Victor Roncea Blog

Schimbarea la Fata – Icoana pe lemn. Scoala Tara Romaneasca. Circa 1600. Din tâmpla de la Corbii Mari – Dâmboviţa

Scris de Elena Solunca Moise

Într-un timp când pentru atâţia dintre noi „niciun lucru nu mai e minunat“, cum spunea poetul, să ne primenim sufletele şi cu mirarea copilului să întrebăm: Cum era să urci muntele Tabor cu Iisus Hristos? S-o facem anume astăzi, când cinstim Schimbarea la Faţă a lui Iisus Hristos, la şase luni de când la Botezul în Iordan, glasul Tatălui ceresc a spus: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit“ şi cu patruzeci de zile înaintea înălţării Sfintei Cruci. Cu gândul la Iubirea cea voitoare de bine a Tatălui Ceresc să ne aplecăm asupra propriului sine şi înfruntând volbura cotidiană să ne întrebăm: Cum ar fi astăzi să urci muntele Tabor cu Iisus Hristos? Să urci cu „Lumina din Lumină“, pentru că ştim de la Sf. Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu că „precum soarele este pentru cele ale simţurilor, aşa este Dumnezeu pentru cele ale sufletului“.
De la evangheliştii Matei şi Marcu aflăm cum Iisus, însoţit de Apostolii Petru, Iacov şi Ioan, au urcat pe muntele Tabor, simbol al urcuşului spiritual, lucrare a voii lui Dumnezeu, când inima poate să se înalţe în zariştea de lumină a faptelor bune. Este un urcuş pe care nu suntem niciodată singuri, ci dimpreună cu Iisus spre virtutea supremă care este dragostea, începutul fără de sfârşit al îndumnezeirii omului. Sf. Matei spune mai departe cum, împreună fiind, Iisus „S-a schimbat la faţă înaintea lor şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. Şi iată Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El“. Se petrecea aceasta după ce spusese: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie“, cum şi făcuseră cei trei. Fiul lui Dumnezeu s-a făcut Fiu al Omului ca omul cel rătăcit în pustiul rătăcirilor să poată spune lui Dumnezeu Tată. Pe muntele Sinai şi faţa lui Moise a strălucit după revelaţia lui Dumnezeu, însă lumina aceea era din afară, pecetluind viziunea pe care a avut-o. Pe muntele Tabor, faţa Mântuitorului s-a arătat aşa cum era dintru începuturi izvor de lumină, „Lumină a lumii“ răspândind întreaga sa splendoare în întreaga lume creată şi înfăţişată în veştmintele Sale. Sf. Ioan Damaschin atrage atenţia că Iisus a deschis ochii ucenicilor Săi, făcându-i să vadă nevăzutul şi pentru asta însăşi faţa lor a fost schimbată cu puterea Duhului Sfânt. Lumina Lui este una necreată, cum a descris-o pe larg Sf. Grigorie Palama şi poate fi presimţită numai după o schimbare interioară prin asiduă rugăciune, această „plugărie a sufletului“, într-un dialog perpetuu cu Dumnezeu, ca să cuteze a spune cu Psalmistul: „Intru lumina Ta vom vedea lumina“. A înţeles-o foarte bine, între alţii, Sf. Simeon Noul Teolog când scria: „Dumnezeu este lumină, iar vederea Sa este lumină.“
(more…)