici n-ar fi avut cum să-i ameţească prea tare pe oficialii UE: Bruxelles este capitala Belgiei.
Un alt exemplu, mai aproape de noi, este Moldova ruptă din România. Basarabenii au avut de trăit – fără să se plângă prea tare, ba chiar dimpotrivă -, nici mai mult nici mai puţin decât 917 zile fără preşedinte. Moldova este o zonă tampon foarte importantă pentru UE. Dovada: peste doar câteva zile, în ajunul comemorarii a 73 de ani de la semnarea Tratatului de neagresiune dintre Germania nazistă şi Uniunea Sovietică, respectiv între Hitler şi Stalin, rămas în istorie ca Pactul Ribbentrop-Molotov, cancelarul RFG, Angela Merkel, întreprinde o vizită de lucru la Chişinău, unde, se pare, se va discuta chiar proiectul de federalizare a Republicii Moldova. Sigur, pentru unii, Moldova nu e România.
* România pentru americani – nu mai mult decât o altă provincie Kosovo
Dar pentru americani, ce credeţi că e România? Nu mai mult decât o altă provincie Kosovo. Altfel nu se explică de ce Statele Unite, mai precis diplomaţia americană a democraţilor, l-au trimis la Bucureşti, să se întâlnească cu doi preşedinţi şi un prim ministru, pe Philip Gordon, un asistent de-al Secretarului de Stat al SUA, Hillary Clinton, care tocmai “a rezolvat” o criză constituţională similară, în republica separatistă Kosovo.
Sunt sigur că mulţi dintre cititorii români n-au auzit de Atifete Jahjaga, aşa cum mulţi dintre americani nu numai că n-au auzit de Traian Băsescu şi nu ştiu unde este România pe hartă, dar nici n-au idee de existenţa “singurei ţări care pune probleme Uniunii Europene”.
Atifete Jahjaga este al treilea preşedinte femeie din Europa de la căderea regimurilor comuniste. Primul preşedinte femeie de după 1989 şi totodată prima, dar şi ultima preşedintă a defunctei Republici Democrate Germane (RDG) a fost Sabine Bergmann- Pohl, care a stat în această funcţie doar şase luni, fiind silită să demisioneze la unificarea Germaniei, iar acum, ca şi est-germana Angela Merkel, este o politiciană de dreapta, creştin-democrată. A doua femeie preşedinte din istoria recentă a Europei este mai cunoscuta Mary Robinson, preşedintă a Irlandei timp de şapte ani, până în 1997, când a demisionat cu trei luni înainte de încheierea mandatului pentru a deveni înalt comisar ONU pentru Drepturile Omului, poziţie din care s-a ocupat chiar de fosta Iugoslavie.
* Curtea Constituţională a Kosovo a hotărât că mandatul preşedintelui trebuie prelungit de la nouă luni la cinci ani
Spre deosebire însă de predecesoarele sale europene, Atifete Jahjaga, care trebuia să fie preşedinte doar pe o perioadă de nouă luni, nu şi-a dat nici o demisie la expirarea mandatului său de tranziţie, la începutul lunii trecute. Dimpotrivă: Curtea Constituţională a republicii independentiste Kosovo a hotărât că acesta trebuie prelungit de la nouă luni la cinci ani. Bomboana de pe coliva pretendenţilor la preşedinţia Kosovo a fost pusă chiar de acelaşi emisar itinerant al diplomaţiei americane, asistentul Philip Gordon, care, într-un desant operativ la Pristina, a întărit decizia Curţii Constituţionale susţinând cu tărie că Atifete Jahjaga a dovedit abnegaţie faţă de statul de drept şi că hotărârea Curţii trebuie respectată de toate părţile. Ceea ce s-a şi întâmplat.
“Un motiv suplimentar, preferat de comunitatea internaţională, este nevoia de stabilitate politică în Kosovo. Comunitatea internaţională se grăbeşte să părăsească Balcanii şi să îi prezinte ca pe o regiune paşnică şi stabilă; nu doreşte să vadă o nouă criză politică în Kosovo”, a afirmat în sprijinul acţiunii SUA Ardian Arifaj, director de programe la Institutul pentru Cercetare Politică şi Dezvoltare din Kosovo, citat de SE Times. Vă sună cunoscută formularea? Institutul respectiv, cu un nume aşa de pompos că poţi să crezi că e o filiala a NASA şi NSA la un loc, este finanţat generos, anual, cu sute de mii de dolari, de Fundaţia Soros pentru o “Societate Deschisă” şi de Rockefeller Brothers Fund. Ei şi? Poate e vorba de o coincidenţă, dar emisarul nostru transatlantic şi transbalcanic, Philip Gordon, s-a evidenţiat ca lector la Institutul Internaţional de Studii Strategice şi la unul dintre cele mai influente “think-tank”-uri din lume, Brookings Institution, ambele aflate pe lista de “grant”-uri generoase din partea aceleiaşi Fundaţii a Reţelei Deschise Soros (Soros Open Network). Philip Gordon este şi colaborator regulat al revistei Foreign Affairs a Consiliului pentru Relaţii Străine/Externe (Council on Foreign Relations – CFR), instituţie globalistă al cărei preşedinte onorific este venerabilul David Rockefeller.
* Philip Gordon, după întâlnirea cu preşedintele suspendat Traian Băsescu: “Am auzit ceea ce a trebuit”
Prezent la Bucureşti, Philip Gordon a declarat după întâlnirea cu preşedintele suspendat Traian Băsescu, că “a auzit ceea ce trebuia”. Nu ştim dacă a şi văzut ceea ce trebuia, dar cu această scurtă propoziţie decizia actualei administraţii democrate, de stânga, a SUA, pare a fi luată. Evident, în favoarea reprezentantului declarat al dreptei din România.
Aflat în biroul de campanie al preşedintelui suspendat, Philip Gordon i-a indicat lui Traian Băsescu că trebuie să-şi dea afară jurnaliştii ca să înceapă discuţiile. “Yes, yes, yes”, a răspuns Băsescu, amintindu-ne de o intervenţie similară şi la fel de promptă a diplomaţiei române în faţa celei americane, respectiv cea a lui Adrian Cioroianu rămas ca la poarta nouă în faţa Condoleezzei Rice. Nimic din discreţia şi subtilitatea invocate de Traian Băsescu pe tema discuţiilor secrete de cedare a suveranităţii naţionale pentru crearea “Statelor Unite ale Europei” nu a părut să mai transpire din resorturile diplomatice ale preşedintelui suspendat, la întâlnirea cu emisarul american.
Philip Gordon, asistentul lui Hillary Clinton, şeful Departamentului de Stat al SUA, s-a mai întâlnit şi cu premierul Victor Ponta, la Palatul Victoria, şi cu preşedintele interimar Crin Antonescu, la Cotroceni. Mentalitatea politicienilor aflaţi la putere în România reflectă, din păcate, exact imaginea pe care şi-au consolidat-o, în timp, diverşii comisari trimişi în control la Bucureşti, fie ei sovietici, sau, mai nou, europeni şi americani: aceea de vasali. Deşi există un principiu internaţional al egalităţii suverane a statelor, nimeni nu îşi poate imagina la Washington sau aiurea că vreun secretar de stat al MAE de la Bucureşti, să spunem Dan Petre, s-ar putea întâlni, vreodată, cu preşedintele şi, totodată, şeful executivului american, la Casa Albă.
* Philip Gordon şi Wesley Clark
Până la această oră nu ştim încă dacă Philip Gordon s-a văzut, însă, poate cu cel mai important posibil interlocutor al său, tovarăşul de idei politice şi militare internaţionale, de la “războiul contra terorismului” la “independenţa Kosovo”, generalul american (r) de patru stele Wesley Clark, fost comandant suprem al forţelor NATO în Europa, fost candidat la alegerile pentru Casa Albă, din 2004, fost susţinător al candidatei democrate Hillary Clinton şi, apoi, al lui Barack Obama, la alegerile prezidenţiale din 2008. În prezent, Wesley Clark este “consilier special (special adviser) pe probleme strategice de securitate, dar şi pe probleme economice”, al premierului Victor Ponta.
Americanul Clark este legat, însă, de Europa prin mai multe fire. Potrivit paginii sale de pe Wikipedia, familia lui Clark provine chiar din vecinătatea României, fiind o familie de evrei belaruşi care a decis să emigreze în America pe fondul antisemitismului rusesc. Poate aşa se explică şi decizia sa de a ordona foc contra trupelor ruseşti care aterizau într-o operaţiune surpriză pe aeroportul din Kosovo, pe 12 iunie 1999, preluând controlul acestuia, cu toate că forţele anglo-americane împânziseră deja provincia sârbă. Colegul său britanic a refuzat, însă, comanda. Pe lângă această legătură ancestrală, iţele ghemului se cam încurcă în zilele noastre.
* Wesley Clark – implicat în operaţiuni de captare a gazelor de şist din Polonia
Generalul (r) Clark este şi co-preşedinte al Growth Energy, un grup de lobby în domeniul energiei alternative, dar şi director în “board”-ul companiei BNK Petroleum Inc, care desfăşoară prin subsidiara sa, Indiana Investments, largi operaţiuni de captare a gazelor de şist în Polonia. Cu numai câteva zile în urmă, mai precis pe 7 august, compania lui Wesley Clark (https://www.bnkpetroleum.com/en/) a anunţat mari succese la explorarea Gapowo B-1 a concesiunii Bytow, apartinand Indiana Investments, unde s-a forat la peste 4300 de metri, cu rezultate deosebite. Compania deţine largi concesiuni în Polonia, pe care le puteţi vizualiza în harta alăturată (https://www.energy-pedia.com/news/poland/new-151330).
Culmea, tot în Polonia, la Varşovia, fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu, fost şef al SIE, fost şef demis al MAE şi fost membru al “board”-ului de conducere al Fundaţiei Soros România, anunţa în luna aprilie a.c., pe fondul unor proteste publice din ţară, că Chevron, compania americană care a început prospecţiunile pentru exploatarea gazelor de şist în România, este de acord cu desecretizarea contractelor sale.
Plecarea lui Ungureanu din post şi venirea lui Ponta nu au încurcat planurile afaceriştilor din domeniul resurselor naturale. Pe lângă gazele de şist, miza uriaşă a Roşiei Montane, la care ne vom referi mai jos, a rămas, însă, în aer.
Evident, numirea lui Clark, “pe probleme strategice de securitate, dar şi pe probleme economice”, într-o funcţie neremunerată, aproape filantropică, a suscitat semne de întrebare fireşti privind interesul său faţă de eventualele exploatări ale gazelor de şist în România. Mai ales când compania în cauză este deţinută parţial şi de mogulul internaţional George Soros, acelaşi filantrop care a finanţat, în parte, şi campania electorală nereuşită a generalului Wesley Clark pentru preşedinţia Americii.
Soros are şi alte investiţii în domeniul gazelor naturale în Polonia: în toamna trecută, San Leon Energy Plc (SLE), companie din portofoliul lui George Soros şi al Blackrock Inc. (BLK), un fond stimulat de acelaşi miliardar, a anunţat profituri record, care le depăşesc pe cele din SUA (https://www.bloomberg.com/news/2011-09-20/soros-backed-san-leon-says-polish-shale-gas-profits-to-beat-u-s-.html). De asemenea, Soros şi-a arătat interesul clar pentru minele de metale rare din Kosovo şi imensele resurse carbonifere ale fostei provincii sârbeşti.
* Admiraţia lui Clark faţă de George Soros
Clark îl consideră pe Soros drept “cel care sună alarmă pentru poporul american” (www.soros.com), un fel de Vasile Roaită al societăţii americane multilateral dezvoltate. Pe langa rolul lui Clark la Palatul Victoria legat de un foarte probabil “lobby” pentru exploatarea gazelor de sist, nu trebuie însă exclusă şi posibila “influenţare pozitivă” a Guvernului Ponta de către generalul american pentru ca România să cumpere loturi de avioane F-16 “second hand”, o decizie anunţată recent de oficiali guvernamentali români. Însă suspiciunile privind relaţiile legate de interesele diverse ale miliardarului american provenit dintr-o familie de evrei maghiari, George Soros, cu România, rămân, mai ales ţinând cont de opoziţia cunoscută a lui Victor Ponta faţă de proiectul aurifer Roşia Montană, aceeaşi manifestată oficial şi de Fundaţia Soros România, cât şi de toate membrele oficiale şi neoficiale ale Reţelei Deschise Soros.
* Relaţiile lui Soros cu societatea civilă din România
George Soros este poate, după Ion Iliescu şi răposatul Silviu Brucan, unul dintre cei mai buni cunoscători ai României ultimilor 22 de ani. Din capul locului trebuie spus ca interesele sale economice nu au fost desprinse niciodată de cele privind atât controlul politic cât şi cel al societăţii civile. Puţină lume ştie că, într-un ianuarie deja posomorât, imediat după “revoluţia democratică” din decembrie 1989, “revoluţionarul” Silviu Brucan, membru de frunte al Consiliului Frontului Salvării Naţionale, aştepta înfrigurat, pe peronul aerogării de la Otopeni, aterizarea unui avion personal din care a coborât un tip micuţ şi îndesat: pe-atunci doar milionarul George Soros, care nu ajunsese încă atât de faimos la nivel mondial, cum avea să devină după celebra “spargere” de 1 miliard a bursei londoneze, ce avea să urmeze peste doi ani.
La braţ cu Brucan, Soros a descins într-un sediu destul de impozant, o fostă clădire istorică, în care a păşit însuşi Alexandru Ioan Cuza, renovată recent chiar de Nicu Ceauşescu, pentru a fi folosită de activul CC al UTC. În Calea Victoriei 120, Silviu Brucan instalase de-abia înfiinţatul Grup de Dialog Social, din care făceau parte intelectuali disidenţi ai regimului Ceauşescu, în majoritatea lor fii şi nepoţi ai nomenclaturiştilor primilor ani ai PCR. În capul mesei de la GDS, încadrat de Stelian Tanase (el însuşi fiul unui activist PCR), pe atunci redactorul şef al revistei “22″, şi de eseistul fantezist Andrei Pleşu, se afla sociologul Alin Teodorescu, desemnat preşedinte al GDS, dovedit ulterior colaborator al Securităţii şi, în acelaşi timp, urmărit de Unitatea specială “Anti-KGB” a DSS pentru relaţii neprincipiale avute cu serviciul de informaţii al Republicii Populare Ungare.
Fără a sta prea mult la discuţii, George Soros hotărăşte să îl numească pe şeful GDS, Alin Teodorescu, si preşedinte al filialei Fundaţiei Soros în România, al cărei buget de start a fost de 1 milion de dolari. De atunci şi până astăzi, interesele celor două organizaţii au rămas îngemănate. Ca un adevărat Hopa Mitică ideopolitic, GDS a reuşit, în aceşti 22 de ani, să fie un organism privilegiat de toate guvernările României, indiferent de culoarea lor politică, primind numeroase stimulente financiare guvernamentele pentru publicarea Revistei “22″ cât şi sediul din Calea Victoriei în folosinţă gratuită.
Dacă la alegerile prezidenţiale din 2000, GDS îi făcea lobby făţiş lui Ion Iliescu, iar în decembrie 2004, cu trei zile înainte de turul final al scrutinului electoral prezidenţial, Revista “22″ şi vectorii de imagine ai GDS îl susţineau deschis pe Adrian Năstase, comparându-l cu Ariel Sharon, Zbigniew Brzezinski sau Angela Merkel (Revista “22″, 9.12.2004, “Pentru o Românie Modernă” – interviu cu Adrian Năstase realizat de Mihnea Berindei şi Arielle Thedrel), astăzi, aceiaşi oameni îl sprijină, cu aceeaşi lejeritate intelectuală şi morală, pe Traian Băsescu.
Numeroşi membri ai GDS şi ai Reţelei Soros au beneficiat în ultimii opt ani de favorurile înalte ale lui Traian Băsescu, de la Andrei Pleşu şi fosta şefă a Fundaţiei Soros, Renate Weber, numiţi consilieri la Cotroceni în primul mandat al preşedintelui suspendat, la Vladimir Tismăneanu şi Horia Roman Patapievici, aflaţi până la instalarea guvernării Ponta în fruntea unor instituţii guvernamentale, recte ICCMER şi, respectiv, ICR.
Poziţia GDS faţă de proiectul cu o miză imensă pentru România (sau pentru cine pune mâna pe el), respectiv Proiectul Roşia Montană, este, aşadar, aceeaşi cu cea a Fundaţiei Soros: “un NU hotărât” exploatării de către actualul deţinător al contractului cu statul român, Roşia Montană Gold Corporation. Dacă Horia Roman Patapievici şi-a exprimat protestul doar prin cumpărarea unui metru pătrat de pământ la Roşia Montană, pentru a bloca investiţia RMGC, în schimb, Monica Macovei, membră a GDS şi fostă expertă a Institutului pentru o Societatea Deschisă al Fundaţiei Soros, europarlamentar PPE şi vicepreşedinte al PDL, mentor public al ambasadorului SUA la Bucureşti, Mark Gitenstein, este, alături de colega sa, europarlamentarul PNL şi fost preşedinte Soros Renate Weber, dar şi de soţia premierului Victor Ponta, europarlamentarul PSD Daciana Sârbu, una dintre cele mai înfocate opozante, la nivel mondial chiar, a exploatării celei mai importante rezerve de aur a Europei de către RMGC.
* Ghemul se deşiră în strada Comăniţa
Ghemul acesta atât de încâlcit pare să se deşire, oarecum, în strada Comăniţa, unde preşedintele suspendat a încoronat-o pe Monica Macovei şi cu misiunea de a crea un “pol al dreptei” alături de europarlamentarul PDL Cristi Preda, fost consilier prezidenţial şi la Băsescu şi la Constantinescu, la rândul său membru al GDS (si fost al PCR), şi de fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu, bursier Soros, dar şi al controversatului afacerist mondial Marc Rich.
Prezenţa Monicăi Macovei, care este şi membră fondatoare şi de onoare a Asociaţiei lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor şi transexualilor ACCEPT, în ICCD-ul lui MRU, embrionul viitoarei “alianţe de dreapta” a României, a determinat Asociaţia Pro Vita – Bucureşti, invitată să se alăture “polului noii drepte”, să întrebe retoric Iniţiativa Civică de Centru Dreapta cum împacă apărarea drepturilor familiei, o noţiune de bază a dreptei, cu promovarea diversităţii minorităţilor sexuale.
Simpatia şi încrederea totală manifestate public de preşedintele ales şi suspendat Traian Băsescu pentru fosta procuroare Monica Macovei par total paradoxale în raport cu poziţiile publice ale celor doi faţă de Proiectul Roşia Montană. În mai multe rânduri, Traian Băsescu şi-a manifestat susţinerea sa intransigentă faţă de Proiectul Roşia Montană. Afirmaţiile sale apăsate nu au fost însă urmate decât de fluctuaţiile bursei din Toronto, manevrate abil de speculanţii financiari internaţionali, între care, la loc de frunte, se află chiar opozantul deschis al proiectului, miliardarul George Soros. În ciuda disputelor publice, nimic din dorinţa firească a românilor de a se renegocia contractul, în favoarea României, nu s-a mai concretizat.
* Statul ungar, împotriva exploatării aurului românesc
Pe lângă filantropul pretutindenar maghiar, opozantul direct şi cel mai vehement al Proiectului RMGC din Munţii Apuseni este însuşi statul ungar, care s-a manifestat constant în cei 14 ani, de când au început negocierile dintre diverşii investitori şi statul român, împotriva exploatării aurului românesc. Aceasta deşi predecesorii lor din Imperiul Austro-Ungar au poleit chiar tavanul cupolei Parlamentului din Budapesta cu 40 de kilograme aur de la Roşia Montană. Interesul maghiar este unul de paroxism istoric, reliefat foarte clar în manualele de istorie din şcolile ungureşti, în care Ardealul apare ca parte a “Ungariei străbune”.
* Traian Băsescu: “Le promit maghiarilor că nu voi uita gestul lor”
Concesiile extraordinare acordate intereselor ungare în România de Guvernele de sub Traian Băsescu, de la consolidarea de facto a autonomiei maghiare în “Ţinutul Secuiesc” la aprobarea scandaloasă a reînhumării cu onoruri oficiale a extremistului antisemit şi antiroman Nyiro Jozsef, par, de asemenea, să se bată cap în cap cu poziţia preşedintelui suspendat faţă de Roşia Montană.
Cu toate acestea, susţinerea directă a premierului Viktor Orban şi a liderului maghiar Laszlo Tokes, faţă de boicotarea referendumului de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu, l-a transformat pe acesta în preşedintele incontestabil al “Ţinutului Secuiesc”. “Le promit maghiarilor că nu voi uita gestul lor”, a spus Traian Băsescu în noaptea anunţării rezultatelor referendumului, cu Monica Macovei la dreapta sa şi Răzvan Mihai Ungureanu de-a stânga sa.
Oare au periclitat Viktor Orban şi Ungaria rezultatele muncii serviciilor speciale unguresti – care au costat contribuabilul maghiar şi filantropi “ecologişti” mondiali sute de milioane de euro -, pentru reinstalarea tovărăşească a lui Traian Băsescu la Cotroceni, cu riscul de a arunca în aer o campanie internaţională de 14 ani anti-Roşia Montană?
Ghemul pare atât de încurcat încă e bine să-l tăiem, la final, pentru a scoate din el actorii aporiei paradigmatice Roşia Montană.
Deci, susţinătorii lui Băsescu: Monica Macovei/PDL/GDS/Soros – anti-Roşia Montană; Laszlo Tokes/Erdélyi Magyar Néppárt – anti-Roşia Montană; Viktor Orban/Fidesz/Ungaria – anti-Roşia Montană. Si, evident, cu totii anti-Romania.
Susţinătorii lui Victor Ponta/USL: Renate Weber/PNL/Soros – anti-Roşia Montană; Daciana Sârbu/PSD – anti-Roşia Montană; Wesley Clark/SUA – pro-Soros. Nici unul pro-Romania.
Dacă preşedintele suspendat se va reinstala la Cotroceni, următorii doi ani de coabitare dintre Băsescu şi Putere promit să fie cu adevărat încrâncenaţi. Pe un singur subiect însă, nu vor exista dispute, în ciuda circului public: Roşia Montană. Femeile-comisar din jurul lui Ponta şi Băsescu, ca şi agenţii, consilierii şi emisarii lor trans-oceanici, se pare că au aranjat totul. În favoarea cui? Indiferent de rezultatul Referendumului, România pierde, Soros câştigă.
Traian Basescu este la o vizita de relaxare in Harghita si Covsana, pentru a multumi, din nou, ungurenilor sai si ai tovarasilor sai de drum Laszlo Tokes si Viktor Orban, care l-au salvat de la suspendare. Ce “obiective culturale” ii recomand? Busturile extremistilor antiromani si antisemiti Nyiro Jozsef si Albert Wass, acesta din urma condamnat ca criminal de razboi pentru uciderea a zeci de romani si evrei in Ardealul ocupat, care troneaza de ani buni in centrul orasului Oderheiu Secuiesc, pastorit pana nu demult de presedintele fondator al Partidului Civic Maghiar, Szasz Jeno. Extremistul cu ghivent mesterit in subsolurile de la Cotroceni este si unul dintre organizatorii principali ai “reinhumarii” ungurului bun, facut cenusa, Nyiro Jozsef, cu acordul Guvernului Romaniei (!), dat personal de ex-premierul lui Basescu, Mihai Razvan Ungureanu. In privinta busturilor care proslavesc criminali de razboi, domnisoara Laura Codruta Kovesi n-a avut nici un procuror disponibil sa ancheteze, pana acum, aceasta sfidare grosolana a legii – in urma careia bustul Maresalului Antonescu din curtea bisericii ctitorite de el si mama sa a fost demolat in 48 de ore – , in ciuda zecilor de plangeri penale facute de ultimii romani din Harghita si Covasna. Normal; armata de procurori se incalzea pentru anchetarea romanilor. Sa mai notam ca PCM-ul pupilului prezidential Szazs Jeno s-a infiintat in ciuda miilor de semnaturi false de “fondatori” din Tulcea si Braila si toata Moldova, semnalate de SRI la cel mai inalt nivel si prezentate public de ziarul Ziua la vremea respectiva, cat si a unei sesizari oficiale a Procuraturii?! Probabil Parchetul inaltei plagiatoare Kodruta Covesi inca buchiseste plangerea pentru ca… e scrisa in romaneste.
Pentru o relaxare cat mai placuta ii recomand presedintelui sperjurian si urmatoarele lecturi de relaxare:
PS: Romanii din Harghita, Covasna si Mures au facut o cerere de a fi primiti la Cotroceni pentru a semnala gravele incalcari ale drepturilor lor si asimilarea fortata pe care o practica autoritatile maghiare din existentul de facto “Tinut Secuiesc”, in urma cu mai mult timp. Si-au asteptat, si-au asteptat, si-au asteptat… Dar erau deja condamnati. Abandonati de presedintele tuturor ungurenilor, care i-a preferat ca parteneri pe cel “cu care are o relatie si in afara politicului”, antiromanul visceral Viktor Orban, si pe alt falsificationist oficial de liste euro-electorale, pastorul preacurvit Laszlo Tokes, agent a doua securitati comuniste, a RPU si RSR. In ultimii opt ani au avut loc peste 15 vizite oficiale ale unor inalti reprezentati ai Ungariei in “Tinutul Secuiesc”. Din partea Guvernului Romaniei a venit, o singura data, Elena Udrea. Din pacate n-a avut nici macar ea timp de romanii din Toplita, care i-au solicitat o intalnire, ci doar de ungurii din Borsec, pentru un Regio mic. A, am uitat: a mai fost si presedintele tuturor ungurenilor, la relaxare…
Înainte de a ne avertiza că urmează “un război civil” – ca în Siria, poate, după cum sugera încă de la începutul crizei politice fosta sa colegă din societatea civilă, analista Alina Mungiu Pippidi – europarlamentarul Monica Macovei, cel mai activist vicepreşedinte al PDL, a subliniat că “România este singura ţară care pune probleme politice Uniunii Europene” din cauza “instabilităţii prelungite politice” (citat exact). Aşa să fie, oare? Dacă l-am întreba pe şeful Băncii Angliei, Mervyin King, s-ar putea ca acesta să arate mai curând spre statul care chiar pune cele mai mari probleme zonei euro, respectiv Grecia, întâmplător cea de a doua ţară ortodoxă din UE după România, ca mărime.
Nici chestiunea cu “instabilitatea prelungită politică” nu se prea susţine. La finele anului trecut, Belgia, de exemplu, a încheiat o criză politică care a ţinut ţara 585 de zile fără guvern şi, implicit, fără prim ministru. Revenirea la situaţia normală a necesitat 80 de runde de negocieri între cele două părti, efectuate pe parcursul celor aproape doi ani de “instabilitate”. Diferenţa este că nici politicienii valoni şi nici cei flamanzi nu au strigat la Bruxelles că se dă “o lovitură de stat”. Nici n-ar fi avut cum să-i ameţească prea tare pe oficialii UE: Bruxelles este capitala Belgiei.
Un alt exemplu, mai aproape de noi, este Moldova ruptă din România. Basarabenii au avut de trăit – fără să se plângă prea tare, ba chiar dimpotrivă -, nici mai mult nici mai puţin decât 917 zile fără preşedinte. Moldova este o zonă tampon foarte importantă pentru UE. Dovada: peste doar câteva zile, în ajunul comemorarii a 73 de ani de la semnarea Tratatului de neagresiune dintre Germania nazistă şi Uniunea Sovietică, respectiv între Hitler şi Stalin, rămas în istorie ca Pactul Ribbentrop-Molotov, cancelarul RFG, Angela Merkel, întreprinde o vizită de lucru la Chişinău, unde, se pare, se va discuta chiar proiectul de federalizare a Republicii Moldova. Sigur, pentru unii, Moldova nu e România. * România pentru americani – nu mai mult decât o altă provincie Kosovo
Dar pentru americani, ce credeţi că e România? Nu mai mult decât o altă provincie Kosovo. Altfel nu se explică de ce Statele Unite, mai precis diplomaţia americană a democraţilor, l-au trimis la Bucureşti, să se întâlnească cu doi preşedinţi şi un prim ministru, pe Philip Gordon, un asistent de-al Secretarului de Stat al SUA, Hillary Clinton, care tocmai “a rezolvat” o criză constituţională similară, în republica separatistă Kosovo.
Analiza integrala despre: * Curtea Constituţională a Kosovo si Philip Gordon au prelungit un mandat de presedinte temporar de la nouă luni la cinci ani* Basescu si Gordon: “Yes, yes, yes” * Emisarul SUA “a auzit ceea ce a trebuit”* Philip Gordon şi Wesley Clark, doi tovarasi de arme* Generalul Clark – implicat în operaţiuni de captare a gazelor de şist din Polonia * Admiraţia ex-prezidentiabilului Clark faţă de Soros* Relaţiile lui George Soros cu Silviu Brucan si societatea civilă din România * UM 0110 “Anti-KGB” ii urmarea pe actualii membri GDS * Patapievici, proprietar protestatar la Rosia Montana * Ghemul încâlcit se deşiră în strada Comaniţa * Soros si statul ungar, împotriva exploatării aurului românesc * Traian Băsescu, preşedintele incontestabil al “Ţinutului Secuiesc”: “Le promit maghiarilor că nu voi uita gestul lor” inBURSA
“România a luat-o razna”, şi-a intitulat Deutsche Welle comentariul de marţi, în care afirma că “Guvernul Ponta plănuia falsificarea listelor electorale la scară largă”, adăugând că “datele falsificate aveau ca scop să declare valid, în mod retroactiv, Referendumul controversat de pe 29 iulie, privind demiterea lui Băsescu”.
Aşa se vede de acolo.
Nemţii nu ne caută în coarne.
Nu stă nimeni să-i ia un interviu lui Victor Ponta, ca să-l audă cum minte că tot ce face este constituţional şi că totul este perfect democratic şi că totul este normal.
Nemţii nu lucrează la HotNews, să-i încurce Ponta.
Pentru ei totul este limpede.
Simplu: România are un premier care minte.
Străinii nu intră în controverse.
Guvernul României este condus de un plagiator, care minte că n-a plagiat şi care a folosit puterea Guvernului să nu fie declarat oficial drept “plagiator”.
Ce să discuţi cu el?!
Discuţia nu duce nicăieri.
Nu discuţi cu buştenii.
Minciunile perechii Ponta-Antonescu nu-i încurcă pe nemţi şi nu prea încurcă pe nimeni din străinătate.