Sunt de acord cu Basescu ca la Cotroceni este o paiata si la Palatul Victoria un plagiator. Si cu afirmatia privind clica de tradatori. Dar m-am saturat de dubla masura. Plagiatori si paiate sunt destule si in jurul lui. Ca sa nu mai vorbim de tradatori. Chestia cu “golanii din presa” care ataca “oamenii muncii intelectuale de la orase si sate” ma face sa privesc de-acum mult mai circumspect toate declaratiile presedintelui-suspendat. Si sa pun serios “sub semnul intrebarii” “dezvaluirile” coloneilor sai. Stiu ca in procesul de victimizare, pe langa mogulii cei rai si golanii cere biciuiesc intelectualii in piata publica, inevitabil trebuie sa apara, cand se “incinge” treaba, si rusii, pe post de sperietoare nationala. Dar nici pe-asta n-o mai cred. De ce? Pai din foarte multe motive, care tin de cumetriile politico-mafiote de care nu este strain deloc regimul ungro-pedelisto-gedesist. Un alt principalul motiv ar fi ca toata economia importanta a tarii este, oricum, in mainile lor. Iar altele sunt explicate mai jos. Sa citim in continuare.
Din pacate pentru tara, Traian Basescu nu reuseste sa inteleaga, nici acum, ca mizele unor batalii politice – chiar si demiterea unui presedinte sau chiar si iesirea Romaniei din UE – sunt infime pe langa cele ale apararii culturii nationale sub indiferent ce regim, totalitar sau democratic, cum se pretinde cel de acum. Repet ceea ce i-am scris in Sfarsitul erei Basescu. Cine l-a ingropat, ce il poate invia: “Ce n-a indraznit nici macar o “carpa kaghebista” ca Iliescu sau un “invins al sistemului” ca Constantinescu – sa atace filonul national prin otravire, zagaduire si secare -, s-a petrecut, iata, din nefericire, sub presedintele-luptator Basescu, un aparator al cauzei romanesti in Basarabia, cum n-au fost ambii sai predecesori la un loc. Averea tarii se mai poate reface, societatea se mai poate curata, chiar si singura, dar cine si in cati ani va putea repara multiplele fracturi provocate coloanei vertebrale a natiunii, identitatea nationala, si gaurile lasate in cultura romana de sobolanii ICR?”
Nu stiu ce sau daca a inteles ceva presedintele-suspendat din ce am vrut sa spun dar ma intreb de ce, daca “apara poporul si nu scaunul” nu a reactionat deloc cand, la sezatoarea de la GDS, filozofeanu’ Liiceanu a catalogat romanii, ca si prepusul sau Patapievici, drept un neam de imbecili. Iata ce i-a spus Liiceanu lui Basescu: “Suntem prizonieri ai unui clase politice (…) Poporul cade în groapă prin inconştienţa lui, noi cădem în groapă pe conştienţa noastră”. Definitie “Inconstient”: “Care nu are o atitudine conștientă față de realitatea înconjurătoare; fără minte, fără judecată”. Adica, intelegeti, “noi”, ghedesistii, vorba lui Brucan – fondatorul Grupului, alaturi de Soros si Iliescu-KGB -, suntem singurii care gandim in tara asta. Iar poporul cel tampit ne trage si pe noi in groapa. Desigur, a uitat sa specifice ca ei, GDS-istii, sapa la groapa acestui popor de 22 de ani.
Dar sa revin la povestea din titlu: Basescu victima presei. Hai sa cantarim cum sta afacerea asta. Cum? Cel mai simplu: comparand presa care conteaza in aceasta batalie (scrisa, online si TV) si mogulii pro Basescu (dintr-un motiv sau altul – de exemplu, lui Patriciu ii tatie curul ca intra-n puscarie 20 de ani) cu presa si mogulii anti Basescu. Plus cei si pro si contra, oarecum neutri. Ca sa ne lamurim. Cum stiu ca cei care citesc acest blog sunt oameni informati, de la CIA la STS, sunt convins ca vor sti sa puna in balanta si serviciile secrete care manevreaza armele media de mai jos. Restul cititorilor, la fel de inteligenti, pot sa le intuiasca. Iata ce-mi iese mie (daca gresesc, astept sa fiu corectat):
Presa si mogulii pro-Basescu:
Realitatea TV – Vintu-Schwartzenberg
B1 TV si Evenimentul Zilei – Paunescu-Silberstein (unde evolueaza cu dezinvoltura pe langa col. Turcescu si pol. Gusa, ca sa nu mai vorbim de Tismaneanu si ai lui)
Adevarul si Dilema Veche – Patriciu, Plesu si rusii
Romania libera – Adamescu si nemtii
Curentul – Mihai Iacob si moldovenii 🙂
Hotnews/Contributors, Revista “22” – Soros, GDS si compania KGB
UPDATE: Un cititor imi atrage atentia ca am uitat de Nasul TV
Pro si contra / neutri
Radio Romania si TVR- poporul “inconstient”
RTV – Sebastian Ghita (mai mult contra dar si pro, vezi prestatia Sorinei Matei)
Trustul Media Pro – Lauder si Sarbu cu tot cu CTP
Trustul Ringier – Ringier
Ziare.com (si pro si contra)
Presa si mogulii anti-Basescu:
Jurnalul National si Antenele – Voiculescu
Cotidianul lui Nistorescu
Deci, victima cui? Care moguli? Aia rai sau aia buni?
“Eu nu cred că revoltele din acest ianuarie agitat sunt revolte anti-sistem, cum începe să circule un fel de cuvânt de ordine. Sunt revolte evident împotriva Puterii, considerată vinovată de diverse rele, între care pe primul loc se află scăderea nivelului de trai. Din acest punct de vedere ne inscriem in normalitate. (…)
Personal, sunt foarte de acord şi cu demisia lui Traian Băsescu, şi cu alegerile anticipate. Am tot spus-o de un an şi jumătate, şi doar reaua-credinţă poate împiedica pe cineva să recunoască asta: Traian Băsescu şi-a epuizat, în primii trei-patru ani ai primului său mandat, capitalul de încredere şi popularitate, iar al doilea mandat l-a surprins fără idei şi proiecte noi, depăşit de situaţie din punct de vedere politic. Am spus-o şi o repet: Băsescu este un om al trecutului. Nu el e problema României de azi”
“Epoca Băsescu mi se pare terminată, cu bunele şi relele ei. Ca şi Emil Constantinescu, actualul preşedinte e azi un prizonier neputincios al sistemului politic românesc, corupt şi nenorocit.”
Mircea Cartarescu in Observatorul cultural via Adevarul
Iliescu in 1990: Golanii din Piata Universitatii au incercat sa dea o lovitura de stat fascista Basescu in 2012: Golanii din presa (si politica) au dat o lovitura de stat fascista/comunista (Aici “negrisorul” Tismaneanu a cam zbarcit discursul lui Basescu. Nu se poate hotari nici el. Probabil, pana la urma o sa-i spuna o lovitura de stat “national-comunista” pentru impunerea “restauratiei” si “nationalismului” care o sa duca biata noastra tarisoara la “izolarea” de Europa. Sau: Nu vedeti cate nenorociri se intampla?! Iranul terorist ataca Bulgaria, Romania si Israelul la Marea Neagra! Numai unul singur poate sa ne mai salveze, unul dintre noi, pentru noi: Ion Iliescu, pardon, Traian Basescu! Ieftin rau. Chiar ma intreb daca nu cumva tot Tismaneanu, co-autorul volumului “Marele soc” cu “tata Ilici”, lansat impreuna cu dreptaciul Cristian Preda, ii facea si tartorului kaghebist discursurile… Sa inteleg ca va chema minerii pe 29 iulie? )
O sa revin, azi, asupra acestui subiect. Cu enorm dezgust. Pana atunci, sa ne amintim:
Cotidianul prezinta astazi, lapidar, “Două găuri în cur made in Romania – Ce fel de artă a dus ICR la Bienala de la Veneţia?” cu textul “Cam AŞA vede Horia-Roman Patapievici cultura română!” ilustrat cu fotografiile de mai jos. Nu imi propun sa intram neaparat in putul gandirii lui Patapievici, reliefat atat de bine de productiile porno care au reprezentat Romania la Venetia in 2011, din banii pensiilor si alocatiilor taiate romanilor in numele crizei (in numele aceleiasi crize, conform Raportului Curtii de Conturi, angajatii lui Patapievici nu au avut salariile reduse cu 25%, ba chiar dimpotriva). Insa o minima informare este necesara. De exemplu, cine este artistul care a reusit sa patrunda strafundurile gandirii patapieviciene atat de profund incat a fost recompensat cu sponsorizarea de catre ICR, MAE si Ministerul Culturii, pentru a portretiza “arta romaneasca” la cea de-a 54 editie a Expozitiei Internationale de Arta de la Venetia. De fapt e vorba de mai multi “artisti”: exhibitionistul Ion Grigorescu si inca doua artizte, o romanca si o slovaca (!), pe numele lor de scena Anetta Mona Chişa & Lucia Tkáčová care s-au autodefinit, chiar la Bienala in cauza, intr-un mod original, prin graffiti pe perete, drept “o comunista si o socialista feminista”. Inainte de a intra in detalii va propun mai intai sa admiram partea centrala a artei lor, o “video-instalatie” care ar putea sa se intituleze, cred eu, “Explorand adancurile profesorului universitar doctor in fiziosofie si impostorologie Horia Roman Patapievici”:
Dupa cum vedeti, expozitia din Pavilionul Romaniei aflat in Giardini di Castello – Venezia, deschisa cat se poate de larg publicului, timp de sase luni (4 iunie – 27 noiembrie 2011), nu a dus lipsa de sponsori – inclusiv Loteria Nationala (!), aflata azi in prag de insolventa – iar organizatorii au fost chiar atat de disputatele si aparatele “institutii ale statului”, respectiv: Ministerul Culturii si Patrimoniului National, Ministerul Afacerilor Externe si Institutul Cultural Roman, aflat sub “Inaltul Patronaj al Presedintelui Romaniei, domnul Traian Basescu”.
UPDATE: Cotidianul prezinta si Bugetul Proiectului: “1. Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional va asigura finanţarea expoziţiei din Pavilionul Naţional din Giardini di Castello. Se va lua ca reper suma de 600.000 lei alocată în anul 2009 proiectului ce a reprezentat ţara noastră la cea de-a 53-a ediţie a Bienalei de Artă de la Veneţia, cu menţiunea că această suma poate fi diminuată sau majorată în funcţie de bugetul alocat Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional pentru anul 2011.
(2) Institutul Cultural Român va asigura finanţarea expoziţiei din Noua Galerie a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia, în sumă maximă de 140.000 lei.
(3) Institutul Cultural Român (prin Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia) va asigura, din bugetul propriu, finanţarea tipăririi catalogului participării României la cea de-a 54-a ediţie a Bienalei de Artă de la Veneţia, sub forma unui număr special al publicaţiei Quaderni della Casa Romena di Venezia.”
Cam cate pensii si alocatii taiate ar insemna asta?
Ca sa n-o mai lungesc, la dictionar zice asa despre “magnificul” Ion Grigorescu, care a prezentat in cadrul Bienalei si lucrarea de mai jos, de un metru pe trei, cu el preumblandu-se in sula goala prin propriu-i atelier: EXHIBIȚIONÍSM s. n. 1. Mania, înclinarea de a face exhibiții. 2. (Med.) Perversiune sexuală constând din expunerea în public a organelor genitale. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. exhibitionnisme.
Iar pentru cele doua “comuniste si socialiste feministe” transbordate la Venetia de “dreptaciul” Patapievici, avem alte “opere”, mai “sexy-mother-fucker”, pe care le prezint sub sulele “personajului iconic al artei conceptuale si de ‘performance’ din Romania”, dupa cum este prezentat de ICR. Ce e cu Ion Grigorescu (foto dreapta) aflam dintr-un material publicat sub semnatura lui Adrian Guţă de “Centrul Soros pentru artă contemporană“: “Toate manifestările de tip performance ale lui Ion Grigorescu din perioada comunistă vădesc frustrări, încorsetări ale artistului date numai şi numai de sistem. Se explimă contra sistemului, îşi foloseşte propriul corp pentru acţiunile artistice – demers reprobabil în acea perioadă. Însă, pentru acel public restrâns, de apropiaţi, Ion Grigorescu vrea să se alinieze mijloacelor de exprimare mondiale, vrea să devină contemporan contemporanilor săi de pe alte meleaguri”.
Doua vorbe despre ce face Patapievici si agentura lui de la ICR: proiectul Retelei din care face parte tinteste destructurarea identitara a natiunii si este parte a ansamblului de masuri anti-umane conceput de Scoala de la Frankfurt, atat de laudata de neo-kominternistul Vladimir Tismaneanu. Conform unui ideolog al Scolii care a inventat “corectitudinea politica”, comunistul trotkist Walter Bendix Schönflies Benjamin, pentru distrugerea occidentului este necesara eliminarea bucuriei si a frumosului din arta. Scopul artei este sa exprime pesimismul pentru ca “a organiza pesimismul nu inseamna altceva decat a expulza metafora moralitatii din politica”, se arata intr-un studiu asupra subiectului, din 1993, intitulat “The Evil Philsophy Behind Political Correctness”.
Inainte de a va lasa sa va delectati cu alte “opere” ale artistelor “comunisto-socialiste-feministe” selectate de ICR sa reprezinte Romania la Venetia (foto dreapta), e bine sa stiti ca a avut loc si un concurs, desfasurat sub egida ICR, MAE si MCPN, cu “curatori” si “comisari”. Comisari culturali, desigur. Juriul a fost format din urmatorii: Marius BABIAS – membru, Fabio CAVALLUCCI – membru, Alexandru DAMIAN, vicecomisar – membru, Erwin KESSLER – membru, Monica MORARIU, comisar – preşedinte, Alexandru PATATICS – membru, Oana TĂNASE – membru. Din cei 23 de participanti Juriul a desemnat drept câștigătoar pentru Pavilionul României din Giardini di Castello proiectul Performing Historycare ii are ca autori pe: Ion Grigorescu, Anetta Mona Chisa, Lucia Tkacova; curatori: Maria Rus Bojan, Ami Barak, Bogdan Ghiu. Motivaţie: “Proiectul cu titlul Performing History (site-ul proiectului si manifestarii aici), punctat favorabil de majoritatea membrilor juriului a fost apreciat ca fiind cea mai convingătoare propunere pentru spaţiul expoziţional din Pavilionul României din Giardini di Castello în contextul Bienalei, atât prin tematica propusă cât şi prin reprezentativitatea artiştilor. Experienţa curatorilor, colaborările pe care echipa intenţionează să le stabilească, laolaltă cu strategia de promovare a proiectului garantează reuşita acestui demers.”
De adaugat ca la vernisaj, tinerele noastre revolutionare care declara ca traiesc si lucreaza impreuna din anul 2000, amorezate de “cultura gay”, s-au gandit sa-si infrumuseteze arta cu un mesaj transcris cu spray rosu pe peretii pavilionului Romaniei, dupa cum se povesteste pe Modernism.ro. De amintit si un Studiu IRES despre Romania la Bienala de la Venetia (PDF), unde, la capitolul SENTIMENTE ASOCIATE EXPERIENȚEI VIZITĂRII PAVILIONULUI ROMÂNIEI, respondenţi au indicat curiozitatea (16%) si cu câte 6% fiecare dintre urmatoarele: sentimente de şoc, uimire, surpriză; confuzie, sentimente amestecate; furie; dar şi sentimentul că expoziţia este bună și originală (15%). Printre sentimentele generate de experiența vizitării pavilionului se mai numără: dezgustul (3%), neînţelegerea lucrărilor (2%), empatia (2%), emoţionalitatea (1%), dezamăgirea (1%), senzaţii negative (5%), etc.
Acum, iata cateva din creatiile de “video-art” ale celor doua Cheeky-Freaky Girls atat de apreciate de “curatorii” si “comisarii” lui Patapievici-ICR (Institutul Comunist din Romania). Atentie, imagini nerecomandate minorilor (mi-e teama ca si Facebook-ul m-ar da in urmarire internationala pentru ele 🙂 UPDATE: Chiar asa s-a intamplat: Facebook a interzis “arta” ICR. Vedeti in baza textului):
Mai multe porno-sado-maso reprezentari sataniste pe site-ul “artizdei” si aici: https://autoreprezentari.blogspot.ro/2011/02/anetta-mona-chisa-n-1975.html. De amintit ca artizda noastra a mai porcait Romania, “gratie” aceluiasi ICR, cand a impanzit Bucurestiul cu imaginile filmului “artistico-revolutionar” titrat foarte sensibil, asa cam ca putul lui Patapievici (putul gandirii, evident), “What the fuck are you staring at!?”. Adica, pe romaneste, “La ce p… mea te holbezi?”, “video-protest” prezentat laudativ in Romania libera de domnul Stefan Iancu. Daca aveti stomacul tare priviti-l aici, pe site-ul sponsorizat de ICR. Unul din proiectele porno-artistice al artizdelor ICR este prezentat de SalonuldeProiecte astfel: “Artistele analizeaza aici si felul in care se moduleaza un mesaj prin transferul lui dintr-un sistem de comunicare (sau dintr-un tip de limbaj) in altul, ce se pierde si ce se pastreaza – daca se mai pastreaza ceva. Intr-un mod similar, alfabetul morse e transpus in „interactiunea” sexuala dintre un barbat si o femeie in filmul A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z (2011)” (foto cu morsa care baga morse mai mici, prima din seria de mai sus).
Simpatic, chiar la Bienala de la Venetia, artizdele ICR admit public, prin “arta” lor, scrisa chiar la intrarea in Pavilionul Romaniei, ca vreo doua dintre motivele pentru care s-au aflat acolo pe banii prostilor de romani este “to score” (in argou “sa marcheze” dar si cu intelesul de “sa si-o traga”) si “to pussify the Bienalle” (expresie derivata de la “pussy”, in argou “pasarica”, daca vreti):
Coaliția Sectorului Cultural Independent a realizat in urma cu un an un chestionar, in randul a 25 de ONG-uri care au colaborat cu ICR, in vederea imbunatatirii Programului Cantemir, lansat în 2006 ca un program de co-finanțare al Institutului Cultural Român, “dedicat proiectelor culturale desfășurate în străinătate”. Majoritatea celor care au raspuns chestionarului a sustinut ca nu va mai colabora cu ICR-ul, din motive ce merg de la calificarea relatiei cu Institutul condus de HR Patapievici drept “infioratoare” pana la afirmatia ca “ICR mi se pare una dintre cele mai corupte institutii din Romania!”. 56% dintre cei chestionati au declarat ca nu vor mai colabora cu ICR-ul. “Prefer fondurile private care scutesc de birocratia romaneasca, inutila si ridicola si de sistemul de nepotisme in care nu vreau sa fiu integrat!”, a justificat responsabilul uneia dintre organizatiile chestionate. Cumetriile nu au lipsit nici din acest Program. De exemplu, caricaturistul revistei 22 a GDS, Grup din care face parte si Patapievici, Dan Perjovschi, a beneficiat de finantarea participarii la Bienala de Artă Contemporană de la Sydney impreuna cu sotia lui, Lia. Din acelasi Program Cantemir – ce sacrilegiu! – a fost finantata si expozitia satanista si pornografica de la Bochum, realizata de Sorin Tara si Alexandru Radvan (o mostra mai sus) si integrata in “Zilele culturii romanesti in Bazinul Ruhrului”, care a scandalizat si oripilat opinia publica romaneasca. Proiectul lui Patapievici, pus in aplicare, de opt ani, “sub inaltul patronaj al Presedintelui Romaniei domnul Traian Basescu”, tinteste destructurarea identitara a natiunii si este parte a ansamblului de masuri anti-umane conceput de Scoala de la Frankfurt, atat de laudata de neo-kominternistul Vladimir Tismaneanu. La intrebarea “Considerati ca Programul Cantemir reuseste sa creasca vizibilitatea si accesibilitatea culturii romane in strainatate, încurajeaza cooperarea culturala si a dialogului intercultural?” numai 16% dintre respondenti au raspuns “Da” si 8% “In mare masura”, 48% considerand ca doar “Partial” si 28% “Insuficient”. Chestionarul poate fi consultat integral aici – DOCUMENT PDF. In baza acestuia, Coalitia culturala a realizat un studiu pe care l-a remis conducerii ICR. Cu toate acestea, nimic nu s-a schimbat, nici pana azi. Va oferim in continuare continutul acestui studiu:
Propuneri de îmbunătăţire a Programului CANTEMIR mecanism de finanțare al Institutului Cultural Român
document realizat de Coaliția Sectorului Cultural Independent
Dacǎ se doreşte cu adevǎrat redresarea ţǎrii, trebuie sǎ se taie rǎul de la rǎdǎcinǎ, şi aceasta se poate face numai stabilind RASPUNDERILE, fǎrǎ nici o excepţie şi fǎrǎ nici o ingerinţǎ politicǎ internǎ sau externǎ.
Ideologul Grupului pentru Dialog Social (GDS), Andrei Cornea, fiul comsomolistului culturnic Paul Cornea, stapanul ideopolitic al lui Vladimir Tismaneanu, cu totii membri ai Clubului Hoitarii, explica “de ce a fost indispensabil Traian Băsescu”. Dar nu mai e. Pentru ca GDS l-a ales deja pe succesorul lui. Si-atunci, “mahalagiul Traian Basescu” poate sa mearga direct la gunoi, in viziunea GDS. Cand scriam ca “hoitarii” or sa-l ingroape si pe Basescu… Editorialul din organul GDS, revista 22, este primul care ia in calcul eventuala demitere a lui Basescu, pregatind asadar terenul pentru intoarcerea GDS la FSN si tartorul celor doua organizatii nefaste pentru Romania: Ion Ilici Iliescu. Il reproduc fara alte comentarii:
De ce a fost indispensabil Traian Băsescu?
de Andrei Cornea
Traian Băsescu reprezintă o combinație rară de om politic: l-aș numi un mahalagiu cu viziune.
Printre criticii – numeroși acum – ai guvernării USL din săptămânile acestea domnește, uneori, o semnificativă ipocrizie. Acești critici, care susțin că ei apără statul de drept, legea și justiția, au deplină dreptate, având în vedere abuzurile fără precedent la care acestea au fost supuse din partea guvernării USL. Totuși, mulți dintre ei se feresc să critice la fel de vehement suspendarea în sine a lui Traian Băsescu, afirmând că plecarea de la putere a președintelui ales nu e un lucru grav, ba chiar că e pozitivă, cu condiția să se respecte Constituția. Ei uită sau se fac că au uitat că bruma de stat de drept și de independență a justiției realizate în ultimii ani s-au datorat nu numai presiunilor Uniunii Europene, ci și rolului de „jucător“ al președintelui. Într-un fel, acești critici democrați sunt mai nedrepți decât adversarii politici antidemocrați ai președintelui din USL. Aceștia, cel puțin, știu de ce vor să scape de el: fiindcă reformele pe care le-a inspirat riscă să-i ducă la închisoare pe destui dintre ei.
Aici, mulți vor riposta: dar n-are și Băsescu defecte, ba chiar mari? Ba are, dar, ca să spun așa, ele erau aproape inevitabile. Iată de ce.
Traian Băsescu reprezintă o combinație rară de om politic: l-aș numi un mahalagiu cu viziune. Fundamentul său este cel al mahalalei (sau, dacă vreți, al plebei): de aici bancurile lui fără perdea adesea, de aici „hăhăitul“ celebru; de aici mai ales spiritul certăreț, de țață care se ceartă cu vecina peste gard, de aude toată mahalaua. (Ce altceva au fost intervențiile sale în direct la televiziuni?) Mahalaua, massa („prostimea“) simte bine acest lucru și l-a primit (sau l-a huiduit) întotdeauna pe Băsescu ca pe unul de-al lor, vorbind limba lor. Ați observat plăcerea oamenilor simpli de a se fotografia cu președintele? Vi-i închipuiți făcând același lucru cu Antonescu, cu Năstase, cu Ponta? Ferească Dumnezeu! Când greșește, din nou mahalaua din el îi dictează alegerile: Elena Udrea, de pildă. Stilul său de conducere, perfect natural, cu o autoritate înnăscută, este ceea ce mahalaua recunoaște, nu autoritatea dată de funcție. Cum se explică faptul că multă vreme după tăierile de salarii, mahalaua a rămas tăcută? Simplu: ea a recunoscut autoritatea naturală a șefului, care e șef nu fiindcă alții l-au instalat, ci fiindcă este un conducător natural.
Peste acest fundament, Băsescu a așezat – numai el știe cum – o viziune și care se întâmplă să fie exact ideea unei părți nu foarte largi a populației: modernizarea statului, înțelegând prin aceasta reforme radicale în direcția statului de drept, a unei justiții imparțiale și eficiente, lupta împotriva corupției, un nou sistem administrativ, o nouă Constituție, o nouă educație etc. Lucruri importante pentru oamenii elitei intelectuale, dar deloc interesante pentru mahala, mai ales în vremuri de criză economică. Paradoxul este deci că acest om, legat prin toate fibrele sale de mahala, s-a pus cu toată puterea, timp de 8 ani, în slujba unei viziuni care nu numai că nu era a mahalalei, dar o contrazicea fundamental: mahalaua vrea un stat arhaic, patrimonial și se împacă bine cu un sistem oligarhic și corupt al baronilor, cu condiția să-i „pice“ ceva. Cum atunci să dirijezi națiunea spre statul modern? Într-un singur mod: preluând ideile părții instruite, dar minoritare și seducând mahalaua majoritară și care nu vrea să știe de „idei“, în felul cum numai un om al mahalalei o poate face. De aceea, Băsescu a fost, printre politicieni, o rara avis. Chiar PDL l-a urmat cu rezerve și poticneli tot mai mari: politicienii de rând știu că trebuie să fie „populari“, dar nici ei nu vor să audă de „idei“. Maxima lor abilitate este să plutească fără să se răstoarne în direcția curentului. Băsescu a încercat altceva: să meargă împotriva curentului, păcălind un timp mahalaua – ceea ce e a făcut din el un om de stat autentic și un lider, singurul pe care l-am avut în ultimii douăzeci și ceva de ani. (Iliescu, care trece drept om de stat, nu fost așa ceva, deoarece el a preferat să meargă în direcția curentului, iar Constantinescu, adus la putere printr-un complex rar de împrejurări, a pierdut repede orice control asupra curentului, răsturnându-se cu barcă cu tot.) Dar toate, absolut toate marile reforme din istorie (în lume sau la noi) s-au făcut împotriva curentului. Mahalaua n-a inventat niciodată nimic.
Combinația aceasta neobișnuită dintre mahala și viziune a fost fericită și indispensabilă pentru progres, dar tot ea i-a adus președintelui necazuri. Nu o dată, intelectualii au strâmbat din nas, atunci când mahalaua a răzbătut în comportamentul președintelui: „e prea conflictual“, au zis ei; iar mahalaua s-a înfuriat când „patronul“ i-a cerut să strângă cureaua în numele unei idei. Și astfel s-a născut ipocrizia unora și ura celorlalți.
Fără Traian Băsăscu (dacă va fi demis la referendum), „dreapta“, sau mai bine partea reformistă a societății românești, va avea mari probleme. Numărul nu e de partea ei, iar democrația privilegiază numărul. Mahalaua e totuși echitabilă: îi disprețuiște și pe politicienii din „dreapta“, și pe cei din „stânga“. Deocamdată, se va dărui ultimilor, care măcar promit să o răsplătească mai bine. Cu Băsescu a fost altceva: mahalaua l-a iubit mai întâi, apoi, parțial, l-a urât; dar nu l-a disprețuit niciodată. Cât despre intelectuali, recunoștința lor e, ca de obicei, călduță. Țipă pe stradă pentru statul de drept, dar destui nu înghit că cel care s-a bătut pentru acesta a avut doar un brevet de căpitan și „școala vieții“ și că, probabil, nu l-a citit niciodată pe Mircea Cărtărescu.
Cand am publicat, in premiera, faptul ca Horia Roman Patapievici, inca presedinte al ICR, a lasat sa se inteleaga timp de 12 ani ca are un doctorat in filosofie, beneficiind si de o bursa post-doctorala la prestigiosul Institut pentru Studii Avansate din Berlin – Wissenschaftskolleg zu Berlin, alaturi de nu mai putin renumitul “dr” in turnatorie Sorin Antohi, distinsul intelectual al cuplului Plesu-Liiceanu a proferat o serie de calomnii cu iz penal. Citez: “Blogul lui Roncea este o sursă clară de dezinformare. Roncea este un infractor, antisemit şi antiromân. El este în război cu mai multe organizaţii şi persoane din ţară. Ce poţi pretinde de la un om care mi-a falsificat fotografia şi m-a transformat în Hitler”, a spus Patapievici cotidianului Ziua de Vest. Aici, ca de obicei de altfel, Patapievici are o cadere de logica: daca as fi un “infractor antisemit” ar inseamna ca l-as adula pe Hitler, deci implicit pe el cu mustacioara. “Monser, esti tampit!”, ar spune Caragiale. Ulterior, atat Institutul de Studii Avansate din Berlin cat si Universitatea de Vest din Timisoara, ca urmare a dezvaluirilor mele, au fost silite sa retraga de pe site-urile academice titlurile lui Patapievici de “Prof. Univ. Dr.” inchipuit. Deci, se pare ca am fost, totusi, o sursa de informare pentru cei inzestrati cu un minim bun simt si o oarecare responsabilitate profesionala.
Ciudat, camarila intelectuala de sinecuristi aflati in coada cometei prezidentiale, nu s-a revoltat de loc, ca in cazul micului plagiator Victoras Ponta. Eh, iata ca acum, un filosof maghiar, Istvan Aranyosi, profesor la prestigioasa Universitate Bilkent, din Ankara, si autor al unui capitol al volumuluiIdolii forului, demonstreaza ca Horia Roman Patapievici a plagiat folosind “metoda Ponta”. Adica furand texte si idei, in principal din Culianu si Egginton, si expediindu-i apoi pe cei doi la “printre altii”, in bibliografia de la coada brosurii sale “Ochii Beatricei” (56 de pagini!), altfel volum(as) de “mare succes”, publicat in doua editii, unde altundeva decat la colegul sau din GDS, Plagiiceanu, supranumit Liicheanu-Liigheanu?! Si, culmea!, volumas premiat in 2005 de catre Uniunea Scriitorilor din Romania, poate ati ghicit, a dlui Manolescu. O brosura de 56 de pagini, de fapt o conferinta transcrisa! Sa ne mai miram ca Cartarescu este “unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii”, apud Tismaneanu?
Ma intreb ce-o sa zica Patapievici acum de dl Istvan Aranyosi? Ca este membru al Partidului Crucilor cu Sageti?
Haideti sa studiem noile dovezi de plagiat in cazul impostorului cu staif Horia Roman Patapievici, asa cum sunt ele prezentate pe platforma de idei si dezbateri filosofice Calculemus, dovezi preluate si prezentate si de Cotidianul.ro:
“Cred că suprema aberaţie din acest volum se află în textul lui István Aranyosi, “Specializarea intelectual: cazul intelectualilor filosofi din România. Un exerciţiu de logică.”.
Ce il deranja atat de mult pe Andrei Cornea? Il deranja faptul ca am scos in evidenta absenta oricarei activitati publicistice recunoscut academice la nivel international al catorva intelectuali “superstar” din Romania numiti “filosofi” fara a avea opera filosofica de o calitate minim acceptabila. In raspunsul meu de pe blog am dat ca exemplu o carte recenta a lui Horia-Roman Patapievici, care este total lipsita de originalitate.
Dat fiind ca problema plagiatului este fierbinte zilele acestea, reiau cateva idei aici, impreuna cu pasaje pe care Patapievici le-a “subtilizat” de la alti autori in volumul mai sus amintit.
Andrei Cornea sustinea sus si tare intr-o discutie online cu Sorin Adam Matei ca volumul Ochii Beatricei (Humanitas 2004, 2006), al lui H.R. Patapievici, este scris din perspectiva unui fizician, ca este despre spatii non-Euclidiene, si ca nimeni altul decat un fizician precum d-l Patapievici nu ar fi avut indrituirea si cunostintele sa aiba o asemenea abordare asupra lui Dante.
Problema este ca ideea d-lui Patapievici este preluata, inclusiv metaforele si analogiile, din articolul “On Dante, Hyperspheres, and the Curvature of the Medieval Cosmos”, Journal of the History of Ideas 60.2 (1999) 195-216, scris de William Egginton, acesta din urma preluand si dezvoltand ideea originala de interpretare a lui Dante de la R. Osserman, The Poetry of the Universe (New York, 1995), 112-13). Egginton este departe de a fi un fizician; se ocupa de teorie literara. Ideea insa apare pentru prima oara in Mark Peterson, “Dante and the 3-sphere”, American Journal of Physics — December 1979 — Volume 47, Issue 12, pp. 1031-1035:
“We describe three different methods of visualizing the ”closed universe” S3, and point out language in Dante’s Divine Comedy which suggests that he visualized his universe in the same ways, making his universe topologically S3.”
(Traducere: “Descriem (in acest articol, NB) trei metode diferite de a vizualiza“universul inchis” S3 si scoatem in evidenta pasaje din DivinaComedie a lui Dante care sugereaza ca Dante isi vizualiza universul in acelasi fel, adica tratandu-l, topologic vorbind, drept un univers S3”.)
Desigur, Patapievici ii citeaza pe Egginton si pe ceilalti insa doar la bibliografie, fara sa-i mentioneze in text, sa indice clar parafrazele si sursa analogiilor si sa citeze ceea ce este de citat. Mai mult, se vaita (Ochii Beatricei, pp. 51-52) la sfarsitul cartuliei sale (aceasta avand doar 56 de pagini, adica in jur de 20 mii de cuvinte) cat de rau ii pare ca altii au mai spus exact ceea ce el a descoperit despre Dante. Desi este extrem de improbabil ca cineva sa descopere exact aceleasi idei extrem de ineresante si originale pe care altii le-au scris deja, nu este imposibil; dar este total neprofesional, diletant si ridicol sa insisti sa publici cartea, in special refuzand sa indici foarte exact sursele (cartea nu are note de subsol deloc, cu exceptia uneia care indica faptul ca volumul se bazeaza pe o conferinta sustinuta de catre Patapievici)
Ochii Beatricei a castigat in 2005 premiul Uniunii Scriitorilor din Romania. Nu s-a gasit nimeni sa citeasca volumul inainte ca el sa se publice, sa vada ca ideea principala este a altcuiva, ca ceea ce a adaugat autorul roman este aproape zero. Mai mult, textul publicitar la cartea d-lui Patapievici include exact un pasaj despre hipersfera lui Riemann si o imagine (cea cu atingerea propriei cefe prin intinderea mainii in fata, intr-un unvers cu spatiul extrem de curbat) care ii apartin lui Egginton. Cititorul autohton ramane, dupa obisnuita publicitate desantata acordata autorului roman genialoid, cu ideea ca Patapievici a avut originala idee de a intepreta imaginile descrise de Dante prin prisma notiunii hipersferei lui Riemann, ceea ce este complet fals.
O alta sursa a lui Patapievici, nementionata nici macar la bibliografie, este primul capitol din cartea lui Ioan Petru Culianu, Out of this World: Otherworldly Journeys from Gilgamesh to Albert Einstein (Boston: Shambala Publications Inc., 1991) — analogia lingurii (vezi citatele de mai jos). Culianu insusi il parafrazeaza pe Edward Abbott, autorul unei faimoase carti care discuta idea unei lumei bidimensionale si a lumilor multidimensionale, Flatland. A Romance of Many Dimensions (1884). Bineinteles, Culianu nu comite plagiatul de care se face vinovat Patapievici in Ochii Beatricei (il citeaza pe Abbott in text, iar analogia cu supa si lingura ii apartine, Abbott utilizand o alta analogie, cea a perceptiei unui triunghi ca o linie dreapta variind in lungime in lumea bidimensionala).
In cele ce urmeaza am sa dau cateva citate comparative din Patapievici, pe de o parte, si Egginton si Culianu, pe de alta, din care reiese foarte clar nivelul de “originalitate” al intelectualului amator autohton. Traducerile din engleza in romana imi apartin. Cartea Ochii Beatricei am cumparat-o online, sub forma de E-book, de pe site-ul commercial al editurii: https://www.libhumanitas.ro/horia-roman-patapievici-ochii-beatricei-humanitas-2010-ebook.html
Patapievici Ochii Beatricei, p. 44:“Imaginati-va ca as trai într-o lume ca o bila mica, altfel spus, ca spatiul ar fi curb si eu as întinde mâna înainte. Daca sfera ar fi foarte mica, stiti ce s-ar întâmpla? Mâna mea mi-ar atinge ceafa. Daca ar fi foarte mica curbura, întinzând mâna m-as scarpina pe ceafa. (…) Modul geometrilor de astazi de a reprezenta cum ar arata aceasta sfera cu suprafata bidimensionala se cheama hipersfera: de fapt, o sfera în patru dimensiuni.”
Egginton, “On Dante, Hyperspheres, and the Curvature of the Medieval Cosmos”, p. 196:“If the sphere were made small enough, you would encounter some bizarre effects, such as continually returning to the same place you just left despite not having changed directions. Or if the sphere were really small, you could scratch your own back by simply stretching your arm out in front of your body.”(Traducere: Daca sfera ar fi sufficient de mica, v-ati confrunta cu niste efecte bizare, cum ar fi perpetua reintoarcere in acelasi loc pe care care tocmai l-ati parasit, in ciuda faptului ca nu v-ati schimbat directia de mers. Sau daca sfera ar fi foarte mica, ati putea sa va scarpinati propriul spate prin simpla intindere a mainii in fata.”)
Patapievici, Ochii Beatricei, p. 46:“Imaginati-va cum ar fi daca noi am fi niste fapturi bidimensionale. Am locui pe suprafata unei supe si cineva ar manca din ea. Cum as vedea eu lingura? Fiind faptura bidimensionala, nu pot sa ies sa vad ca cineva mananca. Ce vad eu este ca apare un punct, momentul in care lingura patrunde in supa, apoi o linie curba care se mareste pana la diametrul maxim al lingurii, dupa care intersectia lingurii cu suprafata supei se micsoreaza si devine iarasi un punct—momentul in care lingura se desprinde de suprafata supei. Dupa care apare din nou un punct si asa mai departe, pana la miscarea inversa.”
Culianu, Out of this World: Otherworldly Journeys from Gilgamesh to Albert Einstein, p. 18-19:“Essentially, according to his ideas a flat being living on the surface of the soup I am preparing to eat would experience (painfully, I suppose) the spoon crossing his or her space as a simple line whose size varies in time. (…) for the soup creature, the spoon is a crazy and unpredictable transformative two-dimensional (2-D) being that appears and disappears out of nothing and whose shape shows uncanny changes over time.”(Traducere: “In esenta, potrivit propriilor conceptii, o fiinta plata traind pe suprafata supei pe care ma pregatesc sa o mananc ar percepe (in chip dureros, presupun) lingura care intersecteaza spatiul sau drept o linie simpla a carei lungime variaza in timp. (…) pentru creatura de pe suprafata supei, lingura apare drept o entitate tansformativa bidimensionala (2-D), ciudata si impredictibila, care apare si dispare din nimic si a carei forma prezinta schimbari stranii in timp.”)
Patpievici, Ochii Beatricei, p. 44-45:“Dar se mai intampla ceva, independent de faptul ca spatiul este sferic ori nu. Ceea ce eu vad atunci cand ma uit drept in fata nu este o situatie contemporana cu mine, ci una care s-a petrecut in trecut: mi-as vedea, daca spatiul ar fi suficient de curbat, ceafa de azi-dimineata, sa zicem, nu ceafa de acum. Atunci cand privim cerul instelat de deasupra noastra noi nu vedem prezentul, ci trecutul situatiilor stelare la care ne uitam: orice privire in adancul cerului este de fapt o privire aruncata in trecut, si anume, cu cat mai departe ne uitam in spatiu, cu atat mai la inceput – spre inceputul timpului – patrundem. La rigoare, limita de vizibilitate a cerului ar trebui sa fie originea universului.”
Egginton, “On Dante, Hyperspheres, and the Curvature of the Medieval Cosmos”, p. 197:“As we train our vision on the distant reaches of space, we are also looking back in time, such that the light that has traveled the furthest is also the oldest; and the uniformity we see at the edges of the visible cosmos is the uniformity of the cosmos itself, a relatively short time after its birth.”(Traducere: “In timp ce ne exersam vederea inspre locurile indepartate ale spatiului, ne uitam simultan si inapoi in timp, astfel incat lumina care a calatorit cel mai departe este in acelasi timp si cea mai timpurie, iar uniformitatea pe care o vedem la marginile cosmosului vizibil este uniformitatea cosmosului insusi la putin timp dupa nasterea sa.”)
Patapievici, Ochii Beatriceip. 48:“Nu sustin ca Dante ar fi avut facultatile de geometru ale lui Bernhard Riemann; deloc!”
Egginton, “On Dante, Hyperspheres, and the Curvature of the Medieval Cosmos”, p. 195:“I am not proposing to naively interpret the past in our own image, claiming Dante to be a mathematical genius”(Traducere: “Nu propun o intepretare naiva a trecutului prin prisma imaginii noastre prezente, sustinand ca Dante a fost un geniu al matematicii”)
Patapievici, Ochii Beatriceip. 48:“Acest lucru înseamna ca mergând pâna la capat cu cunostintele pe care le avem, universul crestin medieval trebuie sa fie o hipersfera, care are în centrul ei absolut pe Dumnezeu. Cum seamana aceasta cu lumea Big Bang-ului nostru? Foarte bine!”
Egginton, “On Dante, Hyperspheres, and the Curvature of the Medieval Cosmos”, p. 198:“For Osserman this image is a startlingly accurate rendition of the retro-verse, in which the point of light the poet depicts at the center of the universe — representing, of course, God — coincides perfectly with the Big Bang in contemporary cosmology.”(Traducere: “Pentru Osserman, aceasta imagine este o uimitoare versiune a retro-versului, in care punctual luminos pe care poetul il descrie ca fiind in centrul unversului — reprezentandu-l pe, bineinteles, pe Dumnezeu — coincide in mod perfect cu Big Bang-ul din cosmologia contemporana”)
Prezent ieri la Realitatea Tv, presedintele-suspendat, incercand sa transmita un avertisment sau macar sa straneasca un declic, a facut apel la memoria romanilor amintind ca prima mare fractura a Romaniei de dupa 1989 a fost creata de mineriada din 13-15 iunie 1990. Moderatorul n-a inteles la ce se referea Traian Basescu si a deviat subiectul. Presedintele-“lepadat” – sintagma folosita de Gabriel Liiceanu fata de seful statului -, reitera de fapt o afirmatie formulata prima oara pe 3 iulie, cand inca era la Cotroceni. “Fac un apel către politicienii din majoritatea parlamentară şi îi avertizez că prin încălcarea gravă a legilor ţării şi a Constituţiei României şi a Regulamentelor Parlamentului României au pus statul român şi pe cei 22 de milioane de români într-o situaţie extrem de dificilă, similară cu cea generată de mineriada din 13-15 iunie ’90”, a spus atunci Băsescu (vedeti Presidency.Ro).
De cealalta parte, Alina Mungiu Pipidi, care nu se poate spune ca-l iubeste prea tare pe Basescu (si, se pare, nici pe EBA 🙂 ) – dar este silita sa intervina pentru a apara Reteaua Soros infiltrata la cel mai inalt nivel, prin Patapievici si Tismaneanu -, se foloseste de trucuri subliminale introducand tam-nesam, intr-un comunicat al asa-zisei “Aliante pentru o Romanie Curata”, analogia trasa de par dintre situatia din Romania si cea din Siria. “Aici nu e Siria”, scrie membra celor trei gretze Mungiu-Weber-Macovei. Dar cine a zis ca e? In aceeasi chemare catre voluntari, psihopupuloaga noastra sustine ca “a luat legatura cu Asociatia Pro Democratia” (asta-mi aduce aminte de formularea lui Iliescu cu “am luat legatura cu Ambasada Sovietica ca sa le spunem cine suntem si ce vrem”) pentru a putea determina cate persoane s-ar putea “inrola” (!). Ca observatori, desigur.
Dincolo de mesajele mascate ale brigadierilor lui Soros (care nu stim catre cine se indreapta, de fapt, daca avem in vedere ca “pro-democratul” Pirvulescu se manifesta in tabara pro-suspendare) si de avertismentele presedintelui Basescu, cred ca da, poate exista o temere de natura “13-15 iunie”, mai ales tinand cont de experienta celor care au declansat operatiunea si de posibilitatea ca rezultatul Referendumului sa nu fie chiar pe placul lor. Serviciul Roman de Informatii nu cred ca traieste cele mai relaxate zile din existenta lui… Mai ales cand butonul Nr 3 e confundat, probabil, in miez de noapte, cu cel de “room-service”.
PS: Sa ne mai si amuzam, totusi (cat mai avem timp). Ce mi-a placut ieri la Basescu: la intrebarea justificata a moderatorului Realitatea TV privind lipsa femeilor de pe scena mitingului de la Cluj, cum ar fi Elena Udrea sau Roberta Anastase (chiar, de ce au disparut?), Traian Basescu, precizand ca nu PDL a organizat manifestatia, a raspuns dezarmant de sincer si sarmant: “Daca ar fi fost dupa mine as fi umplut scena de femei si de copii. Dar s-au ocupat Ungureanu si Neamtu”. Alegerea asta mai speciala (foto sus), numai cu barbati pe scena (Blaga si Boc – dar unde sunt Berceanu si Videanu?) si baietei intarziati (Preda, Papahagi, Neamtu, Ungureanu 1 si 2), spune cam totul despre pupilii cuplului Plesu-Liiceanu…
Doamna Maria Basescu a fost prima care si-a dat seama de gafa si a urcat pe scena. De altfel, cele trei membre feminine ale familiei Basescu – “Ingerii lui Traian” – sunt, dupa parerea mea, singurele reale salvatoare ale presedintelui-suspendat. Oricand de bine ai stii sa inoti, uneori, daca stai mult la apa, iti poate intra atata sare in ochi incat sa confunzi rechinii cu delfini. Si-atunci doar “Ingerii” foarte apropiati te mai pot ajuta. Iata-i:
Fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu a fost huiduit de mai multe persoane în momentul în care a ajuns în fața Palatului Cultural din Arad, unde s-a întânit cu simpatizanții Inițiativei Civice de Centru-Dreapta.
Grupul de protestatari era format din persoane care anul acesta au participat la mai multe acțiuni de protest împotriva președintelui Traian Băsescu și a Guvernului Boc, organizate în centrul Aradului, transmite CityNews.Ro.
Cei 15 protestatari care erau pe treptele palatului Cultural au început să huiduie încă din momentul în care a ajuns primarul Aradului, Gheorghe Falcă. Apoi, la sosirea lui Mihai Răzvan Ungureanu, protestatarii au afișat pancarte cu diverse mesaje strigand “Vrem schimbare!”.
„MeReU TRADATOR“,„MRU, nu te vrem!“, „Jos Băsescu“ și „Jos Mafia“, au fost câteva dintre mesajele înscrise pe pancartele protestatarilor, care au fost înconjurați de jandarmi. Eduard Hoffmann, unul dintre liderii protestatarilor, i-a spus lui Ungureanu că reprezintă generația tânără. „Sunteți generația tânără. De la dumneavoastră am așteptat altceva!”, transcrie sursa citata. Eduard Hoffmann a fost candidatul Forumului German pentru Primăria Aradului fiind sustinut si de Consulul Germaniei la Timişoara, Klaus Christian Olasz, dupa cum informeaza PoliticaRomaneasca.Ro.
July 19th, 2012 
VR 
Sunt de acord cu Basescu ca la Cotroceni este o paiata si la Palatul Victoria un plagiator. Si cu afirmatia privind clica de tradatori. Dar m-am saturat de dubla masura. Plagiatori si paiate sunt destule si in jurul lui. Ca sa nu mai vorbim de tradatori. Chestia cu “golanii din presa” care ataca “oamenii muncii intelectuale de la orase si sate” ma face sa privesc de-acum mult mai circumspect toate declaratiile presedintelui-suspendat. Si sa pun serios “sub semnul intrebarii” “dezvaluirile” coloneilor sai. Stiu ca in procesul de victimizare, pe langa mogulii cei rai si golanii cere biciuiesc intelectualii in piata publica, inevitabil trebuie sa apara, cand se “incinge” treaba, si rusii, pe post de sperietoare nationala. Dar nici pe-asta n-o mai cred. De ce? Pai din foarte multe motive, care tin de cumetriile politico-mafiote de care nu este strain deloc regimul ungro-pedelisto-gedesist. Un alt principalul motiv ar fi ca toata economia importanta a tarii este, oricum, in mainile lor. Iar altele sunt explicate mai jos. Sa citim in continuare.
Din pacate pentru tara, Traian Basescu nu reuseste sa inteleaga, nici acum, ca mizele unor batalii politice – chiar si demiterea unui presedinte sau chiar si iesirea Romaniei din UE – sunt infime pe langa cele ale apararii culturii nationale sub indiferent ce regim, totalitar sau democratic, cum se pretinde cel de acum. Repet ceea ce i-am scris in Sfarsitul erei Basescu. Cine l-a ingropat, ce il poate invia: “Ce n-a indraznit nici macar o “carpa kaghebista” ca Iliescu sau un “invins al sistemului” ca Constantinescu – sa atace filonul national prin otravire, zagaduire si secare -, s-a petrecut, iata, din nefericire, sub presedintele-luptator Basescu, un aparator al cauzei romanesti in Basarabia, cum n-au fost ambii sai predecesori la un loc. Averea tarii se mai poate reface, societatea se mai poate curata, chiar si singura, dar cine si in cati ani va putea repara multiplele fracturi provocate coloanei vertebrale a natiunii, identitatea nationala, si gaurile lasate in cultura romana de sobolanii ICR?”
Posted in 
Tags: 
