Archive for the ‘Colimatorul’ Category

Basarabia-Bucovina.Info prezinta Apşa de Jos, Biserica de lemn de la 1561 şi istoricul distrugerii Mănăstirii Peri. FOTO / VIDEO

Basarabia-Bucovina.Info prezinta

Apşa de Jos

de Sergiu Dan

Apşa de Jos a fost cea mai mare localitate românească din dreapta Tisei (acum are 7.600 locuitori), vecină cu Săpînţa. După 1947 din ea s-au desprins comunele Strâmtura, Peri şi Topcino, cu o populaţie de 2.420 locuitori.

Două coline în mijlocul satului Apşa de Jos, din Maramureşul din dreapta Tisei… Pe amândouă se înalţă două biserici de lemn care parcă străjuiesc localitatea. Una este de la 1561 şi are hramul Sf. Nicolae (foto), cealaltă – de la 1776, cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Se spune că aici înainte ar fi fost un aşezământ monahal. Ar fi posibil, dat fiind faptul că în zonă a existat o bogată viaţă spirituală. Un exemplu grăitor este Mănăstirea Peri, cu hramul Sfântul Arhanghel Mihail, ctitoria dinastiei voievodale a Drăgoşeştilor. La 13 august 1391, acest aşezământ monahal, printr-o diplomă a Patriarhului Antonie al IV-lea al Constantinopolului, a fost ridicat la rang de Stavropoghie Patriarhală. Timp de 312 ani, aici a fost sediul central al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului. Din păcate, Mănăstirea Peri a fost distrusă şi desfiinţată în 1703 (*), în timpul răscoalei antihabsburgice a lui Francisc Rakoczi al II-lea.

(…)

Vedeti si: Omagiu femeii romance. Satul Apsa de Jos, Maramuresul Istoric. FOTO / VIDEO

(*) Nota Basarabia-Bucovina Info:

Distrugerea Manastirii Peri

În anul 1391, nepoții lui Dragoș Vodă au dăruit Mănăstirii Săpânța-Peri terenuri și bunuri, fiind ridicată o biserică din piatră. Timp de 312 ani, în această biserică din piatră și-a avut sediul Episcopia Română a Maramureșului. Mănăstirea purta pe vremea voievozilor Drăgoșești hramul Sfântul Arhanghel Mihail, informeaza pe scurt si Wikipedia.

Mai concret, “in satul Peri din Maramureş (în dreapta Tisei, azi în Ucraina, la vreo 15 km în aval de Sighet) exista încă din sec. al XIV-lea o mănăstire ortodoxă română, cu hramul păzitorului de spaţiu sacru Sfântul Arhanghel Mihail, mănăstire ctitorită de către însuşi Dragoş Voievod, descălecătorul de mai târziu al Ţării  Moldovei, împreună cu fratele său Drag. Acest fapt istoric ca atare nu a fost pus de către nimeni la îndoială şi nici nu ar fi putut fi pus, pentru că este amplu documentat în Diplomele Maramureşene ale lui Ioan Mihalyi de Apşa.

După ce urmaşii lui Dragoş Vodă au fost alungaţi de la domnia Moldovei de către Bogdan I, la anul 1359, doi nepoţi ai deja răposatului voievod Dragoş, Balc şi Drag, s-au întors în Maramureş şi au refăcut vechea ctitorie Drăgoşeştilor de la Peri, înzestrându-o cu trei sate şi alte proprietăţi”, dupa cum scrie si Parintele Profesor Mircea Păcurariu in Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. I, Ed. BOR,  1980, p. 274.

Profesorul Nicolae Iuga, aminteste intr-un studiu despre Inceputurile scrisului în limba română şi statutul Mănăstirii Peri din Maramureş, sec. al XIV-lea, din care am citat mai sus, ca marele savant Nicolae Iorga considera ca la Manastirea Peri au fost traduse și copiate în română pentru prima dată, intre anii 1434-1437, „Psaltirea”, „Evanghelia”, „Legenda Duminicii”, „Codicele Voroțean” și „Faptele Apostolilor”. Manastirea a fost atacata de ungurii lui Rakoczi al II-lea in 1703.  Conform altor surse istorice, edificiul monahal a fost distrus complet in anul 1761, de catre armata Imparatesei Maria Teresa aflata sub comanda generalului de origine austriaca Bukow (Adolf Nikolaus von Buccow), aflat in ofensiva armata impotriva ortodoxiei. In timpul operatiunilor sale in Transilvania, peste 150 de biserici si manastiri ortodoxe au fost distruse, cele ramase fiind fortate sa treaca la greco-catolicism. Spre dovada, Biserica Sf. Nicolae din Apsa de Jos, prezentata in acest documentar, are inscris pe pisania sa de azi un flagrant fals istoric, si anume ca este “Biserica Greco-Catolica din sec al XVI-lea, de la 1561“, cand uniatismul a patruns in spatiul istoric si etno-cultural romanesc prin forta tunurilor si santajul imparatesc austro-ungar de abia la sfarsitul sec al XVII-lea si inceputul sec XVIII-lea.

Cancelarul Bethlen Gabor, supranumit “Ţiganul”, unul dintre prigonitorii Cuviosului Sofronie de la Cioara, decreteaza la 1761: “Mănăstirile de lemn să fie arse pretutindeni, cele de piatră să se distrugă şi să se facă raport Excelenţei sale guvernatorului (Adolf Nikolaus von Buccow – n.n) atât despre restituirea bisericilor, cât şi despre demolarea mănăstirilor. Iar dacă cineva s-ar opune în mod temerar prea înaltei porunci regale dată de mărita comisie să fie pedepsit negreşit cu moarte prin spânzurare sau prin pierderea capului, ca unii care dispreţuiesc poruncile regeşti şi tulbură pacea şi ordinea publică (3, II, p.240)“.

Despre asalturile generalului Bukow impotriva ortodocsilor scrie si invățătorul făgărășan Andrei Șovăiloviciu, în 1791: „…în anul 1761 venind un general Bukow cu mulțime de oaste și foarte cumplită, fiară sălbatică asupra neuniților s-au arătat, care au făcut milităria și au ars mânăstirile pe la toate satele de pe sub margini… Generalul Bukow fiind și în Făgăraș, multă răutate a făcut neuniților (ortodocșilor – n.n.), furci a făcut și le-a ridicat în mijlocul târgului, ca pe cei ce nu se vor pleca la uniație să-i spînzure și i-au prins și i-au îngrozit și i-au bătut fără de milă….” (Citat din Ștefan MeteșViața bisericească a Românilor din Țara Oltului (Sibiu, 1930), p. 42 via Wikipedia)

In prezent, informeaza Basarabia-Bucovina.Info, in memoria stravechiului asezamant monahal romanesc de la Peri, Parintele Grigore Lutai, parohul Bisericii Nasterii Maicii Domnului din Sapanta (Cimitirul Vesel), cu sprijinul familiei Adamescu, a ctitorit in oglinda, pe malul stang la Tisei, Manastirea Sapanta-Peri cu hramul Sfantului Arhanghel Mihail, unde s-a ridicat si cea mai inalta biserica de lemn din lume, de 78 de metri, depasind-o cu 21 de metri pe cea de la Manastirea Barsana (foto mai sus si video-documentar mai jos).

Integral la Biserica de lemn Sfântul Nicolae din Apşa de Jos (1561), Transcarpatia, Maramureşul Istoric, şi istoricul distrugerii Mănăstirii Peri. FOTO / VIDEO

Foto: Basarabia-Bucovina.Info si Cristina Nichitus Roncea

Vizionati aici Albumele de Fotografii Basarabia-Bucovina.Info

Dati un “Like” Paginii de Facebook Basarabia-Bucovina.Info

Povestea lui Pazvante Chioru’. De Nicu Parlog, cu ilustratia lui Paul Hitter


de Nicu Parlog / Descopera.Ro

Acum mai bine de 200 de ani ispravile unui pasa rebel zguduiau provinciile balcanice ale Imperiului Otoman. Ecouri ale acelor vremuri s-au pastrat pana in zilele noastre sub forma unei expresii care ne trimite cu gandul la o perioada istorica indepartata si anacronica. Putin se cunoaste in prezent despre personajul istoric Pazvante. Viata si ispravile sale au fost insa strans legate de suferintele romanilor de pe malurile Dunarii, iar sfarsitul sau a fost pe masura vietii sale…

Viata si ispravile celui care a dat limbii romane una dintre cele mai vechi expresii, des uzitata si in prezent, sunt atipice pentru majoritatea pasalelor care au servit de generatii intregi interesele Inaltei Porti. De fapt, indrazneala de neconceput pentru un supus al sultanului din acele timpuri l-a dus pe pasa Pazvante direct in cartile de istorie turcesti, el ramanand pana astazi singurul pasa care a indraznit sa se revolte contra autoritatii supreme de la Stambul (*) si sa creeze un adevarat “stat” independent, cu capitala la Vidin, relatii diplomatice private si moneda proprie. Pentru istoricii pasionati, Pazvante este si astazi o personalitate greu de etichetat.

Diplomat, egocentrist, maniac, fanatic, lingusitor, sadic, prieten fidel, nostalgic, invatat, vizionar, haimana, arivist, complexat, depresiv, ambitios, misogin, razbunator, el intruchipeaza perfect figura dusa pana la extrem a unui slujbas de rangul doi din Balcanii inceputului de secol 19.

Baiatul din Balcani

Undeva prin iarna anului 1758, se nastea intr-un satuc din vilayet-ul Bosniei, un copil a carui faima de mai tarziu va straluci putin dar intens in noianul de intrigi si taifasuri care zugraveste perfect imaginea unui Imperiu Otoman a carui stea incepea sa apuna. Orfan de tata de la o varsta frageda, micutul Osman, duce in spate o zestre genetica diversa si un caracter pestrit si maleabil cum numai Balcanii puteau da nastere in acele vremuri. Exista o sursa conform carora Osman era fiul unei familii de romani din Valea Timocului, trecuti la Islam din simplul motiv ca astfel erau scutiti de taxele comerciale percepute de turci cetatenilor non-musulmani din provinciile stapanite de ei. Nu exista, insa, mai multe izvoare care sa confirme ipoteza originii romanesti. Astfel, se pare ca bunicul sau facuse parte din garzile de akingii bosniaci ale orasului Sofia. De aici rezulta, de fapt, al doilea nume al tanarului Osman, Pazvantoglu, o derivatie a poreclei Pasban-Oglu, adica fiul gardianului. Bunicul sau era nascut in Bosnia din tata turc si mama croata.  Mama sa avea radacini amestecate, rudele dupa bunica fiind formate din albanezi, evrei, sarbi, bulgari si turci. Tipic balcanic!
Dupa moartea timpurie a tatalui, Osman ajunge in grija bunicului sau. Alaturi de acesta deprinde arta armelor, isi insuseste primele notiuni de politica si se apuca de camatarie. Cum pentru orice credincios musulman, camataria este o indeletnicire strict interzisa de perceptele religioase, Osman se afla pentru prima data in viata in fata pericolului de a sfarsi in streang. Prins de autoritatile turce, are de ales intre spanzuratoare si exil. In urma interventiilor bunicului si a mitei avansate de acesta judecatorilor, Osman scapa de la moarte si fuge intr-o noapte din inchisoarea din Sofia unde, spre norocul sau, o parte dintre gardieni erau vechi cunostinte ale bunicului. Cateva zile mai tarziu, Osman Pazvantoglu strabate pe furis, intr-o barca, apele Dunarii si ajunge in Tara Romaneasca. Aici, dupa multe peripetii, datorate caracterului sau bataios si a catorva scandaluri in urma escrocarii unor boieri, Pazvantoglu ajunge sa frecventeze cercul de apropiati ai domnitorului muntean de origine fanariota, Nicolae Mavrogheni.

Politichie, smecherie, talharie…

Aflat in element propriu printre demnitarii fanarioti care parazitau Tara Romaneasca, Pazvantoglu este brusc inflacarat de ideea de a ajunge sef al garzilor domnitorului. Pentru inceput se angajeaza in paza palatului domnesc din Bucuresti, oferindu-si serviciile ca simplu mercenar. Ajutat de insistenta si ambitia nativa, dublate de numeroase pungi de galbeni, Pazvantoglu avanseaza, ajungand in doar doi ani sef al garzilor personale de arnauti ale domnitorului Mavrogheni. Fire sensibila, simte o stranie atractie pentru poezie, astfel ajunge sa il cunoasca si sa se imprieteneasca cu renumitul poet revolutionar grec de origine aromana, Rigas Feraios. Atras de frumusetea domnitelor romance de la curte, Pazvante, dupa cum l-au denumit romanii, este respins de o asa numita jupanita Anica. Pazvante cade intr-o depresie care l-a tinut la pat timp de doua luni. Ridicandu-se plin de razbunare, dezvolta o ura bolnava impotriva femeilor, ura care va fi concretizata mai tarziu, in timpul raidurilor de jaf efectuate in Valahia, cand personal indeamna hoardele de pazvangii sa siluiasca orice femeie romanca intalnita in cale, indiferent de varsta sau rang social.
Pofta de glorie si marire a lui Pazvante nu mai putea fi tinuta in frau astfel incat, in scurt timp, ajunge sa comploteze cu boierii fanarioti, mazilirea lui Mavrogheni. Acesta afla si, turbat de furie, ordona decapitarea lui Pazvante pe o platforma construita undeva in apropiere de Strada Lipscani. Nesabuitul aventurier bosniac este salvat de la moarte, in ultima instanta, de catre interventia lui Rigas Feraios, interventie dublata de o suma considerabila de bani platita in prealabil de acesta domnitorului Mavrogheni.
Pazvante trece inapoi Dunarea si organizeaza o banda de turci si albanezi cu care incepe sa jefuiasca sistematic Balcanii in lung si in lat. Reuseste astfel sa stranga o suma considerabila de bani pe care o va trimite direct sultanului Selim, impreuna cu asigurarea ca daca va fi pus aga, va dubla peschesul trimis Inaltei Porti. Sultanul accepta momeala, iar Pazvante devine aga. Nemultumit, doreste sa ajunga pasa in cel mai scurt timp. Cum politica de la Stambul era indiferenta la insistentele lui, el strange o armata de mercenari adusi din toate colturile Europei si se rascoala impotriva stapanirii turcesti a sultanului Selim al treilea.
Pazvante nu mai poate fi oprit. In nebunia sa creaza un stat independent cu capitala la Vidin  si se autoproclama pasa. Fascinat de puterile occidentale, dezvolta relatii diplomatice cu toate tarile din jur, ajungand chiar sa-si deschida un consulat in Republica Franceza! In anul 1798, Pazvante stapanea deja un teritoriu marginit de Dunare, Muntii Balcani, cetatea Belgradului si orasul Varna. Dus de val, nu se lasa pana nu ajunge sa bata moneda proprie care pe o parte il infatisa, iar pe cealalta avea gravata puscaria din Sofia.

Jaf si durere in Valahia

Sultanul nu putea lasa nepedepsita indrazneala nebuna a lui Pazvante astfel incat, in anul 1798, trimite o expeditie militara de pedepsire compusa din 100.000 de oameni condusa de aga Husein Kukuc. In mod bizar, armata lui Kucuk nu reuseste sa cucereasca Vidinul si, implicit, sa-l captureze pe Pazvante. Pus in fata acestei situatii, aga Kucuk da vina pe domnitorul fanariot din Tara Romaneasca, Constantin Hangerli, pe care il acuza ca nu i-a aprovizionat suficient armata. Hangerli trebuie sa plateasca oalele sparte. In consecinta, sultanul emite un firman de mazilire si executie a domnitorului fanariot, act dus la indeplinire de aga Kucuk la data de 18 februarie 1799. In vara aceluiasi an, sultanul decide sa-l ierte pe Pazvante si se hotaraste sa-l numeasca, in sfarsit, pasa de Vidin, impresionat de ambitia de neoprit a baiatului din Balcani.
Stapanit de o sete nestinsa de bani si bunuri, Pazvante intreprinde unele dintre cele mai crunte expeditii de jaf si distrugere din intreaga istorie a Tarii Romanesti. Bolnav de ura, nu se multumeste cu jefuirea satelor si targurilor, ci ordona incendierea acestora. Astfel de fapte, alaturi de siluirea femeilor si uciderea barbatilor, duc la intarirea sentimentului antiotoman printre romani precum si la constituirea primelor cete de haiduci, organizate pe sistem militar, din Tara Romaneasca. In anul 1800 trupele sale, denumite pazvangii, jefuiesc si incendiaza Craiova, dintre cele circa 7000 de case de la aceea vreme doar 300 fiind salvate de incendiu. Acesta situatie a dus la un fapt straniu: depasit total de realitate, domnitorul fanariot Alexandru Moruzi isi cere singur automazilirea! In ianuarie 1802, Bucurestii sunt terorizati la aflarea vestii ca Pazvante si-a trimis trupele spre capitala. Domnitorul Mihail Sutu fuge si ordona garnizoanei de arnauti albanezi sa apere orasul. Acestia se cearta intre ei, fiecare aga albanez dorind sa detina comanda. Bucurestiul cade in anarhie, fiind stapanit de bandele de pazvangii care fraternizeaza cu vagabonzii si cersetorii locali. Acesta situatie dramatica ia sfarsit odata cu interventia brutala a trupelor turcesti care restabilesc ordinea.

Mort de mana Jianului?

Distrugerile aduse de Pazvante nu au ramas fara replica. Intr-un episod remarcabil, si din nefericire pea putin cunoscut al Istoriei Romanilor, trupele de haiduci olteni conduse de Iancu Jianu reusesc sa dea o replica pe masura atacurilor pazvangiilor. Astfel, celebrul haiduc si erou national, Iancu Jianu, organizeaza o serie de incursiuni de urmarire si pedepsire dincolo de Dunare. Intr-una din inclestari ajunge sa se lupte personal cu iataganele cu Pazvante. Cuprins de setea rabunarii, Jianu-i scoate un ochi cu iataganul temutului Pazvante, de unde acesta se alege cu porecla de Pazvante Chiorul. Grav ranit de Jianu, el este salvat in ultima instanta de garda sa personala. Supararea peste masura a Jianului este retinuta in unele balade, celebre atat in Romania cat si in Serbia si Bulgaria. Conform versurilor, Jianu ar fi strigat : “Cu mana asta ti-am scos un ochi, tot cu mana asta te omor, caine de pagan!”

Marele nostru haiduc nu se opreste, si alaturi de cetele de panduri olteni continua sa treaca Dunarea.

Epilogul la: Descopera.Ro

Ilustratie: The One And Only Paul Hitter

(*) Stambul sau Moscova, centrele intre care se imparte Marea Neagra

Virgulele din paranteza istoriei Romaniei: Basescu si ungro-hagii lui

Din ce mai saracul Seby Lazaroiu, consilier al dlor Bondrea, Gusa si Basescu – in cazul lui “neonorific”, spre deosebire de tanácsadója-ul lui Ponta, Gyury Frunda – s-a gandit ca e cazul sa mai arunce cate o petarda feisbucista in ochii “gaozarilor” sefului sau, recte a ziaricilor. Surprize-surprize, insa! Andreea Marin i-a luat fata, tot pe feisbuc: divorteaza! Ghinion in tabara feisbucistilor prezidentiali. Dar spre amuzamentul general merita amintite si diatribele Lazariciului de la Cotroceni: Cica  ratatouille-ul boc-cist Adriean Papahagi si arici-retribuiciul “falca de aradean” Mihai Razvan Ungureanu (de ce l-o fi uitat pe “codita de tismanean” Mihaita “Horia” Neamtu?) ar fi “doua virgule” in politica ungureasca, pardon, romaneasca. Citez din putul consilierului bondrean, gusean si basean:

“ DOUA VIRGULE IN POLITICA ROMANEASCA

MRU promovat Ministru de Externe, sef SIE, premier. De Traian Basescu.

Papahagi urcat pe scena de acelasi Traian Basescu in campania pentru referendumul de demitere din vara.

Observ cu amaraciune cum amandoi se fac ca nu il cunosc pe Traian Basescu, omul care i a promovat. Pentru unul e un model ce nu trebuie urmat, pentru celalalt e un fel de paria. Totusi ma incapatanez sa cred ca lipsa caracterului nu e o conditie sa ajungi mare in politica. Poate doar vreo virgula pe acolo…

In intunecimea mintii lui – probabil boala se transmite de mai sus, de unde se impute pestele, nu? – si-a zis ca “le-o trage” celor doua virgule. Dar bai Seby, cum se numeste unul care promoveaza “doua virgule”, dintre care pe una o visa “virgula prezidentiabila”? Bai, Seby, bai, scuza-ma ca te intreb asa direct (profit ca ne cunoastem): te-ai tampit de tot?

Pai nu era Mihai Razvanel Ungureanu cel mai mare pitic din lume al “Albei ca Zapada”, careia Pazvante Chioru’ ii maturase deja drumul spre Palatul de Clestar de la Cotroceni? Acum, ca poporul roman l-a redistribuit profund, de-a trebuit PDL-ul sa-l dea din mana in mana pana in fund la Parlament, s-a transformat intr-o virgula?

Reactia Lazaroiului pare sa fi survenit dupa ce Papahagiul a constat o realitate frusta dar negandita la timp de marele strateg Basescu cand (fara doua virgule) a sustinut cartiereste ARD-ul. Si anume ca la prezidentialele din 2014 nu poate merge vreunul dintre cei sprijiniti de Basescu din motivele care s-au vazut destul de clar la 9 decembrie: sunt compromisi de asocierea cu Basescu. Sincer, ma bucuram zilnic cand il vedeam pe “El Capitano” in campanie la televizor, in postura de “fata de la Vreme”, dandu-si cu tesla in cele doua virgule existentiale ale propriului Partid. Tot asa, Comandante!

Dar daca interventia lui Lazaroiu este ca sa-i avanseze pe cei doi de la virgule la doua puncte “disidente” ale basismului, in vederea detasarii si repropulsarii lor pe firmamentul prezidentialelor, atunci chiar ca e de comedie!

Revin: Daca Basescu a tras de doua virgule in sus, dintre care de una, dupa cum “il da in gat” Lazaroiu, pana la nivele astea – MAE, SIE, Presedintie! –  desi i s-a spus ca greseste, in repetate randuri, ce poate fi el, altceva, decat o paranteza a istoriei demente a Romaniei, de care ne va fi foarte greu si sa ne amintim?

Macar Berceanu a fost mai clar: MRU e “Forta Zero”. Deschid o paranteza cu mai multe virgule: (“Ce e Mihai Razvan Ungureanu ca sa ne referim in primul rand la el? Pana una-alta, mie nu mi se pare ca e mai nimic, din pacate… Ideea ca iti faci nu stiu ce partidulet este o idee care, in 2012, este complet nelucrativa… Si uite ca a facut Forta nu-stiu-care, care… Zero!”).

Si-atunci ne intoarcem la problema. Cum e cel care promoveaza o “Forta Zero”? Forta Minus!? :)

Si un PS de la Politica ta cu Elena Udrea: ”Ea: “Cum să te gândeşti la candidatul la prezidenţiale când tu nu ai partidul cu care să-l susţii. Să nu punem carul înaintea boilor’.  Madam, dar inaintea vitei de Kobe, se poate ?…”

Foto: https://basarica.wordpress.com/

Cititi si: EDITORIAL: Cand presa moare. Drumul  resemnării

Romanii sunt vinovati ca ungurii sunt antisemiti. Parc in memoria aliatului lui Hitler, Horthy, responsabil de genocidul romanilor si de deportarea evreilor din Ardealul ocupat. Romania ar trebui boicoteze meciul cu Ungaria. MAE-xista?

„Horthy Miklos s-a urcat pe calul alb ca neaua și a înconjurat Sighetul maghiar.
În ochii săi sclipea bucuria căci picioarele calului său fac spume în sânge de român.”Poem maghiar

Zilele trecute FIFA a sanctionat federatia ungara de fotbal pentru antisemitismul suporterilor Ungariei. Cum? Prin decizia ca meciul Ungaria – Romania, care ar urma sa aiba loc pe 22 martie, sa se desfasoare fara spectatori. O intrebare fireasca, pe care nimeni n-a pus-o, este: Si noi ce vina avem? O decizie corecta era ca la meci sa fie interzisa doar prezenta extremistilor maghiari nu si a suporterilor romani. Mai mult decat atat, ungurii, dupa cum le este felul, au dat vina tot pe romani pentru hotararea FIFA.

Tot zilele acestea, in Ungaria, s-a consfintit oficial ca un parc din orasul Gyomro sa ramana cu denumirea “amiralului” Miklos Horthy, aliatul lui Hitler, responsabil de primul genocid etnic al celui de-al doilea razboi mondial – exterminarea romanilor din Transilvania prin asasinate in masa – cat si de deportarea evreilor din Ardealul ocupat spre lagarele naziste. Tot romanii or fi de vina si de data asta?

Mai concret, dupa cum relateaza NapocaNews, singurul portal de stiri din Romania care a fost interesat de acest subiect,  o parte din locuitorii orasului maghiar nu a reușit să oprească numirea unui parc după dictatorul fascist Miklos Horthy, după ce un referendum pe această temă a fost invalidat din cauza prezenţei insuficiente la vot: doar 18%! Iniţiative denumirii parcului in memoria aliatului lui Hitler a apartinut partidul de extrema-dreapta Jobbik, aliatul lui Viktor Orban, “mai mult ca prietenul” lui Traian Basescu, fostul presedinte al tuturor romanilor.

Castigul extremistilor maghiari – de notat ca, practic, locuitorii din Gyomro au adoptat metoda Basescu castigand referendumul prin neprezentare masiva la vot – a nascut reactii atat in presa ungara cat si in mediile occidentale, stirea fiind prezentata pe fluxul de abonati al agentiei internationale de presa AFP si in Daily Telegraph si France 24, ca sa dau doar cateva exemple. Nimeni din Romania n-a parut interesat de stire, desi si Mediafax si Agerpres – agentie publica! -, sunt abonate la AFP iar TVR si Radioul national ar trebui sa aiba datoria sa informeze romanii pe aceste teme.

Iar de la MAE, auzim o liniste mormantala. Parca ar fi ministru tot “j’acuzzi-istul” Baconschi, slujnicuta lui Basescu, “legatul” lui Orban, etc, etc, etc.

Ca sa inchei: Horthy Miklos – caruia ungurii i-au ridicat cu fast statui, cum ar fi bustul de la Csokako, unde au loc deja “pelerinaje” (vezi video mai jos) – este pentru romanii ceea ce este Hitler pentru evrei. Ma indoiesc ca statul Israel si echipa de fotbal “europeana” a Israelul ar alege sa joace “amical” cu echipa Germaniei dupa infiintarea unui parc si ridicarea unui bust al lui Hitler sub Angela Merkel asa cum face se face sub regimul Viktor Orban, care mai denumeste si strazi si piete publice cu numele dictatorului filo-nazist.

Romania, autoritatile romanesti, ar trebui sa boicoteze meciul cu infama Ungarie si sa ia atitudine pentru statuile si parcurile din “tara vecina si prietena” ce poarta numele unui criminal de romani.

Dar mai exista “autoritati romanesti”? Probabil ca nu, din moment ce busturile altor doi criminali anti-romani, Wass Albert si Nyiro Jozsef, troneaza in centrul orasului Odorheiu Secuiesc sub toate guvernarile posibile, de la PSD-UDMR la PDL-UDMR si USL, in timp ce toate statuile maresalului Ion Antonescu au fost demolate peste noapte, iar Viktor Ponta si l-a tras consilier pe Gyorgy Frunda, avocatul criminalul de razboi antisemit si antiroman Wass Albert, al ucigasilor bestiali ai maiorului Aurel Agache si al extremistul maghiar care l-a mutilat pe viata pe Mihai Cofar.

Iar despre tacerea lui Basescu la porcariile anti-Romania care se petrec in ograda celui cu care “are o relaţie şi în afara politicii”… Dumnezeu sa-l ierte!

Cititi si: 

Gyorgy Frunda, Victor Ponta si pactul secret dintre PSD si UDMR



Eugen Mihaescu despre scandalul Vadim Tudor: “Care PRM? Au rămas doar trei litere şi câţiva miliţieni.”


Eugen Mihaescu are un mesaj catre Vadim Tudor

Extrase dintr-un interviu realizat in exclusivitate de ZiuaNews cu fostul si viitorul europarlamentar Eugen Mihaescu:

ZiuaNews: Preşedintele PRM v-a acuzat că aţi fi „venit întotdeauna la gata şi a-ţi fi „ars gazul de pomană”. Cum îi răspundeţi?

Eugen Mihăescu: Nu am de gând să încep să îmi justific activitatea în Parlamentul României sau în cel european. Asocierea mea cu PRM-ul mi-a adus numai deservicii de imagine, partidul şi Vadim, în schimb, au avut numai beneficii. Mitocanul uită că fără mine nu ar fi existat grupul partidelor naţionaliste din Parlamentul European, dar nici nu-mi iartă că tot eu l-am desfiinţat când madam Mussolini a jignit România.

E adevărat ca nu am vrut să particip la penibilul circ pe care l-a facut Vadim când a fost evacuat din strada Zola. Dupa aceea, aşa-zisul partid — care a început să dispară când n-a mai intrat în Parlamentul României în 2008 — nici nu a mai avut unde să se adune. Deşi am fost discret, nu am vrut să plec pentru că am promis ca voi pleca “atunci când se va stinge lumina”. Prin acest scandal, Vadim îşi bate ultimul cui în sicriul politic. Va ramâne doar o curiozitate de bâlci care se exhibă în emisiunile gen tabloid ale televiziunilor. (…)

ZiuaNews: Ce căi de atac vă mai rămân dacă C.V. Tudor nu renunţă la varianta trimiterii în Parlamentul European a lui Dan Zamfirescu, atât în detrimentul dumneavoastră cât şi al celorlalţi supleanţi aflaţi înaintea sa pe listă?

Eugen Mihăescu: Numai atacul in justiţie. Nu vreau să dezvălui în acest moment ce am de gând să fac. (…)

ZiuaNews: Mai doriţi să rămâneţi în PRM după acest scandal?

Eugen Mihăescu: Care PRM? Au rămas doar trei litere şi câţiva miliţieni. În 2014 lista lui Vadim pentru Parlamentul European va arăta în felul urmator:

Locul I Corneliu Vadim Tudor

Locul II Lidia (fiica) Corneliu Vadim Tudor

Locul III Eugenia (fiica) Corneliu Vadim Tudor

Locul IV madam Corneliu Vadim Tudor (sau poate o sare şi pe asta, dar nu cred că mai poate)

Vadim nu mai are partid, va mai conduce un timp doar un clan.

Integral la ZiuaNews

Foto: Eugen Mihaescu

Pe cine a aparat Gyorgy Frunda, consilierul “onorific” al lui Victor Ponta: Criminalul de razboi antisemit si antiroman Wass Albert, ucigasii bestiali ai maiorului Aurel Agache, extremistul maghiar care l-a mutilat pe viata pe Mihai Cofar

 “Romania sa o lase mai moale cu statul national. Minciuna are picioare scurte. Daca reusesc sa sustin acea regiune in care maghiarii sunt majoritari, pentru ca aceasta regiune exista de mai multe secole, aceste regiuni au dobandit autonomia sub Mariei Tereza, iar numitorul comun al Uniunii Europene si cel al Imparatiei Mariei Tereza sunt regiunile, iar viitorul se bazeaza tocmai pe aceste regiuni” – Gyorgy Frunda, consilier “onorific” al premierului Viktor Ponta

Pe cine a aparat “onorificul” lui Ponta in cariera sa de avocat si senator UDMR:

Cazul criminalului de razboi Wass Albert

Din documentele pastrate in arhiva Muzeului Memorial al Holocaustului din Washington rezulta ca contele Albert Wass si tatal sau, Andrei, i-ar fi instigat in septembrie 1940 pe militarii unguri sa ucida patru persoane din satul Scutard, doi tarani romani si doua tinere evreice (24 si 18 ani), cadavrele fiind aruncate intr-o groapa comuna. Wass Albert s-a sinucis in februarie 1998. In 1998, urna funerara cu cenusa lui Wass a fost adusa in Romania si ingropata in parcul castelului Brancovenesc din judetul Mures, in dispretul romanilor si evreilor ucisi de el.
Cultul lui Wass Albert se manifesta public in Romania prin busturile sale amplasate in curtea scolii din Lunca Muresului, judetul Mures si in curtea bisericii romano-catolice din Reghin cat si in centrul orasului Odorheiu Secuiesc, alaturi de cel al lui Nyiro Jozsef, unde au fost instalate in ciuda faptului ca legislatia romaneasca nu permite cultul public al celor condamnati ca criminali de razboi. Ex-senatorul UDMR Gyorgy Frunda, actualul consilier al premireului Victor Ponta, este cel care a inaintat procurorului general al Romaniei in anul 2002 o cerere privind anularea sentintei prin care Wass Albert a fost condamnat in anul 1946 pentru crime de razboi comise in 1940, cand Ardealul a fost ocupat de trupele horthyste. Procesul a fost rejudecat si sentinta s-a mentinut: Albert Wass ramane criminal de razboi. Nu si pentru consilierul lui Victor Ponta, care ii publica cartile impreuna cu Marko Bela, la editura “Mentor” a fostului presedinte al UDMR.
Gyorgy Frunda a militat si pentru ca busturile lui Wass Albert sa fie mentinute pe soclu. Nu acelasi lucru s-a intamplat cu statuile maresalului Ion Antonescu, demolate peste noapte.

Cazul ucigasilor colonelului post-mortem Aurel Agache

Dionisie Aurel Agache, fiul colonelului post mortem Aurel Agache despre avocatul Gyorgy Frunda

Puţină lume nu a auzit de ex-senatorul UDMR GYÖRGY FRUNDA. Acest eminent om politic din România laureat al multor distincţii şi medalii printre care amintesc: “Senatorul Anului 1995” şi “Om Politic al Anului 1996” (acordat de revista VIP), având totodată şi o mulţime de funcţii politice atât în România cât şi la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei de la Strasbourg.

Implicarea senatorului UDMR György Frunda în cazul Agache a relevat adevărata faţă a acestuia, aceea de  mincinos şi de diversionist, de lipsit de bun-simţ şi diletant. Până ce am avut ocazia să-l văd în direct la lucru, eram şi eu convins ca toată lumea de faptul că este un om onest şi cinstit, un profesionist în meseria sa şi mai ales un justiţiar pentru care adevărul şi dreptatea sunt pe locul întâi. Mi-am dorit dintotdeauna ca el să fie cel care îi reprezintă pe cei 5 criminali în proces deoarece am crezut că astfel se va pune capăt propagandei mincinoase şi deşănţate căreia i-a căzut victimă tatăl meu din partea politrucilor locali ai UDMR-ului.

Activitatea avocatului-senator Frunda în perioada 2003-2007 îl plaseasă într-o stare de incompatibilitate ce va trebui analizată de Agenția Națională de Integritate. Iar dacă ANI și instanța de contencios administrativ vor constata starea de incompatibilitate a senatorului UDMR, acesta să răspundă pentru ilegalitatea comisă și să fie decăzut din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică.

Prestaţia acestui politician UDMR poate fi calificată ca fiind în contradicţie cu mentalităţile europene şi care s-a manifestat prin:

Integral la AGAGHE.RO

Cazul mutilatorului lui Mihai Cofar, Cseresznyés Pál

Cseresznyés Pál, “eroul” maghiar de la Targu Mures: “Picioarele calului lui Horthy fac spume în sânge de român”

Aparat personal de Gyorgy Frunda si gratiat la fel de personal de Emil Constantinescu,  “martirul” Cseresznyés Pál (surprins in foto de mai sus), mutilatorul romanului Mihai Cofar (foto jos) pe data 19 martie 1990 ramane la fel de sovin ca si atunci. Fiul colonelului post mortem Aurel Agache, ucis si mutilat salbatic de aceiasi “conlocuitori” in decembrie 1989,  prezinta pe blogul sau fata lui Cseresznyés Pál de azi, aceeasi ca si cea de ieri:

“Dacă îl întreabă un ungur, spune că  dacă s-ar repeta evenimentele la fel ar face şi ar lupta pentru cauza  naţiunii maghiare. Dacă îl întreabă un român spune că cere iertare  tuturor findcă a fost indus în eroare de conducătorii de atunci ai  maghiarimii şi românimii. În funcţie de partenerul de dialog, spune că  la puşcărie a fost bătut şi de unguri şi de români. Cert este că o parte  a maghiarimii l-a transformat într-un erou, i-a creat o carte chipurile  autobiografică, cei din „Miscarea Tinerilor din cele 64 de Comitate”  (HVIM) conduşi de extremistul Toroczkai László l-au ales preşedinte de  onoare. În momente în care trebuia atinsă coarda naţionalistă a cauzei  toţi politicienii maghiari s-au afişat cu el.
În realitate el este un mare nimeni, un  individ care a fost şi este folosit ca un material de manevră facil, un  om care într-un moment al existenţei sale a ales să se comporte ca un  animal şi acuma culege roadele anilor de puşcărie petrecuţi în  închisorile din România ca victimă a sistemului juridic românesc.
Dar acest “martir” este şi un mare artist  care delectează pe orice are urechi să audă şi cu vocea sa “baritonală”  declamând cu mult patos cu vocea gâtlejită de aburii alcoolului consumat  într-o cantitate mult prea mare, versuri şovin extremiste în care este  preamărit legendarul Horthy Miklós.
Cel puţin refrenul unei strofe este sugestiv:
A két szeme játszadozik örömébe’
Mert a lova lába habot ver az oláh vérbee.
„Horthy Miklos s-a urcat pe calul alb ca  neaua și a înconjurat Sighetul maghiar.
În ochii săi sclipea bucuria Căci picioarele calului său fac spume în sânge de român.”
Vezi cele doua video pe Viata ca o prada via Roncea Ro

Eugen Mihaescu vs Vadim Tudor: “I-as rupe sira spinarii, dar nu are!”

Un Comunicat care a stranit valuri: Eugen Mihaescu despre Corneliu Vadim Tudor: “I-as rupe sira spinarii, dar nu are!”

Testamentul catre tineri al luptatorului Constantin Iulian, anticomunist pana la moarte si dupa

Cuvânt înainte

 de Constantin Iulian

Când scriu rândurile de faţă mă aflu la vârsta de 80 de ani. Aceasta îmi îngăduie să privesc cu o mai largă înţelegereşi cu oarecare detaşare problemele vieţii şi viaţa în general. Nu doresc să dau lecţii şi nici să pretind că stăpânesc adevărul absolut. Dar, cât mi-a fost dat să aflu până la această vârstă, mă ajută la unele judecăţi de valoare.

Ascult şi mă minunez cum unii pretinşi analişti politici, formatori de opinie, încearcă să combată temelii de viaţă verificate timp de secole de un întreg popor. Şi mă refer aici la credinţa strămoşească şi dragostea de ţară, două repere fundamentale în viaţa unui om trăitor pe aceste meleaguri. „Liber cugetătorii” la care fac trimitere se întrec să arate că s-a murit inutil şi chiar prosteşte în războaiele pe care le-a dus poporul român de-a lungul istoriei sale, că apelul la credinţă a fost un mijloc de supunere a maselor şi că astăzi creştinismul este ceva depăşit, demodat şi chiar dăunător educaţiei tinerilor; în consecinţă, icoanele trebuie scoase din sălile de clasă. Şi câte alte asemenea aberaţii ajung expuse la posturi de televiziune, prin unele ziare şi reviste.

Mă întreb dacă oamenii care propagă astfel de idei sunt uneltele cuiva  sau sunt atât de săraci ca intelect încât nu pot să aprofundeze, să judece, să înţeleagănişte realităţi evidente. RĂUL în viaţa de toate zilele este o prezenţă care nu poate fi negată. În societate se petrec crime, tâlhării, siluiri, înşelătorii, mişelii, trădări şi tot felul de nelegiuiri care obligă pe cei cinstiţi să se apere, să se unească, să se organizeze şi să lupte împotriva răufăcătorilor. Acelaşi lucru se petrece şi la scară naţională. State mai mari sau mai mici încearcă să-şi însuşească avuţia unui stat mai slab, să-l domine dacă nu politic-administrativ, măcar economic sau cultural, cu alte cuvinte să-l subjuge. Definiţia agresorului a preocupat şi încă mai preocupă pe cei ce doresc o legislaţie internaţională care să arbitreze relaţiile şi conflictele dintre naţiunii. Deci RĂUL nu este o ficţiune, ci o crudă realitate în viaţa oamenilor şi a naţiunilor. În faţa lui să nu facem nimic? Să stăm cu mâinile încrucişate, să renunţăm la împotrivire? Aceasta este întrebarea de la care trebuie să pornească orice om de bună credinţă din orice colectivitate, indiferent de apartenenţa naţională.

Deci lupta în legitimă apărare este o necesitate vitală. Forţele binelui trebuie să se opună forţelor răului. Acestea reprezintă o lege de bază a omenirii şi care condiţionează progresul. Cel ce cade în această luptă de partea binelui este un erou fiindcă el s-a sacrificat pentru semenii care vor supravieţui lui.

Poate, „liber-cugetătorii” de azi ar trebui să-şi pună întrebarea de ce ţăranul român, când era înştiinţat că duşmanul a pătruns în ţară, lăsa plugul în brazdă, îşi îmbrăţişa părinţii, soţia şi copiişi pleca la luptă. El ştia, era convins în intimitatea sa, că dacă nu se duce să lupte, duşmanul îi va prăda averea, îi va pârjoli casa, îi va necinsti soţia, îi va lua şi duce fetele în cine ştie ce harem, iar el va deveni rob, nu va mai fi om liber. Jugul străin era mai greu de suportat decât lupta. Judecata aceasta de ţăran simplu era fără fisură. Nu încăpea în această judecată nici o fărâmă de îndoială, de şovăială, de eschivare. Mai mult, tatăl îşi lua şi feciorii apţi de luptă, cărora le insufla simţul datoriei faţă de neam, de moşie, de ţară. Cine este ticălosul care să spună că această judecată era greşită? Desigur, într-o societate sunt şi laşi, sunt şi şmecheri, sunt şi profitori care pe jertfele altora vor să-şi facă averi, să-şi aranjeze afaceri, dar în nici un caz aceştia nu trebuie să ajungă mentori, analişti, formatori de opinie. Această categorie a profitorilor imorali a fost şi trebuie să rămână o scursură a societăţii, otrepele care să aibă parte doar de oprobiul public.

Se poate pune întrebare de ce din creştinism poporul român şi-a făcut o temelie de viaţă. De ce dragostea de ţară s-a împletit cu credinţa creştină într-o formă atât de perfectă? De ce iubirea creştină aflată în centrul trăirii vieţii pe pământ s-a lipit atât de bine de sufletul românului?

(more…)

CNSAS-ul, intre turnatori si agenti. Prof Corneliu Turianu: Ce este “politia politica”? O clarificare necesara. LANSARE: Memoriilor luptatorului anticomunist Constantin Iulian se lanseaza azi, la ora 18.00, la Libraria Sophia din Bucuresti

Am descoperit pe blogul prof univ. dr. Corneliu Turianu, secretar al Colegiului CNSAS, o clarificare necesara privind notiunea de “politie politica” si cine poate “beneficia” sau nu de ea. Potrivit actualei Legi a CNSAS, multe personaje categorisite in argoul Securitatii drept “ciocofoniste” reusesc sa se strecoare sub falsa stacheta a CNSAS, impusa de sintagma de “politie politica”, primind certificate de “buna purtare” cu care se falesc pe la televizior si, mai ales, prin Parlament, presa si “sotzietatea tzivila”. In esenta, “bula” CNSAS suna cam asa: Cartaforescu, Pleseanu sau Luluiceanu, ca sa nu zicem un oarecare X, Y sau Z, au fost incadrati de Securitate la data de, au si dosar de urmarire informativa si dosar de retea, dar, dupa dezbateri aprinse, studiindu-se materialul probator avut la dispozitie si depozitiile impielitatilor, pardon!, impricinatilor (si uneori chiar si amenintarile unei case de avocatura care santajeaza pe fata sau pe ascuns profitand de diverse relatii mafiote “de partid si de stat”), neindeplinindu-se conditiile legale, “se” stabileste ca tovarasenii “nu au fost agenti ai Securitatii ca politie politica”. Pai sigur ca ei nu au avut cum sa fie asa ceva. Informatorii nu pot fi “agenti ai politiei politice”. Ei doar “ciocofenesc”. Reportofonul meu nu poate fi, saracul, agent al Politiei Presei. El doar “reportofeaza”. Asa si cu informatorii. Insa raman ceea ce sunt: vajnici turnatori ai Securitatii sau ai altor servicii secrete mai mult sau mai putin “prietene”. Profesorul Turianu ne lamureste in lectia de mai jos, preluata de portalul Ziaristi Online:

Prof Corneliu Turianu: Ce este “politia politica”? O clarificare necesara: Informatorii nu pot fi “agenti ai politiei politice”. Insa raman informatori ai Securitatii

CNSAS Pacepa Luchian Doicaru DIE

Pe de altă parte, încă de la alegerile trecute am constatat cu surprindere că Legea nr. 68/1992 nu cuprinde o interdicţie pentru persoanele cu antecedente penale de a candida. Aşa cum, de pildă, se prevede în Legea pentru organizarea judecătorească. De ce n-ar funcţiona o asemenea interdicţie şi în cazul parlamentarilor? Ar exista un minim de garanţie socială că persoana care aspiră la o demnitate publică se bucură de stima, consideraţia, respectul celor din jur şi care alcătuiesc laolaltă reputaţia (prestigiul) unui om”.

Cititi si:

Se intampla in Romania. Angajatii unui Institut de Cercetare din Ploiesti nu isi primesc salariile de doi ani. Un Apel disperat pe adresa autoritatilor “statului roman”

Institut Petrol Ploiesti blocat de ANAF

Desi au trecut  6 luni de la numirea unui reprezentant legal, respectiv a Directorului General, activitatea  nu s-a deblocat in nici un fel, cei responsabili nu au luat nici o masura  de remediere a situatiei, Consiliul de Administratie nu a fost convocat niciodata, deoarece  nu au fost nominalizati  membrii acestuia nici pana astazi, avand in vedere situatia in care se afla acest institut national!

Lansarea memoriilor luptatorului anticomunist Constantin Iulian, azi, ora 18.00, la Libraria Sophia din Bucuresti

Afis Lansare MEMORII CONSTANTIN IULIAN via Ziaristi Online

EDITURA SANZIANA si FUNDATIA ION GAVRILA OGORANU va invita la lansarea volumului memorialistic al regretatului luptator anticomunist CONSTANTIN IULIAN – “DIN LAGARUL ROMANIA EVADEAZA MORTII”, marti, 8.01.2013, orele 18,oo, la LIBRARIA SOPHIA din Bucuresti, str. Bibescu Voda nr. 19 (langa Piata Unirii, Facultatea de Teologie, la poalele Dealului Patriarhiei).

Jurnalul lui Sergiu Nicolaescu din noptile lungi ale lui decembrie ’89: “Consideratii cu referire la fenomenul terorist”. Misterul teroristilor a plecat pe acelasi horn: Crematoriul Cenusa


Portalul Ziaristi Online propune in cazul disparutului Sergiu Nicolaescu, unul dintre vectorii principali ai evenimentelor din decembrie 1989, intoarcerea la documente si marturii. In acest sens, prezentam concluziile facute de Sergiu Nicoleascu in finalul lucrarii sale “Mamaliga” a explodat, publicata in 2010 de “Institutul Revolutiei Romane din Decembrie 1989”, ultima carte de acest gen a regizorului, dintr-o serie care a cuprins “Revolutia.  Inceputul adevarului” (1995), “Un senator acuza” (1996),  “Cartea revolutiei romane decembrie ’89” (1999), “Recviem pentru adevar” (1999),  “Lupta pentru putere. Decembrie ’89” (2005), “Destin si film. Destainurile unui  cineast” (2009). Nu lipsesc marturiile personale ale regizorului, despre cum s-a tras asupra casei sale, un fel de Raport-Jurnal scurt al noptilor de “22 spre 23, 23 spre 24, 24 spre 25 decembrie ’89”.

Fostul presedinte al Comisiilor Senatoriale pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989 si participant activ la operatiunile din decembrie 1989 nu a reusit, din pacate, dupa ani de audieri si investigatii, sa ne edifice asupra naturii teroristilor. Au ramas insa mii de marturii, – inclusiv despre zecile de necunoscuti incinerati in decembrie 1989 la Crematoriul Cenusa – pe care le-a sintetizat in aceasta lucrare, lansata cu participarea lui Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Cazimir Ionescu si Dan Berindei (foto aici si aici), in martie 2011. “România  este în momentul de  faţă o mare dezamăgire”, spunea Sergiu Nicolaescu la manifestarea de la libraria Sadoveanu. “Acest lucru a influenţat această  ultimă carte pe care am scos-o în  care, fără doar şi poate, reuşesc să  transmit cititorului această  cumplită stare prin care trecem în  momentul de faţă. Nu seamănă nimic  din Revoluţia din 1989 cu nimic din  ceea ce a urmat, care a fost o luptă  pentru putere şi nimic din ce este  normal’, a afirmat regizorul.

“Cine au fost teroriştii? Cine a tras în noi? Unde sunt asasinii? Asupra acestor întrebări, deocamdată fără un răspuns clar, se opreşte în rândurile ce urmează Sergiu Nicolaescu, unul dintre liderii revoluţiei române din Decembrie 1989”, scrie IRRD in preambulul fragmentelor pe care le publicam mai jos, insotite de “opiniile unor martori privind existenţa teroriştilor”, dintre care spicuim declaratiile unor tartori ai evenimentelor, Dumitru Mazilu si Silviu Brucan, amandoi invinovatind Armata si Securitatea. No comment.

Dumitru Mazilu:

„(…) La ora 2 noaptea, un comando a pătruns în sediu. Mai mulţi tineri au fost împuşcaţi între ochi pe întuneric. A. Ei erau cei ce apărau cu fanatism pe cei doi (Nicolae şi Elena Ceauşescu). B. Ei erau străini, închişi la culoare, vorbeau, dar nu prea bine româneşte. C. Ei erau cei care au ucis tineri militari şi civili pe întuneric”.

La întrebarea „Cine a tras: Armata sau Securitatea?” Dumitru Mazilu a declarat: „(…) şi Armata şi Securitatea. Securitatea mai ales după 22.12.1989. De aici concluzia că s-a tras şi din case conspirative şi de întâlniri”.

Silviu Brucan motivează că nu s-a tras în CC, deoarece toţi conducătorii Securităţii erau acolo (in realitatea focul a inceput la scurt timp dupa ce Ion Iliescu si Sergiu Nicoleascu s-au retras de la balconul CC, unde prezentasera “prioritatilor revolutiei” – nota red.):

„(…) Unităţile Securităţii aveau armată de gherilă urbană (…) iar în legătură cu eliberarea celor arestaţi (…) A fost un ordin superior ca toţi să fie eliberaţi(…) Erau 20 ofiţeri arabi la Urgenţă, unul rănit şi unul mort. A venit un avion libian cu ajutoare şi la întoarcere au fost luaţi toţi aceştia, inclusiv mortul şi rănitul. Sigur, acum e mai greu de dovedit (…)”.

Are cuvantul Sergiu Nicolaescu:

Cateva consideratii de generalitate cu referire la fenomenul terorist

Nota red: Imagini filmate cu acest “terorist arab” apar in documentarul francez din baza articolului, impanat cu declaraii despre teroristi ale lui Virgil Magureanu, Petre Roman si Ion Iliescu

Notiunea de “terorist” a fost folosita la noi dupa 22.12.1989, ora 18.30. In reprezentarile populatiei, teroristii au fost cei care au actionat cu armament de toate categoriile asupra populatiei si dispozitivelor militare, ucigand, ranind, distrugand instalatii industriale sau de alta natura, cai de comunicatii, institutii etc. Ne punem intrebarea: in ce sens si in sprijinul cui au actionat? La aceasta intrebare pot fi date multe raspunsuri, unul fiind cel de a-l sprijini pe Nicolae Ceausescu si dictatura comunista.

Din raspunsurile pe care Nicolae Ceausescu le-a dat la proces, se pare ca acesta “nu stia despre existenta lor”, motivand ca este vorba de “populatia inarmata ce duce actiuni de lupta impotriva celor ce savarsisera lovitura de stat”. Este foarte adevarat ca o parte din populatia civila era inarmata. Ca sa actioneze in sprijinul noii puteri era un nonsens, intrucat noua putere beneficia de sprijinul evident si declarat al Armatei si al celorlalte institutii. Constituirea Consiliului Frontului Salvarii Nationale si a noilor structuri nu era contestata si beneficia de adeziunea intregii populatii.

Cele mai multe pierderi de vieti omenesti au aparut pe fondul lipsei de cooperare intre diferite categorii de forte si care, in anumite situatii, s-au suspectat reciproc, considerandu-se adversari. Este evident ca asemenea incidente s-au produs in randul Armatei, MI, GP si cu atat mai mult era posibil sa apara incidente in randul populatiei civile care a actionat independent, individual sau pe grupuri. Dificultatea principala consta in identificarea inamicului care, dupa parerea noastra, este cheia incidentelor in contextul evenimentelor din decembrie 1989. Au fost cazuri cand unii indivizi, in baza unor reprezentari proprii, chiar apartinand MApN sau altor institutii, au deschis foc asupra unor cetateni considerati de catre acestia suspecti. In replica, cei atacati au ripostat cu foc. Ca atare, fiecare dintre ei a considerat ca s-a actionat terorist. Convingerile lor pareau clare si de nezdruncinat, desi ambele parti isi propuneau acelasi scop: apararea Revolutiei anticeausiste si anticomuniste.

Aceasta teorie a fost imbratisata de un colonel de la Procuratura care dezvolta intr-un raport faptele, facand o intreaga teza ca “poporul roman in acele zile era bolnav sau cel putin idiot”, desi circumstanta privind decesul sau ranirea unora a fost in unele cazuri clarificata. Totusi sunt destule persoane a caror moarte nu se justifica. Din declaratiile martorilor rezulta ca posesorii de armament au executat foc asupra unor indivizi ce actionau suspect. Adaugam si existenta unor persoane neidentificate care au executat foc asupra diferitelor institutii sau asupra unor dispozitive de aparare. Acest lucru este cunoscut si din documentele de cercetare efectuate de Procuratura Militara in diferite zone ale orasului. Cele mai multe decese si raniri prin arme de foc s-au produs in special in orase, dup. 22.12.1989, cand s-a distribuit populatiei armament, fara insa a fi incadrate intr-un sistem organizatoric de subordonare militara. Acolo unde nu s-a distribuit armament populatiei civile, numarul mortilor si ranitilor a fost foarte redus. In baza unei analize, s-a constatat ca cel mai mare consum de munitie s-a inregistrat in municipiul Bucuresti si in Brasov.

Imi aduc aminte despre ce s-a intamplat cu casa mea, situata langa curtea TVR, respectiv pe str. Zambaccian nr. 21, col. cu str. Emile Zola, ciuruita dinspre nord (TVR) si nord-est. Daca persoanele care au tras dinspre Televiziune erau justificate, intrucat in noptile de 22 spre 23, 23 spre 24, 24 spre 25 decembrie ’89 cca 6-7 indivizi (veniti pe str. E. Zola din sediul Securitatii ce se afla vis-a-vis de ambasada Germaniei de pe str. Atena) trageau, la randul lor, spre Televiziune, omorand oameni, atunci cum se justifica focurile de arma trase dupa 25 decembrie ’89 dinspre nord-est, mai exact focuri trase dintr-o casa de pe o strada din apropiere in care erau soldati si ofiteri ai Armatei romane? De ce zeci de impuscaturi la ferestrele mele?

La un moment dat, venit acasa sa ma schimb, am intrat in birou (directia sud) si “m-au primit” cateva focuri de arma patrunse prin geam, desi rulourile erau lasate. M-am deplasat  in baie sa observ de unde se trage. Si aici erau rulourile trase (fereastra spre nord-est). Eram lipit de chiuveta, cand un foc de arma patrunde prin geam si loveste oglinda in care eu ma proiectam. Tinta lovita, dar era in oglinda. Acum, dupa 21 de ani, repar casa si revazand materialul scris imi aduc aminte de acele momente. Trebuie mentionat ca in amplificarea fenomenului terorist, un rol deosebit l-au avut zvonurile care alimentau aceasta psihoz. In randul populatiei, dar si in randul militarilor inarmati si fara experienta. Unii dintre ei veneau direct din agricultura.

Pentru mine, existenta teroristilor este certa, erau putini ca numar si actionau cu profesionalism, provocand deschiderea focului de catre aparatori. Folosind intunericul, schimbandu-si cu abilitate locurile de dispunere, lasau impresia aparatorilor ca sunt multi, ca teritoriul din afara dispozitivelor de aparare le apartinea in exclusivitate si ca aveau largi posibilitati de foc si manevra. In actiunile lor urmareau in special declansarea actiunilor de foc, neurmarind cu precadere producerea de victime, ci doar episodic, pentru a da certitudine aparatorilor ca sunt o forta deosebita si ca posibilitatile lor tehnice sunt mult superioare. Acest “inamic” invizibil care a tinut zile si nopti intregi sub teroare institutiile si populatia din diferite zone ale tarii a urmarit realizarea in principal a unor scopuri proprii care, datorita interventiilor hotarate ale maselor de cetateni si ale armatei, au putut fi dejucate. Teroristii nu au fost multi, dar destui pentru a provoca varsarea de sange ce a urmat.

Terorism, realitate sau minciună?

Continuarea poate fi descarcata de la Ziaristi Online

Documentar francez: Virgil Magureanu sustine ca USLA a antrenat terorist arabi

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova