Archive for the ‘Analize’ Category

Un ziarist interbelic necunoscut, profesorul Buzatu, Xenopol, turcii, rusii si romanii: „Nu bolşevismul constituie primejdia morală care ne pândeşte, ci Rusia. Rusia, pur şi simplu”

Profesorul Univ Dr Gheorghe Buzatu, un luptator academic pentru aflarea si prezentarea istoriei adevarate a Romaniei, ne ofera prin Editura TIPO – Moldova un cadou deosebit: reeditarea celor doua volume ale lucrarii lui Alexandru D. Xenopol, Războaiele dintre ruşi şi turci şi înrâurirea lor asupra ţărilor române, aparuta la Iaşi, in 1880, insotita de prefata neobositului istoric, fondator in 1994 al Centrului de Istorie si Civilizatie Europeana, aflat sub tutela Academiei Romane si in parteneriat stiintific, printre altele, cu renumitele Hoover Institute si Standford University. Sub egida Centrului Profesorului Gheorghe Buzatu, care organizeaza si captivante conferinte si dezbateri publice, au aparut pana acum nenumarate studii remarcabile despre istoria nationala reala a romanilor, iar biblioteca institutiei academice iesene dispune de o arhivă de specialitate totalizând 3 767 volume, provenind din achiziţii şi propriile publicaţii, din donaţii (Dr. Faust Brădescu, Prof. Univ. Dr. D. Ciurea, Prof. Univ. Dr. Alexandru Andronic, Prof. Univ. Dr. Vasile Neamţu) ori din schimburile interne şi externe de cărţi şi reviste, dupa cum se afirma pe site-ul acesteia, CICE – Iasi. In cadrul operei neobositului profesor, de recuperarea a valorilor romanesti autentice, se inscrie si tiparirea la Editura TIPO – Moldova a unei serii de titluri renumite, in Colectia Opera Omnia, coordonata chiar de catre Profesorul Gheorghe Buzatu. Portalul Ziaristi Online a publicat azi, in exclusivitate, prefata Profesorului Buzatu la cea mai recenta aparitie din Colectia Opera Omnia, Razboaiele dintre rusi si turci. Invatamintele pe care le putem trage din aceasta introducere in apriga chestiune ruseasca sunt tulburatoare. Nu in ultimul rand, din punctul meu de vedere, publicarea in premiera a unei veritabile anchete ziaristice geopolitice a unui jurnalist interbelic ramas necunoscut, pana acum, respectiv I. Joldea Rădulescu, demn de omagiat, aduce o lumina fascinanta asupra intelegerii problematicii faliei geostrategice dintre Romania si Rusia la Gurile Dunarii si Marea Neagra, un subiect fierbinte si azi, dezbatut de-a lungul vremii de toti marii publicisti nationalisti romani, de la Mihai Eminescu la Nae Ionescu, dupa cum aminteste si Profesorul Buzatu mai jos, in fragmentul preluat de Roncea.ro:

RĂZBOAIELE DINTRE RUŞI ŞI TURCI

DIN PERSPECTIVA UNEI

REALITĂŢI GEOPOLITICE INCONTESTABILE:

“ROMÂNII SUNT PREA APROAPE DE RUSIA

ŞI PREA DEPARTE DE DUMNEZEU”

de Prof. Univ. Dr. GH. BUZATU

“Mihai Eminescu, A. D. Xenopol, Nicolae Iorga, Nae Ionescu sau  Pamfil Şeicaru, titani ai presei noastre politice, nu au neglijat – din unghiuri şi în perioade diferite – rolul şi locul factorului rusesc asupra orientării de ansamblu a României în relaţiile internaţionale. Fără nici o  exagerare, dar aserţiunile lor în această privinţă au constituit şi au rămas contribuţii de referinţă ale unui nepreţuit tezaur[3], concretizat în învăţături şi maxime de valoare nepieritoare, la care revenim adeseori, mai puţin pentru a ne delecta, însa, mai cu seamă, pentru a afla sugestii, lumini şi raţiuni în cazuri cât se poate de concrete. Astfel că, o dată cu trecerea timpului, nici nu mai ştii cui – celor nominalizaţi deja sau generaţiei de aur a anilor ’20-’40 (Octavian Goga, Gh. I. Brătianu, I. Petrovici, S. Mehedinţi, C. Rădulescu-Motru, Radu R. Rosetti, P. P. Panaitescu, Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Sabin Manuilă, C. C. Giurescu, Emil Cioran, Petre Ţuţea s.a.) – să-i atribui paternitatea unei butade celebre, pe cât de „brutală” (?!), pe atât de reală, şi anume că, de 300 de ani încoace, practic din 1711, când Petru cel Mare a atins Prutul, blestemul poziţiei noastre geopolitice a rezultat din faptul că, în orice moment al evoluţiei lor, românii s-au aflat prea aproape de Rusia şi prea departe de Dumnezeu! Şi, într-adevăr, mai cu seamă de la 1812 înainte, oricând vecinătatea Rusiei a reprezentat pentru politica generală a Iaşilor şi Bucurestilor, mai apoi a României, o premisă, o condiţie şi o rezultantă, de prea puţine ori un beneficiu şi – vai! – cel mai adesea un dezavantaj, ca să nu spun o obsesie şi un pericol de prim rang, precum în mod cu totul deosebit în decursul existenţei României Mari (1918-1940), căreia i-a pus capăt prin faimoasele note ultimative din 26-27 iunie 1940, după cum şi între 1944 şi 1989, atunci când Kremlinul s-a pretins deopotrivă “prieten” şi tutore ideologic (practic stăpân absolut – până prin ´60) al Bucureştilor. Despre toate acestea ne vorbeşte, pilduitor, un document inedit[4], recent descoperit  în arhivele “procesului” intentat în 1946 foştilor membri ai Cabinetului Ion Antonescu[5], mai precis o lungă scrisoare (54 pagini dactilografiate), trimisă la 27 octombrie 1943 pe adresa lui Pamfil Şeicaru de un confrate, practic de un ziarist necunoscut azi, pe nume I. Joldea Rădulescu.

Expeditorul, respectând regulile profesiei, avusese inspiraţia ca, întâlnindu-i în împrejurări diferite pe unii dintre liderii politici ai României Mari (N. Titulescu, N. Iorga, C. Stere, I. G. Duca, Mareşalul C. Prezan), să-i chestioneze, între altele, despre semnificaţia vecinătăţii Rusiei. A obţinut, se înţelege, fără dificultate, în replică, dezvăluiri şi precizări fundamentale, demne oricând de o antologie. Ca să exemplific, voi reţine că, în 1936, neîntrecutul N. Iorga s-a destăinuit jurnalistului I. Joldea Rădulescu: „Paradoxul este acesta: cât timp nu ne atacă, trebuie să opunem Rusiei – dacă putem, bineînţeles – armata altora, armata Europei întregi. Dacă aceasta nu se poate, dacă Europa va fi divizată ca în 1914-1918, noi trebuie să stăm deoparte. Altfel, suntem distruşi… Noi trebuie săne ferim ca de foc să irităm pe ruşi, întâi, fiindcă suntem prea aproape de ei, şi, al doilea, fiindcă ruşii sunt ca elefanţii: nu uită niciodată. Oricum, trebuie precizat, prin declaraţii oficiale şi prin presă, că n-avem nimic cu poporul rusesc, că ceea ce avem este cu regimul bolşevic, care ne ameninţă liniştea şi siguranţa internă”. Cu un alt prilej, după dezastrul graniţelor răsăritene în iunie 1940, Mareşalul C. Prezan, unul dintre coautorii victoriilor răsunătoare din 1917-1919, şi-a exprimat dezacordul faţă de propunerea ca România să fi intrat în război pentru a respinge notele ultimative ale lui Molotov privind Basarabia şi Bucovina de Nord, motivând că „ar fi fost o mare greşeală… Am fi fost zdrobiţi şi ameninţaţi să pierdem, poate, şi mai mult. Cred că ruşii atâta aşteptau: să fie provocaţi ca să ne ocupe”. Însă şansa i-a surâs, cu adevărat, lui I. Joldea Rădulescu în 1927, când, la Bucuresti, l-a primit premierul în funcţie al României, nimeni altul decât I. I. C. Brătianu. Era cu puţin timp înainte de sfârşitul neaşteptat al marelui bărbat de stat, unul dintre fondatorii şi călăuzitorii marcanţi ai României Mari, în cel dintâi deceniu al ei de existenţă. Dacă insist asupra gândurilor mărturisite de I. I. C. Brătianu ziaristului interesat de idei şi convingeri remarcabile, o fac întrucât sunt convins ca România, aflată şi astăzi pe o nouă turnantă a istoriei sale, este în situaţia când nu poate şi nici nu trebuie să-şi îngăduie experimente diplomatice ori să ignore pildele şi îndemnurile antemergătorilor noştri iluştri, fie ei fondatori de ţară, fie creatori şi propovăduitori ai curentului permanent al opiniei publice naţionale. Cu precizarea că, în funcţie de momentul, de conţinutul şi de adresa dezvăluirilor, acestea se constituie într-un veritabil extras de testament politico-diplomatic al ilustrului Ionel I. C. Brătianu (1864-1927), voi reţine pentru cititor câteva din pasajele cele mai semnificative pe tema enunţată din interviul acordat în 1927, de premierul României, ziaristului … de ocazie, care, totuşi, a fost I. Joldea Rădulescu. Menţionez, o dată în plus, că textul este inedit, iar întrebările din paranteze aparţin reporterului de la 1927: „I. I. C. Brătianu – Ştiu că şi alţii fac sforării ca ruşii să ne recunoască graniţa dinspre Răsărit; le-am făcut şi eu. Nu zic că e rău, dar nu e nici bine, fiindcă această recunoaştere obţinută, ne vom culca pe roze şi vom uita de eterna primejdie rusească…” La întrebarea ce era de făcut?, Brătianu a observat: “Nimic altceva decât să ne menţinem mereu pe linia politică a alianţei cu Anglia şi Franţa; orice deviere, cât de mică, de la această alianţă, ne va fi fatală; cum ne-ar simţi că ne îndepărtăm de protectorii noştri pentru a-i înlocui cu alţii, sau că ramânem singuri, ruşii ne vor ataca…” În asemenea situaţie, a intervenit Joldea Rădulescu, se impunea să le răspundem ruşilor?, drept care Ionel Brătianu a replicat ferm: “… Nu; dacă voi fi eu la guvern, nu vom răspunde; dacă vor fi alţii şi aceştia vor comite greşeala să răspundă, îţi spun de pe acum ce se întâmplă: vom fi zdrobiţi şi însăşi fiinţa statului va fi în primejdie de moarte. Ruşii ne vor copleşi cu numărul şi ne vor invada întregul teritoriu. Suprema înţelepciune recomandă să nu ne batem niciodată, în nici o împrejurare şi oricum s-ar prezenta coaliţia. Fiindcă odată terminat războiul, prietenii de arme se vor întoarce acasă, iar noi vom rămâne iarăşi singuri, faţă-n faţă cu haotica, năucitoarea ameninţare. Vecinătatea cu Rusia – iată principiul de la care trebuie să porneasca nu numai politica noastră spre Răsărit, dar toată politica noastră externă. Vecinătatea cu Rusia – nu sentimentele, nu afinităţile rasiale sau culturale, nu interesele economice comandă politica noastră externă. Merg cu acela, oricare ar fi el, care-mi dă mai multă certitudine că mă va apăra contra Rusiei, dar nu cu armele, căci sorţii unui război cu Rusia sunt foarte problematici, chiar când în joc este cea mai puternică armată din Europa, ci prin mijloace pacifiste. Sunt sigur de Rusia, atâta vreme cât sunt mai tare pe terenul diplomatic şi pe acela al alianţelor; din momentul în care s-a dezlănţuit războiul, partida poate fi socotită ca pierdută…” Jurnalistul nu s-a dat bătut, oferind exemplul războiului Crimeii, temă care nu-i era necunoscută premierului de la Bucureşti. “… Crimeea – a dezvoltat Brătianu – a fost un succes pentru aliaţi, fiindcă ruşii erau conduşi atunci de un ţar care nu-nvăţase nimic din strategia lui Alexandru I. Dacă ruşii se retrag în interiorul ţării, sunt imbatabili. Armata rusă nu poate fi înfrântă decât de acela care va şti sau va reuşi s-o atragă în afară de frontierele Rusiei!”[6].

Între cei chestionaţi de I. Joldea Rădulescu, nu putea să lipsească Constantin Stere însuşi, în 1930-1931. Potrivit „Marelui Basarabean”, care a avut un rol proeminent în politica României în 1914-1918, el fusese convins că, la sfârşitul primului război mondial, Rusia ar fi fost zdrobită, fiind eliminată de pe scena europeană pe cel puţin … o sută de ani! Nu fusese aşa, întrucât, de fapt, Rusia ieşise regenerată din conflagraţie, probabil pentru că imperialismul ţarilor a fost preluat şi amplificat de Kremlinul Roşu[7].

(more…)

Cu ce sperante blocheaza George Soros Proiectul Rosia Montana. Dupa Macedonia, Reteaua cu numele de Soros vrea sa cumpere pe nimic Kosovo, pentru minele de carbune, zinc, crom, aur, argint și nichel

Soros ar putea sa nici nu existe; desi l-am avut sub ochii mei, la aceeasi masa de la faimosul Rainbow Room, la etajul 65 din Rockefeller Center, intr-o seara new-yorkeza, acum vreo doua decenii. Era tipul clasic de comerciant ajuns, o combinatie intre bisnitarii din fata de la Patria si comis-voiajorii care-ti vand pamant pe luna. Bondoc, grasut, agitat si transpirat, cu ochii invartindu-i-se in cap incontinuu – asa cum i-am mai vazut doar pe ai unui actual sef de serviciu secret -, strangand in mana un telefon mobil cat o caramida, cum erau pe vremea aceea – si erau rare! –  si tragandu-se de cravata care-l strangula asudandu-l si mai mult, obiect vestimentar obligatoriu in restaurantul exclusivist (eu primisem una la intrare, chiar de la seful de salon 🙂 ). Cu o zi inainte il vazusem la o serata unde mai fusesera invitati Milos Forman si alti artisti din spatiul nostru est-european. Cu totii se stransesera in jurul lui ascultandu-i, chipurile, interesati si cu deferenta, discursul gangav si ignorandu-i turul lasat al pantalonilor. Pe vremea aia mai avea accentul idis de care nu s-a putut dezbara nici Heinz Alfred Kissinger, in ciuda atator ani de America, sau, ca sa dau un exemplu mai neaos, Tatiana Alina Mungiu, cu pronuntia ei de Balti (oras negustoresc basarabean cu o populatie majoritara evreiasca, inainte de razboi, de unde se trage activista). Spre deosebire de multi alti consangeni de-ai sai, Soros nu-si ascundea originea evreiasca. Era mandru de ea. Avea o vorba care mi-a adus aminte atunci de “a nimerit orbul Braila”. Zicea ceva de genul “si-a vazut un evreu din ghetourile Budapestei si London School of Economics”…

Acum, la masa de la Rainbow Room, cu tot New York-ul luminat la picioare, evreul ungur care nu a ezitat sa colaboreze si cu nazistii vanzandu-si coreligionarii, vorbea cu dezinvoltura despre cum va cuceri Europa de Est, Rusia si China cu reteaua sa de fundatii ale “societatii deschise”. Afland ca sunt din Romania nu a ezitat sa-mi povesteasca despre “aventurile” sale post-revolutionare: cum, chiar in ianuarie 1990, a fost intampinat la scara avionului de pe Otopeni de insusi Silviu Brucan si apoi a fost dus la sediul GDS,  pentru a “intari democratia” si a constitui Fundatia Soros-Romania cu un fond de “vreun milion de dolari”. Mi-a recomandat sa trec pe-acolo, ca sigur “voi primi ceva”. Nu m-am dus. Eu lucram si pentru “Romania libera” si pentru “Miscarea”, publicatia Miscarii Pentru Romania (asa ca puteam sa ma prezint dupa cum imi poftea inima 🙂 ).  In aceeasi perioada, Michael Shafir deja intocmea Rapoarte la RFE despre tinerii Pietei Universitatii si pericolul “intoarcerii radicale”. Nu am cazut in plasa bisnitarului transpirat. Insa, de curiozitate 🙂 , am mai stat prin cercurile ungro-americane ale “acoperitilor” lui Soros, multi ajunsi “mari” acum, pe la Bruxelles sau Washington, Budapesta sau Bucuresti. Tatiana Alina Mungiu, ca sa folosesc acelasi exemplu, isi poate aminti cum am invatat-o sa treaca strada in New York, incercand sa si inteleg ceva din ce-mi ingaima. Vremuri…

Acum, Reteaua Soros a fost data afara si din Rusia si din China. La noi stapaneste tara, prin “societatea civila bolsevica” si toate excrescentele sale din structurile politice si de stat. A legiferat homosexualitatea, a tiganizat romanii si Romania, pe plan intern si international,  a vrut si vrea in continuarea sa elimine religia si icoanele copiiilor din scoli, militeaza pentru “independenta” Transilvaniei dupa modelul Kosovo. Iar daca eu stiu ca acest rau absolut se impotriveste de 14 ani – prin toate mijloacele politice, economice, securistice, “civile” si psiho-operationale – Proiectului Rosia Montana, ati vrea sa sustin acelasi lucru? In cazul de fata, desi este actionar minoritar la Newmont, la randul ei o companie actionara minoritara la Rosia Montana Gold Corporation, interesele si ambitiile lui Soros sunt mult-mult mai mari.

Spre edificare – pentru cei care nu au devenit deja zombii lui Soros in campania “Salvati Rosia Montana” – va invit sa vedem ce a facut Soros dupa ce a cumparat Macedonia (nu intamplator loc de zbenguieli “anti-coruptie” pentru Monica Macovei) si dupa ce a sprijinit independenta Kosovo, inclusiv prin sustinerea financiara a organizatiei teroriste separatiste UCK. Ati auzit de Kosovo, nu? E provincia aceea sarbeasca – vatra ortodoxiei sarbe, pentru care si romanii si-au dat viata, pe Campia Mierlei, trimisi de Mircea cel Batran -, pamantul sfant al Serbiei, despre care bietii sarbi spuneau ca nici in veci si doar peste cadavrele lor va deveni republica. Na, ca nu trecu mult timp, si, chiar asa, peste cadavrele lor, steagul Kosovo aproape flutura la ONU, iar in UE provincia separatista are deja 22 de ambasade in capitalele europene ale caror state i-au recunoscut independenta (pe langa China si Rusia, care contesta actualul statut la ONU, tarile din UE care se opun sunt: Spania, Cipru, Grecia, Slovacia, Romania).

Inchei: Soros ar putea sa nici nu existe. Maine-poimane da ortu’ rabinului sau vreunui psiholog de serviciu (se ofera Mircea Toma?). Masinaria va toca mai departe. Soros e doar un nume in spatele caruia se intinde o retea globala, anti-nationala, anti-crestina si, in fond, anti-umana. De mana cu ea vreti sa stati in ca “idiotii utili” ai lui Lenin strigand frenetic “Salvati Rosia Montana!”? De catre cine? Cui prodest? Romaniei sau Ungariei?

Iata un articol-semnal, aparut in luna iulie in revista Capital, care merita toata atentia (pentru cei care pot sa si priceapa ceva, bineinteles). Mai retineti ca in Romania, asa cum a fost inchisa mina de la Rosia Montana, regimul Iliescu-Roman, secondat de regimul Constantinescu-Zoe Petre (cu totii minoritari sau cu tangente in structurile secrete ale fostei URSS), au pus pe butuci si minele de carbune:

O “țară” de lângă România se vinde. Soros vrea s-o cumpere

Proaspăta provincie independentă Kosovo s-a vizitat de mai multe ori pentru a se ajunge la câteva acorduri privind minele de cărbune

Este vorba despre delegaţii ale miliardarului american George Soros, care s-a arătat interesat să cumpere rezervele de cărbune din Kosovo. Acordul s-ar încheia cu deplina colaborare a miliardarului albanez Sahit Muja, care locuiește la ora actuală în America, la New York.

Conform unor informații publicate de Wall Street Journal, Sahit Muja, care este director al companiei Albanian Minerals, are acces la bogățiile minerale ale statului Kosovo care mai cuprind și zăcăminte de zinc, crom, aur, argint și nichel.

Mai mult, valoarea totală a rezervelor de cărbune (15 miliarde de tone) este estimată a fi de 300 de miliarde de euro.

O serie de informații publicate anul trecut de către presa sârbă arată că guvernul din Kosovo ar fi promis administrației Clinton ca acordurile de concesionare a rezervelor să fie făcute cu companii americane.

Coincidenţă sau nu, preşedintele Agenţiei de Privatizare din Kosovo este Dino Asanaj, un personaj al cărui CV este strâns legat de activităţi realizate în Statele Unite (vezi link). Mai mult, Asanaj a fost reprezentant al UCK / KLA (Kosovo Liberation Army) în Statele Unite. Conform unor informaţii publicate într-un comentariu pe blogul Wall Street Journal, KLA (organizatie terorista acuzata de uciderea in masa a sarbilor ortodocsi din Kosovo, inclusiv prin mutilare de membre si decapitare – nota VR) ar fi primit ajutoare financiare de la Fundaţia lui George Soros.

După unele estimări, provincia Kosovo are una dintre cele mai mari rezerve demonstrate de cărbune din lume. 

PS VR: Data viitoare poate va povestesc cum l-am cunoscut pe Zbigniew Brzezinski…

 

Cine vrea sa-l ucida pe Laszlo Tokes si de ce. Agenti provocatori “externi” contra Romaniei

Mizeriile serviciilor secrete: Provocatorii şi cafeaua cu paladium

de Aurel I. Rogojan

De agenţi provocatori am auzit, întâia oară, la nesfârşitele lecţii de pregătire politico-ideologică, unde ni se povestea despre “agenţii provocatori ai siguranţei folosiţi împotriva luptătorilor comunişti şi antifascişti din ilegalitate”, pentru a li se înscena procese politice. Procese politice şi condamnări care ulterior aveau să-i legitimeze drept iluştri conducători ai clasei muncitoare şi rentieri la beneficiile regimului de “dictatură a proletariatului”, reconvertit în “democraţie socialistă”.

Am auzit, a doua oară, despre provocare şi provocatori, la un curs de drept procesual penal “socialist” despre clasificarea mijloacelor de probaţiune. Interzicerea provocării, pentru a determina săvârşirea unei infracţiuni şi a dovedi astfel făptuitorul, constituia un argument forte al superiorităţii legalităţii socialiste faţă de “retrogradul drept burghez”, redus simplist şi propagandistic la “un instrument de menţinere a puterii claselor exploatatoare”. Nicolae Ceauşescu prin discursurile sale de condamnare a abuzurilor şi ilegalităţilor predecesorului său şi apropiaţilor acestuia deveniţi incomozi poate fi considerat un reper al reformării justiţiei române de la sfârşitul anilor ’60 ai secolului trecut.

Am auzit, a treia oară, în zilele noastre, despre provocare şi provocatori ca instrument de luptă împotriva terorismului, corupţiei şi a crimei organizate.

Într-o carieră de 36 de ani în serviciul securităţii naţionale, între care vreo 20 am fost şi formator al multor promoţii de ofiţeri de informaţii, am combătut cu convingere, bazându-mă pe argumente juridice şi etice, instituţia agenţilor provocatori, metodele de şantaj şi ameninţare, presiunile de orice fel pentru obţinerea de informaţii şi smulgerea de mărturii.

Îmi este imposibil să-mi amintesc când am avut în faţă un provocator, ceea ce poate să însemne că ori au fost prea mulţi, ori prea mărunţi, pentru a merita efortul de memorie.

Dar nu am să-l uit niciodată pe “Marele Provocator”, pe care nu destinul, ci ordinul de misiune primit din partea unuia dintre serviciile secrete de pe această planeta mi l-a trimis în faţă joi, 1 septembrie 2011. Nu am să-l uit, fiindcă este primul care a venit la mine “ca la un duhovnic”, să se spovedească şi să-mi ceară sfatul într-o chestiune de viaţă şi de moarte. Nu a lui. Nu a mea. A concetăţeanului Tokes Laszlo.

Integral la Ziaristi Online

Muzeul “National” al Comunismului – Ministerul Propagandei Orwelliene. Dr Liviu Turcu despre “scancetul lui Tismaneanu si Patapievici”. EXCLUSIV Ziaristi Online

Fostul ofiter de informatii Liviu Turcu, sef al serviciului operativ pentru SUA/Canada si sef al serviciului Europa de Vest, grupul de spatii Germania, Austria, Elvetia din cadrul Centrului de Informatii Externe (CIE, actualmente SIE), cu azil politic in SUA via CIA din ianuarie 1989, fost condamnat la moarte de regimul comunist, in prezent consultant in Statele Unite ale Americii, a transmis in exclusivitate pentru Ziaristi Online o analiza pertinenta asupra apropiatului sfarsit al “sforarilor societatii civile”, “anticomunistii de parada” coordonati de V.V. Tismaneanu si H.R. Patapievici. Concluziile analizei se refera la “scancetele” emise de cei doi ideologi-sefi ai corectitudiinii politice dupa ce volumul generalului (r) Aurel Rogojan, “Fereastra Serviciilor Secrete“, aparut recent la Editura Compania, ii deconspira pe acestia drept agenti aflati “sub steag strain” in Romania.  Schema de actiune evidentiata de sociologul Liviu Turcu este urmatoarea: “Dispunind cvasi-discretionar, prin infiltrare, de umbrela aparatului de stat, (a se citi controlul locurilor de munca in domeniul academic, al stiintelor sociale si a celor de profil cultural, specializari in strainatate, participarea la schimburile culturale, etc.); un larg acces la mijloacele mass-media de mare vizibilitate si obtinerea prin prezenta ad nauseam a statutului de formatori de opinie; controlul direct al unor publicatii de profil ideologic si cultural; intrari privilegiate la edituri capabile sa editeze in ritm accelerat si neconditionat propriile productii ‘telectuale’ sau materiale de serviciu. Cu alte cuvinte un adevarat complex ideologico-industrial care a devenit in ultimele decenii tot mai mult un adevarat ‘stat in stat’ in domeniul planificarii si implementarii noii ‘corectitudini ideologice’ in societatea romaneasca”. Redam textul analizei, integral, mai jos. Sublinierile si intertitlurile apartin redactiei.

MINISTERUL PROPAGANDEI

A aparut “Viaţa necenzurată a Părintelui Arsenie Papacioc – Apostolul iubirii al Neamului românesc”. ATITUDINI

Viaţa necenzurată a Părintelui Arsenie Papacioc – Apostolul iubirii al Neamului românesc

“Prigoana a si venit. Din momentul in care te-ai crestinat, trebuie sa stii ca a inceput prigoana.” – Parintele Arsenie

Copilăria – “Eram eu mic, dar gândeam mai bătrâneşte”

Părintele Arsenie, pe numele de botez Anghel, s-a născut în anul 1914, într-o zi de mare praznic, la 15 august, praznicul Adormirii Maicii Domnului. S-a născut din părinţii binecredincioşi,Vasile şi Stanca, în comuna Perieţi, satul Misleanu, judeţul Ialomiţa. Tatăl, Vasile, era agent sanitar peste şase sate şi unul dintre principalii ctitori ai bisericii din sat. Numele de Papacioc i se trage de la tatăl bunicului, care a fost preot în Macedonia, în nordul Greciei. Şi pentru că era „popă” cu cioc, i s-a spus Papacioc, dar numele original era Albu.

Încă din copilărie Părintele Arsenie era foarte evlavios, fiind atras de bogăţia spirituală a Bisericii. Părintele însuşi mărturiseşte: „Datorită educaţiei din familie am conştientizat încă de mic prezenţa lui Dumnezeu lângă noi. Şi asta mi-a ajutat enorm. Eram eu mic, dar gândeam mai bătrâneşte. Mergeam la biserică, eram singur din familie care postea…”[1].

Micul Anghel nu era un copil ca oricare, el se deosebea de ceilalţi printr-un comportament smerit şi care nu căuta să iasă în evidenţă cu nimic, ba de cele mai multe ori cedând în faţa lor. Părintele povesteşte cum într-una din zile, copiii din satele vecine, care obişnuiau să sară la bătaie, l-au încolţit şi cu o crenguţă de salcâm cu ghimpi i-au însângerat picioarele. Cu toate că putea să profite de autoritatea tatălui său, micul Anghel nu s-a grăbit să-i pârască pe rău-făcătorii lui. Şi-a zis întru sine că mai bine să rabde decât să se îndreptăţească, simţind, de la acea tânără vârstă, că răzbunarea nu este plăcută lui Dumnezeu. Talentul său de artist i se conturează încă de pe acum. Căci fiind în clasa I a şcolii primare, unde a luat premiul I, compune poezii şi învaţa meşteşugul sculpturii. Tot în şcoala primară este primit ca membru al revistei Vraja unde fratele său mai mare era redactor.

Până la vârsta de 20 de ani, tânărul Anghel practică diverse sporturi şi obţine unele medalii la întrecerile interşcolare din Bucureşti, fiind primul la viteză şi al doilea la sărituri. Părintele mărturiseşte că mişcarea din tinereţe l-a ajutat foarte mult în viaţă, antrenându-i spiritul vigilent şi o stare de prezenţă continuă pe care o recomanda tuturor. Renumit fiind pentru viteza sa la alergări, Anghel este poreclit Pantera blondă deoarece într-un meci de fotbal, fiind în mare viteză, a sărit peste un jucător neputând să-l ocolească altfel.

Tinereţe legionară

După ce absolvă Școala de Arte şi Meserii din Bucureşti, pătruns de un puternic sentiment naţionalist, înflăcăratul Anghel intră în Mişcare a Legionară, fiind captivat de personalitatea căpitanului Codreanu şi de mulţi alţi intelectuali mistici ai Mişcării. Doritor de luptă pentru frumuseţea unui adevăr, în fruntea căruia se afla Arhanghelul Mihail, Părintele Arsenie se implică trup şi suflet în cadrul Mişcării Legionare, evidenţiindu-se printr-un deosebit simţ organizatoric şi calităţi de bun strateg. Este repede remarcat de Codreanu, căpitanul Mişcării, şi primeşte rang de instructor legionar. Adeseori când era întrebat despre Mişcarea Legionară, Părintele Arsenie obişnuia să răspundă: „N-ai să pricepi, dar un lucru trebuie să înţelegi şi să te temi: patronul Mişcării Legionare este Arhanghelul Mihail şi i-am spus troparul: Unde umbrează darul tău, Mihaile Arhanghele, de acolo se goneşte toată lucrarea diavolului, că nu suferă să rămână lângă lumina ta Lucifer, care a căzut din cer. De aceea ne rugăm ţie: săgeţile lui cele de foc îndreptate cu vicleşug împotriva noastră, stinge-le prin mijlocirea ta, vrednicule de laudă, Mihaile Arhanghele”.

Răspunderea de român îl costă

După terminarea stagiului militar, Anghel pleacă la Braşov, şi se angajează la fabrica de armament Melaxa, unde maistru şef era chiar fratele său, Radu. Datorită activităţii sale legionare, în decembrie 1938 este arestat sub Carol al II-lea şi trimis în lagărul de la Miercurea Ciuc, unde era închisă toată floarea intelectualităţii romaneşti. Este eliberat în 1940 şi participă la înlăturarea lui Carol al II-lea de la putere. Activează ca secretar al unui avocat în comuna Zărneşti din judeţul Braşov. Datorită darului său oratoric, neînfricatul Anghel ajunge degrabă simpatizat de locuitorii comunei care îl şi aleg primar. „În trei zile am scos toţi ungurii de acolo, asta am făcut în primul rând” – povesteşte Părintele Arsenie. „Revenise axa: Budapesta-Bucureşti-Zărneşti. Bineînţeles că nu m-am jucat cu viaţa mea, dar aveam o răspundere de român”.

Această răspundere de român avea să-l coste însă enorm de mult pe acest tânăr înnobilat cu calităţi creştineşti, capabil de un sacrificiu şi jertfă fără margini.

Arestat sub regimul Antonescu

În 1941, după rebeliunea înscenata de Antonescu şi germani, Părintele Arsenie este arestat din nou alături de toţi ceilalţi capi ai Mişcării Legionare. Este judecat de către Tribunalul Militar Braşov şi condamnat la şase ani de închisoare. Aceşti şase ani avea să-i petreacă în închisoarea Aiudului, unde ia contact cu mulţi dintre trăitorii mistici ai Mişcării Legionare, alături de care a format un grup de rugăciune neîncetată, ce avea puterea să coalizeze şi să îmbărbăteze multe suflete prin calea credinţei în Hristos. Aici îi încolţeşte în inimă dorinţa de curăţire şi desăvârşire prin viaţa monahală, prin lepădarea tuturor celor lumeşti spre unirea cu prea frumosul mire Hristos. Avându-l sfetnic în suferinţă şi prieten devotat pe Părintele Marcu de la Sihăstria (Costică Dumitrescu), zis Fachirul, tânărul Anghel avea să treacă prin închisoare ca printr-o grădină a Raiului. Considerând monahismul ca cel mare lucru în creaţia lui Dumnezeu, mai presus chiar şi de tainele îngereşti, tânărul cu un nume de înger ardea de râvna de a intra în mănăstire.

(more…)

Cine-i sfredeleste creierul lui Basescu? “Statele Unite ale Europei”, un proiect masonic de dinainte de Trilaterala, Clubul de la Roma sau Grupul Bilderberg

Tezele de la Sulina: “Ce vreau sa intelegeti, in primul rand, chestiunea de optiune – oamenii politici sa decida daca vor face pasul decisiv pentru crearea Statelor Unite ale Europei – e o viziune a mea cu privire la evolutia Europei in continuare (…) Cand nu ai forta economica, nu poti să fii nici forta militara. Degeaba ataci Libia, ca nu castigi razboiul, iar securitatea este fundamentala. Securitate nu se poate decat cu bani, iar banii nu pot fi facuti decat cu o economie performanta. O economie fragmentată cu politici diferite in 27 de state nu ne face competitivi din punct de vedere economic. Si repet teza prin care am trecut deja: trebuie sa decidem repede, in urmatorii doi-trei ani, daca vom crea ‘Statele Unite ale Europei’ sau nu. Si subiectul este extrem de delicat si dificil pentru ca trebuie asigurat un leadership formidabil la nivel european, care sa convinga cele 27 de natiuni – 28, ca intra si Croatia de indata – ca numai prin cedarea masiva de suveranitate Europa mai poate ramane o mare putere economica si o putere militara pe masura, capabila sa asigure securitatea cetatenilor ei. (…) Altfel, Europa va ramane o carte de istorie a lumii, in care vei putea citi despre cele mai sofisticate culturi.”
– Traian Basescu, joi, 18 august 2011, Tabara de la Sulina a elevilor si studentilor romani din jurul Romaniei
– Afirmatia a avut loc la doua zile dupa ce presedintele francez Nicolas Sarkozy si cancelarul german Angela Merkel au sustinut la Paris crearea unui Guvern european al zonei Euro cu un presedinte ales pe o perioada de 2 ani si jumatate, oferindu-i acest post actualului presedinte al UE, Herman Van Rompuy, membru al Grupului Bilderberg.

“Viziunea” presedintelui Romaniei privind “Statele Unite ale Europei”, daca nu este vreo smecherie politica din arsenalul fara fund al lui Traian Basescu, nu poate decat sa surprinda daca tinem cont de faptul ca nu o data acesta s-a exprimat impotriva masonilor si a masoneriei, chiar si in ce priveste legaturile fratelui sau, Mircea Basescu, cu aceasta organizatie oculta, transformata in ONG de “utilitate publica” de catre fostul premier Adrian Nastase.
“Tezele de la Sulina” privind “SUE” au, de fapt, o vechime de peste 160 de ani, mai precis dateaza din 1843, de cand s-a infiintat la New York loja masonica B’nai B’rith, care isi propune, printre altele, crearea unui Guvern unic mondial. “Tezele de la New York” au fost puse in practica, apoi, la “revolutiile” din 1848 si, incet-incet, prin infiintarea Ligii Natiunilor Unite, in 1919, si, apoi, a succesoarei acesteia, Organizatia Natiunilor Unite, in 1945. In paralel, in spatiul sovietic se pune, exact in aceeasi perioada a inceputuui secolului trecut, de o mare “Uniune a Statelor” sovietice socialiste. In spatiul Occidental, dupa aparitia Grupului Bilderberg, in mai 1954, in 1968, magnatul David Rockefeller si eminenta sa cenusie, Zbigniew Brzezinski, au infiintat Clubul de la Roma pentru a se extinde, dupa cinci ani, in 1973, peste trei continente, creand Comisia Trilaterala, formata initial din 180 de “comisari”: 60 din “Statele Unite” (ale Americii), 60 din Europa si 60 din Japonia. Toate cele trei organizatii, cu URSS “on top” – al carei ultim presedinte, Mihail Gorbaciov, membru al Trilateralei, propunea in anii ’80 o “Casa Comuna Europeana” – au sustinut de-a lungul anilor proiectul “Statelor Unite ale Europei”, ca pas in crearea unei “Noi Ordini Mondiale” cu un guvern central. Un fel de “plan de regionalizare administrativ-teritoriala” a lumii.
La intrunirea fondatoare a Trilateralei, desfasurata la Kyoto, Zbigniew Brzezinski, referindu-se la stabilirea legaturilor cu tarile comuniste, avea sa sustina ca “aceasta este metoda de a dezvolta limitarea deja existenta a suveranitatilor nationale” ale statelor ocupate.
Dupa acesta intrunire, Richard Gardner, membru al Trilateralei, avea sa emita cateva dintre “Tezele de la Kyoto” in revista Consiliului pentru Relatii Externe (CFR) “Foreign Affairs” (publicata in Romania de trustul lui Dinu Patriciu, sub patronajul lui Andrei Plesu, Petre Roman, Adrian Severin, Mihai Razvan Ungureanu, s.a), din aprilie 1974: “Pe scurt, “Casa Ordinii Mondiale“, va trebui să fie construit de jos în sus, mai degrabă decât de sus în jos… astfel vom pune capat suveranitatii nationale, erodand-o bucata cu bucata, ceea ce va fi mult mai eficient decat atacul frontal de moda veche.” Toti urmatorii presedinti ai Statelor Unite au apartinut Comisiei Trilaterale.

Romania si “Statele Unite ale Europei”

In ce priveste Romania si ideea masonica a “Statelor Unite ale Europei”, aceasta a fost devoalata in anii 1930 si 1931 de catre un fost mason gradul 33, reputat economist, ale carui lucrari au fost interzise in perioada regimului comunist si pana astazi: Nicolae Casian. Profesorul si generalul (r) Radu Theodoru evidentiaza in cartea sa “Romania ca o prada”, ca marturia lui Nicolae Casian a fost publicata intr-o lucrare cu titlul SPOVEDANIA D-LUI N. CASIAN FOST FRANCMASON GRADUL 33 ÎN MAREA LOJA ZISĂ NAŢIONALĂ, aparuta in Biblioteca Anti-Masonică no. l, 1930, Bucureşti, in care acesta afirma ca masoneria este “o asociaţie de societăţi secrete suprapuse care urmăreşte distrugerea civilizaţiei creştine”. In cartea citata, aparuta in 1996 la Editura ALMA, profesorul Radu Theodoru are un subcapitol intitulat chiar DE LA LIGA NAŢIUNILOR LA STATELE UNITE ALE EUROPEI.
Intr-un studiu al Institutului European din Romania, cu titlul IDEEA DE EUROPA ÎN ROMÂNIA INTERBELICĂ, realizat de Mihai Sebe si colaboratorii sai in noiembrie 2010, se remarca faptul ca ideea “Statelor Unite ale Europei” a fost ventilata in principal de miscarile de stanga, respectiv de adeptii socialismului, fara sa scape ulterior si national-socialistilor, nazistilor lui Hitler. In lucrarea „Societatea Naţiunilor si federaţia europeană”, publicata de Constantin Titel-Petrescu in “Socialismul”, an XXIV, nr. 40, 21 septembrie 1930, acesta afirma: „Realizarea lui [a idealului Statelor-Unite europene, n.n.] depinde de progresul mişcărei socialiste şi numai de el”. Acum si de cel al “mişcărei” “democrat-liberale” a “popularilor europeni”! Mai mult chiar – se afirma in studiul citat – socialiştii îşi arogă paternitatea ideilor federaliste, „ideea pe care o preconizează Internaţionala Socialistă, mai stăruitor de la război încoace, aceea a federalizării, a uniunei economice şi politice a statelor europene, este lansată şi oficial azi, de un reprezentant al guvernelor actuale”, respectiv Aristide Briand, scria tot Titel-Petrescu in articolul cu titlul “viziunii” presedintelui Traian Basescu, „Statele Unite ale Europei”, aparut in “Socialismul”, an XXIV, nr. 24, 29 mai 1930.
In contrapartida, fostul mason, economistul Nicolae Casian, amintit mai sus, se opunea “ideii” pe baza informatiilor acumulate in “atelierele” “MLNR”, intr-o lucrare profetica intitulata “România şi Statele-Unite ale Europei. Ce se pregăteşte Neamului şi Statului nostru naţional prin înfăptuirea acestei confederaţiuni”, publicata de Tipografia „Reforma Socială”, in 1931, pe baza unei conferinte publice a acestuia, din data de 22 februarie, acelasi an, sustinuta la sala Tinerimea Romana, brosura interzisa prin decretul lege din 2 mai 1945 semnat de regele Mihai, ministrul propagandei comuniste Petre Constantinescu-Iasi si agentul sovietic Teohari Georgescu (Tescovici Burah), ministrul afacerilor interne. Intr-un comentariu de pe situl Apologeticum se afirma ca lucrarea poate fi gasita la Biblioteca Universitara din Iasi (si probabil si la Academia Romana), la fostul “fond secret”.
In lucrarea numita, economistul N. Casian afirma: „Adevăraţii şi singurii născocitori ai Paneuropei sunt numai bancherii şi numai dânşii. (…) Prin crachul bursier din New-York, bancherii americani au reuşit să ia din mâinile poporului american valorile mobiliare spre a putea avea mâna liberă”. De remarcat similitudinea cu situatia crizei mondiale de astazi, pe fondul careia se reclocesc proiectele la care robotesc “fratii” masoni de peste 160 de ani. Si de amintit si o alta “idee creata” a Guvernului Boc, respectiv crearea unui “Centru al Guvernului” format din “reputati economisti straini” pentru “a ne scoate din criza”.
Prin sugestiile cedarii suveranitatilor nationale catre un for de conducere european, România va deveni o colonie economică, supusă capitalului străin, afirma, previzionar, fostul mason: „Prin libera circulare a bunurilor şi a capitalurilor, precum şi prin desfiinţarea paşapoartelor, tot ce bruma ne-a mai rămas, întregul nostru patrimoniu naţional, va intra în mâinile străinilor care vor veni să ne civilizeze şi să ne colonizeze”. Valabil si azi. Nu ne mira ca a fost interzis de comunisti si ca sta si azi la index.
Asadar, ca sa revenim la “Tezele de la Sulina”, ideea ca formarea “Statelor Unite ale Europei” este “o viziune proprie” a presedintelui Basescu lasa de dorit si poate demonstra mai curand ca i-a fost insuflata abil de catre unul dintre interlocutorii sai care se invarte in cercurile de mai sus, si anume Mugur Isarescu, singurul membru roman al Trilateralei, Clubului de la Roma si Grupului Bilderberg, mentionat in unele cercuri drept un potential candidat la presedintia Romaniei (cu un apropiat de-al sau drept posibil viitor prim-ministru).
De altfel, PROTV, postul de televiziune al lui Ronald Lauder, membru al societatilor secrete amintite, a completat imediat declaratia lui Traian Basescu cu niste precizari ale purtatorului de cuvant al BNR, fostul propagandist comunist, convertit la capitalism feroce, Adrian Vasilescu, care aproape a copiat pana si in exprimare “viziunea” “oracolului de la Sulina”: “Europa are de ales intre a fi un muzeu al civilizatiei sau a juca un rol important si poate determinant in viitorul apropiat si indepartat. Iar acest viitor nu-l poate juca in conditiile actuale cu tari care trag unele hai si altele cea, cu bugete facute la intamplare”, spune Vasilescu intr-un interviu de pe InCont.ro.
Desigur, tot ceea ce am scris mai sus sunt simple supozitii…
Chestiunea esentiala pe care o omite insa si presedintele Romaniei si purtatorul de cuvant al presedintelui BNR este ca orice schimbare ce poate aduce atingere suveranitatii nationale nu poate sa treaca de vointa poporului si Constitutia Tarii. Mi-e teama ca o eventuala schimbare fortata a Articolelor 1, 2 si 3 din Legea Fundamentala, eludand un referendum national, pe fondul unei “situatii de criza”, nu va duce decat la afluenta Romaniei la un posibil conflict european major despre care exista deja profetii si nu doar “viziuni”.
Nu in ultimul rand, pe langa intrebarea “Cine-i sfredeleste creierul lui Basescu?”, ramane una de ordin mai personal: Daca presedintele care s-a inchinat la moastele Parintelui Arsenie Papacioc se gandeste uneori si la propria mantuire…

Fan Fest 2011: Satanism, pornografie, tiganie. Adevar si manipulare la Rosia Montana. VIDEO/INFO


Tabara de marxism-ecologism FasFest 2011 s-a incheiat lasand si anul acesta in urma o dara de mizerii si alte gunoaie ideologice specifice brigazilor rosii anti-Romania. Sub faldurile luptei pentru “salvarea” Rosiei Montane, zombii lui Soros din “societatea civila” au reusit sa mai puna in raftul cu spalati la creier inca un rand de tineri nevinovati.
Adusi la stadiul de dezumanizare pe ritmuri sataniste (vezi video mai sus) selectate de activ-uatc-ista Teo Zabavica, sotioara lui Mircea Toma, ayatollahul marxism-ecologismului, tinerii deveniti masa de manevra a Fundatiei Soros (in limbaj leninist “idioti folositori”) au fost siliti sa inghita, pe langa iarba, si cateva sedinte de manipulare fortata pe teme “educativ-tiganesti”. Dar, inainte de asta, au primit (unii cu placere) o doza de “arta dramatica”-porno, un fel de sex in plex chiar in Biserica Unitariana maghiara, unde se tin “prelegerile” “salvatorilor” an de an si unde-i place cel mai mult lui Eugen David de la “Alburnus Maior” sa stea cu palaria pe cap. Ca doar e “salvator-sef”, ce aia a ma-sii! Ora de sex “dramatic” a avut loc sub acoperirea denumirii pompoase ”Roșia Montană, pe linie fizică și pe linie politică” – povestea unui spectacol/ Dramacum & Bobo (”Fără Zahăr”).


In grupul Drama-cum (de la englezescul “cum“, desigur) se evidentiaza “celebra” revolutionara a sexului dramatic Gianina Carbunariu, o micuta posedata cu aere de artista “multilateral dezvoltata”. De altfel chiar si afisul FanFest-ului se revendica de la aceeasi revolutie a inversionistilor de toate genurile ce-l au ca tartor chiar pe “salvatorul” cu copite.

UPDATE: Este interesant de observat in acest context ca, in timp ce se folosesc de altii pana la epuizare, gherilistii lui Soros stiu sa-si protejeze foarte bine propria imagine. Dupa cum vedeti in aceasta postare, au reusit sa elimine de pe YouTube dovezile porcariilor lor de la Rosia Montana…

“Pe linie fizica”, “arta” porno-dramatico-ros-revolutionaro-montana de sub acoperisul lacasului de cult al maghiarilor l-a revoltat insa – pana la urma – chiar si pe pastorul ungur, dupa cum se vede in imaginile surprinse mai jos:

Mai departe (caci “lupta continua!”), dupa satanism si pornografie urmeaza, fireste, si putina tiganie… Toate in numele “salvarii” Rosiei Montane (in contextul in care “salvatorii” au feblete mai ales pentru culoarea din numele mult-incercatei localitati)! Astfel, dupa putin porno “artistic”, a urmat si unul mai “educativ”. Si anume “Proiecție specială cu documentarul ‘Școala noastră’, regia Mona Nicoară & Miruna Coca Cozma”. Din programul FasFest aflam ca ”’Școala noastră’ e o poveste despre țigani. Dar și despre ipocrizie. Ipocrizie inconștientă, desprinsă din gesturi mici, din cuvinte și ridicări de voce, care trădează incapacitatea de a-i privi, de a-i trata și de a le oferi șanse egale reale copiilor romi pe care pretindem că vrem să-i ajutăm”. Ati inteles, nu? “Salvatoria” merge mana-n mana cu tigania!
Conform aceluiasi program, unul dintre “cadrele” de propaganda si “educatie social-politica”, un “GAS”-ist tacanit gadilat si de bolsevicii de la “CriticAtac”, pe numele lui “Adi” Dohotaru, a tinut (tot) la Biserica Unitariana un “atelier de lucru”. Ce spune “cadrul deliberativ alternativ” (?!): “La Roșia Montană, propun din partea GAS două ateliere activiste, unul legat de rasismul ecologic, iar celălalt despre un viitor forum social, pe care îl voi prezenta zilele viitoare: ‘Rasism ecologic’ – De ce sanitarii societăților industriale în care viețuim, romii, au devenit în imaginarul colectiv cea mai ‘împuțită’ categorie socială? Cum se poate modifica percepția majoritarilor?”
Interesant deziderat, nimic de zis: “Cum se poate modifica perceptia majoritarilor”. Adica majoritarii “e” boi si noi, minoritarii, le deschidem creierul si, cu un bisturiu micut, le “modificam perceptia” intr-o operatie care mai poarta si numele de lobotomie. Scopul final al asaltului minoritatilor asupra majoritatii: lobotomizarea romanilor.
Aici o sa fac o paranteza si apoi inchei. Sa nu uitati, romani, niciodata: termentul de “rom” atribuit tiganilor a fost introdus la nivel national de Andrei Plesu (minoritar – la acea vreme ministru de Externe) si Petre Roman (minoritar – cel caruia i-a cedat Plesu scaunul destul de moale de la Externe) si implementat regional, european si international de auto-intitulata Retea Deschisa Soros (Soros Open Network) prin agentii ei din presa, politica si “societatea civila” (cautati singuri pe Google – “cum au devenit romanii romi – petre roman – andrei plesu – soros”).
Sefa “Retelei Soros” din Romania este, in prezent, Ilona Mihaies (minoritara – sotia lui Mircea Mihaies, adjunctul lui Horia Roman Patapiveici de la ICR). Capul acesteia din Romania a fost, pentru multa vreme, Renate Weber (minoritara), in prezent europarlamentar PNL de Dorohoi si “salvator” Rosia Montana. Temele principale ale Fundatiei si “cadrelor” ei sunt: pro-homosexuali (“minoritati sexuale”), pro-tiganism, pro-maghiarism, pro-autonomie teritoriala dupa “modelul Kosovo”, anti-statalitatea Romaniei, anti-romanism.
Acum, spuneti sincer: credeti ca Renate Weber (persoana cu sex incert de mai jos si fata de gardiana de lagar sovietic) vrea sa “salveze” Rosia Montana si patrimoniul Romaniei? Si, mai mult decat atat: ca roman, v-ati lasa “salvat” de sefa Grupului Demoniacilor lui Soros (GDS)?

La Multi Ani, Georgeta-Agapia! :)

Politică, business, mafie şi canalia liberală

Articol publicat din solidaritate cu jurnalistul basarabean Sergiu Praporscic (foto dreapta) , urmarit in Justitie de magnatul ASCOM Group, multimiliardarul Anatol Stati (foto sus – doar un alt Dinu Patriciu)
Politică, business, mafie şi canalia liberală

Cine este Anatol Şalaru?

Liberalii lui Ghimpu nu scapă nicio ocazie în acest scrutin ca să-l prezinte pe Anatol Şalaru, locul trei în lista electorală a PL – in prezent, ministrul Transporturilor si Infrastructurii Drumurilor din Republica Moldova – drept „fondatorul mişcării de renaştere naţională”. Chiar însuşi Şalaru nu se sinchiseşte să se recomande astfel, crezând că merită pe deplin această titulatură pentru simplul fapt că, în anii în care a luat avânt mişcarea de renaştere naţională, acesta s-a implicat în anumite activităţi culturale, dar nu şi politice, punându-se la adăpost, în felul acesta, de eventualele represiuni din partea autorităţilor sovietice de atunci.

Cei mai în vârstă ştiu foarte bine că Şalaru se ferea ca dracul de tămâie să participe la vreo acţiune de protest neautorizată, lupta lui cu regimul nu a mers mai departe de organizarea şedinţelor Cenaclului „Alexei Mateevici” la care participanţii recitau cuminţi poezii şi cântau cântece.

Opinia publică cunoaşte însă foarte puţin, dacă nu chiar aproape nimic, care au fost de fapt „îndeletnicirile” lui Şalaru, despre relaţiile lui cu clanul oligarhic al multimilionarului Anatol Stati, cu puternice relaţii în lumea interlopă, securitatea ceauşistă şi KGB. Anume acest aspect vom încerca să-l clarificăm în această investigaţie jurnalistică, pornind de la un caz concret care a fost elucidat pe larg în presa timpului de la Bucureşti. Vă asigurăm că această filă din biografia obscură a lui Şalaru este mult mai captivantă decât cântatul la drâmbă în cadrul şedinţelor Cenaclului „Mateevici”.

 Prietenia de nezdruncinat dintre multimiliardarul Stati şi „fondatorul” mişcării de “renaştere naţională”, Şalaru

Integral la Ziaristi Online

ROMANIA, Stat de necesitate europeana. „Ardealul nu este un pământ. Ardealul suntem noi toţi. Ardealul este sufletul nostru”. Prof Gheorghe Buzatu despre Transilvania. Exclusiv Ziaristi Online

„Ardealul nu este un pământ.   Ardealul suntem noi toţi.

Ardealul este sufletul nostru”

(Mihai Antonescu, 10.X.1941).

 

ROMÂNIA –

 STAT DE NECESITATE EUROPEANĂ

de GH. BUZATU

 

Realitatea desprinsă din titlu a fost formulată tranşant de însuşi inegalabilul nostru istoric – unul dintre cei mai mari ai lumii – Nicolae Iorga. Iar aceasta în repetate rânduri şi întărită, în formule diverse dar exprimând aceiaşi esenţă, de către cei mai mari dintre CEI MARI ai spiritului şi ştiinţelor româneşti: M. Eminescu, M. Kogălniceanu, Brătienii, A. D. Xenopol, Spiru Haret, Take Ionescu, N. Titulescu, S. Mehedinţi, Grigore Antipa, Vasile Pârvan, Octavian Goga, I. Petrovici, I. Simionescu, C. Rădulescu-Motru, Radu R. Rosetti, D. Gusti, Grigore Gafencu, Mircea Eliade, Sabin Manuilă, Mircea Vulcănescu, C. C. Giurescu, Emil Cioran, Petre Ţuţea, Pamfil Şeicaru sau G. Vâlsan[1]. Unul dintre ei – l-am numit pe Gh. I. Brătianu – a desluşit cu nedezminţitu-i talent şi  exemplară concizie, în Cuvântul înainte al celei dintâi reviste române de  „Geopolitică şi Geoistorie” (1941), coordonatele poziţiei României în contextual general continental şi, mai limitat, sud-est european, deşi nu doar atât: „Suntem ceea ce Nicolae Iorga numea: un Stat de necesitate europeană. Răzimată pe cetatea carpatică şi veghind asupra Gurilor Dunării, străjuind aici în numele şi interesul întregii Europe din spatele ei – ba, încă şi mai departe -, se cheamă că România noastră trăieşte şi vorbeşte aicea nu numai pentru dânsa singură. Statul nostru este, deci, – continua Gh. I. Brătianu în atenţia Estului şi Vestului, Nordului şi Sudului deopotrivă – şi în tot timpul. Ea deţine, cum s-a spus, cu adevărat o poziţiune-cheie. Iar atenţia aceasta a altuia pentru tine poate fi grijă şi simpatie, poate fi ocrotire, dar poate fi şi apetit sau primejdie. Înseamnă, deci, că, mai mult decât oriunde aiurea, veghea în astfel de puncte trebuie să fie mereu trează (veghea ta, a celui acolo aşezat). Ideea de hotar, de putere şi de apetit economic, internaţional, de autarhie şi independenţă, trebuie purtată acolo mereu în conştiinţe, ca o obsesie. Suntem, prin poziţia noastră pe glob, dar şi prin cele ce poartă faţa şi ascund măruntaiele pământului nostru, ca o stână carpatică la un vad de lupi. Ciobanii, drept aceea, trebuie să aibă ghioagă bună şi toţi şi … să doarmă cât mai puţin. Se înţelege, deci: un Stat cu o astfel de situaţie, în care te urmează în tot locul vânturile, valurile, dator este, el cel dintâi, să cunoască această situaţie, să-şi dea permanent seama de toate, bune şi rele, câte se ascund într-însa. Toţi membrii acestui Stat, şi în primul rând pătura lui conducătoare, trebuie să-şi aibă gândul mereu aţintit la ele”[2].

            În momentul în care monumentala enciclopedie Transilvania, Banatul, Crişana şi Maramureşul. 1918-1928, apărută integral în 1929 (3 volume, Bucureşti, Cultura Naţională, 1929, în total 1583 p., inclusiv indici de persoane şi de locuri), deci în timpul celei dintâi guvernări naţional-ţărăniste (Preşedinte al Consiliului de Miniştri, Iuliu Maniu), tocmai a apărut unele consideraţii se impun.

În primul rând, ediţia originală în trei volume masive a ambiţionat să   reprezinte – ceea ce a reuşit cu maximă strălucire şi pentru un timp îndelungat – un tablou şi un bilanţ al evoluţiei şi stării provinciilor după cel dintâi deceniu al apartenenţei lor la România Mare. Opera, evident marcată de un spirit enciclopedist, fusese pregătită de un comitet de redacţie prezidat de D. Gusti, viitorul coordonator al celebrei Enciclopedii a României (4 volume, 1938-1943),  asistat fiind de Emanoil Bucuţa. Ea beneficia de solide contribuţii şi intervenţii, purtând semnătura unor personalităţi ştiinţifice de imens prestigiu naţional şi european – N. Iorga, R. W. Seton-Watson, Emanuel de Martonne, Wickham Steed, Liviu Rebreanu, Onisifor Ghibu, Nicolae Colan, Sextil Puşcariu, S. Mehedinţi, G. Vâlsan, Ştefan Meteş, Zaharia Bârsan, Constantin Moisil, George Moroianu, Sabin Manuilă, Al. Borza, R. Vuia, I. I. Lapedatu, V. L. Bologa ş.a.

În 1929 ori în prezent, când discuţiile despre Transilvania revin în atenţie. Aceasta în contextul unor pretenţii revizioniste implicând anularea Sistemului Tratatelor de Pace de la Paris – Versailles din 1919-1920 (mai ales, în cazul în speţă, a Tratatului de la Trianon), pe motive ilogice şi raţiuni deşarte. În atare situaţie, se înţelege, trilogia destinată tiparului recâştigă în semnificaţie. Acum, ca şi în 1929, trilogia Transilvania, Banatul, Crişana şi Maramureşul. 1918-1928,  constituie, mai mult decât un argument, proba verităţii. Iar, în context, putem să neglijăm demonstraţiile lui N. Titulescu, ilustrul nostru diplomat, care anterior făuririi României Mari la 2 Decembrie 1918, s-a remarcat în lupta pentru Unirea Transilvaniei cu Ţara-Mamă? Pe atunci, mai precis la 3 mai 1915, într-un discurs susţinut la Ploieşti pentru cauza intrării României în război împotriva Austru-Ungariei, a opinat:

“…România nu poate fi întreagă fără Ardeal … Ardealul e leagănul care i-a ocrotit copilăria, e şcoala care i-a făurit neamul, e farmecul care i-a susţinut viaţa … Ardealul nu e numai inima României politice; priviţi  harta: Ardealul e inima României geografice!…”[3]

După un sfert de veac, la 10 octombrie 1941, trimiţându-i un mesaj lui Manfred von Killinger, ministrul german la Bucureşti din 1941-1944, Mihai Antonescu, titularul Externelor României şi Prim-vicepreşedintele Consiliului de Miniştri, în condiţiile în care tocmai prepara fondarea Biroului Păcii destinat să coordoneze campania pentru participarea ţării la Conferinţa Păcii de după al Doilea Război Mondial, pe urmele şi în tonul  discursului celebru al înaintaşului din mai 1915, îl atenţiona pe trimisul Berlinului că:

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova