Preluare de pe site-ul Asociatiei Victimelor Mineriadelor: Apel catre membrii PNTCD: impostorul Pavelescu taraste numele partidului in mocirla politicianista, in zoaiele fetide in care domnia sa se scalda alaturi de securisti, pesedisti, peremisti, traseisti si ticalositi, reuniti intr-o alianta rau famata si imorala marcata de complicitati inavuabile.
Protest al sefului PNTCD sector 5 fata de intolerabila impostura a lui Aurelian Pavelescu
In calitate de vechi membru PNTCD, de presedinte interimar al organizatiei sectorului 5 si de cetatean ce apartine unei categorii de romani ce doresc sustinerea dreptei autentice in Romania si a candidatilor autentici de dreapta, protestez public fata de impostura alcatuirii asa zisei Aliante Romania Dreapta, in care Aurelian Pavelescu a tarat PNTCD-ul, orbit de mirajul (inca) unui scaun de deputat.
Desi asteptam cu interes nasterea unei Drepte Curate am descoperit ca proiectul lansat cu mare tam-tam este o fasaiala penibila, un nou bazin plin cu zoaie, pentru a-l cita pe Traian Basescu, zoaie de hazna in care se invart rechini si bibani migrati de pretutindeni, personaje fara niciun atasamentul real la o doctrina de dreapta, trepadusi cu veleitati grandilocvente, farisei si oportunisti, cu totii adunati si validati, dupa criterii obscure de fostul premier Mihai Razvan Ungureanu, un personaj care a avut ca prima preocupare, imediat ce a ajuns presedinte de partid, scoaterea semnului crucii din sigla initiala a Fortei Civice. Macar nu poate fi invinuit de ipocrizie in aceesi masura ca Aurelian Pavelescu, care pretinde ca reprezinta un partid crestin.
Desigur nu este obligatoriu pentru un partid politic nou format, ca Forta Civica, sa-si asume repere si norme morale, insa PNTCD-ul cel putin are pretentia unui discurs public moral, este un partid istoric, cu vechime, care a dat adevarati martiri crestini, care si-a asumat norma morala ca fundament. In ce priveste asa zisa Forta Civica acesta este o obscura formatiune supozitor – vehicol al insolitului candidat la presedintie Nati Meir, fost deputat de Tulcea, fost peremist, actual puscarias. Ce-i uneste pe cei doi candidati la presedintie, Nati Meir si MRU, actual sef al Fortei Civice, doar Yahve stie. Pana una alta ii uneste Sforta Civica dar ar mai putea sa-i uneasca si Monica Columbeanu, in fond, daca tot a fost purtatoare de cuvant a candidatului la presedintie Nati Meir de ce n-ar fi si reprezentanta urmasului acestuia – MRU.
In loc de o Dreapta care zideste, o Dreapta Curata, o Dreapta autentica, avem parte de un haloimas de traseisti, impostori, penali si agenti obscuri ai fostei Securitati, canalii politice, „baieti destepti”, smecheri, cinici clepto-ciolanari, care au trasformat-o pe Alba ca Zapada, intr-o vestala obscena scoasa la produs. Ar mai lipsi alaturi de dansii doar sotul duduii Columbeanu, la fel de celebrul domn Irinel Columbeanu (ca tot visa sa devina primar al Bucurestilor), cunoscut consumator de Viagra ce ar putea sa intareasca mult forta civica a lui Nati Meir si a lui MRU si ar satisface probabil toate nevoile Albei ca Zapada.
Este o falie uriasa intre asteptari si ce ofera acum asa zisa Dreapta a lui MRU & Comp. Aceasta asa zisa dreapta curata, arata mai degraba ca o dreapta murdara, patata deja ca urmare a folosirii sale in scopuri/locuri dosnice. Idealurile curate sunt maculate de politicianismul invechit in rele, care l-a infestat si pe Aurelian Pavelescu pana la un nivel care intrece orice imaginatie.
Deoarece chiar Aurelian Pavelescu este cel care s-a jurat public sa-l demaste si sa-l expuna oprobiului public pe MRU, deoarece acesta din urma a matrasit patrimoniul Fundatiei Gojdu, un bun al poporului roman, in favoarea unui alt popor, poporul ungurean, de care dansul se simte mai puternic legat, fiind ceangau de provenienta si vorbitor de maghiara inca din copilarie, plus cu studii realizate la Budapesta, in perioada formatoare a tineretii.
Aurelian Pavelescu, cel care a luptat candva pentru recuperarea patrimoniului Fundatiei Gojdu l-a numit pe MRU, cu ani in urma, profanatorul testamentului lui Emanuel Gojdu, In calitate de sef al MAE atunci, MRU urla la parlamentarii PNL, cu Tariceanu in spate, partenerul de afaceri al lui Rudas Erno, spion maghiar la Bucuresti, inainte de ’89, sa semneze legea propusa de el prin care patrimoniul romanesc al lui Gojdu urma sa fie transferat ungurenilor sai dragi de la Budapesta.
In octombrie 2005 prim-ministrul Tariceanu si ministrul de externe Mihai Razvan Ungureanu au semnat cedarea gratuita a patrimoniului “Fundatiei Gojdu” in favoarea statului maghiar, iar in acel interval deputatul independent Aurelian Pavelescu, vice-presedinte al Partidului Popular Crestin Democrat, ales pe listele PD, scotea la iveala “minciunile sfruntate” prin care Mihai Razvan Ungureanu incerca sa intoxice parlamentul si opinia publica.
“In cazul Gojdu este vorba despre o conspiratie anti-BOR si anti-religioasa”, spunea atunci Pavelescu anuntand ca PPCD va trimite listele cu numele parlamentarilor care au votat pro-Ordonanta in toate circumscriptiile electorale, inclusiv in Ardeal, pentru ca acestia sa fie cunoscuti de intreaga populatie. “Fac apel catre ministrul de Externe Mihai Razvan Ungureanu sa ceara Guvernului ungar sa respecte tratatul din 1937 care a fost ratificat de parlamentele celor doua tari”, a subliniat Aurelian Pavelescu care sustinea ca valoarea bunurilor Fundatiei Gojdu se ridica la circa 6-7 miliarde de euro, bani pierduti de romani in favoarea ungurenilor lui MRU.
Pavelescu se afla in compania unei serie de traseisti, impostori de aceeasi teapa ca si el, care se intalnesc acum in sediul PNTCD manjit candva cu sangele victimelor macelarite de haitele de mineri, fesenisti si securisti ai lui Iliescu. Pavelescu s-a asezat la aceeasi masa verde cu impostori care tranzactioneaza combinatii politice cu urmasi ai FSN-ului de trista amintire ajunsi in functii de conducere in asa zisa Forta Civica a Aliantei Rasolite de Dreapta (ARD).
Dreapta care a pasit cu stangul din prima fie si daca avem in vedere ca in conducere se afla doi penali, patru pesedisti si un agent al organelor, impostorul Maries, diversionistul si provocatorul din Piata Universitatii, acolitul procurorului Dan Voinea, cel care a matrasit dosarele Mineriadei si Revolutiei. Maries este un personaj malefic cu o veche activitate pe taramul diversiunilor, cunoscut de multa vreme, si dat in vileag de catre unul dintre cei mai cunoscuti luptatori anticomunisti, Florin Matrescu, care l-a identificat drept agent al Securitatii inca din anii ’90.
În timp ce Traian Băsescu făcea anticameră la Viviane Reding şi Jose Manuel Barroso la clădirea Comisiei Europene de la Bruxelles, un român instalat în Belgia de peste două decenii, care l-a cunoscut personal pe suspendat, face dezvăluiri. Amintirile sale aduc elemente cruciale în puzzle-ul care configurează imaginea unui şef de stat cu experienţă veche în traficul ilegal de armament, sub oblăduirea Direcţiei de Informaţii Externe.
Ştefan Mihuţ este un luptător. În 1968, pe vremea când era student la Facultatea de Transporturi a Politehnicii din Bucureşti, a fost arestat fiind acuzat că a organizat demonstraţia naţionalistă de Crăciun a studenţilor din Bucureşti. A fost arestat şi condamnat la 17 ani de detenţie, într-un lot de mai mulţi studenţi. Unul dintre studenţii din acel grup a reuşit să fugă în Germania şi să denunţe la Radio Europa Liberă arestările operate de Securitate. Graţie acestor presiuni mediatice, studenţilor arestaţi li se comută pedepsele. Lui Ştefan Mihuţ, pedeapsa i-a fost comutată în 5 ani de muncă forţată în Delta Dunării. Prin forţele lui, şi pentru că era un inginer extrem de apreciat, a ajuns inspector în Ministerul Transporturilor. Din această poziţie a ajuns să îl cunoască pe Traian Băsescu, pe care l-a anchetat în urma incendierii petrolierului “Argeş”. Acest eveniment şi-a pus amprenta asupra destinului său.
La presiunile prietenilor securişti ai lui Băsescu, în 1991, Ştefan Mihuţ, care făcea parte din opoziţia anticomunistă, a fost chemat de generalul de securitate Ion Suceavă şi ameninţat cu lichidarea. În 1991, împreună cu soţia şi fiul, fuge din ţară şi cere azil politic în Belgia, unde locuieşte şi în prezent.
În urma interviului făcut de noi, reacţia nu a întârziat să apară. Domnul Traian Băsescu s-a simţit lezat. A ameninţat că vă dă în judecată şi a spus că trebuie să îi arătaţi probe.
Lui Băsescu nu îi dau eu probe. Eu ceea ce am avut de spus am spus. Şi voi susţine în faţa oricăor instanţe ceea ce am văzut cu ochii mei, ca martor. Ceea ce am prezentat eu opiniei publice din România nu sunt acuzaţii, ci mărturii. Ceea ce am văzut eu în acel dosar de anchetă privind incendierea navei Argeş nu reprezintă decât 10% din conţinutul dosarului. Dosarul se află la SIE, moştenitorul DIE (Direcţia de informaţii Externe). Un exemplar există însă în arhivele fostului Comitet Central, iar un altul, la fosta Direcţie de Organizare şi Control (DOC) din Ministerul Transporturilor. Chiar dacă unele dintre aceste dosare au fost ascunse de securiştii din jurul lui Băsescu, un exemplar tot se mai găseşte. Cu certitudine.
După interviul dat cotidianul.ro, şi unul postului de televiziune Antena 3, aţi fost contactat şi de alte persoane?
Interviul pe care mi l-aţi luat a mai avut, într-adevăr, acest efect: am reuşit să reintru în contact cu vechi cunoştinţe şi cu persoane competente profesional pe care le ştiam încă înainte de 1989. Unele dintre aceste persoane cunosc foarte bine despre circuitul acestui dosar începând cu 1982. De asemenea, cred că ar fi foarte interesant să faceţi cunoştinţă, aici în Belgia, cu un fost coleg de al domnului Băsescu din acea perioadă, fost marinar pe petrolierul Argeş, om care trăieşte la Anvers din 1995, având, ca şi mine, cetăţenie belgiană. Din informaţiile care mi-au parvenit între timp au apărut aspecte mult mai clare care coincid cu ceea ce ştiam dinainte. În urma incendiului din dana portului Rouen, paguba stabilită a fost mult mai mare. După negocierile purtate de specialişti de la DIE, peste 20 de nave avariate din cele 38 au fost reparate pe gratis în şanteiere navale româneşti, restul primind despăgubiri. Negocierile între DIE şi autorităţile franceze au început să se deruleze încă din timpul celor 28 de zile cât a stat Băsescu în arest preventiv.
Mi-aţi spus că nu trebuie să ne concentrăm doar pe întrebarea de ce nu a fost pedepsit juridic şi administrativ Băsescu după incendierea vasului, dar că ar trebui să ştim că, după un asemnea episod, căpitanul piroman a fost chiar promovat…
Pentru că a reuşit, prin stratagema incendierii voluntare a petrolierului Argeş, să salveze onoarea lui Ceauşescu, şi să inducă în eroare, fie şi temporar, autorităţile franceze, cât să câştige timp pentru ca DIE să intre pe fir şi să înceapă negocierile cu acestea, Traian Băsescu nu numai că nu a fost sancţionat, ci a fost chiar promovat pe nave de elită ale flotei româneşti, Crişana şi, mai apoi, Biruinţa. Ţineţi cont că gestul lui Băsescu a intervenit într-un moment istoric şi politic dificil pentru Ceauşescu. Imaginea lui era făcută praf în Occident, şi nu dorea să apară pe faţă ca un susţintor al grupurilor teroriste cărora le livra armament. Apoi, nu uitaţi că Ceauşescu la vremea aceea era dispus să facă orice – mai ales comerţ ilegal cu armament – ca să facă rost de valută pentru achitarea datoriei externe. Numai că DIE era obligat ca, după asemenea transporturi făcute pentru Ceauşescu, să servească ceea ce se va numi, mai ales după 1989, mafia din Est. Vechi contacte făcute înainte de 1989 au continuat şi după căderea comunismului. Familia Băsescu ştie foarte bine despre ce vorbesc. Reacţia lui Băsescu nu face decât să confirme că am dreptate.
Mi-aţi spus că vreţi să-i mai oferiţi o temă de reflecţie în plus lui Băsescu…
Da. Am o nouă întrebare cheie pentru Băsescu: oare de ce şi fiul colegului meu inginerul naval George Vulpe, cel cu care am participat la comisia de anchetă şi care ştia toate aspectele dosarul incendiului din portul Rouen, a fost obligat să părăsească România şi chiar să renunţe la cetăţenia română, exact în perioada în care Băsescu era ministrul Transporturilor? Actualele autorităţi din România ar face bine să investigheze serios acest episod din biografia lui Traian Băsescu. Am şi o surpriză: s-ar putea ca în curând presa din România să publice versiunea în limba franceză a dosarului Rouen 1981.
Traian Basescu si Romania: “Documentul care se va discuta astazi si nu va aparea in concluzii este despre cedare de suveranitate”.
Constitutia Romaniei: “Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.”
„Lenin a dat-o în bară, Stalin a dat-o în bară, Hruşciov a dat-o în bară, Andropov a dat-o în bară, chiar şi Gorbaciov a dat-o în bară. Dar Comisarii de Bruxelles acum au reuşit“. – Vladimir Bukovski pentru Victor Roncea
Am scris deja in cateva randuri despre ceea ce m-a socat cel mai tare in timpul evenimentelor din iulie-septemebrie 2012 si m-a determinat sa ma despart pentru totdeauna de orice are cea mai mica tangenta cu Basescu, pe deasupra porcariei cu noul sau rang de presedinte al tuturor ungurenilor. Este vorba de devoalarea sa, facuta, chipurile, pentru a intelege noi cat de mare este el, mititelul, despre cum discuta “discret” si “subtil”, pe sub mesele de la Consiliul European, cedarea suveranitatii nationale a Romaniei, fara a inconstiinta romanii, in ideea crearii unei utopice Federatii europene, un proiect masonic vechi de peste 200 de ani. Intr-o Scrisoare Deschisa adresata Suspendatului in ultima clipa a Referendumului, in care imi propuneam si sa renunt la orice comentariu politic pe acest blog, din scarba fata de personajele care ne distrug zilnic viata, ii aminteam lui Traian Basescu ca daca nu va plati acum, dupa cum a cerut poporul roman prin votul lui, cu siguranta istoricii nu il vor ierta punandu-l exact la locul lui, in insectarul tradatorilor de tara, daca continua tot asa. Si uite ca o face. Ceea ce ma obliga sa scriu in continuare despre marile porcarii la care se deda intru desavarsirea Pactului Hitler – Stalin. De ce ii invoc pe cei doi posedati? Pentru ca cei care la merg pe urme si se ocupa azi de acest proiect masonic, nazisto-comunist, in Romania, sunt in princiapal agenti cunoscuti ai Germaniei si Rusiei (respectiv ai Ungariei, satelitul extremist al celor doua puteri), dupa cum se vede, iata, dintr-o simpla stire de presa in care ni se invoca maretele idealuri ale Federatiei Noii URSS, promovate asiduu de aparatorul ticalos al lui Basescu, fostul (?) maoist si trotkist Barroso, crescut de tovarasi pana a ajuns unde trebuie, la fel ca si comunistoida ministreasa de Externe a UE (vezi mai jos articolul publicat in exclusivitate de Victor Roncea cu Vladimir Bokovski despre coloana a cincea a URSS care conduce azi UE).
Agentii propagandisti de azi sunt cunoscuti, cu totii, drept apropiati structurilor PCR si Securitatii, aripa KGB, ai AVO/AVH, SIE si BND, serviciul din urma, in cazul in care nu stiati, fiind (re)infiintat oficial chiar de catre unul dintre “parintii fondatori” ai UE, primul cancelar al Germaniei Federale, Konrad Adenauer. Ii descoperiti in articolul de mai jos, o propaganda ordinara euro-comunista, din “Adevarul” de azi. Voi reveni, inclusiv asupra personajelor in cauza, a ungro-cioroienilor lui Basescu care ne explica “marile avantaje” ale cedarii suverantitatii nationale pe mainile unor idioti cu stele rosii ascunse sub sortulele.
“Federaţia Statelor Europene: avantaj România
17 septembrie 2012, 22:00 | Autor: Sebastian Zachmann
Jose Manuel Barroso vrea o nouă formă de organizare a statelor europene
Analistul politic Emil Hurezeanu crede că implementarea unui sistem de guvernare european ar aduce progrese României.
Preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a prezentat, la Strasbourg, în faţa Parlamentului European, o nouă concepţie despre structura Uniunii Europene. „Adevărul” a contactat a serie de specialiştipe probleme europene care au analizat noul proiect şi au stabilit eventualele avantaje ale României în cadrul noii configuraţii statele.
„O federaţie a statelor-naţiune, acesta este orizontul nostru politic. Fac apel la o federaţie a statelor-naţiune. Nu un super-stat, ci o federaţie care să poată să funcţioneze printr-o mutualizare a suveranităţii”, a spus preşedintele CE, fără a oferi detalii despre noul proiect european. Transformarea UE într-o federaţie de state naţionale ar însemna, de fapt, o uniune economică, politică şi financiară, care în opinia preşedintelui CE ar trebui începută în viitorul apropiat prin transformarea tratatelor existente.
Un argument în favoarea noului concept propus de Barroso rezidă din faptul că statele membre ale UE funcţionează deja într-o structură comună, însă trecerea de la Uniune la Federaţie ar însemna cedarea unor prerogative naţionale în favoarea noului stat federal european. În acest punct, lucrurile s-ar putea împotmoli, deoarece ţările care au aderat la UE au funcţionat ca o federaţie de state independente şi suverane, iar primele voci ale euroscepticilor au căpătat deja ecou. Preşedintele Cehiei, Vaclav Klaus, una dintre cele mai efervescente personalităţi eurosceptice, a respins propunerea lansată de preşedintele CE.
„Resping cu fermitate această idee a lui Jose Barroso. În 2004 am aderat la Uniunea Europeană şi nu la o federaţie în care vom deveni o provincie fără importanţă”, a comentat şeful statului ceh.
Avantaj pentru România
„În primul rând, ne-ar scuti de incompetenţa cronică a politicienilor români. Vom fi în situaţia să avem un personal politic dictat, care ne-ar introduce în regulile europene generale şi în cadrul unui sistem de guvernare european. Oricum nu mai aveam nicio idee a inovaţiei strategice în politica internă”, a declarat Hurezeanu. Emil Hurezeanu nu consideră un impediment nici posibila cedare a suveranităţii naţionale. „Nu suntem atât de ataşaţi de mistica statului naţional ca francezii. În concluzie, o formă occidentală obligatorie îmbinată cu un conţinut plastic, al nostru, ar putea da roade”, a arătat Hurezeanu.
Preşedintele Comisiei de politică externă din Camera Deputaţilor, Laszlo Borbely (UDMR), a expus şi el avantajele ţării noastre în cadrul unui nou sistem european de organizare statală. „Din punct de vedere financiar, sigur că este avantajos pentru România, care este o ţară mai puţin dezvoltată. Nu putem uita că România, în cei şase ani de la aderare, a primit circa 31-32 de miliarde, din care 23-24 au venit de la UE. De unde puteam accesa noi acei bani? În viitorii 6-7 ani, putem fi beneficiarii direcţi ai acestui proiect”, a spus deputatul UDMR.
„Acesta este viitorul”
Fostul ministru de Externe Adrian Cioroianucrede că propunerea lui Barroso este singura măsură prin care se poate salva UE. „Acesta este viitorul, în condiţile în care naţionalismele sunt în creştere. Trebuie să se facă paşi decisivi în vederea creşterii coeziunii, pentru că, altfel, se poate ajunge la ruperea UE”, a spus Cioroianu. „Cedarea suveranităţii naţionale nu o poţi face decât atunci când trăieşti prost, iar prin destrămarea proiectului european nu s-ar întări suveranitatea naţională, ci ar scădea radical nivelul de trai”, a completat Cioroianu. Un alt fost ministru de Externe, Teodor Baconschi, priveşte acest proiect ca o concluzie a crizei din interiorul UE. „Liderii europeni au stabilit diagnosticul, iar acum se caută un remediu pe termen lung. Trebuie continuată construcţia politică pentru a putea rămâne în competiţia globală cu SUA şi China”, a spus Baconschi.
Europarlamentarul PDL Cristian Preda spune că Barroso a propus „o soluţie la mijloc de drum, între o Europă dominată de firma statului-naţiune şi o Europă federalistă, în care naţiunile să dispară cu totul”. Însă, liderul PDL se întreabă „dacă nu avem naţiune, ce avem ca referinţă?” şi care vor fi noile frontiere ale Federaţiei Europene.
Poziţia lui Traian Băsescu
Ideea unei reorganizări a Uniunii a fost vehiculată încă de anul trecut în cadrul întâlnirilor informale dintre reprezentanţii statelor europene. Preşedintele Traian Băsescu vorbea despre o nouă reconfigurare europeană la începutul acestui an. Şeful statului opina atunci că singura soluţie pentru ca statele din zona euro să reziste în faţa crizelor economice este realizarea Statelor Unite ale Europei, prin cedarea de suveranitate.
„Nu mă feresc să spun că va trebui să avem curajul să spunem naţiunilor noastre că soluţia corectă este realizarea Statelor Unite ale Europei. Va trebui, mai devreme sau mai târziu, să ne punem cu toţii la un loc suveranitatea, pentru a crea suveranitatea UE”, spunea, în primăvară, Băsescu.
“O federaţie a statelor- naţiune ne-ar scuti de incompetenţa cronică a politicienilor români”
Emil Hurezeanu politolog
Măsuri mai dure pentru încălcarea statului de drept
Preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, spune că e nevoie de un set de instrumente mai bune pentru combaterea situaţiilor de încălcare a regulilor statului de drept, „constatate în ultimele luni în anumite state UE”. „În ultimele luni am asistat la ameninţări împotriva cadrului legal şi democratic în anumite state europene. PE şi Comisia Europeană au fost primele care s-au sesizat şi au tras alarma şi au jucat un rol decisiv pentru ca aceste evoluţii îngrijorătoare să fie aduse sub control. Dar aceste situaţii au dezvăluit şi unele limite pentru cadrul nostru instituţional”, a spus Barroso.“
Aici se incheie articolul din Adevarul.
Iata si pozitia transanta despre “mareata” UE, oferita de scriitorul anticomunist Vladimir Bukovski subsemnatului, in urma cu cativa ani, la instalarea comuniostoidei Catherine Ashton in fruntea “diplomatiei” noii URSS:
Vladimir Bukovski:A cincea coloana a URSS conduce Europa
de Victor Roncea
Renumitul luptător anticomunist, scriitorul rus Vladimir Bukovski, refugiat în Marea Britanie, pune la îndoială, prin intermediul nostru, probitatea profesională şi morală a şefului propus să conducă politica externă a UE, uniune asemuită de cercetătorul antisovietic cu o nouă URSS.
Este vorba de baroneasa Catherine Ashton, nominalizată arbitrar în funcţie, ca şi conducătorul formal al UE, Herman Van Rampuy, supranumit de jurnalişti „preşedintele Bilderberg“ pentru faptul că singura sa recomandare pentru acest post este cea de membru al grupului elitist secret. Săptămâna trecută, surse politice din Londra au furnizat pentru corespondentul HotNews o scrisoare trimisă preşedintelui Comisiei Europene, Manuel Barroso, în care europarlamentarul britanic Gerard Batten pune sub semnul întrebării reputaţia noului ministru de externe al UE, baroneasa Catherine Ashton. În scrisoare, informează HotNews, Batten îi cere lui Barroso analizarea trecutului lui Catherine Ashton, acuzată de legături cu URSS la începutul anilor ‘80, pe când era trezorier al unui ONG „anti-dezarmare“, tipic celor înfiinţate de KGB pe tot cuprinsul Occidentului.
Acum, după părerea mea, nici adresantul nu este mai breaz decât persoana reclamată, dacă ţinem seama că Barroso şi-a început cariera ca lider al mişcării maoiste a „proletariatului revoluţionar portughez“ devenită ulterior Partidul Comunist al Muncitorilor Portughezi.
Europarlamentarul Gerard Batten face trimitere în scrisoarea sa la celebrul scriitor Vladimir Bukovski, care este şi preşedinte de onoare al Centrului Rezistenţei Anticomuniste din România şi care a avut ocazia să scotoceasă prin arhivele KGB, din care a şi extras, pentru cercetare, un fond impresionant, care poate ajuta la scrierea adevăratei istorii a comunismului. (…) Vă oferim, în exclusivitate, poziţia scriitorului Vladimir Bukovsky faţă de instalarea baronesei Catherine Ashton: „Lenin a dat-o în bară, Stalin a dat-o în bară, Hruşciov a dat-o în bară, Andropov a dat-o în bară, chiar şi Gorbaciov a dat-o în bară. Dar Comisarii de Bruxelles acum au reuşit“.
Bukovski: Comisarii UE, mai tari ca cei ai URSS
Numirea baronesei Ashton ca ministru de Externe al UE a fost făcută în spatele uşilor închise, în cele mai bune tradiţii ale Biroului Politic sovietic. Parlamentele naţionale, presa şi publicul nu au avut nicio şansă să discute meritele candidaturii ei în avans – ne-au fost prezentate ca un fapt împlinit. Şi, bineînţeles, viitoarea aprobare a Sovietului Suprem European este văzută ca o concluzie anticipată – după cum nu au întârziat nici felicitările în cor de la liderii mondiali. În orice caz, după mine, şi nu numai, există mari probleme care se ridică faţă de ea în Marea Britanie.
Între 1980-1983, Cathy Ashton a fost trezorier şi apoi vicepreşedinte al Campaniei pentru Dezarmarea Nucleară (CND). La vremea aceea, CND a fost un pivot al „campaniei de pace“ sponsorizate de sovietici în Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord. Cu bună ştiinţă sau nu, activiştii CND au fost coloana a cincea sovietică. Mai mult, la acel moment CND a acceptat donaţii uriaşe din partea unor binefăcători neindentificaţi, pe care a refuzat ferm să-i numească, aceştia rămânând anonimi până în ziua de azi.
Am demonstrat cu sute de documente strict secrete din arhivele sovietice (a se vedea „Judecata în Moscova“) că acea campanie de dezarmare nucleară de la începutul anilor ‘80 a fost orchestrată pe ascuns de la Moscova. Într-o măsură substanţială, a fost, de asemenea, finanţată de către Blocul Sovietic. Banii au fost direcţionaţi prin intermediul partidelor comuniste şi a altor organizaţii pro-sovietice sau individuale, cu scopul de a le creşte influenţa în „mişcarea de pace“.
Cu Cathy Ashton ca trezorier, conturile CND nu au făcut obiectul unui audit independent. Sub presiunea publică, ele au fost supuse auditului pentru prima dată în 1982-1983 şi s-a descoperit că suma de 176,197 lire sterline – 38 la sută din venitul anual al CND – nu a putut fi urmărită până la donatorii săi originali. Auditorii Godfrey, Lord&Co au raportat că banii au provenit din „donaţii voluntare care nu pot fi controlate în totalitate până când aceştia nu intră în registrele contabile. Veniturile complete provenite din astfel de încasări nu sunt, prin urmare, susceptibile pentru verificările independente de audit“.
După cum a fost cunoscut, fără îndoială, pentru Ashton, cel însărcinat cu strângerea de fonduri în CND era un membru al Partidului Comunist, Will Howard. Apropo, cariera lui ulterioară nu a fost mai puţin amuzantă decât cea a lui Ashton. El a părăsit Partidul Comunist şi CND-ul la sfârşitul lui 1980 şi şi-a petrecut restul vieţii ca om de afaceri şi militant al „schimbărilor climatice“ – până la moartea sa în 2008.
Dacă eşti trezorier al unei organizaţii anti-NATO, şi un comunist făţiş îţi aduce 176 de mii de lire sterline de la donatori anonimi, nu ai nevoie de prea multe variante pentru a ghici de unde vin banii – Rothschild, regele Saudit sau chiar Biroul Politic Sovietic. Dacă ea nu a putut pune doi şi doi împreună, nu avea nicio treabă cu a fi trezorier. Sau, dacă putea, ea acoperea cu bună ştiinţă pentru agenţii sovietici plătiţi pentru subversiune. Ea era fie o conştiincioasă membră a Coloanei a V-a, fie unul dintre cei pe care Lenin îi numea „idioţii folositori“. Tertium non datum.
Dacă pot specula, nu cred că a fost o idioată. În conformitate cu dosarul ei MI5, strecurat prin presa britanică săptămâna trecută, ea se afla sub supraveghere ca un „simpatizant comunist“. Ea reprezenta CND la întâlnirile Partidului Comunist. Împreună cu tovarăşii ei din CND, avea legături apropiate cu Partidul Comunist Francez. În 1980, ea şi două comuniste britanice au alcătuit delegaţia CND până la organizaţia olandeză controlată de comunişti „Opriţi bomba cu neutron“ (Stop the Neutron Bomb). Când s-a întors în Marea Britanie, la sugestia olandezilor, Ashton a aranjat pentru grupurile CND să se unească cu perechile lor din Olanda. La conferinţa anuală a CND din 1 decembrie 1983, împlinind un an ca vicepreşedinte al CND, ea a prezidat o întâlnire organizată de „Marxism Today“, jurnalul oficial teoretic al Partidului Comunist. Cu un asemenea trecut, cum ar putea ea să fie de încredere pentru a reprezenta Europa pe scena lumii, de exemplu, în relaţiile cu Rusia? Ea nu ar fi obţinut niciodată o asemenea poziţie într-un guvern democratic. Asemenea numiri sunt posibile doar în EUSSR.
Aşadar, tovarăşi, ar trebui să ne felicităm pe noi înşine: avem în cele din urmă o grămadă de sovietici din a cincea coloană care conduc Europa. Lenin a dat-o în bară, Stalin a dat-o în bară, Hruşciov a dat-o în bară, Andropov a dat-o în bară, chiar şi Gorbaciov a dat-o în bară. Dar Comisarii de Bruxelles acum au reuşit.
In urma unor controverse publice privind eventuala santajare a unor judecatori ai Curtii Constitutionale a Romaniei in baza trecutului lor de colaboratori ai Securitatii, Asociatia Civic Media a solicitat Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii sa edifice opinia publica dar si clasa politica asupra aspectelor legate de posibila apartenenta a membrilor Curtii la retelele Securitatii (a celei de ieri, desigur). Portalul Ziaristi Online va prezinta in exclusivitate atat solicitarea Civic Media cat si raspunsul CNSAS insotit de Decizia de “necolaborare” in privinta Aspaziei Cojocaru, alias “ANA”, alias “UŢA” (vezi Doc mai jos), urmat de o noua cerere a Civic Media, de completare a datele ca si inexistente despre judecatorii Curtii Constitutionale, cei care decid din varful pixului lor viitorul unei natiuni.
Prima Solicitare Civic Media – Curtea Constitutionala
Onorat Colegiu al Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii,
Distinsi functionari ai CNSAS,
Avand in vedere recentele convulsiuni publice aparent inexplicabile ale membrilor Curtii Constitutionale care hotarasc viitorul Romaniei in urma Referendumului pentru suspendarea presedintelui Traian Basescu, enuntarea la nivel international a existentei unor presiuni de natura misterioasa, neidentificata si neexplicata, cat si suspiciuni aparute in mass media privind posibilitatea existentei unor actiuni de santaj indreptate impotriva venerabililor judecatori ai Curtii Constitutionale si mai ales tinand cont de istoria recenta a Romaniei, cand spectrul Securitatii si al serviciilor de informatii ale Blocului Sovietic a planat asupra capetelor tuturor magistratilor Romaniei, fara discriminare de sex, religie, etnie sau apartenenta la Partidul Comunist Roman, va rugam sa edificati opinia publica romaneasca si factorii de decizie internationali interesati de consolidarea in Uniunea Europeana a unui stat de drept nealterat de fantomele trecutului, asupra legaturilor existente sau inexistente avute de actualii judecatori ai Curtii Constitutionale cu Departamentul Securitatii Statului.
Tinand cont si de un recent articol aparut in presa romana (Cotidianul, luni, 6 august 2012), intitulat “Cine este legătura superioară a preşedintelui Curţii Constituţionale?“, semnat de Aurel I Rogojan, general de brigada I SRI (r), fost sef de cabinet al generalului colonel Iulian Vlad (secretar de stat în Ministerul de Interne, din 1984 adjunct al Ministrului de Interne, iar din 1987 Ministru secretar de stat şi şef al Departamentului Securităţii Statului – DSS) si sef al Serviciului Independent Secretariat-Juridic al DSS si care intre 1990 şi 2006, în cadrul Serviciului Român de Informaţii, s-a ocupat de reglementarea şi planificarea activităţii de informaţii, a predat în instituţii de profil şi a asigurat, din posturi de mare răspundere, managementul resurselor informaţionale, potrivit caruia “numele unor judecători ai Curţii Constituţionale şi cotele dosarelor lor din Arhiva Securităţii s-au aflat pe agenda şi sub lupa primului adjunct al directorului securităţii naţionale”, va rugam sa ne informati nu numai asupra existentei sau inexistentei calitatii de agent al Securitatii a vreunui judecator al Curtii Constitutionale dar si asupra eventualelor tentative de recrutare sau apartenente a acestora la o retea informativa sau o retea de sprijin a organelor Securitatii Statului.
Aceste informatii sunt eminamente importante pentru purificarea vietii publice romanesti si de aceea va rugam sa tratati dezvaluirea lor cu celeritate.
Completarea solicitata de Civic Media privind judecatorii Curtii Constitutionale
Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii
Catre: Presedintele si membrii Colegiului CNSAS
Distinse Domnule Presedinte si onorati membri ai Colegiului CNSAS,
Am primit adresa Dvs cu Nr P 2918/12 din 23.08.2012 privind solicitarea Asociatiei Civic Media de cercetare a judecatorilor Curtii Constitutionale, drept pentru care va multumim. Dintru inceput va asiguram ca nu avem de gand sa adoptam “unica solutie”, “respectiv contestarea in instanta a materialelor emise” de institutia Dvs, intrucat ne bazam total pe profesionismul Dvs si al cercetatorilor si investigatorilor CNSAS. Facem insa o revenire asupra cererii, in temeiul legii, consideram noi.
Intelegem ca pentru Iulia Antoanella Motoc si Mircea Stefan Minea, numiti judecatori ai Curtii Constitutionale in 2010 si Petre Lazaroiu, numit in 2008 pentru un mandat de 2 ani si din iunie 2010 pentru un mandat de 9 ani, nu exista inca formulate Decizii si eliberate Adeverinte, asa ca le asteptam, cu rabdare. Sa intelegem oare ca romanii au inceput sa uite de spectrul Securitatii din moment ce in doi, respectiv patru ani, nimeni nu s-a gandit sa ceara verificarea lor, nici macar distinsii membri ai partidelor politice si Parlamentului atunci cand au propus nominalizarea lor urmata de alegerea acestora, uneori lasata cu scandal si nopti nedormite chiar in plenul Parlamentului?
In cazurile celorlalti sase judecatori, pentru care s-a decis ca “nu au fost agenti/colaboratori ai politiei politice comuniste” se constata, de asemenea, ca nu au fost verificati in calitatea pe care o au astazi, de judecatori ai Curtii Constitutionale, cu o singura exceptie, dl Tudorel Toader, cercetat in baza unei cereri de verificare emisa de Alianta Civica, in 2009.
Astfel, avem urmatoarea situatie, conform documentelor remise de Dvs:
– pentru presedintele Curtii, Augustin Zegrean, s-a dat o Decizie de necolaborare (nr 99) in 13.04.2006, cand a fost cercetat in calitate de candidat parlamentar din partea PDL;
– pentru Acsinte Gaspar Decizia 7/29.01.2002, de pe cand a fost ministru; – pentru Ion Predescu s-a dat Decizia 252/28.10.2004, cand a fost verificat din oficiu ca senator PSD;
– pentru Zoltan Valentin Puskas Decizia 71/11.01.2005, verficat tot in calitate de candidat si apoi de senator UDMR;
– pentru Aspazia Cojocaru Decizia 1399/26.04.2007, emisa in urma contestarii Deciziei de colaborare cu Securitate, cu nr 361/08.02.2007;
– pentru Tudorel Toader, Adeverinta nr 9089/08.09.2009, mentionata mai sus.
Conform sefului SRI, George Cristian Maior, cat si a sefului statului, Traian Basescu, in intervalul 2005 – 2011, Serviciul Roman de Informatii a remis CNSAS, potrivit legislatiei in vigoare, peste 1.600.000 de dosare, cu circa 2.000.000 de volume (nu mai stim cati kilometri liniari).
Se impune, consideram, ca adeverintele judecatorilor Curtii Constitutionale, unele datate de dinainte de acest demers gigantic – 2002, 2004, 2005 si chiar si cele din 2006, 2007 si 2009 – sa fie aduse la zi in baza fondului documentar existent, ceea ce va si solicitam, cu deosebit respect.
(…)
Cu aceeasi consideratie,
Victor Roncea
Presedinte fondator
Asociatia Civic Media
29 August 2012
A doua Decizie a CNSAS in Cazul Aspazia Cojocaru – Document No Comment
Nichifor Crainic s-a nascut pe 22 decembrie 1889 (!) si a murit pe 21 august 1972 (!). Iata cum informa Securitatea despre inmormantarea marelui ganditor crestin-ortodox:
Sursa: Cartea Alba a Securitatii, Vol II. Editor coordonator: Mihai Pelin
Rugăciunea din amurg
Mă rog si pentru viii si pentru mortii mei.
Tot una-mi sunt acuma partasii si dusmanii,
Cu ei deopotriva mi-am sfaramat eu anii,
Si dragostea si vrajba le-am impartit cu ei.
Pe morti în rugaciunea de seara mi-i culeg.
Acestia sunt, Doamne, iar eu printre morminte.
Au fost în ei avanturi si-au fost si pogoraminte.
Putin în fiecare, în toti am fost intreg.
De viforele vietii ei sunt acum deserti,
Dar dragostea, dar vrajba, din toate ce ramane?
Zdrobita rugaciune la mila ta, Stapane,
Sunt si eu printre mortii rugandu-mă să-i ierti.
Si adunandu-mi viii, la mila ta recurg,
Când crugul alb al zilei pamantul incununa:
Tu da-le, Doamne, da-le cu toata mana buna
Tarzia-ntelepciune din tristul meu amurg.
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Intrebat-am vantul, zburatorul
Bidiviu pe care-alearga norul
Catre-albastre margini de pământ:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a vantul: Aripile lor
Mă doboara nevazute-n zbor.
Intrebat-am luminata ciocarlie,
Candela ce legana-n tarie
Untdelemnul cantecului sfant:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a ciocarlia: S-au ascuns
In lumina celui nepatruns.
Intrebat-am bufnita cu ochiul sferic,
Oarba care vede-n intuneric
Tainele necuprinse de cuvant:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a bufnita: Când va cadea
Marele-ntuneric, vei vedea.
* Curtea Constituţională a Kosovo si Philip Gordon au prelungit un mandat de presedinte temporar de la nouă luni la cinci ani* Basescu si Gordon: ”Yes, yes, yes” * Emisarul SUA “a auzit ceea ce a trebuit”* Philip Gordon şi Wesley Clark, doi tovarasi de arme* Generalul Clark – implicat în operaţiuni de captare a gazelor de şist din Polonia * Admiraţia ex-prezidentiabilului Clark faţă de Soros* Relaţiile lui George Soros cu Silviu Brucan si societatea civilă din România * UM 0110 “Anti-KGB” ii urmarea pe actualii membri GDS * Patapievici, proprietar protestatar la Rosia Montana * Ghemul încâlcit se deşiră în strada Comaniţa * Soros si statul ungar, împotriva exploatării aurului românesc * Traian Băsescu, preşedintele incontestabil al “Ţinutului Secuiesc”: “Le promit maghiarilor că nu voi uita gestul lor”
Înainte de a ne avertiza că urmează “un război civil” – ca în Siria, poate, după cum sugera încă de la începutul crizei politice fosta sa colegă din societatea civilă, analista Alina Mungiu Pippidi – europarlamentarul Monica Macovei, cel mai activist vicepreşedinte al PDL, a subliniat că “România este singura ţară care pune probleme politice Uniunii Europene” din cauza “instabilităţii prelungite politice” (citat exact). Aşa să fie, oare? Dacă l-am întreba pe şeful Băncii Angliei, Mervyin King, s-ar putea ca acesta să arate mai curând spre statul care chiar pune cele mai mari probleme zonei euro, respectiv Grecia, întâmplător cea de a doua ţară ortodoxă din UE după România, ca mărime.
Nici chestiunea cu “instabilitatea prelungită politică” nu se prea susţine. La finele anului trecut, Belgia, de exemplu, a încheiat o criză politică care a ţinut ţara 585 de zile fără guvern şi, implicit, fără prim ministru. Revenirea la situaţia normală a necesitat 80 de runde de negocieri între cele două părti, efectuate pe parcursul celor aproape doi ani de “instabilitate”. Diferenţa este că nici politicienii valoni şi nici cei flamanzi nu au strigat la Bruxelles că se dă “o lovitură de stat”. Nici n-ar fi avut cum să-i ameţească prea tare pe oficialii UE: Bruxelles este capitala Belgiei.
Un alt exemplu, mai aproape de noi, este Moldova ruptă din România. Basarabenii au avut de trăit – fără să se plângă prea tare, ba chiar dimpotrivă -, nici mai mult nici mai puţin decât 917 zile fără preşedinte. Moldova este o zonă tampon foarte importantă pentru UE. Dovada: peste doar câteva zile, în ajunul comemorarii a 73 de ani de la semnarea Tratatului de neagresiune dintre Germania nazistă şi Uniunea Sovietică, respectiv între Hitler şi Stalin, rămas în istorie ca Pactul Ribbentrop-Molotov, cancelarul RFG, Angela Merkel, întreprinde o vizită de lucru la Chişinău, unde, se pare, se va discuta chiar proiectul de federalizare a Republicii Moldova. Sigur, pentru unii, Moldova nu e România.
* România pentru americani – nu mai mult decât o altă provincie Kosovo
Dar pentru americani, ce credeţi că e România? Nu mai mult decât o altă provincie Kosovo. Altfel nu se explică de ce Statele Unite, mai precis diplomaţia americană a democraţilor, l-au trimis la Bucureşti, să se întâlnească cu doi preşedinţi şi un prim ministru, pe Philip Gordon, un asistent de-al Secretarului de Stat al SUA, Hillary Clinton, care tocmai “a rezolvat” o criză constituţională similară, în republica separatistă Kosovo.
Sunt sigur că mulţi dintre cititorii români n-au auzit de Atifete Jahjaga, aşa cum mulţi dintre americani nu numai că n-au auzit de Traian Băsescu şi nu ştiu unde este România pe hartă, dar nici n-au idee de existenţa “singurei ţări care pune probleme Uniunii Europene”.
Atifete Jahjaga este al treilea preşedinte femeie din Europa de la căderea regimurilor comuniste. Primul preşedinte femeie de după 1989 şi totodată prima, dar şi ultima preşedintă a defunctei Republici Democrate Germane (RDG) a fost Sabine Bergmann- Pohl, care a stat în această funcţie doar şase luni, fiind silită să demisioneze la unificarea Germaniei, iar acum, ca şi est-germana Angela Merkel, este o politiciană de dreapta, creştin-democrată. A doua femeie preşedinte din istoria recentă a Europei este mai cunoscuta Mary Robinson, preşedintă a Irlandei timp de şapte ani, până în 1997, când a demisionat cu trei luni înainte de încheierea mandatului pentru a deveni înalt comisar ONU pentru Drepturile Omului, poziţie din care s-a ocupat chiar de fosta Iugoslavie.
* Curtea Constituţională a Kosovo a hotărât că mandatul preşedintelui trebuie prelungit de la nouă luni la cinci ani
Spre deosebire însă de predecesoarele sale europene, Atifete Jahjaga, care trebuia să fie preşedinte doar pe o perioadă de nouă luni, nu şi-a dat nici o demisie la expirarea mandatului său de tranziţie, la începutul lunii trecute. Dimpotrivă: Curtea Constituţională a republicii independentiste Kosovo a hotărât că acesta trebuie prelungit de la nouă luni la cinci ani. Bomboana de pe coliva pretendenţilor la preşedinţia Kosovo a fost pusă chiar de acelaşi emisar itinerant al diplomaţiei americane, asistentul Philip Gordon, care, într-un desant operativ la Pristina, a întărit decizia Curţii Constituţionale susţinând cu tărie că Atifete Jahjaga a dovedit abnegaţie faţă de statul de drept şi că hotărârea Curţii trebuie respectată de toate părţile. Ceea ce s-a şi întâmplat.
“Un motiv suplimentar, preferat de comunitatea internaţională, este nevoia de stabilitate politică în Kosovo. Comunitatea internaţională se grăbeşte să părăsească Balcanii şi să îi prezinte ca pe o regiune paşnică şi stabilă; nu doreşte să vadă o nouă criză politică în Kosovo”, a afirmat în sprijinul acţiunii SUA Ardian Arifaj, director de programe la Institutul pentru Cercetare Politică şi Dezvoltare din Kosovo, citat de SE Times. Vă sună cunoscută formularea? Institutul respectiv, cu un nume aşa de pompos că poţi să crezi că e o filiala a NASA şi NSA la un loc, este finanţat generos, anual, cu sute de mii de dolari, de Fundaţia Soros pentru o “Societate Deschisă” şi de Rockefeller Brothers Fund. Ei şi? Poate e vorba de o coincidenţă, dar emisarul nostru transatlantic şi transbalcanic, Philip Gordon, s-a evidenţiat ca lector la Institutul Internaţional de Studii Strategice şi la unul dintre cele mai influente “think-tank”-uri din lume, Brookings Institution, ambele aflate pe lista de “grant”-uri generoase din partea aceleiaşi Fundaţii a Reţelei Deschise Soros (Soros Open Network). Philip Gordon este şi colaborator regulat al revistei Foreign Affairs a Consiliului pentru Relaţii Străine/Externe (Council on Foreign Relations – CFR), instituţie globalistă al cărei preşedinte onorific este venerabilul David Rockefeller.
* Philip Gordon, după întâlnirea cu preşedintele suspendat Traian Băsescu: “Am auzit ceea ce a trebuit”
Prezent la Bucureşti, Philip Gordon a declarat după întâlnirea cu preşedintele suspendat Traian Băsescu, că “a auzit ceea ce trebuia”. Nu ştim dacă a şi văzut ceea ce trebuia, dar cu această scurtă propoziţie decizia actualei administraţii democrate, de stânga, a SUA, pare a fi luată. Evident, în favoarea reprezentantului declarat al dreptei din România.
Aflat în biroul de campanie al preşedintelui suspendat, Philip Gordon i-a indicat lui Traian Băsescu că trebuie să-şi dea afară jurnaliştii ca să înceapă discuţiile. “Yes, yes, yes”, a răspuns Băsescu, amintindu-ne de o intervenţie similară şi la fel de promptă a diplomaţiei române în faţa celei americane, respectiv cea a lui Adrian Cioroianu rămas ca la poarta nouă în faţa Condoleezzei Rice. Nimic din discreţia şi subtilitatea invocate de Traian Băsescu pe tema discuţiilor secrete de cedare a suveranităţii naţionale pentru crearea “Statelor Unite ale Europei” nu a părut să mai transpire din resorturile diplomatice ale preşedintelui suspendat, la întâlnirea cu emisarul american.
Philip Gordon, asistentul lui Hillary Clinton, şeful Departamentului de Stat al SUA, s-a mai întâlnit şi cu premierul Victor Ponta, la Palatul Victoria, şi cu preşedintele interimar Crin Antonescu, la Cotroceni. Mentalitatea politicienilor aflaţi la putere în România reflectă, din păcate, exact imaginea pe care şi-au consolidat-o, în timp, diverşii comisari trimişi în control la Bucureşti, fie ei sovietici, sau, mai nou, europeni şi americani: aceea de vasali. Deşi există un principiu internaţional al egalităţii suverane a statelor, nimeni nu îşi poate imagina la Washington sau aiurea că vreun secretar de stat al MAE de la Bucureşti, să spunem Dan Petre, s-ar putea întâlni, vreodată, cu preşedintele şi, totodată, şeful executivului american, la Casa Albă.
* Philip Gordon şi Wesley Clark
Până la această oră nu ştim încă dacă Philip Gordon s-a văzut, însă, poate cu cel mai important posibil interlocutor al său, tovarăşul de idei politice şi militare internaţionale, de la “războiul contra terorismului” la “independenţa Kosovo”, generalul american (r) de patru stele Wesley Clark, fost comandant suprem al forţelor NATO în Europa, fost candidat la alegerile pentru Casa Albă, din 2004, fost susţinător al candidatei democrate Hillary Clinton şi, apoi, al lui Barack Obama, la alegerile prezidenţiale din 2008. În prezent, Wesley Clark este “consilier special (special adviser) pe probleme strategice de securitate, dar şi pe probleme economice”, al premierului Victor Ponta.
Americanul Clark este legat, însă, de Europa prin mai multe fire. Potrivit paginii sale de pe Wikipedia, familia lui Clark provine chiar din vecinătatea României, fiind o familie de evrei belaruşi care a decis să emigreze în America pe fondul antisemitismului rusesc. Poate aşa se explică şi decizia sa de a ordona foc contra trupelor ruseşti care aterizau într-o operaţiune surpriză pe aeroportul din Kosovo, pe 12 iunie 1999, preluând controlul acestuia, cu toate că forţele anglo-americane împânziseră deja provincia sârbă. Colegul său britanic a refuzat, însă, comanda. Pe lângă această legătură ancestrală, iţele ghemului se cam încurcă în zilele noastre.
* Wesley Clark – implicat în operaţiuni de captare a gazelor de şist din Polonia
Generalul (r) Clark este şi co-preşedinte al Growth Energy, un grup de lobby în domeniul energiei alternative, dar şi director în “board”-ul companiei BNK Petroleum Inc, care desfăşoară prin subsidiara sa, Indiana Investments, largi operaţiuni de captare a gazelor de şist în Polonia. Cu numai câteva zile în urmă, mai precis pe 7 august, compania lui Wesley Clark (https://www.bnkpetroleum.com/en/) a anunţat mari succese la explorarea Gapowo B-1 a concesiunii Bytow, apartinand Indiana Investments, unde s-a forat la peste 4300 de metri, cu rezultate deosebite. Compania deţine largi concesiuni în Polonia, pe care le puteţi vizualiza în harta alăturată (https://www.energy-pedia.com/news/poland/new-151330).
Culmea, tot în Polonia, la Varşovia, fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu, fost şef al SIE, fost şef demis al MAE şi fost membru al “board”-ului de conducere al Fundaţiei Soros România, anunţa în luna aprilie a.c., pe fondul unor proteste publice din ţară, că Chevron, compania americană care a început prospecţiunile pentru exploatarea gazelor de şist în România, este de acord cu desecretizarea contractelor sale.
Plecarea lui Ungureanu din post şi venirea lui Ponta nu au încurcat planurile afaceriştilor din domeniul resurselor naturale. Pe lângă gazele de şist, miza uriaşă a Roşiei Montane, la care ne vom referi mai jos, a rămas, însă, în aer.
Evident, numirea lui Clark, “pe probleme strategice de securitate, dar şi pe probleme economice”, într-o funcţie neremunerată, aproape filantropică, a suscitat semne de întrebare fireşti privind interesul său faţă de eventualele exploatări ale gazelor de şist în România. Mai ales când compania în cauză este deţinută parţial şi de mogulul internaţional George Soros, acelaşi filantrop care a finanţat, în parte, şi campania electorală nereuşită a generalului Wesley Clark pentru preşedinţia Americii.
Soros are şi alte investiţii în domeniul gazelor naturale în Polonia: în toamna trecută, San Leon Energy Plc (SLE), companie din portofoliul lui George Soros şi al Blackrock Inc. (BLK), un fond stimulat de acelaşi miliardar, a anunţat profituri record, care le depăşesc pe cele din SUA (https://www.bloomberg.com/news/2011-09-20/soros-backed-san-leon-says-polish-shale-gas-profits-to-beat-u-s-.html). De asemenea, Soros şi-a arătat interesul clar pentru minele de metale rare din Kosovo şi imensele resurse carbonifere ale fostei provincii sârbeşti.
* Admiraţia lui Clark faţă de George Soros
Clark îl consideră pe Soros drept “cel care sună alarmă pentru poporul american” (www.soros.com), un fel de Vasile Roaită al societăţii americane multilateral dezvoltate. Pe langa rolul lui Clark la Palatul Victoria legat de un foarte probabil “lobby” pentru exploatarea gazelor de sist, nu trebuie însă exclusă şi posibila “influenţare pozitivă” a Guvernului Ponta de către generalul american pentru ca România să cumpere loturi de avioane F-16 “second hand”, o decizie anunţată recent de oficiali guvernamentali români. Însă suspiciunile privind relaţiile legate de interesele diverse ale miliardarului american provenit dintr-o familie de evrei maghiari, George Soros, cu România, rămân, mai ales ţinând cont de opoziţia cunoscută a lui Victor Ponta faţă de proiectul aurifer Roşia Montană, aceeaşi manifestată oficial şi de Fundaţia Soros România, cât şi de toate membrele oficiale şi neoficiale ale Reţelei Deschise Soros.
* Relaţiile lui Soros cu societatea civilă din România
George Soros este poate, după Ion Iliescu şi răposatul Silviu Brucan, unul dintre cei mai buni cunoscători ai României ultimilor 22 de ani. Din capul locului trebuie spus ca interesele sale economice nu au fost desprinse niciodată de cele privind atât controlul politic cât şi cel al societăţii civile. Puţină lume ştie că, într-un ianuarie deja posomorât, imediat după “revoluţia democratică” din decembrie 1989, “revoluţionarul” Silviu Brucan, membru de frunte al Consiliului Frontului Salvării Naţionale, aştepta înfrigurat, pe peronul aerogării de la Otopeni, aterizarea unui avion personal din care a coborât un tip micuţ şi îndesat: pe-atunci doar milionarul George Soros, care nu ajunsese încă atât de faimos la nivel mondial, cum avea să devină după celebra “spargere” de 1 miliard a bursei londoneze, ce avea să urmeze peste doi ani.
La braţ cu Brucan, Soros a descins într-un sediu destul de impozant, o fostă clădire istorică, în care a păşit însuşi Alexandru Ioan Cuza, renovată recent chiar de Nicu Ceauşescu, pentru a fi folosită de activul CC al UTC. În Calea Victoriei 120, Silviu Brucan instalase de-abia înfiinţatul Grup de Dialog Social, din care făceau parte intelectuali disidenţi ai regimului Ceauşescu, în majoritatea lor fii şi nepoţi ai nomenclaturiştilor primilor ani ai PCR. În capul mesei de la GDS, încadrat de Stelian Tanase (el însuşi fiul unui activist PCR), pe atunci redactorul şef al revistei “22″, şi de eseistul fantezist Andrei Pleşu, se afla sociologul Alin Teodorescu, desemnat preşedinte al GDS, dovedit ulterior colaborator al Securităţii şi, în acelaşi timp, urmărit de Unitatea specială “Anti-KGB” a DSS pentru relaţii neprincipiale avute cu serviciul de informaţii al Republicii Populare Ungare.
Fără a sta prea mult la discuţii, George Soros hotărăşte să îl numească pe şeful GDS, Alin Teodorescu, si preşedinte al filialei Fundaţiei Soros în România, al cărei buget de start a fost de 1 milion de dolari. De atunci şi până astăzi, interesele celor două organizaţii au rămas îngemănate. Ca un adevărat Hopa Mitică ideopolitic, GDS a reuşit, în aceşti 22 de ani, să fie un organism privilegiat de toate guvernările României, indiferent de culoarea lor politică, primind numeroase stimulente financiare guvernamentele pentru publicarea Revistei “22″ cât şi sediul din Calea Victoriei în folosinţă gratuită.
Dacă la alegerile prezidenţiale din 2000, GDS îi făcea lobby făţiş lui Ion Iliescu, iar în decembrie 2004, cu trei zile înainte de turul final al scrutinului electoral prezidenţial, Revista “22″ şi vectorii de imagine ai GDS îl susţineau deschis pe Adrian Năstase, comparându-l cu Ariel Sharon, Zbigniew Brzezinski sau Angela Merkel (Revista “22″, 9.12.2004, “Pentru o Românie Modernă” – interviu cu Adrian Năstase realizat de Mihnea Berindei şi Arielle Thedrel), astăzi, aceiaşi oameni îl sprijină, cu aceeaşi lejeritate intelectuală şi morală, pe Traian Băsescu.
Numeroşi membri ai GDS şi ai Reţelei Soros au beneficiat în ultimii opt ani de favorurile înalte ale lui Traian Băsescu, de la Andrei Pleşu şi fosta şefă a Fundaţiei Soros, Renate Weber, numiţi consilieri la Cotroceni în primul mandat al preşedintelui suspendat, la Vladimir Tismăneanu şi Horia Roman Patapievici, aflaţi până la instalarea guvernării Ponta în fruntea unor instituţii guvernamentale, recte ICCMER şi, respectiv, ICR.
Poziţia GDS faţă de proiectul cu o miză imensă pentru România (sau pentru cine pune mâna pe el), respectiv Proiectul Roşia Montană, este, aşadar, aceeaşi cu cea a Fundaţiei Soros: “un NU hotărât” exploatării de către actualul deţinător al contractului cu statul român, Roşia Montană Gold Corporation. Dacă Horia Roman Patapievici şi-a exprimat protestul doar prin cumpărarea unui metru pătrat de pământ la Roşia Montană, pentru a bloca investiţia RMGC, în schimb, Monica Macovei, membră a GDS şi fostă expertă a Institutului pentru o Societatea Deschisă al Fundaţiei Soros, europarlamentar PPE şi vicepreşedinte al PDL, mentor public al ambasadorului SUA la Bucureşti, Mark Gitenstein, este, alături de colega sa, europarlamentarul PNL şi fost preşedinte Soros Renate Weber, dar şi de soţia premierului Victor Ponta, europarlamentarul PSD Daciana Sârbu, una dintre cele mai înfocate opozante, la nivel mondial chiar, a exploatării celei mai importante rezerve de aur a Europei de către RMGC.
* Ghemul se deşiră în strada Comăniţa
Ghemul acesta atât de încâlcit pare să se deşire, oarecum, în strada Comăniţa, unde preşedintele suspendat a încoronat-o pe Monica Macovei şi cu misiunea de a crea un “pol al dreptei” alături de europarlamentarul PDL Cristi Preda, fost consilier prezidenţial şi la Băsescu şi la Constantinescu, la rândul său membru al GDS (si fost al PCR), şi de fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu, bursier Soros, dar şi al controversatului afacerist mondial Marc Rich.
Prezenţa Monicăi Macovei, care este şi membră fondatoare şi de onoare a Asociaţiei lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor şi transexualilor ACCEPT, în ICCD-ul lui MRU, embrionul viitoarei “alianţe de dreapta” a României, a determinat Asociaţia Pro Vita – Bucureşti, invitată să se alăture “polului noii drepte”, să întrebe retoric Iniţiativa Civică de Centru Dreapta cum împacă apărarea drepturilor familiei, o noţiune de bază a dreptei, cu promovarea diversităţii minorităţilor sexuale.
Simpatia şi încrederea totală manifestate public de preşedintele ales şi suspendat Traian Băsescu pentru fosta procuroare Monica Macovei par total paradoxale în raport cu poziţiile publice ale celor doi faţă de Proiectul Roşia Montană. În mai multe rânduri, Traian Băsescu şi-a manifestat susţinerea sa intransigentă faţă de Proiectul Roşia Montană. Afirmaţiile sale apăsate nu au fost însă urmate decât de fluctuaţiile bursei din Toronto, manevrate abil de speculanţii financiari internaţionali, între care, la loc de frunte, se află chiar opozantul deschis al proiectului, miliardarul George Soros. În ciuda disputelor publice, nimic din dorinţa firească a românilor de a se renegocia contractul, în favoarea României, nu s-a mai concretizat.
* Statul ungar, împotriva exploatării aurului românesc
Pe lângă filantropul pretutindenar maghiar, opozantul direct şi cel mai vehement al Proiectului RMGC din Munţii Apuseni este însuşi statul ungar, care s-a manifestat constant în cei 14 ani, de când au început negocierile dintre diverşii investitori şi statul român, împotriva exploatării aurului românesc. Aceasta deşi predecesorii lor din Imperiul Austro-Ungar au poleit chiar tavanul cupolei Parlamentului din Budapesta cu 40 de kilograme aur de la Roşia Montană. Interesul maghiar este unul de paroxism istoric, reliefat foarte clar în manualele de istorie din şcolile ungureşti, în care Ardealul apare ca parte a “Ungariei străbune”.
* Traian Băsescu: “Le promit maghiarilor că nu voi uita gestul lor”
Concesiile extraordinare acordate intereselor ungare în România de Guvernele de sub Traian Băsescu, de la consolidarea de facto a autonomiei maghiare în “Ţinutul Secuiesc” la aprobarea scandaloasă a reînhumării cu onoruri oficiale a extremistului antisemit şi antiroman Nyiro Jozsef, par, de asemenea, să se bată cap în cap cu poziţia preşedintelui suspendat faţă de Roşia Montană.
Cu toate acestea, susţinerea directă a premierului Viktor Orban şi a liderului maghiar Laszlo Tokes, faţă de boicotarea referendumului de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu, l-a transformat pe acesta în preşedintele incontestabil al “Ţinutului Secuiesc”. “Le promit maghiarilor că nu voi uita gestul lor”, a spus Traian Băsescu în noaptea anunţării rezultatelor referendumului, cu Monica Macovei la dreapta sa şi Răzvan Mihai Ungureanu de-a stânga sa.
Oare au periclitat Viktor Orban şi Ungaria rezultatele muncii serviciilor speciale unguresti – care au costat contribuabilul maghiar şi filantropi “ecologişti” mondiali sute de milioane de euro -, pentru reinstalarea tovărăşească a lui Traian Băsescu la Cotroceni, cu riscul de a arunca în aer o campanie internaţională de 14 ani anti-Roşia Montană?
Ghemul pare atât de încurcat încă e bine să-l tăiem, la final, pentru a scoate din el actorii aporiei paradigmatice Roşia Montană.
Deci, susţinătorii lui Băsescu: Monica Macovei/PDL/GDS/Soros – anti-Roşia Montană; Laszlo Tokes/Erdélyi Magyar Néppárt – anti-Roşia Montană; Viktor Orban/Fidesz/Ungaria – anti-Roşia Montană. Si, evident, cu totii anti-Romania.
Susţinătorii lui Victor Ponta/USL: Renate Weber/PNL/Soros – anti-Roşia Montană; Daciana Sârbu/PSD – anti-Roşia Montană; Wesley Clark/SUA – pro-Soros. Nici unul pro-Romania.
Dacă preşedintele suspendat se va reinstala la Cotroceni, următorii doi ani de coabitare dintre Băsescu şi Putere promit să fie cu adevărat încrâncenaţi. Pe un singur subiect însă, nu vor exista dispute, în ciuda circului public: Roşia Montană. Femeile-comisar din jurul lui Ponta şi Băsescu, ca şi agenţii, consilierii şi emisarii lor trans-oceanici, se pare că au aranjat totul. În favoarea cui? Indiferent de rezultatul Referendumului, România pierde, Soros câştigă.
Traian Basescu este la o vizita de relaxare in Harghita si Covsana, pentru a multumi, din nou, ungurenilor sai si ai tovarasilor sai de drum Laszlo Tokes si Viktor Orban, care l-au salvat de la suspendare. Ce “obiective culturale” ii recomand? Busturile extremistilor antiromani si antisemiti Nyiro Jozsef si Albert Wass, acesta din urma condamnat ca criminal de razboi pentru uciderea a zeci de romani si evrei in Ardealul ocupat, care troneaza de ani buni in centrul orasului Oderheiu Secuiesc, pastorit pana nu demult de presedintele fondator al Partidului Civic Maghiar, Szasz Jeno. Extremistul cu ghivent mesterit in subsolurile de la Cotroceni este si unul dintre organizatorii principali ai “reinhumarii” ungurului bun, facut cenusa, Nyiro Jozsef, cu acordul Guvernului Romaniei (!), dat personal de ex-premierul lui Basescu, Mihai Razvan Ungureanu. In privinta busturilor care proslavesc criminali de razboi, domnisoara Laura Codruta Kovesi n-a avut nici un procuror disponibil sa ancheteze, pana acum, aceasta sfidare grosolana a legii – in urma careia bustul Maresalului Antonescu din curtea bisericii ctitorite de el si mama sa a fost demolat in 48 de ore – , in ciuda zecilor de plangeri penale facute de ultimii romani din Harghita si Covasna. Normal; armata de procurori se incalzea pentru anchetarea romanilor. Sa mai notam ca PCM-ul pupilului prezidential Szazs Jeno s-a infiintat in ciuda miilor de semnaturi false de “fondatori” din Tulcea si Braila si toata Moldova, semnalate de SRI la cel mai inalt nivel si prezentate public de ziarul Ziua la vremea respectiva, cat si a unei sesizari oficiale a Procuraturii?! Probabil Parchetul inaltei plagiatoare Kodruta Covesi inca buchiseste plangerea pentru ca… e scrisa in romaneste.
Pentru o relaxare cat mai placuta ii recomand presedintelui sperjurian si urmatoarele lecturi de relaxare:
PS: Romanii din Harghita, Covasna si Mures au facut o cerere de a fi primiti la Cotroceni pentru a semnala gravele incalcari ale drepturilor lor si asimilarea fortata pe care o practica autoritatile maghiare din existentul de facto “Tinut Secuiesc”, in urma cu mai mult timp. Si-au asteptat, si-au asteptat, si-au asteptat… Dar erau deja condamnati. Abandonati de presedintele tuturor ungurenilor, care i-a preferat ca parteneri pe cel “cu care are o relatie si in afara politicului”, antiromanul visceral Viktor Orban, si pe alt falsificationist oficial de liste euro-electorale, pastorul preacurvit Laszlo Tokes, agent a doua securitati comuniste, a RPU si RSR. In ultimii opt ani au avut loc peste 15 vizite oficiale ale unor inalti reprezentati ai Ungariei in “Tinutul Secuiesc”. Din partea Guvernului Romaniei a venit, o singura data, Elena Udrea. Din pacate n-a avut nici macar ea timp de romanii din Toplita, care i-au solicitat o intalnire, ci doar de ungurii din Borsec, pentru un Regio mic. A, am uitat: a mai fost si presedintele tuturor ungurenilor, la relaxare…
Înainte de a ne avertiza că urmează “un război civil” – ca în Siria, poate, după cum sugera încă de la începutul crizei politice fosta sa colegă din societatea civilă, analista Alina Mungiu Pippidi – europarlamentarul Monica Macovei, cel mai activist vicepreşedinte al PDL, a subliniat că “România este singura ţară care pune probleme politice Uniunii Europene” din cauza “instabilităţii prelungite politice” (citat exact). Aşa să fie, oare? Dacă l-am întreba pe şeful Băncii Angliei, Mervyin King, s-ar putea ca acesta să arate mai curând spre statul care chiar pune cele mai mari probleme zonei euro, respectiv Grecia, întâmplător cea de a doua ţară ortodoxă din UE după România, ca mărime.
Nici chestiunea cu “instabilitatea prelungită politică” nu se prea susţine. La finele anului trecut, Belgia, de exemplu, a încheiat o criză politică care a ţinut ţara 585 de zile fără guvern şi, implicit, fără prim ministru. Revenirea la situaţia normală a necesitat 80 de runde de negocieri între cele două părti, efectuate pe parcursul celor aproape doi ani de “instabilitate”. Diferenţa este că nici politicienii valoni şi nici cei flamanzi nu au strigat la Bruxelles că se dă “o lovitură de stat”. Nici n-ar fi avut cum să-i ameţească prea tare pe oficialii UE: Bruxelles este capitala Belgiei.
Un alt exemplu, mai aproape de noi, este Moldova ruptă din România. Basarabenii au avut de trăit – fără să se plângă prea tare, ba chiar dimpotrivă -, nici mai mult nici mai puţin decât 917 zile fără preşedinte. Moldova este o zonă tampon foarte importantă pentru UE. Dovada: peste doar câteva zile, în ajunul comemorarii a 73 de ani de la semnarea Tratatului de neagresiune dintre Germania nazistă şi Uniunea Sovietică, respectiv între Hitler şi Stalin, rămas în istorie ca Pactul Ribbentrop-Molotov, cancelarul RFG, Angela Merkel, întreprinde o vizită de lucru la Chişinău, unde, se pare, se va discuta chiar proiectul de federalizare a Republicii Moldova. Sigur, pentru unii, Moldova nu e România. * România pentru americani – nu mai mult decât o altă provincie Kosovo
Dar pentru americani, ce credeţi că e România? Nu mai mult decât o altă provincie Kosovo. Altfel nu se explică de ce Statele Unite, mai precis diplomaţia americană a democraţilor, l-au trimis la Bucureşti, să se întâlnească cu doi preşedinţi şi un prim ministru, pe Philip Gordon, un asistent de-al Secretarului de Stat al SUA, Hillary Clinton, care tocmai “a rezolvat” o criză constituţională similară, în republica separatistă Kosovo.
Analiza integrala despre: * Curtea Constituţională a Kosovo si Philip Gordon au prelungit un mandat de presedinte temporar de la nouă luni la cinci ani* Basescu si Gordon: “Yes, yes, yes” * Emisarul SUA “a auzit ceea ce a trebuit”* Philip Gordon şi Wesley Clark, doi tovarasi de arme* Generalul Clark – implicat în operaţiuni de captare a gazelor de şist din Polonia * Admiraţia ex-prezidentiabilului Clark faţă de Soros* Relaţiile lui George Soros cu Silviu Brucan si societatea civilă din România * UM 0110 “Anti-KGB” ii urmarea pe actualii membri GDS * Patapievici, proprietar protestatar la Rosia Montana * Ghemul încâlcit se deşiră în strada Comaniţa * Soros si statul ungar, împotriva exploatării aurului românesc * Traian Băsescu, preşedintele incontestabil al “Ţinutului Secuiesc”: “Le promit maghiarilor că nu voi uita gestul lor” inBURSA
“România a luat-o razna”, şi-a intitulat Deutsche Welle comentariul de marţi, în care afirma că “Guvernul Ponta plănuia falsificarea listelor electorale la scară largă”, adăugând că “datele falsificate aveau ca scop să declare valid, în mod retroactiv, Referendumul controversat de pe 29 iulie, privind demiterea lui Băsescu”.
Aşa se vede de acolo.
Nemţii nu ne caută în coarne.
Nu stă nimeni să-i ia un interviu lui Victor Ponta, ca să-l audă cum minte că tot ce face este constituţional şi că totul este perfect democratic şi că totul este normal.
Nemţii nu lucrează la HotNews, să-i încurce Ponta.
Pentru ei totul este limpede.
Simplu: România are un premier care minte.
Străinii nu intră în controverse.
Guvernul României este condus de un plagiator, care minte că n-a plagiat şi care a folosit puterea Guvernului să nu fie declarat oficial drept “plagiator”.
Ce să discuţi cu el?!
Discuţia nu duce nicăieri.
Nu discuţi cu buştenii.
Minciunile perechii Ponta-Antonescu nu-i încurcă pe nemţi şi nu prea încurcă pe nimeni din străinătate.
October 4th, 2012 
VR 
Preluare de pe site-ul Asociatiei Victimelor Mineriadelor: Apel catre membrii PNTCD: impostorul Pavelescu taraste numele partidului in mocirla politicianista, in zoaiele fetide in care domnia sa se scalda alaturi de securisti, pesedisti, peremisti, traseisti si ticalositi, reuniti intr-o alianta rau famata si imorala marcata de complicitati inavuabile.
In calitate de vechi membru PNTCD, de presedinte interimar al organizatiei sectorului 5 si de cetatean ce apartine unei categorii de romani ce doresc sustinerea dreptei autentice in Romania si a candidatilor autentici de dreapta, protestez public fata de impostura alcatuirii asa zisei Aliante Romania Dreapta, in care Aurelian Pavelescu a tarat PNTCD-ul, orbit de mirajul (inca) unui scaun de deputat.
Posted in 
Tags: 
