Horia Tabacu a fost un ziarist total. Reporter de teren, ziarist de informaţii şi analist de mare clasă. Putea să scrie liber despre piţipoance din budoarele politicii dâmboviţene, de la cele de “high class”, plătite până la apusul mandatului cu milioane de euro, până la ultimele borfete care fac evenimentul zilei şi, chiar în aceeaşi zi, putea trata cu mare acuitate problemele de securitate pe care le pune Rusia României prin intermediul Ungariei şi Republicii Moldova. Horia Tabacu a fost un ziarist dintr-un film care nu s-a făcut. Aşa cum se vede şi în fotografia-document de mai sus, realizată de colegul său de şcoală şi liceu, fotograful Dinu Lazăr, cândva în anii ’90, Horia Tabacu pare singurul din imagine care este “dintr-un alt film”. După cum a amintit Mihnea-Petru Pârvu în articolul său omagial, “La moartea unui reporter pursânge“, Horia avea în agenda sa de telefon de la şefi de stat la mafioţi. În fond, cam aceeaşi tagmă. Dar mai mult: Horia era prieten, şi îi trata în mod egal, cu personaje extrem de diverse, de la mari academicieni la cei mai simpli oameni. Aşa trebuie să fie un ziarist. Şi acest lucru nu se uită. Drept dovadă, ieri, la căpătâiul său, vânzătoarea de ziare de la colţul străzii unde statea Horia a venit să-şi ia rămas bun de la el strângând la piept primul ziar al revoluţiei române, “Libertatea”, în care se regăseşte semnătura ziaristului-total Horia Tabacu. Iată-l:
Horia Tabacu. Sper sa reuşesc să scriu şi eu despre ziaristul total Horia Tabacu, plecat dintre noi ieri dimineaţa, 28 februarie 2015. Pentru că trebuie scris despre Horia aşa cum era. Sau aşa cum l-am văzut eu, în cei vreo 22 de ani de când îl ştiu. Fără îndoială, cel care ar putea scrie cel mai bine despre Finul – şi sper că o va face – este Naşul, Sorin Roşca Stănescu, împreună cu care a scos prima gazetă liberă din Romania lui ’89, pe 22 decembrie, Libertatea, astăzi profanată mizer de actualii proprietari străini (Update: SRS a publicat un prim text – sper – despre cum a fost in 21 decembrie 1989 impreuna cu Horia). Până atunci, redau anunţul celor de la EvZ şi câteva rânduri publicate de George Roncea împreună cu trimiteri către scrierile sale nuvelistice şi doua albume de fotografii.
Dumnezeu să-l odihnească-n pace!
Luni, 2 martie, cei care l-au citit și admirat pe ziaristul și scriitorul Horia Tabacu pot să-și ia rămas de la fostul nostru coleg la Capela Cimitirului Bellu Ortodox, unde trupul său va fi depus la ora 12.00. La ora 16.00 va avea loc o slujbă religioasă.
Înmormântarea va avea loc marți, la orele 11, în cimitirul satului Bratia, comuna Axintele, județul Ialomița. În acest sat din mijlocul Bărăganului obișnuia Horia să-și petreacă mare parte din weekend-uri în ultimii ani, alături de soția sa Camelia și de fiica sa Alexandra, în vârstă de 13 ani. La Axintele se poate ajunge pe DN2 (drumul european E60), de la Coșereni, înainte de Urziceni, la dreapta, înca 18 km. (EvZ)
La pian, Alexandra Tabacu
George Roncea: Horia Tabacu a plecat…
Incredibil… s-a dus Horia Tabacu, la numai 60 de ani poate cel mai mișto presar din câți am cunoscut. inteligență, umor fin, autoironie, iscoditor mereu, cultivând o artă a îndoielii față de tot ce zboară, exercițiu de mefiență totală în raport cu aparențele, căutând mereu ce este invizibil publicului, investigând în spatele scenei, mai mult pentru sine, deoarece lăsa foarte puțin să se vadă din câte știa.
I-a plăcut mereu să călătorească, eram fascinat cu mulți ani în urmă de reportajele sale de pe o navă de marfă cu care a făcut juma din lume, pe mări și oceane, trecând prin tot felul de aventuri – mai ales că ăsta fusese visul meu din copilărie, să ma fac marinar (și aventurier).
“Ghid, profesor, ziarist, fost aventurier”, așa i-a plăcut să-și zică, pe coperta unei dintre cărțile sale…mi-a fost și mie și multora și ghid și profesor, așa, tangențial, prin forța exemplului, prietenește, cam cum ajuți un pui de găină să înoate, dacă tot insistă. Relativ recent mi-a făcut o mare surpriză scriindu-mi câteva rânduri de apreciere care m-au bucurat mult. Foarte rar ziariștii, mai ales din generații diferite își comunică unii altora aprecierea pentru scriitură. Horia Tabacu era extrem de critic și acid, dacă vroia să demoleze pe cineva o făcea atât de meseriaș că nu mai rămânea nimic după, fără să vorbească urât, din rever.
Puțină lume știa că sub aparența sa șmecheroasă Horia Tabacu era preocupat și de lucruri cu adevărat serioase – distrugerea bisericilor Bucureștiului, operă a unor draci ce tropăie și acum din ce în ce mai zgomotos, la vedere, finanțați de o rețea care a renunțat până și la imaginea ocultă. Singurul articol reținut de Horia Tabacu în rubrica sa de note este acesta:
“Contestatarii lui Larry Watts apără istoria şi memoria KGB-ului”
“Cei care contestă ansamblul acestei lucrări de foarte mare importanţă nu pot fi consideraţi nici istorici, nici cu preocupări ştiinţifice, în genere, ci, pur şi simplu, pioni din vasta agentură a serviciilor speciale sovietice rătăciţi printre realităţile zilelor noastre.” Interviu cu Gen. brg. (r) SRI Aurel I. Rogojan Domnule general, cum comentaţi obstinantul efort al […]
Agentul post-KGB Cornel Ivanciuc, conspirat in turnator, reconspirat, deconspirat, expirat
Cornel Ivanciuc, alias “Balea Alexandru”, nume de cod “Sasha”, fostul sef al Departamentului de Investigatii de la „Academia Catavencu”, sustinea ca si-ar fi facut publica inca din 1995 colaborarea sa cu Securitatea, in revista de mic tiraj “22″ a Grupului pentru Dialog Social (GDS). Dupa Campania “Voci Curate” a Asociatiei Civic Media, in decembrie 2006 […]
Istoricul Ion Varta a descoperit un nou document KGB: Executii in masa in teritoriile romanesti de la Est de Prut
Institutul “Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni continuă publicarea seriei de cercetări efectuate de istoricul Ion Varta în arhivele recent desecretizate ale Republicii Moldova. Astfel istoricul aduce în atenţia celor interesaţi o listă a unui grup de persoane executate de către sovietici, descoperită într-un dosar incomplet în arhiva fostului KGB al RSSM. Este vorba despre o listă […]
Dupa câteva saptamâni, din modest sef de sectie dar redactor sef de facto, Bacanu a ajuns directorul titrat al ziarului, iar mai târziu avea sa se treaca pe frontispiciul ziarului si ca „fondator”. Fondator la un ziar care exista de prin 1943-1944 si pe care-l facusera de fapt comunistii Lucretiu Patrascanu, Grigore Preoteasa si altii!
“Cui ne lăsaţi pe noi, moldovenii? De ce suntem rupţi din coasta Moldovei şi trăim pe celălalt mal al Nistrului? Fraţii noştri! Nu ne lăsaţi, nu ne lepădaţi şi nu ne uitaţi! Şi dacă ne veţi uita, noi malul Nistrului îl vom săpa şi vom îndrepta apa pe dincolo de pământul nostru!” – Toma Jalbă, reprezentant al românilor transnistreni la Congresul ostaşilor moldoveni din octombrie 1917
Introducere in sfanta simplitate a logicii: Larry Watts, in cartea sa, “Fereste-ma, Doamne, de prieteni”, cu trimitere la mii de documente clasate, dezvaluie identitatea mai multor agenti sovietici din Romania, activi atat inainte cat si dupa 1989. Drept urmare, din intreaga Romanie, istoricul american Larry Watts este atacat doar de Vladimir Tismaneanu – pe un portal infiintat cu sprijinul material al Retelei Soros – si de revista “22″, organul de presa al GDS, organizatie infiintata – cu sprijinul financiar al aceluiasi George Soros – de catre Andrei Plesu si Ion Iliescu impreuna cu Silviu Brucan, acasa la Ascanio Damian (*), cumnatul si vecinul lui Plesu din strada Paris, locatie unde s-au refugiat “revolutionarii” numiti in zilele loviturii de stat din decembrie 1989. Larry Watts, pe langa faptul ca este doctor in istorie, este si un expert in securitate, care in perioada anilor ’90 a avut mandat oficial din partea Statelor Unite ale Americii pentru a contribui la reformare principalelor servicii de informatii ale Romaniei. Un studiu al lui Larry Watts pe acesta tema este cuprins in revista CIA Studies in Intelligence: VOL. 48, NO. 1, 2004 Unclassified Edition: Conflicting Paradigms, Dissimilar ContextsIntelligence Reform in Europe’s Emerging Democracies by Larry L. Watts. Sa recapitulam: un specialist american in intelligence publica prima parte a unei carti-monument in care deconspira agenti sovietici pe banda si demanteleaza mecanismele KGB si GRU anti-Romania de dinainte de caderea lui Ceausescu, pregatind terenul stiintific pentru perioada 1989 si cea post-sovietica. Singurii care il ataca din intreaga Romanie sunt Tismaneanu si scribii GDS. Mai e nevoie de vreo explicatie?
“Intelligence is about creating and adjusting stories; questions not asked or stories not imagined by policy are not likely to be developed by intelligence. Perfect accuracy should not be expected from intelligence when oftentimes policymaker focus is not in the right place and the right questions are not asked.”
Portalul Ziaristi Online a primit din partea lui Dionisie Aurel Agache, fiul colonelului post-mortem Aurel Agache, ucis bestial de extremisti unguri in decembrie 1989, o sinteza asupra activitatilor imorale ale pseudo-pastorului bisericii reformate maghiare Laszlo Tokes, cunoscut si drept “erou al revolutiei”, informator al Securitatii, agent al serviciilor secrete unguresti, schingiuitor de sotie, amant celebru si vice-presedinte orgiastic al Parlamentului European. Multumim autorului, ne plecam in fata jertfei tatalui sau, din urma cu 22 de ani si ne rugam lui Dumnezeu sa-i dea putere sa-si duca pana la capat lupta in Justitie pentru dreptate si adevar, la Budapesta si Bucuresti, chiar si singur, asa cum e, fara absolut nici un sprijin din partea “statului roman”. Dumnezeu sa-i odihneasca in pace tatal, martir roman in “Tinutul Secuiesc”!
Umbra malefică a lui Tőkés László și frecția la picior de lemn a ”mustrării scrise” primite de acest pastor imoral
Maiorul Aurel Agache a fost bătut în continuare, deşi era prăbuşit la pământ şi nici măcar nu mai mişca. După ce au constatat că nu mai este în viaţă, agresorii nu s-au mulţumit cu ce „realizaseră” deja, ci i-au profanat trupul în cele mai sălbatice feluri. Într-un ochi i-a fost înfiptă o monedă, în celălalt emblema de la caschetă, iar în gură i-a fost pus un şobolan mort.
Colonelul Gavril Ardeleanu, şeful Inspectoratului de Miliţie Covasna în 1989, susţine că trupul profanat al maiorului Agache a rămas ore în şir întins pe asfalt, ca un trofeu pe care atacatorii ţineau să-l arate tuturor: „Un număr mare de persoane s-a postat în apropierea cadavrului, nepermiţând ridicarea acestuia. În jurul orelor 18.00 a fost organizat un marş în centrul oraşului, iar în timpul trecerii pe lângă cadavru multe persoane l-au scuipat şi lovit cu picioarele. După terminare marşului, când circulaţia pietonală s-a rărit, două persoane au luat cadavrul şi l-au dus la morga spitalului orăşenesc”.
În aceeaşi seară de 22 decembrie 1989, mai multe persoane necunoscute au pătruns în casa maiorului Agache, pe care au devastat-o, iar în final au vrut să o incendieze, dar au fost opriţi de vecinii ale căror case erau puse în pericol. Familia ofiţerului a reuşit să fugă la timp. Aurel Agache era căsătorit cu o femeie de etnie maghiară şi aveau împreună cinci copii.
Incompetenţa Justiţiei şi tupeul lui Ion Iliescu
Cu toate că a fost cel mai sălbatic dintre cele şase cazuri de linşaj înregistrate în zilele Revoluţiei în Harghita şi Covasna, în dosarul Agache s-au făcut cele mai puţine zile de închisoare. Cele cinci persoane identificate ca principali agresori ai ofiţerului Agache au fost trimise în judecată abia în 1997. A trebuit să mai treacă încă patru ani pentru o sentinţă definitivă şi aproape inutilă.
Justiţia din România nu doar că s-a chinuit 11 ani să condamne autorii unei crime odioase, dar n-a făcut prea mari eforturi nici pentru a-i împiedica să plece din ţară. Daniella Filip Orban, condamnată în 2001 la 7 ani de închisoare, n-a ispăşit nici măcar o zi, întrucât fugise, încă din 1992, în Ungaria, unde trăieşte şi astăzi ca profesoară la un liceu din Budapesta. Octavian Paizs, condamnat la 4 ani de închisoare, n-a ispăşit nicio zi întrucât a fugit în Ungaria, unde a şi murit în 2009. Konrad Janos a fost achitat de instanţa de fond şi apoi condamnat definitiv în 2001. El fugise în Ungaria imediat după Revoluţie şi n-a făcut nicio zi de puşcărie.
Anton Reiner şi Dezideriu Hejja sunt singurii care au stat în spatele gratiilor pentru uciderea maiorului Agache. Primul a primit 3 ani de închisoare, din care a executat doar jumătate, fiind eliberat condiţionat după un an şi şase luni. Apogeul nesimţirii cu care statul român a tratat familia Agache este atins în situaţia lui Hejja, condamnat la 4 ani de închisoare. Acesta a ieşit însă din puşcărie după mai puţin de un an, datorită lui Ion Iliescu, care, prin decretul semnat la 13 martie 2002 în calitate de preşedinte al României, l-a graţiat pe singurul criminal de la Târgu Secuiesc care mai era în închisoare.
Criminalii, apăraţi de Gyorgy Frunda
Dionise Agache, fiul maiorului ucis la Târgu Secuiesc, s-a luptat în ultimii 21 de ani cu toate absurdităţile statului român, scrie Adevarul intr-un articol comemorativ , din care citez aici pe larg. A făcut numeroase memorii către Palatul Cotroceni pentru a împiedica decretul de graţiere şi, neobţinând niciun rezultat, într-un final i-a returnat preşedintelui Iliescu diploma şi medalia de erou-martir primite post-mortem de maiorul Agache Aurel. „Ce a făcut Ion Iliescu este un abuz incalificabil. A fost presat de politicieni din UDMR, care s-au implicat trup şi suflet în acest caz. De altfel, cei cinci criminali au fost apăraţi în instanţă de senatorul Gyorgy Frunda, unul dintre liderii UDMR. El şi alţi lideri maghiari au dus o adevărată campanie de denigrare a tatălui meu, transformându-l într-un demon care omora oameni, viola femei şi care, în accepţiunea lor, şi-a meritat soarta. S-au folosit de drama noastră în scopuri politice”, afirmă Dionise Agache.
Acesta este la fel de scârbit şi de felul în care justiţia română a tratat cazul uciderii tatălui său. „Procesul a durat nepermis de mult. Am apelat la CEDO, care a obligat statul român să ne plătească 25.000 de euro daune morale. În 2007 am forţat statul român să emită mandate europene de arestare pentru cei doi condamnaţi care trăiesc în Ungaria, iar statul maghiar a solicitat o copie certificată după întregul dosar. Românii noştri n-au fost capabili într-un an şi jumătate să facă o copie după un dosar. Nu au făcut nimic pentru a-i supune pedepsei pe cei doi condamnaţi aflaţi în Ungaria”, mai spune Agache, care si azi cauta dreptatea, singur, la Budapesta, fara absolut nici un ajutor din partea Ministerului de resort (MAI), al veteranilor din “structuri”, a “statului roman”.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe colonelul post-mortem Aurel Agache, martir roman in “Tinutul Secuiesc”!
DIRECŢIA SANITARĂ JUD. COVASNA
LABORATORUL DE MEDICINĂ LEGALĂ
SF.GHEORGHE Str. Stadionului nr. l.
Nr. 265/E din 28 decembrie 1989
RAPORT DE CONSTATARE MEDICO-LEGALĂ
(AUTOPSIE)
Subsemnatul, dr. Creţu Adrian, medic legist la Laboratorul de Medicină Legală al judeţului Covasna, având în vedere adresa nr. 185/P/27 decembrie 1989 a Procuraturii Judeţene Covasna, am autopsiat azi 28.12.1989 cadavrul numitului AGACHE AUREL de 43 ani, domiciliat în oraşul Tg. Secuiesc, str. Păcii nr. 22, născut la data de 14 august 1946, decedat la data de 22 decembrie 1989 ora 12, şi am constatat următoarele :
CAUZELE MORŢII:
a) Cauza directă: ŞOC TRAUMATIC ŞI HEMORAGIC.
b) Cauza intermediară: HEMOPERITONEU.
c) Cauza iniţială: TRAUMATISM CRANIO-CEREBRAL ŞI ABDOMINAL
I. ISTORIC. Din datele de anchetă reiese că numitul a fost bătut şi traumatizat în oraşul Tg. Secuiesc, pe stradă, până a decedat pe loc.
II. CONSTATĂRI LA AUTOPSIE.
A. EXAMEN EXTERN.
Dupa recentul scandal sexual public al “eroului revolutiei” Laszlo Tokes, publicat de noi sub titlul EXCLUSIV. Amanta lui Laszlo Tokes, pastor si vicepresedinte al PE: Prohaszka Rad Boroka, o sexy-asistenta mai tanara cu doar 22 de anisori. FOTO/VIDEO/DOC si anuntul adjunctului lui, Demeter Szilar, ca Laszlo Tokes da in judecata Libertatea si Ziaristi Online la Budapesta, Bucuresti si Bruxelles pentru “calomnie”, iata ca insesi instantele disciplinare ale cultului din care face parte ne dau dreptate in ce priveste relatiile de curvasareala ale pastorului reformat. Intr-un document transmis Ziaristi Online in exclusivitate de catre surse din Protopopiatul Reformat de Bihor se arata ca numitul Laszlo Tokes a fost judecat si sanctionat spre caterisire de catre Comisia Disciplinara a cultului reformat, pentru ca “a incalcat juramantul fagaduintei nuptiale” si “fata de sotie si copii nu a avut un comportament cum era de asteptat din partea unui om si preot”. Concret, Comisia Disciplinara “il gaseste vinovat pe invinuitul Tokes Laszlo, preotul Parohiei Reformate Oradea-Olosig” in baza “art. 30 din Regulamentul disciplinar, Lit. a., prin care “se considera abatere disciplinara incalcarea cu intentie sau din neglijenta a obligatiilor stabilite de canoanele, regulamentele si legamintele bisericesti” – coroborat cu Lit. e. “orice fapta sau omisiune care aduce atingere credintei altora, sau bunelor moravuri, ori lezeaza demnitatea functiei bisericesti a celui investit”. Conform informatiilor noastre, mustrarea scrisa, insotita si de o amenda, este primul pas spre decizia de caterisire a fostului episcop, in prezent pastor si vicepresedinte al Parlamentului European. Prezentam mai jos, in exclusivitate, in format text, foto si PDF, documentul recent al Comisiei Disciplinare a Protopopiatul Reformat de Bihor, care ne confirma in totalitate asertiunile noastre privind amantlacurile extremistului maghiar Laszlo Tokes.
Traducere din limba maghiara
COMISIA DISCIPLINARA A PROTOPOPIATULUI REFORMAT DIN BIHOR
Stampila patrata a Oficiului Protopopesc Reformat Oradea
Intrat: 10. 10.2011
Nr. de inregistrare 230.
Libertatea: La 15 zile de la incidentul teribil, căruia i-a căzut victimă Cosmin Marinescu, puştiul de 15 ani care a fost agresat şi umilit de colegii săi unguri de la lotul naţional de hochei, chiar de Ziua Naţională a României, extremistii msaghiari recidiveaza. La meciul de hochei Romania – Ungaria, “tricolorii” “romani” au cantat imnul Ungariei si al “Tinutului Secuiesc”
Apel formulat ieri, 17 decembrie 2011: Cazul recent, al tanarului hocheist Cosmin Marinescu, maltratat si batjocorit la Miercurea Ciuc, de Ziua Nationala a Romaniei, de catre colegii sai unguri, membri ai unei Federatii “Romane” de Hochei care flutura “drapelul” “Tinutului Secuiesc” si canta la manifestari sportive nationale si internationale “imnul” acestui “tinut independent”, in vazul lumii dar si al tuturor cadrelor SRI si MAI si al responsabililor administratiilor locale, care nu intreprind nici o masura, este revelator pentru stadiul actual al decaderii “statului roman”.
In urma recentului scandal legat de amanta vicepresedintelui Laszlo Tokes, tanara asistenta Prohászka-Rád Borók, pornit de la dezvaluirile fostei sotii, Edith Tokes, acesta a anuntat, prin purtatorul sau de cuvant, Demeter Szilard, ca va da in judecata Libertatea si Ziaristi Online la Budapesta, Bucuresti si Bruxelles sustinand ca declaratiile fostei sotii nu pot fi luate in seama si ca nici nu au fost dovedite, ceea ce a facut-o pe Edith Tokes sa-i dea o replica usturatoare, catalogandu-l drept “mincinos si inselator” (escroc).
Publicatiile presei maghiare Erdely si Manna au preluat declaratia integrala a fostei sotii. In mod ciudat, presa de limba romana nu observa subiectul. Sa spunem ca vicepresedintele Parlamentului European era… olandez. Si avea o amanta. Cu 22 de ani mai tanara. Si sotia da divort. Si amanta ajunge asistenta lui. Si el mai e si pastor, adica un fel de popa. Nu era un caz? Mai ales chestia cu popa credem ce ar fi fost pe gustul “Adevarului” si “Evenimentului Zilei”. Doar ca popa asta nu e ortodox ci reformat si mai e si ungur, si extremist, agitator pentru independenta Ardealului, plus agent dovedit si “erou al revolutiei romane”. Si mai da in judecata si niste ziaristi romani. Iar in plangere minte de stinge, printr-un ditamai absolvent de filosofie. Aaa, atunci sigur nu e un subiect interesant! Presa maghiara este, iata, mai normala, si reproduce declaratia ferma a fostei sotii a vicepresedintelui PE. Citam din aceasta:
Edith Tőkés îl numește „mincinos” și „înșelător” pe Szilárd Demeter, responsabilul cu presa a lui László Tőkés. Conform textului care i-a parvenit redacției noastre, instanța de judecată l-a condamnat pe vicepreședintele Parlamentului Europei (László Tőkés) pentru că a umilit-o și a batjocorit-o pe soția sa.
Edith Tőkés s-a adresat printr-o scrisoare presei pentru a oferi lămuriri în privința chestiunilor care îl privesc pe fostul ei soț, și pe propria ei persoană. In aceasta se afirma, printre altele:
“Răspunsul meu, în ceea ce privește diversele știri apărute în presă și aserțiunea lui Szilard Demeter la adresa mea – reprodusa mai jos – este ca aceasta este falsă și mincinoasă:
„În ceea ce privește faptul că Joó Edith, fosta soție a lui László Tőkés l-a acuzat, de asemenea, de infidelitate în cererea de divorț pe fostul episcop și a afirmat că fostul soț a umilit-o, aș dori să departajez două lucruri: că ceea ce spune în cursul unui proces de divorț o femeie presupus jignită, asta e o chestiune, ca să spun așa, de confruntare cu propria conștiință. În orice caz, completul de judecată nici în prima instanță și nici în a doua nu a dat crezare acestei acuzații. Afirmațiile unei femei care vrea să divorțeze nu pot fi luate ca atare, mai ales dacă, așa cum în cursul procesului civil aceste insinuări nu le-a putut dovedi.” (Demeter Szilard, șeful biroului de presă al lui László Tőkés)
În ceea ce privește afirmațiile false de mai sus, în motivarea Sentintei civile nr. 2194/2011, data: 23.02.2011, a Tribunalului figurează, cuvânt cu cuvânt, următoarele:
„…..Astfel, faţă de acţiunea formulată de reclamantă, care a cerut culpa exclusivă a pârâtului, această culpă a lui a reieşit clar din probele administrate. Cea mai importantă problemă a cuplului a fost modul în care a fost tratată reclamanta de către soţul ei şi relaţiile extraconjugale întreţinute de acesta. Martorul ….. (filele 40-42 dos.) a relatat mai multe episoade din care a rezultat comportamentul pârâtului faţă de soţia lui, faptul că o umilea în public, o batjocorea de-a dreptul, adresându-i şi cuvinte jignitoare. Apoi, multe din relaţiile extraconjugale ale pârâtului au fost de notorietate, fiind cunoscute chiar de enoriaşi, care venea la martorul……şi-l întrebau de ce biserica nu face nimic în acest sens. Toate acestea au fost confirmate şi de martora….. (filele 53-55 dos ) (…….) Pârâtul îi reproşa reclamantei orice, se lega de orice, nu suporta să fie contrazis. (…..) De asemenea s-a menţionat şi despre relaţiile extraconjugale ale pârâtului .”
Formularea de mai sus – care figurează în sentința instanței de fond – nu a fost recurată de László Tőkés și a rămas și în faza de apel neschimbată. Din acest motiv, pentru opinia publică ar trebui să fie evident că declarația colportată prin comunicatul de presă a lui Szilárd Demeter este falsă și menită să înducă în eroare, fapt pe care îl resping și condamn.”
March 3rd, 2015 
VR 
Horia Tabacu a fost un ziarist total. Reporter de teren, ziarist de informaţii şi analist de mare clasă. Putea să scrie liber despre piţipoance din budoarele politicii dâmboviţene, de la cele de “high class”, plătite până la apusul mandatului cu milioane de euro, până la ultimele borfete care fac evenimentul zilei şi, chiar în aceeaşi zi, putea trata cu mare acuitate problemele de securitate pe care le pune Rusia României prin intermediul Ungariei şi Republicii Moldova. Horia Tabacu a fost un ziarist dintr-un film care nu s-a făcut. Aşa cum se vede şi în fotografia-document de mai sus, realizată de colegul său de şcoală şi liceu, fotograful Dinu Lazăr, cândva în anii ’90, Horia Tabacu pare singurul din imagine care este “dintr-un alt film”. După cum a amintit Mihnea-Petru Pârvu în articolul său omagial, “La moartea unui reporter pursânge“, Horia avea în agenda sa de telefon de la şefi de stat la mafioţi. În fond, cam aceeaşi tagmă. Dar mai mult: Horia era prieten, şi îi trata în mod egal, cu personaje extrem de diverse, de la mari academicieni la cei mai simpli oameni. Aşa trebuie să fie un ziarist. Şi acest lucru nu se uită. Drept dovadă, ieri, la căpătâiul său, vânzătoarea de ziare de la colţul străzii unde statea Horia a venit să-şi ia rămas bun de la el strângând la piept primul ziar al revoluţiei române, “Libertatea”, în care se regăseşte semnătura ziaristului-total Horia Tabacu. Iată-l:
Posted in 
Tags: 
