Revenind la rapoartele sau notele ce-i aparţin lui Nestor Rateş, aşa cum au fost ele transmise către Asociatia Civic Media şi care, cum poate observa oricine, conţin multe iniţiale, am descoperit cine s-ar putea ascunde în spatele lor, astfel încât oricine să înţeleagă mai bine cele afirmate de semnatarul lor – recte viitorul director de la Europa Liberă.
«Uniunea Europeană nu va primi niciodată suficient sprijin popular pentru a impune federalismul, astfel încât ar trebui să renunțe la ideea de a clădi Statele Unite ale Europei», după modelul unui super-stat, a declarat fostul șef al diplomației franceze, socialistul Hubert Védrine, la o conferință New World Forum desfășurată sub coordonarea Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare în Europa (OCDE) în Paris.
Președintele AFDPR, dl Octav Bjoza, a luat cuvântul din sală, evocând calitatea deosebită a legionarilor pe care i-a cunoscut în închisorile comuniste. Deși nu a fost legionar, d-sa a arătat că nu consideră normală generalizarea osândirii tuturor membrilor Mișcării Legionare, subliniind caracterul deosebit al lui Ion Gavrilă Ogoranu care a fost un exemplu de bunătate, de toleranță și dragoste creștină. Dl Bjoza a criticat situația creată de Institutul Elie Wiesel la Târgu Ocna. Fundaţia „Memorialul Durerii” protestează împotriva tentativei Institutului Elie Wiessel de a mistifica istoria României şi de a ne defăima eroii.
FBI-ul arestează un agent sub acuzaţia de muşamalizare a unei acţiuni de dare de mită în bătălia pentru un munte de fier estimat la $10 miliarde. Francez acuzat de distrugerea dovezilor privind modul în care un miliardar israelian a obţinut controlul asupra unui munte bogat în minereu de fier în Guineea
Cine il sustine pe agentul KGB Ion Mihai Pacepa si il ataca pe Larry Watts: de la Nestor Ratesh la Petre M Iancu
Turnatorii Securitatii au infiltrat pana-n gat Radio Europa Libera si Deutsche Welle si dau astazi Romaniei si romanilor lectii de “deontologie” si “democratie”, din Occident. Insa steaua la care se inchina insa tot cea din varful Kremlinului.
„Cei care au contribuit în epocă cel mai mult la statuia lui Pacepa am fost noi, cei de la Europa Liberă, difuzând din ianuarie 1988 în serial fragmente din „Orizonturi Roşii“. Astăzi am putea să ne întrebăm – ştiind despre Pacepa ceva mai multe – cât de inspirată a fost acea decizie“, a concluzionat Liviu Tofan, fost director adjunct al postului de Radio Europa Libera / Radio Free Europe, la finalul unei recente dezbateri prezentate de Adevarul. O concluzie de bun simt. Poate singura. Pentru ca, spre exemplu, cel care l-a promovat in exces pe fostul nomenclaturist comunist acuzat de crime ca securist in slujba DIE si a KGB, a fost chiar directorul Departamentului romanesc al RFE – in doua randuri! -, dupa pensionare consultant principal al postului, nimeni altul decat Nestor Ratesh, pe numele real Stesel Natan, alias “NICU” pentru ofiterii de Securitate in fata carora isi turna colegii de la Agerpres, inainte de a deveni “dizident”. In ciuda nenumaratelor elogii si mentionari a personalitatii fostului director al RFE cat si a biografiei oficiale, nicaieri nu a aparut aceasta informatie, chiar si sub forma asteptata de confesiune publica, in ultimii 23 de ani, de cand cica se spune liber adevarul si numai adevarul.
Civic Media a primit raspunsul de la CNSAS in cazul lui Nestor Ratesh in decembrie 2012, dupa sase ani de la solicitarea trimisa Consiliului in cadrul campaniei Voci Curate in presa si societatea civila din Romania. Nici in toata aceasta perioada, desi a stiut ca este cercetat, Nestor Ratesh nu s-a obosit sa-si marturiseasca public colaborarea cu Securitate. Documentele sunt puse la dispozitia intregii opinii publice in baza articolului Roncea.Ro.
Intr-un interviu mai vechi din “22”, organul de presa al GDS, Nestor Ratesh elucubreaza pe tema Dosarelor Securitatii de la CNSAS. Nici cu aceasta ocazie, desi afirma ca a studiat Doasarele Europei Libere din Arhivele SRI si SIE, Nestor Ratesh nu gaseste posibilitatea ca in textul kilometric sa strecoare si un randulet in care sa-si faca mea culpa si sa-si prezinte si fata de informator al Securitatii. In schimb sustine ca este putin probabil ca Securitatea sa fi avut spioni la Europa Libera. E cazul sa radem putin…
“Rodica Palade, “22”: Multi se intreaba daca a plasat Securitatea spioni la Europa Libera? Ai putut sa descifrezi aceasta enigma? Nestor Ratesh: Nu rezulta asa ceva din dosarele pe care le-am vazut pana acum. E adevarat, a fost o considerabila disponibilitate pentru sueta din partea catorva colegi, suete din care isi extrageau adesea informatorii substanta rapoartelor lor. De aceea probabil aceste rapoarte abunda de cancanuri marunte, pe care apoi ofiterii le ingrosau, construind tot felul de teorii si chiar “planuri de actiune” pe temeiul lor. Dar nu as vrea sa trivializez chestiunea in nici un caz, dupa cum nu as dori sa fiu excesiv de naiv. E adevarat ca se cere uneori, ca, de pilda, intr-un plan de actiune din 1982, “infiltrarea a inca doi informatori” la Europa Libera, acel “inca” putand sugera ca mai erau si altii, toate informatiile importante insa provin, in dosarele cercetate, de la informatorii din afara postului, posibil unul sau doi dintre ei fosti salariati sau colaboratori ai Europei Libere. Un colaborator permanent al postului este mentionat pentru o eventuala racolare, el avand niste antecendente solide de pe cand era in tara, dar nu apare nicaieri ca racolarea a avut efectiv loc. In fine, la sfarsitul anilor ‘70 au fost disensiuni interne serioase la München care ar fi putut oferi unele oportunitati Securitatii, fara a exista indicii certe ca le-a utilizat cu succes. Sau n-am fost eu destul de perspicace.”
Cu siguranta, Nestor Ratesh ori n-a fost deloc perspicace ori si-a inchipuit ca va fi protejat si azi asa cum au facut-o Securitatea si succesoarele ei timp de 40 de ani, de la data emigrarii sale in SUA si pana azi. Imaginati-va: daca Securitatea si-ar fi dorit sa-l compromita pe directorul Radio Europa Libera, cat de simplu i-ar fi fost sa-i publice cateva note informative olografe… Dar n-a facut-o. Concluzia o trageti singuri.
Acum: ce mai este interesant de notat? O tipologie: personaje ca Nestor Ratesh, dupa ce au tras sange din poporul roman pentru a-l turna in laboratoarele Securitatii, au ales ca dupa “defectarea” in Occident sa urasca nu numai sistemul pe care l-au servit cu varf si indesat ci intreg poporul roman. Cazul William Totok, aka “THOMAS”, fost informator al Securitatii, la randul sau amploaiat la Europa Libera, Deutsche Welle si organul GDS: uraste romanii azi asa cum a facut-o de cand a plecat din tara care l-a gazduit, in 1987. Deloc ciudat, exact in acelasi an au devenit ziaristi “occidentali” si cei care au preluat butoanele de la Nestor Ratesh, ca transfugii” Traian Ungureanu, Rodica Binder si Petre M. Iancu. Asa au ajuns sa il promoveze pe agentul KGB Ion Mihai Pacepa, continuand astfel misiunea Securitatii din perioada consilierilor sovietici din NKVD, perioada in care ori ei – cazul Nestor Ratesh, ziarist la Agentia oficiala de presa a regimului comunist Agerpres – ori parintii lor – cazul Petre M Iancu alias Peter Moscu, cu tata nomenclaturist si propagandist comunist, au servit la bolsevizarea tarii.
Mostenitorii NKVD-ului sunt acum la post si il ataca pe istoricul american Larry Watts de pe unde s-au infiltrat, conform Directivelor Departamentului 1 Dezinformare al fostei Directiei I principale a KGB. O noua dovada ne parvine de la Deutsche Welle, printr-un articol vitriolic la adresa lui Larry Watts si lustruitor, cu limba, in privinta lui Tismaneanu si ai lui. Motivul: deconspirarea lui Pacepa, implicit a retelei lor, a vechiului komintern. Practic isi apara propria structura conspirativa, inainte de lansarea celui de-al doilea volum al trilogiei lui Larry Watts, in care le este radiografiata Reteaua. De bun simt ar fi sa fie retrasi de la post daca nu vor sa se retraga singuri la pensie. In caz contrar, datoria posturilor de stat pe unde si-au facut cuibul si de unde isi continua sub steag strain operatiunile de inversare a valorilor si reperelor este sa se descotoroseasca de ei. Macar acum, in ultimul ceas. Razboiul Rece trebuie sa ia sfarsit si in Romania. Oricum, dupa cum ne asigura Larry Watts, Cei din urma vor fi cei dintai.
Si-acum sa ne amuzam putin cu “neperspicacele” director de la Radio Europa Libera si “uitucul” turnator de la Agerpres al propriilor colegi, dintre care i-am identificat pe urmatorii: Romulus Caplescu, Ecaterina Oproiu, Sergiu Verona, Felicia Antip, George Serafin, Cornel Raducanu, Ion Fantanaru, Nathan Lupu, Uli Valureanu, Gabriela Folgu, Dikran Baboian, Nicolae Plopeanu, Ion Manea, Anton Celaru, Nicolae Ionescu, Ţicu Simion, etc…
Accidentul de ieri al purtatorului abuziv al titlului de presedinte al Romaniei a demonstrat ceea ce nu mai era de demonstrat: ca degeaba avem atatea servicii de informatii si degeaba incaseaza SPP 45 de milioane de euro anual, daca Basescu da cu oistea-n gard la colt de strada. Pai daca masina a accidentat-o usor, tara a accidentat-o atat de grav incat sta sa se scufunde in orice clipa. Acum inteleg de ce a aparut omul in vestuta dand din mana la TV, ca Ceausescu la CC: era cu vesta de salvare pregatita! Si asta imi aduce aminte de un editorial de-al meu de prin 2006, care se incheia asa:
“Personal, n-am inteles niciodata de ce se lauda Basescu ca a fost capitan de vas si-uite asa o sa conduca si Romania. Pai, oricine stie: marinarii, plecati cel putin jumatate de an din tara, erau departe de orice realitate romaneasca. Cum pot sa inteleaga ei, din bataia vantului, ce am trait noi aici, cu picioarele pe pamant?
Apoi, comparatia Romaniei cu un cuirasat – mai stiam noi pe cineva luat la fel de valuri – nu-mi cade bine la stomac. Daca ne scufundam?”
Iata-l aici:
Cuirasatul gaozarilor lui Basescu
Motto: „Cum poti sa fii calm in Romania?“ – Mircea Badea, realizator TV.
„Dragi compatrioti, voi fi un aparator devotat al libertatii presei, care in ultimii patru ani a inregistrat un regres grav, datorita constrangerilor si presiunii politice fara precedent practicate fata de mass-media romanesti. Confiscarea libertatilor presei este primul pas spre confiscarea libertatilor cetatenesti. Victoriile democratiei nu pot avea loc fara existenta presei libere, a dreptului la cuvant si la libera exprimare. Vreau sa va asigur ca in persoana noului presedinte al Romaniei, societatea civila va avea un sprijin. Romania are nevoie ca societatea civila sa isi preia, la un alt ritm, rolul de aparator si promotor al drepturilor fiecarui cetatean“, rostea, mai an, noul presedinte al Romaniei, Basescu Traian, in discursul sau de la ceremonia de depunere a juramantului, in decembrie 2004.
In care mai spunea: „Natiunea romana are nevoie de un presedinte care sa o reprezinte cu demnitate“. Si ce-mi face el, badica Traian? “Capitanul nostru”, pe care il speram de cursa lunga? Imi zice ca ziaristii care pun „intrebari-capcana“ sunt „gaozari“. De data asta, presedintele chiar a dat cu mucii in fasole.
Mi s-a consiliat el cu Elena din Udrea prin firidele Cotrocenilor, mi s-a golden-drojdit el cu Jiji, mi s-a dat cu masina blitz-abtiguit in vazul intregii tari, mi s-a turnat in realitate cum e cu chiulul si fumatul in prima zi de scoala, si cate si mai cate… Toate iertate, ca deh, iarna nu-i ca vara, nici Nastase ca Basescu!
In ciuda a ceea ce pare, eu il aprob pe presedinte. Gaozarismul trebuie demascat! Este adevarat ce spune Basescu la nervi: avem multi ziaristi-gaozari printre noi. Insa pentru aceasta trebuie sa-i caute; acolo unde zice el. Dar ce-ar fi oare sa inceapa presedintele sa-si ingaozareasca intai limbistii si pupincuristii din institutiile media de stat sau aproape ca si de stat, dupa cum au devenit deja unele publicatii si posturi TV ai caror proprietari joaca dupa cum le canta presedintele de pe mesele tavernelor dambovitene (sau invers)?!
Sa incepem sa credem ca, in evenimentele zilei din realitatea cotidiana a Romaniei libere Traian Basescu isi dezvolta, prin mimetism politic, ca un adevarat „alien“, aceleasi maniere ca si Ion Iliescu, tatucul sau din FSN? Un exemplu de gaozarism public neobservat de doi ani la Cotroceni: Televiziunea Romana, transformata dupa incorporarea oranj intr-o noua masina automata de spalat creiere si suflete.
De ce nu observa oare presedintele ca gaozarii cu trese ale fostei Securitatii din institutia televiziunii publice – platiti, ca si el, din banii nostri – ignora, de exemplu, prioritatile ramase doar rostite ale „noii“ presedintii a Romaniei? Ca, spre exemplu, Basarabia este tratata nu ca la Televiziunea Republicii Moldova, ci ca la TV Moskva a URSS?
Sau, oare, n-ar fi mai bine sa inceapa ex-manieratul nostru sef, cu propria ograda? Ce sunt oare aceia care-si ascund biografia si chiar si identitatea reala aspirand cu nesat la cele mai inalte functii in stat? Purtatorii de fulare rosii, ministrii cu obrajori rozalii, sepcarii cu stea rosie-n frunte, fosti, actuali si viitori komisari, cu aviz de bun tovaras de la intelectualii patriei, aceiasi care il proslaveau si sustineau la vot pe anchetatul penal pentru crime Ion Iliescu?
Din cei care, dupa ce l-au cadorisit pe seful statului si pe consoarta lui de confesional din cancelarie cu o „mentalitate de mafioti“ nu au ezitat sa treaca la trocuri informative si informationale, ajunsi cu dosarul la os. Deh, ca intre mafioti! Ce mica e lumea… “Piccolo Mondo”…
Dar de ce n-am vorbi si de comesenii potcoviti de futurologul Basescu cu un mare viitor: Adriean premierul-minune doi, Radu mamii ei de ce-a mai ramas nefurat din Craiova – al doilea tasmanian in stat si Vasilica, bun la toate guvernarile, stapanul inelelor coruptilor neauziti si nevazuti din Alianta DA.
Nu, e clar: presedintele nu o sa-si ceara scuze „gaozarilor“, „animalelor“, „legionarilor“, „golanilor“ si „huliganilor“!
De fapt, totul este ingrozitor de trist. Noi ziaristii, gaozari sau nu, traim un grav „sindrom al tacerilor ilegale“, ca sa il parafrazez pe Ion Cristoiu. Basescu, fost simpaticul si neconformistul presedinte patriot, devine pe zi ce trece un matroz cazut de la bordul navei lui imaginare pe un pamant care-i pare ca si pe mare, plin de spuma zilelor.
Purtat de pe-un val pe altul, la brat cu gaozari de rang inalt, nu mai are timp sa explice natiunii ametite de tangaj de ce ticalosul de ieri este tovarasul lui de drum de azi. Sau de cand un simplu ziarist care a luptat prin cuvant pentru eliminarea sistemului ticalosit – cum zicea o data si “Base’ al nostru” – a devenit un “gaozar” periculos acuzat de „capcanarea“ institutiilor statului.
Personal, n-am inteles niciodata de ce se lauda Basescu ca a fost capitan de vas si-uite asa o sa conduca si Romania. Pai, oricine stie: marinarii, plecati cel putin jumatate de an din tara, erau departe de orice realitate romaneasca. Cum pot sa inteleaga ei, din bataia vantului, ce am trait noi aici, cu picioarele pe pamant?
Apoi, comparatia Romaniei cu un cuirasat – mai stiam noi pe cineva luat la fel de valuri – nu-mi cade bine la stomac. Daca ne scufundam?
Intrebarile Ziaristi Online: De ce Presedintele Romaniei nu ne poate spune (de noua ani) cu ce se raspunde la steagurile maghiare? Dar stie sigur ca nu cu bentite tricolore, ca tanara Sabina Elena… Poate se raspunde cu Steaua Romaniei pentru Laszlo Tokes si un gulas cu Viktor Orban?
Profesorul Ernest H. Latham Jr, fost atasat cultural american in Romania intre 1983 si 1987, a lansat ieri la Facultatea de limbi si literaturi straine a Universitatii Bucuresti din Pitar Mos 7-13, sala Mihai Eminescu, o culegere de eseuri, inainte de publicarea mult asteptatelor sale memorii. Conform declaratiilor sale facute reporterului Ziaristi Online, acestea urmeaza sa cuprinda doua parti: prima, pana la caderea regimului comunist si cea de doua, a “timpurilor noi”. Lucrarea diplomatului american, in prezent coordonator de studii avansate pentru România şi Moldova la Institutul diplomatic al Departamentului de Stat al SUA, este intitulata Timeless and transitory. 20th Century Relations Between Romania and the English˗Speaking World si a fost tiparita de Editura Vremea (Bucuresti, 2012). Are un cuvant inainte al profesorului Paul Michelson, de la Huntington University, o prezentare semnata de Dennis Deletant, profesor la Catedra de Studii Romanesti “Ion Ratiu” de la Georgetown University, Washington DC, si cuprinde istorii care au implicat anglo-americani veniti in spatiul geopolitic al Marii Negre, Basarabia si Romania, incepand cu primul razboi mondial si pana la ocupatia bolsevica, de la membri ai elitei culturale de limba engleza la cei ai serviciilor speciale de informatii.
La lansarea de ieri, profesorul Silvan Ionescu, directorul Institutului de Istoria Artei, a istorisit despre personalitatea autorului si legaturile, inclusiv de domeniu capilar, pe care le are cu Ernest Latham, dupa care a facut o foarte frumoasa introducere in problema, urmata de confesiunea doamnei Silvia Colfescu de la Editura Vremea privind pretuirea pe care o acorda unui astfel de gest de prietenie aratat de profesorul american Romaniei, intr-o perioada cand acestea sunt din ce in ce mai rare. Profesorul Ernest Latham merge pe urmele istoricilor Charles Upson Clark, Keith Hitchins, Paul Michelson si Larry Watts, aflat, si el, la manifestare, a subliniat dr Rodica Mihaila, director executiv al Comisiei Fulbright – Romania. In final, Ernest Latham a multumit audientei si s-a aratat incantat de publicarea acestui prim volum, in limba engleza, in Romania.
Alocutiunile participantilor pot fi urmarite in filmarile facute de Ziaristi Online.
Maine se implinesc 45 de ani de la prima emisiune militara, difuzata la TVR cu exact o săptămână înainte ca trupele Tratatului de la Varşovia – mai putin Romania – să invadeze Cehoslovacia. Momentul aniversar va fi serbat astazi la Cercul Militar National, Sala de Marmura, in prezenta Ministrului Apararii. Actualmente “Pro Patria” este o emisiune săptămânală realizată de Redacţia Emisiunilor Militare de Televiziune din cadrul Trustului de Presă al Ministerul Apărării Naţionale, ne informeaza realizatorii ei. Începând cu 15 Martie 2013 emisiunea este difuzată pe TVR1 în fiecare zi de vineri la ora 13.00, se arata pe Pagina de Facebook a Centrului de Televiziune şi Film al MApN. Presa militara, o presa sobra si profesionista, intesata cu informatii de pe teatrele de operatiuni dar si din inima Romaniei, poate fi consultata in plenitudinea ei – ziare, reviste si documentare video – pe portalul Trustului de Presa al MApN www.presamil.ro.
“Mereu atenţi la dorinţele privitorilor, realizatorii de azi ai Redacţiei militare de televiziune Pro patria, refuză să se resemneze. Experienţa în munca de televiziune, sinceritatea comunicării, decenţa gesturilor, demonstrează că demersul jurnaliştilor militari a rămas nealterat.”, scrie colonelul (r) Benone Neagoe, care si-a dedicat peste 20 de ani acestei emisiuni, incepand cu zilele de dupa decembrie 1989. Detalii pe larg, pe site-ul Uniunii Ziaristilor Profesionisti, UZP.ORG.RO.
UZP.ORG.RO:Astăzi ne vom referi la cei care au primit Marele Premiu pentru producţiile de televiziune, 2012. Trofeul oferit de UZPR, la Gala din 23 martie 2013, a revenit documentarului „ Afganistan- un tărâm al contrastelor”, o producţie a Trustului de Presă al Armatei. Autorii acestuia, Benone Neagoe si Gabriel Cobasnian (foto dreapta, de Eugen Mihai), se prezintă :
Benone Neagoe
Redactor şef la Redacţia emisiunilor militare de televiziune.
A realizat şi moderat, timp de douăzeci de ani, emisiunea PRO PATRIA, pe teme de actualitate şi politică militară. A căutat la orice pas noutatea, în garnizoanele din ţară sau în teatrele de operaţii din Irak, Afganistan, Bosnia-Herţegovina şi Kosovo, a transmis, în direct, pentru Televiziunea Română, toate evenimentele importante din Armată: Parada militară de la 1 Decembrie, Ziua Eroilor, Festivalul Internaţional al Muzicilor Militare.
Reportajele, documentarele, anchetele şi emisiunile lui s-au plimbat pe la tot felul de festivaluri la Paris, Roma sau New York de unde s-au întors cu premii şi menţiuni speciale. Uniunea Ziariştilor Profesionişti i-a acordat lui Benone Neagoe, Ordinul Ziariştilor clasa I.
„Un reportaj de pe frontul afgan, cu militari români în rolul principal, este, fără precizări suplimentare, o promisiune. Gabriel Cobasnian transformă în imagine fiecare emoţie. Am reuşit pentru că am crezut în el. Filmele lui au de toate: forţă, pasiune, tandreţe, echilibru, luciditate şi imaginaţie. Au metaforă şi tresărire.
Pentru mine, această recunoaştere este un motiv în plus de sărbătoare: „Pro Patria”, emisiunea pentru care a fost realizat documentarul, aniversează, la sfârşitul acestei săptămâni, 45 de ani de existenţă. Performanţă egalată în România doar de o singură emisiune de televiziune: „Teleenciclopedia”. Şi pentru că redacţia „Pro Patria” a fost, timp de 20 de ani, pentru mine, a doua casă, cu mulţi, foarte mulţi prieteni, doresc să le dedic acest premiu”.
Iar noi îi spunem lui Benone Neagoe „ La mulţi ani ! ”, de ziua lui (28 martie ). Cu sănătate, multe împliniri şi bucurii !
Gabriel Cobasnian
Director de imagine la Studioul cinematografic al Trustului de Presă al Ministerului Apărării Naţionale.
Stilul: provocator şi elegant. E încăpăţânat, nonconformist, original şi îndrăzneţ. Caută subiecte pe măsură, nu se teme de nimic, cu atât mai puţin de munca grea. Încearcă adesea să depăşească bariere până atunci netrecute. Crede în ceea ce face şi vorbeşte despre ceea ce crede.
Documentarele sale „Să nu-i uităm”, „Românii din provincia Dhi Qar”, „Mansarda cu amintiri”, „Alarmă în munţi”, „Profesioniştii”, „Voievodul Măria Sa Ştefan”, „Români la poarta cerului afgan”, i-au adus notorietatea şi numeroase premii naţionale şi internaţionale.
„Eu am vrut de la bun început să fac un film, nu un reportaj, îmi trebuia un comentariu, nu interviuri. Am crezut foarte mult în acest proiect şi mi-a plăcut să-l realizez, mai ales că nu sunt puţini aceia care l-au apreciat şi, prin obiectivitatea lor, mi-au confirmat propria-mi subiectivitate. Aveam nevoie de un om cu un condei profesionist care să înţeleagă ceea ce îmi doresc şi să aibă o anumită sensibilitate. Toate acestea le-am găsit în persoana lui Benone Neagoe. Colaborarea cu el a fost impecabilă. Din păcate, s-ar putea ca aceasta să fie ultima recunoaştere pe plan profesional, având în vedere că eu m-am retras din competiţia cu filmul. Este interesant că acest ultim omagiu mi l-au adus ziariştii, nicidecum cineaştii”.
Veniseră americanii să preia sarcinile românilor, iar după briefing colonelul Vreme i-a invitat să vadă filmul. Dacă începeaţi cu acest film, au spus americanii, nu mai era nevoie de niciun briefing. Este atât de elocvent în privinţa a ceea ce fac românii şi rezultatele mandatului lor!
O altă amintire care îmi dă fiori a fost o misiune de noapte când s-au iscat mici încercuiri şi a trebuit să intervină elicopterele americane pentru a ne scoate dintr-o situaţie oarecum delicată. Este un moment pe care eu nu-l voi uita niciodată.
“Ca istoric, sunt absolut sigur ca, mai devreme sau mai tarziu, legitimitatea istorica a Romaniei Mari, in frontierele ei de la sfarsitul lui 1918, va triumfa”, acestea au fost cuvintele cu care s-a incheiat ceremonia de premiere a echipei portalului Basarabia-Bucovina.Info la Gala Premiilor Uniunii Ziaristilor Profesionisti din Romania, desfasurata sambata, 23 martie, la Cercul Militar National din Bucuresti. Premiul I, oferit de UZP, a fost dedicat de fotografa Cristina Nichitus Roncea si jurnalistul Victor Roncea romanilor din Basarabia, la aniversarea a 95 de ani de la Unirea provinciei romanesti, “pentru totdeauna” cu “Mama sa, Romania”, cat si apropiatilor care s-au jertfit pentru Moldova de Rasarit.
Premiul I la Sectiunea Presa Scrisa si Online a Premiilor UZP pe 2012, acordat portalului Basarabia-Bucovina.Info, la un an de la lansare, a reprezentant pentru noi o confirmare a faptului ca, desi nu am incarcat inca decat o mica parte din materialul documentar urias rezultat in urma deplasarilor noastre in Rasaritul romanesc, valoarea documentelor inserate, a fotografiilor si imaginilor video este recunoscuta pe merit in corpul profesionistilor mass-media. Am fost si suntem fericiti pentru aceasta confirmare care ne dovedeste necesitatea existentei unor proiecte educative despre spatiul istoric si cultural romanesc in zona multimedia online, de unde se revendica si se formeaza cultura tinerilor de azi. Aceasta in conditiile in care, din pacate, presa scrisa sau tv este, in cea mai mare parte, adepta ignorarii realitatilor istorice si faptice, de zi cu zi, ale romanilor din jurul Romaniei.
Uniunea Ziaristilor Profesionisti, pe langa recunoasterea valorilor si a sentimentelor nationale, a tinut, probabil, sau, daca nu si-a propus acest lucru, a reusit oricum sa amelioreze acest dezechilibru existent in media atunci cand s-a decis sa premieze “reportajul, ancheta publicistică şi articolul de atitudine în slujba promovării/apărării identităţii culturale a comunităţilor româneşti, din afara fruntariilor României”. Gratie Uniunii profesionistilor din mass-media, care are membri la nivel mondial, romanii din toate colturile lumii pot fi acum mai aproape de Basarabia. Ii multumim!
Cum acest premiu este un adevarat “Premiu Oscar al Presei Romane”, se cuvine sa multumim, in egala masura, tuturor celor care ne-au calauzit. Am multumim si multumim in primul rand indrumatorilor nostri de specialitate in acest proiect, profesorului Florin Constantiniu – cu al carui material despre Saptamana Patimilor Basarabiei, o prefata la lucrarea altui regretat istoric si jurnalist, Mihai Pelin, am si lansat acest site: Florin Constantiniu despre Săptămâna patimilor -, apoi academicianului Dinu C Giurescu, de a carui sustinere suntem asigurati in continuare, si profesorului Gheorghe Buzatu, care ne-a facilitat accesul in secretele Arhivelor secrete, atat de la Washington cat si de la Moscova.
Am citit la Raoul Sorban, in capitala sa lucrare “Invazia de stafii” (Editura Meridiane, 2003), pe care mi-a inmanat-o la conacul sau din Stoiana, Cluj, am citit precum ca: “Ungaria a participat la razboiul anti-sovietic cu o armata – a II-a – compusa din 256.000 de combatanti, dintre care cca 150.000 erau romani, iar ceilalti proveneau din randurile altor “nationalitati” (slovaci, svabi, ruteni, etc) Daca la Cotul Donului armata ungara a suferit cea mai dezastruoasa infrangere din intreaga sa istorie moderna, pe planul intern al politicii de maghiarizare, infrangerea militara, cu pieirea a 100.000 de romani, morti si disparuti, a reprezentat un succes in conformitate cu ansamblul doctrinelor ungare de maghiarizare a tarii”.
La 95 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, o sală din Parlamentul României va purta numele cărturarului şi filantropului basarabean Vasile Stroescu, primul preşedinte al Camerei României reîntregite, român născut în Basarabia, luptător pentru apărarea drepturilor românilor şi un promotor al culturii şi educaţiei în limba română în Basarabia, dar şi în Transilvania. Tot azi a avut loc la Parlament si lansarea volumului “Documentele anexării Basarabiei. Corespondenţa diplomatică Paris-Sankt Petersburg 1807-1812″ coordonat de jurnalistul și istoricul George Damian,
April 23rd, 2013 
VR 
Ziaristi Online:
Posted in 
Tags: 
