Desi Dosarul de cadre al fostei procuroare comuniste Monica Macovei a disparut din Arhivele Ministerului Justitiei (cel mai probabil Dan Tapalaga stie de ce, cum, cand si cu cine 🙂 )Lumeajustitiei.ro a gasit un document original semnat de vocala “anticomunista” de azi dupa prezentarea lui orala: Juramantul Tovarasei Monica Luisa Gherghescu pentru apararea oranduirii comuniste si a politicii PCR. Adica ceea ce face si astazi, doar ca a mai multiplicat initialele cu GDS si PDL. Monica Luisa Macovei (fosta Gherghescu) si-a inceput activitatea de procuror in 1982 la Procuratura locala Giurgiu. La 1 septembrie 1982, cand si-a intrat in paine ca procuror, Monica Luisa Gherghescu era deja membra a Partidului Comunist Roman. Cu aceasta ocazie, in fata fostului Procuror General al Republicii Socialiste Romania, Nicolae Popovici, ea a depus juramantul de procuror comunist. Iata-l, de la Lumeajustitiei.ro.
Mediafax anunta ca Daniel Dăianu a fost eliberat din postul de consilier de stat al premierului Victor Ponta, din “motive personale”, după mai puţin de trei săptămâni de la numirea în această funcţie şi după ce a declarat că titulatura de “consilier de stat” este eronată, deoarece nu doreşte să fie remunerat. Dăianu a fost numit consilier de stat al premierului la 11 mai.
După publicarea în Monitorul Oficial a deciziei de numire, Dăianu a declarat însă că nu lucrează în aparatul guvernamental, deoarece nu doreşte să fie remunerat pentru activitatea de consiliere a premierului, şi că titulatura de “consilier de stat” este eronată, mai scrie Mediafax. Normal: pentru ca nu avea cum!
Grea alegere pentru Mircea Toma: banii sau tiganii?
Tot Mediafax informeaza ca o clădire monument istoric din Timişoara este dărâmată de un clan de romi. Autorităţile au sistat lucrările. Nu stim ce se va face Mircea Toma cu aceasta situatie. Pensionarul MApN este sfasiat probabil. In sinea lui de tigan si ungur sub acoperire de roman ar vrea sa faca ceva pentru a salva tiganii din Timisoara si a-i ajuta, nu-i asa?, sa-si ridice un cort sau un bloc cu turnulete peste ruinele Casei Muhle. Dar bistarii ii vin in ultima perioada din actiuni de fatada (bine zis 🙂 ) pentru “salvarea” monumentelor istorice. Daca nu se duce sa se puna zid viu in fata tarnacoapelor tiganesti si sa salveze Casa Muhle – cum a facut, deja, cu Vama Veche, pana la distrugerea ei, si cu Rosia Montana, in ideea de a i-o darui patronului lui, Gyury Soros – o sa cred, totusi, ca a primat alegerea sangelui…
“Casa Muhle a fost construită în secolul XIX şi a aparţinut florarului Wilhelm Muhle, cel care a creat primul soi de trandafir românesc. Situată în apropierea centrului Timişoarei, casa de pe bulevardul Mihai Viteazu nr. 3 a fost considerată întotdeauna una dintre cele mai frumoase clădiri din municipiu.
La începutul anilor 2000, clădirea monument istoric a fost cumpărată de un clan de romi, care ulterior a solicitat mai multe autorizaţii de construcţie de la Primăria Timişoara.
Conform presei locale din Timişoara, “romii de catifea” sau “mafia imobiliară ţigănească” au pornit, imediat după Revoluţia din Decembrie 1989, o adevărată “vânătoare de imobile istorice”. Presa a relatat că, având ajutorul unor funcţionari din Primărie, romii sau avocaţii lor aflau cine sunt moştenitorii cărora urma să li se retrocedeze imobile istorice în valoare de milioane de euro. Odată ce aflau numele moştenitorilor, romii îi convingeau pe aceştia să le vândă vilele sau măcar apartamente din aceste vile. După ce reuşeau să intre în imobil, se trecea la faza a doua, în care, prin diferite modalităţi, obligau proprietarii celorlaltor apartamente să le vândă la preţ redus locuinţele, până deveneau proprietari pe întregul imobil, scria presa timişoreană.”, mai scrie Mediafax. Oare il va amenda Mircea Toma, kkmisarul “corectitudinii politice” comuniste pe autorul stirii? 🙂
Oricum, tot din aceeasi stire am aflat, pentru prima oara, de titulatura tiganului care vrea sa demoleze Casa Muhel: “Ionel Stancu – reprezentant al unui clan de romi“… “potrivit autorităţilor locale”, mai adauga Mediafax cu o nota fina de amuzament.
Exclusivitati EvZ copiate de la Ziaristi Online. Sa fie!
Exclusiv EvZ – Documentele care demonstrează că Nyírö Jozsef a fost fascist notoriu, titreaza Evenimentul Zilei de azi, cu subtitlul “Arhiva CNSAS şi declaraţiile unor istorici arată clar de ce scriitorul nu merită onoruri în România”. E foarte bine ca si EvZ s-a gandit, dupa sfarsitul scandalului, sa publice documentele despre filo-nazistul antisemit, antiroman si antiamerican Nyiro Jozsef gasite de Ziaristi Online cu sprijinul meritoriu al cercetatorilor CNSAS si al Colegiului CNSAS, care a tratat cu celeritate cererea noastra. Poate in felul asta, tovaraseii de la EvZ s-au gandit sa-si spele pacatele dupa ce, in ziua cu “reinhumarea” au tratat la misto subiectul, preluand exact notele “comice” ale extremistului filo-antisemit Laszlo Kover, fost sef al Ministerului serviciilor secrete maghiare reunite, in prezent presedinte al Parlamentului de la Budapesta. In articolul de azi sunt prezentate declaratiile si descoperirile profesorului Vasile Lechintan, publicate duminica de Ziaristi Online, sub titlul Noi dovezi in Cazul Nyiro Jozsef – terorist maghiar. DOCUMENTE din ARHIVELE STATULUI – CLUJ cat si documentele CNSAS despre care vorbeam, publicate inca de vineri, 25 mai, sub titlul DOCUMENTELE Sigurantei Statului: extremistul maghiar Nyiro Jozsef in Arhivele CNSAS: “cel mai infocat iredentist de la noi”. Ziaristi Online EXCLUSIV. Documentele au fost transmise in aceeasi zi si agentiilor de presa Mediafax si Agerpres cat si ziarelor Jurnalul National si Gandul. Ma bucur ca au ajuns si la EvZ. Repet si inchei: este foarte bine ca si EvZ si-a dat seama de importanta lor si ii felicit, probabil pentru prima oara (sper ca nu si pentru ultima), pe cei care au decis sa le publice. Insa s-o lase mai jos cu “Exclusiv-itatea”, nu de alta dar sa nu devina o “Special-itate” a EvZ…
Guvernul Mihai Răzvan Ungureanu a autorizat reînhumarea horthystului Jozsef Nyiro, afirma oficiali de la Budapesta precum şi reprezentanţii Partidului Civic Maghiar, dupa cum aflam dintr-o depesa a presei online. Ne mai mira ceva? Nu-i asta baiatul care dadea pe tava Ungariei Fundatia Gojdu ca si cum n-ar fi fost a Bisericii Ortodoxe Romane si a romanilor ortodocsi saraci din Transilvania ci a lui tat’su? E clar acum: o data cu scandalul mumiei lui Nyiro ni s-a reconfirmat tautologic si cine sunt “ungurenii” lui…
“Nici în cele mai negre perioade ale regimului Ceauşescu nu s-au semnalat atâtea acţiuni antimaghiare, cum s-au întâmplat în ultima săptămână din partea autorităţilor române“, a declarat zilele acestea, la televiziunea nationala ungara M1, Lukacs Csaba, seful departamentului de comunicare pentru “ceremoniile de repatriere şi reînhumare a rămăşiţelor pământeşti ale scriitorului maghiar Nyírő József la Odorheiu-Secuiesc”, citat de Jurnalul National si Dan Tanasa. Lukacs Csaba se referea la interdictia primita din partea Cailor Ferate Romane de a patrunde in Romania cu o urna funerara care ar contine cenusa iredentistului maghiar Nyiro Jozsef, transportata, conform planurilor Parlamentului Ungariei, cu onoruri oficiale, in trenul “Nostalgia” care urmeaza sa vina de la Budapesta la sfarsitul acestei saptamani. Ministerul Afacerilor Externe al Romaniei si-a exprimat la inceputul saptamanii “dezacordul faţă de reînhumarea lui Nyirő József în România”. “Partea română a arătat că activitatea politică a lui Nyirő József din perioada 1941-1945 indică o atitudine de extremă dreaptă, anti-semită şi de colaborare cu un regim fascist.” transmite Mediafax.
“Ne exprimăm indignarea şi imensa amărăciune cu care am luat aflat faptul că scriitorul maghiar Jozsef Nyiro va fi înhumat în pământ românesc, la Ordoheiul Secuiesc”, afirmă preşedintele Federaţiei Comunităţii Evreieşti din România, deputatul Aurel Vainer, într-un comunicat transmis Agerpres. “Memoria evreilor şi a românilor care şi-au pierdut viaţa în perioada de după 15 octombrie 1944 în apropierea înlăturării regentului Horthy, nu ne permite să fim ingăduitori şi să dăm uitării fapte şi nume de tristă amintire!”, afirma Aurel Vainer. Insa, in continuare, Oszkar Fuzes, ambasadorul inca neexpulzat al Ungariei in Romania, sustine cu vehementa contrariul in privinta lui Jozsef Nyiro.
Cu toata aceasta interzicere a manifestarilor oficiale, exprimata de partea romana, ceremonia va avea loc in aceasta duminica, sfidator, cu un fast care va aminti de perioada ocupatiei maghiare a Ardealului. Garda de husari si honvezi, cor secuiesc, etc, etc. Reinhumarea, prin care Ungaria arata ca poate face ce doreste pe teritoriul Romaniei, va fi transmisa in direct de postul unguresc transnational Duna TV. Cenusa este deja in Romania, dupa cum ne informeaza cu promptitudine Dan Tanasa. Unde este, asadar, “perioada aia neagra”, “antimaghiara”, a regimului Ceausescu?
Documentele intrate in posesia portalului Ziaristi Online, cu sprijinul de apreciat al CNSAS, arata ca interzicerea si azi a lui Nyiro Jozsef nu are nici o legatura cu invocata propaganda maghiara ieftina anti-Ceausescu ci, dupa cum arata Dosarul intocmit de Siguranta Generala, cu insasi existenta statului roman, a Regatului Romaniei. Nu Ceausescu il interzicea pe Nyiro, ci insusi Regele Romaniei Mari si Ministerul Regal al Afacerilor Straine! Nu Securitatea il urmarea pe Nyiro – “cel mai infocat iredentist de la noi” -, pentru actele lui duse pentru destramarea Romaniei, ci Siguranta Statului, dupa cum veti vedea mai jos.
Preşedintele Parlamentului ungar, Kover Laszlo, si-a permis sa afirme ieri că “ţelurile politice” ale lui Nyiro Jozsef trebuie separate de activitatea scriitoricească a acestuia, subliniind că el nu a aruncat volumele lui Eliade “pentru simplul motiv că acesta a făcut parte din Garda de Fier”, dupa cum relateaza Mediafax. Comparatia este voit nesimtita. Mircea Eliade, filosoful religiilor si propavaduitorul iubirii crestin-ortodoxe, nu a sustinut niciodata prin scrierile sale un regim hitlerist care a trimis evrei si romani in lagare de concentrare aducandu-le moartea, asa cum a facut Nyiro Jozsef, zi de zi, ca redactor sef al revistei filo-naziste Magyar Erő (Forţa Maghiară) si ca membru al Parlamentului horthyist, al gruparii teroriste Partidul Crucilor cu Sageti si al Partidului Maghiar Ardelean, reinfiintat azi in Romania de corespondentul lui peste timp, extremistul Laszlo Tokes.
In ciuda repetatelor reclamatii adresate autoritatilor locale si centrale de catre reprezentantii romanilor din zona, MAI si Parchetul Romaniei nu a dispus, pana astazi, indepartarea acestor busturi, conform Legii. Poate ca scandalul international de azi, in care o institutie a statului cu valente de reprezentare externa a Romaniei spune negru pe alb ca Nyiro Jozsef a fost antisemit (ca antiroman nu mai conteaza, se pare) va trezi si Ministerul partener, al Afacerilor Interne.
Romanii din Harghita, Covasna si Mures scriu autoritatilor statului: “Esenţa personalităţii lui József Nyírő este cuprinsă în câteva fraze de poetul, scriitorul şi criticul literar Géza Hegedűs (1912-1999), martor al evenimentelor acelor timpuri, în magistralul său volum Galeria portretelor literaturii ungare:
„În politică, drumul ales este cel al fascismului. (…) A fost dezamăgitor pentru cei care au observat înrudirea sa spirituală cu mitul criminal al purităţii sângelui. Pe aceştia i-a surprins ataşamentul clar al lui Nyírő, ce tocmai păşea pe scena politică, faţă de reprezentanţii în Ungaria ai nazismului german, faţă de Partidul Crucilor cu Săgeţi. (…) József Nyírő este un instigator la război, incitator la asasinate în masă, criminal de război în sensul dreptului penal. A aparţinut spiritual statului major al lui Szálasi. Chiar şi în emigraţie, în America şi Spania, în cărţile publicate încearcă să justifice acest spirit. (…) Romanul autobiografic „În jugul lui Dumnezeu” rămâne printre valorile durabile ale literaturii noastre, chiar dacă autorul lor, în viforul istoriei, din punct de vedere uman, dar şi cultural şi-a băgat capul nu în jugul lui Dumnezeu, ci în cel al diavolului (sn)”.
Dacă mai aveţi nevoie şi de alte dovezi privind trecutul lui József Nyírő, ele pot fi găsite într-un document care se află în depozitul Arhivelor Statului, Cluj, fond Prefectura judeţului Cluj, acte confidenţiale-prezidenţiale, 1941, dosar nr. 3. În el, se arată că în zilele premergătoare sosirii la Cluj, la 11 septembrie 1940, a trupelor de ocupaţie horthyste: „…crimele, bătăile, devastările declanşate împotriva românilor, îndeosebi în cartierele Mănăştur, Între ape, comunele Floreşti şi Someşeni au fost – aşa după cum recunoştea la 15 noiembrie 1940 fostul consul al Ungariei la Cluj, dr. Bothmer Károly – efectuate de elemente declasate, şovine, fasciste, organizate în grupe teroriste, conduse de Kerekes István, Király Zoltán, Málnassy Tivadar, József Nyírő (s.n.), dr. Szász Ferenc, Veres Lajos, Lengyel József , Pataky Kálman, aflaţi sub comanda lui Kováts Arpád, fost ofiţer de carieră”.
Vă veţi întreba probabil de ce osemintele unui asemenea personaj, care poartă răspunderea morală a unor crime imprescriptibile, vor fi aduse ostentativ şi reînhumate cu fast în România, ţara pentru a cărei dezmembrare Nyírő a militat între 1940 şi 1945 în toate parlamentele Ungariei horthyste.”
Desigur, chiar daca noi stim raspunsul, din pacate nu primim niciodata un raspuns oficial la aceasta intrebare, de la autoritatile insarcinate cu apararea tarii pana la Presedintele Romaniei, Traian Basescu. Doar constatam, zilnic, ca se mai intampla ceva in aceeasi directie anti-romaneasca, bine documentata de predecesorii ofiterilor de informatii de azi.
CNSAS a sustinut cu celeritate demersul nostru jurnalistic de a prezenta modul in care autoritatile statului roman l-au tratat pe “supusul Joseph Nyiro”. Documentele din Arhiva CNSAS nu lasa loc de dubiu: numitul Nyiro Jozsef era “cel mai infocat iredentist maghiar de la noi“. Ziaristi Online Ro a facut o selectie din Documentele Sigurantei, care se opresc, din pacate, la anul 1940 pentru ca ulterior, urmare Diktatului de la Viena, Nyiro Jozsef dicteaza in Ardealul ocupat, direct de la Budapesta:
La 2 noiembrie 1936, Inspectoratul Regional de Politie Cluj semnala Directorului General al Politiei (Serviciul Presei) faptul ca, in noul roman al lui Nyiro Jozsef, intitulat “Az en nepem” – “Poporul meu”, “fiecare amanunt este scris ca sa agite impotriva Neamului si a Tarii”. “Scopul urmarit de autor este sa starneasca ura si dispretul fata de Statul Roman”, raporta Inspectoratul Cluj (doc 1).
Drept urmare, 21 decembrie 1936, Ministerul Regal al Afacerilor Straine – Directiunea Presei si Informatiilor, subliniaza pentru Directorul General ala Politiei – Directiunea a III, faptul ca “intrarea in tara a romanului “Az en nepen” de Nyiro Josef a fost interzisa” (doc 2).
O alta adresa, de peste o luna, din 21 ianuarie 1937, de la acelasi emitent si catre acelasi Minister, reconfirma faptul ca “volumul este si ramane prohibit” si adauga la masuri ca acesta “urmeaza sa fie confiscat oriunde s-ar gasi luandu-se in acelasi timp masurile de urmarire legala impotriva celor care l-au introdus clandestin” (doc 3). Drept urmare, la 25 ianuarie 1937 Directiunea Generala a Politiei da o Circulara prin care stipuleaza ca volumul trebuie confiscat “oriunde s-ar gasi” (doc 4).
La 1 februarie 1940, sub ministeriatul lui Grigore Gafencu, Ministerului Regal al Afacerilor Straine – Cancelaria Ordinelor, solicita Sigurantei Generale a Statului , cu caracter Confidential si Urgent, “date privitoare la situatiunea sociala si onorabilitatea supusului roman Nyiro Joseph”. Documentul ajunge in atentia Directorului General al Sigurantei pe 4 februarie care dispune sa fie solicitate relatii de la Inspectoratele Cluj, Alba Iulia si Timisoara (doc 5).
Inspectoratul din Cluj raspunde printr-o Radiotelegrama, pe 11 februarie, ordinului dat de Bucuresti in 8 februarie in aceasta speta (doc 6 – doua pag). In Nota redactata de inspectorul regional Popovici se arata ca Nyiro Jozsef, nascut in anul 1889 in comuna Jimbor, judetul Odorhei, casatorit in 1919 cu Ileana Bedo “a fost membru marcant al fostului partid maghiar din Odorhei si prin anul 1936 a organizat sectia tineretului maghiar din sanul aceluiasi partid. Pentru activitatea sa iredentista dezvoltata a fost trecut in tabloul de internabili la litera A.” (este vorba de listele cu persoane aflate in atentia Sigurantei si de ordinea importantei conferite celor aflati in studiu). In Nota se mai arata ca in prezent locuieste in Cluj si “este prim-redactor la ziarul Keleti Ujsag, din localitate, ziar care se stie ca a fost pe vremuri oficiosul partidului maghiar”.
Inspectorul Popovici face si un rezumat al cartii lui Nyiro, “Poporul meu”, “cu un continut absolut menit a agita spiritele in contra romanilor”: “Eroul principal al acestui roman este preotul reformat Botor Bela (Lazslo Tokes-ul de azi – nota mea, VR), care are de luptat impreuna cu poporul sau, adica cel secuiesc, cu infinitele neajunsuri ivite de pe urma faptului ca acest popor traieste in Romania”. Numitul a mai scris recent si o piesa de teatru – se mai spune in Raport – cu un caracter “cu totul iredentist”, care urmeaza a avea premiera in curand, la Budapesta.
Directorul Politiei de Siguranta – Serviciul de Informatiuni revine, pe 11 februarie, cu raspunsul adresat Ministrului de Externe Grigore Gafencu sintetizand Nota Inspectoratului Regional si subliniind ca Nyiro Jozsef “este cel mai infocat iredentist maghiar de la noi”(doc 7 – doua pag).
Cateva luni mai tarziu avea sa aiba loc Diktatul de la Viena, cu consecintele sale criminale pentru romanii din Ardeal, majoritari la ei acasa, dar si, mai ales, pentru minoritarii evrei trimisi de autoritatile “Ungariei Mari” direct in lagarele naziste. Dosarul lui Nyiro nu se inchide insa aici, la anul ’40, decat temporar. El este redeschis, dupa 1945, intr-o context care pentru unii poate parea paradoxal dar care, de fapt, dovedeste asertiunile istoricului american Larry Watts din primul volum al lucrarii sale, “Fereste-ma, Doamne, de prieteni“.
Iata situatia: La 3 aprilie 1933 (!), Siguranta Generala a Statului – Inspectoratul Cluj, raporteaza Directorului General al Politiei, faptul ca, in ziua de 19 martie 1933, profesorul liceului din Odorhei Banyai Joan, tototdata director al revistei “Szekelysek”, a organizat o conferinta in sala de gimnastica a liceului reformat, la care a vorbit… “Iosif Nyiro”. Ziaristul organului de presa al partidului maghiar a comparat existenta revistei in cauza cu cea a unui batran secui aflat sub focul artilerei inamice in timpul primului razboi mondial. “Azi, revista “Szekelysek” lupta ca si batranul secui de odinioara pentru a asigura hrana sufleteasca si a pregati viitorul ungurilor izolati”, consemna agentul local din discursul lacrimogen al lui Nyiro (doc 8 ).
Peste 12 ani, in octombrie 1945, il gasim intr-un raport al Sigurantei (nu se schimbase inca structura si denumirea) pe acelasi Banyai Ioan, sustinatorul filo-nazistului Nyiro Jozsef, in postura de director al Liceului Industrial Maghiar din Odorhei si de membru al Frontului National Democratic, platforma consitutita de PCdR/Partidul Muncitoresc Roman cu Frontul Plugarilor si alte creatii NKVD pentru a acapara puterea in Romania. Din pozitia de activist FND, acum bolsevicul Banyai Joan rupe afisele postate de un director roman nou numit, Dogaru, prin care erau chemati la inscrierea in noul an scolar si elevi romani. Banyai isi motiva demersul prin faptul ca Comandamentul Sovietic a interzis orice intrare in localul Liceului Industrial Maghiar, care urma sa se redeschida dupa vechea lui denumire, de “St O Iosif” (doc 9). Banyai a reclamat si faptul ca noul director numit nu s-a prezentat la sediul FDN “pentru clarificarea situatiei”, dupa cum a solicitat el. “Dl Banyai fiind intrebat si-a motivat gestul spunand ca Domnul Ministru al Educatiei Nationale nu a admis functionarea unui liceu romanesc la Odorhei” (doc 10). Situatia se repeta. intocmai, si astazi.
Nyiro Jozsef “este cunoscut ca unul dintre cei mai vajnici iredentisti maghiari de la noi si avand in vedere calitatea sa de redactor la suszisul ziar (Keleti Ujsag) poseda si permis liber pe Caile Ferate Romane”, nota constiincios inspectorul Popovici al Sigurantei Statului.
Permisul liber pe Caile Ferate Romane tocmai i-a fost suspendat. Macar atat.
Acum insa intrece orice masura. Chemat la MAE ca sa dea explicatii privind proslavirea unui antiroman si antisemit notoriu, József Nyírő, pentru care se pregateste o baie funerara de extremisti maghiari de Rusalii, Oskar Fuzes a tratat Ministerul Roman de Externe cu fundul, aratandu-se prea ocupat ca sa se deplaseze la sediul MAE, asa cum se face, conform cutumelor diplomatice, atunci cand este solicitat. Si-a trimis un secretar: Adam Balazs. Afront curat. Asta si dupa ce acelasi agitator si gargaragiu extremist de la Budapesta, Secretarul de stat din cadrul Ministerului ungar de Externe, Zsolt Nemeth, a declarat, intr-o ingerenta clara in afacerile interne ale Romaniei, că recentele evoluţii ale situaţiei din România, inclusiv declaraţiile Guvernului referitoare la legea privind dreptul de vot şi legea minorităţilor, precum şi problema Facultăţii de Medicină de la Târgu Mureş, “sunt un motiv de îngrijorare pentru Ungaria” (Gandul). Declaratia trebuie conjugata cu un ATAC MIZERABIL la adresa României al delegației ungare a PPE din Parlamentul European girat de “românul” Laszlo Tokes: Delegaţia ungară a PPE din PE reclamă încălcarea de către Guvernul Ponta a drepturilor minorităţii maghiare.
Ce-ar fi daca i-am mai da noi un motiv de ingrijorare, bagandu-i-l pe Oskarica al lui exact acolo de unde l-a scos, saracul, in vreo buda de pe la Ministerul de Externe maghiar?
Pana si ungurii lui s-au revoltat! Intr-o depesa MTI, agentia maghiara de informatii de la Budapesta, se arata ca UDMR Mureş critică faptul că, într-o declaraţie acordată presei, ambasadorul Oszkár Füzes a nominalizat, ca persoană particulară, pe care dintre candidaţi l-ar vota. În timpul difuzării unei discuţii cu candidatul György Frunda, un post local de televiziune a prezentat declaraţia ambasadorului Ungariei, în care diplomatul ungar a afirmat că, în calitate de persoană particulară, ar vota pe Smaranda Enache, de la “Liga Pro Europa”, scrie MTI. UDMR Mureş solicită Ministerului ungar de Externe să îşi precizeze public poziţia faţă de acest caz.
Potrivit volumului „Români și unguri 1940-2011”, scris de istoricul Petre Țurlea, Nyírő a făcută parte din personalitățile maghiare instruite de guvernul de la Budapesta să rămână pe teritoriul cedat României pentru a păstra stăpânirea de facto a regiunii de către maghiari.
În 1947-1948, autoritățile române îl suspectează inclusiv de comandarea unor asasinate, fiind urmărit inclusiv de Justiția din Ungaria. Din cauza acestui fapt, Nyírő se refugiază la Munchen și, ulterior, se ascunde în Spania unde va și muri în 1953.
În volumul „Teroarea horthysto-fascistă în nord-vestul României (septembrie 1940 – octombrie 1944)”, în care au adunat mărturii istorice Mihai Fătu și Mircea Mușat, sunt redate pasaje referitoare la o serie de crime produse de grupări teroriste conduse, printre alții, de József Nyírő.
„Fenomene deosebit de grave s-au petrecut în acele zile la Cluj şi împrejurimi, unde trupele de ocupaţie horthyste au sosit la 11 septembrie 1940. Până atunci, crimele, bătăile, devastările declanşate împotriva românilor, îndeosebi în cartierele Mănăştur, Între ape, comunele Floreşti şi Someşeni au fost — aşa după cum recunoştea la 15 noiembrie 1940 fostul consul al Ungariei la Cluj, dr. Bothmer Karoly — efectuate de elemente declasate, şovine, fasciste, organizate în grupe teroriste, conduse de Kerekes Istvan, Kiraly Zoltan, Mălnassy Tivadar, József Nyírő”, se arată în lucrarea amintită.
REACȚIE OFICIALĂ. Institutul „Elie Wiesel”: nu este de dorit reînhumarea publică
Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” are date care susțin orientarea politică a scriitorului maghiar. „După puciul szalasist de la 14 octombrie 1944 și implicita debarcare a lui Horty, a devenit membru în parlamentul de extremă dreaptă, Nyilasis, al lui Ferenc Szalasi. A fost și vicepreședintele comisie de învățământ. Prin urmare, József Nyírő a aderat la o politică naționalistă, extremistă și antisemită”, arată reprezentanții Institului într-un răspuns transmis Evenimentului zilei.
”Considerăm că nu este de dorit reînhumarea lui József Nyírő în prezența unor persoane sau a unei procesiuni oficiale”, este recomandarea specialiștilor institutului.
Președintele PCM, Szasz Jeno, nu crede în aceste date. „Nu a avut o politică ce azi ar putea fi considerată compromițătoare. El este pentru cultura maghiară precum este Slavici pentru cea română”, spune Szasz Jeno, președintele PCM și primarul din Odorheiu Secuiesc, care a decis și botezarea unei străzi din Odorheiu Secuiesc cu numele scriitorului. (EvZ.ro)
Ce vor face, asadar, Ministerul Afacerilor Externe al Romaniei si noul lui ministru, clujeanul Andrei Marga?
Il va crede dl Marga pe cuvant pe tupeistul Fuzes, la fel ca carpa de sters pantofii a Ungariei care raspunde la numele de Baconsky sau ii va lua in considerare pe istoricii romani, unguri si evrei cu dovezile lor?
Va permite Guvernul Ponta un cortegiu funerar cu sute de membri ai “Garzii Maghiare” si zeci de mii de participanti, in plina campanie electorala, in inima “Tinutului Secuiesc”?
Sau mai bine l-ar expulza pe cetateanul ungar cu acoperire diplomatica Oskar Fuzes, si ar termina balciul?
Si, pe deasupra, se mai ridica o intrebare: cat vor mai tolera Ministerul de Interne, Parchetul General si Serviciul Roman de Informatii inalcarea Legii prin ridicarea busturilor celor doi extremisti si criminali de razboi Wass Albert si Nyiro Jozsef in centrul orasului Odorheiu Secuiesc?
“Nu ne duce pe noi în ispita” – este titlul cartii jurnalistului maghiar Andrassew Iván in care “eroul” extremismului unguresc din Carpati, “idolul” de mucava al reformatilor din Transilvania, este facut tandari, folosindu-se si informatiile publicate in exclusivitate de portalul Ziaristi Online despre amantlacurile lui Tokes din Parlamentul European. Cartea a aparut la Editura Noran Libro din Budapesta si costa 2990 de forinti. “Diavolul optează pentru un număr de puncte de referinţă: putere, vanitate, bani, femei. Pe toate le-a avut Laszlo Tokes”, scrie Andrassew Iván in prefata cartii sale. Coperta este sugestiva: un Tokes cu carlige de fier in loc de maini. Cine il tine atarnat pe Tokes cu ele ca sa nu cada? O recenzie a volumului de dezvaluiri despre “agentul 069” este facuta in Ziarul de Duminica de la Budapesta sub titlul “Caderea idolului”. Voi reveni cu alte amanunte picante despre continutul perdafului primit de Laszlo Tokes, “pastorul” bolnav de ura impotriva romanilor.
”Institutul Cultural Român este o instituţie de cultură aflată sub autoritatea preşedintelui României, care are ca misiune promovarea culturii şi civilizaţiei naţionale în ţară şi în afara ei” – Misiunea ICR
“Preşedintele României este preşedinte de onoare al Institutului.” – Legea de functionare a ICR
Raport Deschis
Catre: Presedintele Romaniei, dl Traian Basescu
Directorul Serviciului Roman de Informatii, dl George Maior
Re: O “institutie de interes national” impotriva interesului national si a directiilor enuntate de Presedintele Romaniei pentru apararea identitatii si a demnitatii romanilor din jurul granitelor
Agenti anti-Romania stipendiati de ICR
Programe antiromanesti perfectate prin intermediul ICR, respectiv ICR-Chisinau
Cheltuirea a 2.000.000 de euro pentru un bunal Rusiei – “Zemstva Guberniei Basarabia” si infiintarea unei filiale “moldovenesti” a Colegiului Noua Europa
Demolarea Clădirii Scolii confesionale ortodoxe romanesti din Jula, cu o vechime de 180 de ani, revendicata de comunitatea romaneasca pentru un muzeu al romanilor
Seminar ICR-Budapesta impotriva Romaniei si a adevarului istoric privind evenimentele din martie 1990 de la Targu Mures
Domnule Presedinte al Romaniei si Presedinte de Onoare al Institutului Cultural Roman,
Domnule Director al Serviciului Roman de Informatii,
Va scriu in calitate de jurnalist preocupat de peste 20 de ani de problemele comunitatilor romanesti din jurul granitelor si de cetatean roman oripilat de bresele in securitatea nationala perfectate prin intermediul unei institutii publice “de interes national”, cum este Institutul Cultural Roman condus de dl Horia Roman Patapievici si al carui Presedinte de Onoare este chiar Presedintele Romaniei.
Am aflat recent ca si din taxele mele si ale membrilor familiei mele care au fost siliti sa paraseasca Romania rasariteana in urma invaziei trupelor sovietice de ocupatie, ICR a cadorisit cu burse de 7000 de dolari doi istorici din Republica Moldova care au votat in cadrul asa-numitei Comisii Şleahtiţchi – supranumita la Chisinau “Comisia Rusinii” – pentru eliminarea obiectului Istoria Romanilor (ca obiect separat) din instituţiile de învăţământ preuniversitar ale Republicii Moldova, conform Basarabeni.ro.
Numele celor doi sunt Igor Casu si Virgil Paslariuc si beneficiaza de bursa ICR ce poarta numele lui Alexandru Sturdza, pentru a-l onora (!) pe greco-romanul care a fost fiul primului guvernator al Guberniei Basarabia după raptul de la 1812, atasat al Ministerul de Interne al Imperiului Tarist timp de 22 de ani, sub conducerea ţărilor Alexandru I şi Nicolae I, si care a mai primit si titlul onorific de “consilier de taină” al ţarului.
Votul in “Comisia Rusinii” a fost de 11 “contra” la 9 “pentru”. Asadar, predarea Istoriei Romanilor in scolile din Republica Moldova a stat exact in votul celor doi bursieri ICR. Astfel, viitorul educatiei copiilor din stanga Prutului, investitia in zeci de mii de manuale de Istoria Romanilor pentru scolile din Basarabia a Departamentului pentru Romanii de Pretutindeni impreuna cu toate dezideratele enuntate de Dvs din 2004 pana azi, pentru pastrarea si apararea identititatii nationale a romanilor din jurul Romaniei, au fost aruncate la cos de… doi bursieri ai ICR.
Atat Ministrul Educatiei, Mihail Şleahtiţchi, cat si Igor Casu, bursier ICR si membru al “organelor decizionale” ale Fundatiei Soros – Moldova, s-au antepronuntat inca de la infiintarea “Comisiei Rusinii” si inainte de efectuarea “cercetarii” asupra eliminarii obiectului Istoria Romanilor. Astfel, intr-un editorial din ziarul “Adevarul”, din 20 decembrie 2011, Igor Casu afirma: “Când vom înţelege şi noi că nu există o istorie a românilor în afara istoriei Europei? O disciplină numită Istoria ar oferi prilejul să mai renunţăm şi la anumite clişee şi interpretări triumfaliste din istoria românilor pe care le-am preluat din manualele editate în România în anii 1990, care nu mai sunt în circulaţie în drepta Prutului, sau de la istorici servili regimului ceauşist de dinainte de 1989. Deci, pe când vom putea spune şi noi, românii basarabeni: Good bye, Ceauşescu?”. In opinia bursierului ICR, Istoria Romanilor echivaleaza cu Ceausescu si Istoria din manualele romanesti a anilor post-decembristi, intr-un sens peiorativ. Pe aceeasi directie, a propagandei antiromanesti, bursierul ICR Igor Casu isi permite sa afirme intr-un interviu pus la cale in Evenimentul Zilei, in preajma aniversarii Marii Uniri, ca „Nimeni nu mai vrea unirea cu România!”.
Dintre cei patru membri ai Comisiei ICR care a hotarat stipendierea celor doi istorici mancurtizati, Igor Casu si Virgil Paslariuc, au facut parte Mihail Neamtu si Petre Guran, directorul ICR – Chisinau. Dl Petre Guran, fost bursier al Colegiului Noua Europa, este prieten apropiat al celor doi, dupa cum se poate vedea pe pagina de internet a Forumului Plural, ce se doreste a fi un embrion moldovenesc, in sensul sovietic, al Colegiului Noua Europa condus de rectorul Andrei Plesu. Dl Mihail Neamtu este si el un bursier al Colegiului Noua Europa, in calitate de “invitat al rectorului“, si bursa pe care le-a conferit-o celor doi istorici de la Chisinau pare sa fie in sensul afirmatiilor sale despre propriile lui beneficii de (fost) bursier si bugetar: „Aveam un grant al Academiei Române care îmi asigura un post căldicel, cu șofer, casă de la RA‑APPS. Mai aveam un post de director științific la Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului prin care puteam călători oricând la orice hotel de patru stele din Europa. Mi‑am depus demisia de la stat pentru că simțeam că stagnez, că nu mă dezvolt, că sunt închistat.” (Interviu Money.ro).
Tot bursier al Colegiului Noua Europa (“New Europe College – Новая Европа колледжа”) este si ambasadorul Romaniei la Chisinau, Marius Lazurca, finul altui bursier “NEC – NEK”, dl Teodor Anatol Baconschi, fostul ministru de Externe esuat lamentabil la mal prin cel mai slab mandat al diplomatiei romane de la Sergiu Celac incoace. Dl Lazurca s-a gandit sa ofere un adevarat exemplu de romanism devenind “fiu duhovnicesc” al unui cunoscut activist anti-roman in cadrul Patriarhiei Moscovei, Pavel Borsevschi, la biserica caruia s-a gandit sa duca si Corul Bisericii Stavrapoleos din Bucuresti, aflat la Chisinau in cadrul unui program al… ICR. Tot dl Lazurca s-a gandit sa fie si ghidul bisericesc al lui Mircea Geoana intr-un “pelerinaj” care a cuprins doar manastirile din Basarabia aflate sub obladuirea Moscovei. Si tot dl Lazurca este cel care “a uitat” sa-i invite si pe patriotii romani inchisi timp de 13 si 15 ani la Tiraspol, de Ziua Nationala a Romaniei, pentru prima oara de la eliberarea lor din temnitele rusesti.
La fel ca ministeriatul nasului sau, dl Lazurca a fost considerat, in precedentul sau post, drept cel mai jenant ambasador la Vatican din tot corpul diplomatic acreditat pe langa Sfantul Scaun, conform aprecierilor de la fata locului. Ca sa dam un singur exemplu, dl Lazurca a refuzat sa sustina in 2008 celebra expozitie internationala realizata in triplu parteneriat Romania-Moldova-Ucraina, “Cucuteni-Trypillia. O mare civilizaţie a Vechii Europe (5000 – 3000 î.Ch.)” , riscand eliminarea primelor doua din expozitia de la Vatican, respectiv a Romaniei, care reprezenta si Moldova, in favoarea unilaterala a Ucrainei. Dupa eforturi de diplomatie culturala incomensurabile si fara absolut nici un sprijin din partea Ambasadei Romaniei expozitia care definea autenticul “brand” romanesc, al vetrei civilizatiei europene, s-a desfasurat pana la urma dupa cum fusese prevazut dar sub patronajul… Ambasadei Ucrainei pe langa Sfantul Scaun!
Ca sa ne intoarcem la Chisinau, cei noua istorici basarabeni care au incercat sa salveze obiectul de studiu Istoria Romanilor sunt Ghe. Cojocaru, dr. în istorie, Directorul Institutului de Istorie, Stat şi Drept, Academia de Ştiinte a Moldovei; Dragnev D., membru-corespondent al AŞM, Institutului de Istorie, Stat şi Drept, AŞM; Eşanu A., academician, Institutului de Istorie, Stat şi Drept, AŞM; Gonţa Gh., dr. habilitat, Facultatea de Istorie, Universitatea Pedagogică “I. Creangă”; Moşanu Al., dr. habilitat, membru de onoare al Academiei Române; Negrei I., istoric, Institutul de Istorie, Stat şi Drept, AŞM; Negru Gh., dr. în istorie, Institutul de Istorie, Stat şi Drept, AŞM; Parasca P., dr. habilitat, Facultatea de Istorie, ULIM; Varta I., dr. în istorie, Institutul de Istorie, Stat şi Drept, AŞM. Acestia sunt membri ai Comisiei pentru studierea și aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova – Comisie infiintata de fostul sef interimar al republicii, Mihai Ghimpu – in frunte cu presedintele acesteia, dl Gheorghe Cojocaru, se afla in conducerea Asociatiei Istoricilor din Republica Moldova si fac parte din Mişcarea Civică „Anul 1812” initiata de istorici basarabeni pentru comemorarea raptului rusesc din urma cu 200 de ani. Se lupta de 10 ani pentru apararea studiului Istoriei Romanilor. Nu sunt bursieri ICR.
Actiunea anti-romaneasca a celor doi bursieri ICR a starnit revolta altor colegi de breasla, mai ales ca si dl Igor Casu a facut parte din Comisia Ghimpu. Dr Veaceslav Stăvilă, la randul sau fost membru al Comisiei, se intreaba public daca nu cumva “Institutul Cultural Roman este finantat de Federatia Rusa?“. Ar fi fost mai bine, cred eu, pentru ca cel putin nu se cheltuiau banii vaduvelor si pensionarilor romani. Nici nu ar fi fost nevoie de schimbarea initialelor institutiei “de interes national”: ICR = Institutul Cultural Rus.
Dr. Mihai Tasca, secretar al Comisiei Ghimpu, apreciaza de-a dreptul ca ICR este un adevarat vector al antiromanismul la Chisinau. Intr-un articol plin de mahnire aparut in “Adevarul”-Moldova, acesta rememoreaza cum directorul ICR – Chisinau, dl Petre Guran, la o conferinţa din 24 ianuarie 2011, ziua Micii Uniri, a vorbit celor prezenţi despre… Bizanţ. “Neobişnuit a fost discursul şefului ICR Chişinău şi la conferinţa din 27 martie 2011, când a povestit unei săli arhipline de unionişti care au venit să marcheze ziua Unirii Basarabiei cu Patria-Mamă … despre istoria Franţei”, scrie dl Mihai Tasca.
Activista PCR, turnatoarea si anticrestina Smaranda Enache, dezinformatoare profesionista asupra maltratarii lui Mihaila Cofar de catre unguri, la brat cu anticrestinul Gabriel Andreescu si extremistii si spionii antiromani, nomenclaturistul Karoly Kiraly si Laszlo Tokes, onorati de ICR-ul lui Patapievici chiar de 20 martie.
Cine sunt personajele, pe scurt, pentru necunoscatori:
Smaranda Enache, membra fondatoarea a GDS si a asa-zisei Ligii Pro Europa (de fapt Anti Romania), mai este, dupa cum ne anunta chiar ICR in prezentarea pe care i-o face pentru aceasta conferinta morbida, si “susţinatoare a propunerii de scoatere a icoanelor creştine din şcolile din România”, ca si Gabriel Andreescu, alt “panelist” budapestean, celebru, pe langa anticrestinsmul si antiromanismul sau feroce, si pentru placerile sale intelectuale inversioniste. Dar Smaranda Enache este mai mult decat atat: este si fosta activista PCR si fosta informatoare a Securitatii dar si principala dezinformatoare asupra identitatii romanului mutilat la Targu Mures in 20 martie 1990, Mihaila Cofar, prezentat in media internationala drept… ungur. Tovarasa Szobotka, dupa cum mai este cunoscuta, invitata pe 4 octombrie 1990 la o emisiune a postului national de televiziune al Frantei, a exclamat când pe micul ecran a apărut atrocea secvenţă: „Iată de ce e în stare poporul român!”, insistand asupra perpetuarii minciunii ordinare din arsenalul dezinformarii negre. Pentru meritele anti-romanesti ale tovarasei Smarandei Enache – Szobotka, Emil Constantinescu – acelasi presedinte care l-a gratiat pe ungurul care l-a mutilat pe viata pe Mihai Cofar – a recompensat-o cu un post de ambasador in Finlanda, un fief al “maghiarismului”.
Karoly Kiraly – scos de la naftalina! – fondator al UDMR si fost al doilea om in statul roman ocupat, dupa Ion Iliescu, este unul dintre principalii instigatori si organizatori ai macelului de la Targu Mures din 20 ianuarie 1990. Fost nomenclaturist bolsevic si etern agent maghiar, individul a sters-o la Budapesta la inceputul anilor ’90 de frica unei iminente arestari.
În 9 februarie 1990, o dată cu transferarea puterii FSN către CPUN (Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională), Karoly Kiraly primeşte de la Ion Iliescu funcţia de vicepreşedinte, devenind a doua persoană ca putere în noul stat “român” post-decembrist. La 10 mai este ales senator de Covasna pe listele UDMR şi deţine chiar funcţia de vicepreşedinte al Senatului, funcţie pe care o deţine doar până în 21 noiembrie 1991 când ia parte la votarea noii Constituţii a României. Karoly este singurul care se opune din 514 parlamentari. Motivul: Articolul 1 al Constitutiei – Statul National Suveran si Independent, Unitar si Indivizibil Roman.
Pe numele lui Kiraly au fost chiar depuse mai multe plângeri penale pentru instigare la violenţă şi omor, dar care au rămas fără răspuns. În acea perioadă, cu toate că Kiraly este nominalizat de mai mulţi martori ca fiind prezent în stradă alături de manifestanţii unguri, acesta trimitea apeluri lui Ion Iliescu, cerând să mobilizeze armata pentru că magharii, majoritatea femei şi copii, sunt atacaţi de românii înarmaţi veniţi din satele vecine. Imaginile filmate de cameramanul si jurnalistul TVR Dorin Suciu, prezent pe un hotel din centrul Tg. Mureş prezentau exact contrariul: maghiarii mult mai numeroşi atacau grupuri disparate de români în timp ce de la balcoane se auzeau prin portavoci îndemnuri în maghiară la violenţă.
Kiraly Karoly, alaturi de alti extremiştii antrenati in provocări diversioniste, ca Szocs Geza, Tokes Laszlo, Kovacs Ara Atilla, Molnar Gusti, Imre Andras, ş.a., s-a aflat printre gălăgioşii folositi de Divizia Ardeal a Securităţii Republicii Populare Ungare, filiala a KGB, in vederea declararii independentei Regiunii Autonome Maghiare in decembrie 1989 si, apoi, in martie 1990, cu dezideratul prelungit pana azi.
Acestia au fost, astazi, invitatii speciali ai ICR-ului lui Patapievici, pe banii “patibularilor” de romani si cu avizul “organelor” Romaniei (?!).
Primul congres al Erdélyi Magyar Néppárt – formatiunea extremistilor maghiari ai lui Laszlo Tokes intregistrata ilegal sub numele de Partidul Popular al Maghiarilor din Transilvania (PPMT).
Miercurea Ciuc, sambata, 25 februarie. Intra in sala autonomistul Laszlo Tokes insotit de ambasadorul inca neexpulzat al Ungariei, Oskar Fuzes, care se aseaza apoi in primul rand, alaturi de extremistul Toro Tibor si agentul maghiar sub acoperire diplomatica Nemeth Zsolt. Apare si budapesteanul Szavay Istvan, deputat al partidului de extremă dreapta Jobbik. O unguroaica zgribulita intoneaza imnul secuilor ratacitori.
Ora 11. Tokes deschide lucrarile cu cateva declaratii incendiare, specifice militantului separatist inca liber – autonomie, coruptia Bucurestiului si a UDMR, independenta “transilvanenilor”, “interdictia de intrare in Ardeal” a unor si altora, bla, bla, bla.
Ora 12.15. Mesajul premierului Ungariei, Viktor Orban: “Vă salut, din inimă, de la Budapesta. Astăzi s-au adunat oamenii cu care ne cunoaştem demult şi cu care avem vise mari neîmplinite, cum ar fi autonomia, cum ar fi această cetăţenie dublă valabilă în tot Bazinul Carpatic şi în toată lumea sau Planul Miko. (…) Vă rog să-mi permiteţi ca în numele Guvernului Ungariei să vă salut, să vă doresc să faceţi faţă în această viaţă politică. (…) Vă doresc să rămânem camarazi buni şi să vă îndepliniţi obiectivele”. Bla, bla. bla. Vorbesc alti neppartieni despre visurile orbaniene. Se voteaza. Tineri in tinuta secuiasca strang voturile. Iese presedinte extremistul Toro Tibor, care milita in trecut si pentru independenta “kosovarilor” amenintand romanii cu “un Kosovo in Ardeal”. Pauza de masa si schimburi de plicuri.
Ora 17.19. La tribuna Congresului pentru Autonomia Transilvaniei urca singurul ungur sub acoperire de roman din sala, nimeni altul decat Mircea Toma, activistul Soros pentru casatoriile intre homosexuali, asfaltarea plajei de la Vama Veche si “salvarea” Rosiei Montana, descris astfel de neppardisti:
“Mircea Toma, az Active Watch médiafigyelő ügynökség elnöke kijelentette: a közeljövőben olyan többpárti egyezmény aláírását kezdeményezik, ami elítéli a választási csalásokat illetve az etnikai alapon feszültséget keltő politikai diskurzust. A közismert újságíró szerint „rendkívűl nehéz” választási év elébe nézünk, és a romániaiak tömegei drámai módon ábrándultak ki a politikából. Éppen ezért, az országnak új politikai szereplőkre, hiteles személyekre van szüksége.” Civil, civil dar sustine cu febrilitate politicianista ca “asteapta cu nerabdare un nou an electoral” pentru ca “este nevoie de noi actori politici” si de “o persoana credibila” in fruntea tarii. Chestii care tin, nu-i asa?, de “societatea civila”…
Discursul lui Mircea Toma se incheie in “aplauzele frenetice” ale audientei – zárta beszédét sűrű taps közepette -, pe linia directiilor trasate de Laszlo Tokes: “Vă încurajez la luptă pentru o nouă formă de autonomie, la lupta pentru realizarea unui Ardeal autonom, liber de corupție!“
Imediat dupa activistul Rosia Montana vorbeste preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc (CNS), Izsak Balazs, care cere crearea unei “ţări-mamă” a maghiarilor în interiorul graniţelor României, dupa proiectul Budapestei, enuntat prima oara de Nemeth Zsolt si preluat apoi de UDMR pentru a fi transferat acum PPMT-ului. Itsak: “Când am auzit că PPMT îşi ţine primul congres la Miercurea Ciuc, mi-am spus că secuimea s-a reinventat. Ţinutul Secuiesc, după schimbările din ultimii 22 de ani, s-a reinventat şi el îşi va primi locul pe care îl merită. Dacă sarcina noastră este să obţinem autonomia Ţinutului Secuiesc, la fel avem sarcina să facem o ţară mamă internă pentru maghiarii din România. CNS nu va avea un singur partener fidel, doar PCM, ci şi PPMT. Am încredere că vom putea colabora cu ceilalţi pentru ca maghiara să devină limbă oficială regională, cum a fost în Statutul Naţional al Secuilor”.
La conferinta de presa de final, vicepresedintele partidului extremistilor, Szilágyi Zsolt, responsabil cu politica națională și externă, a tinut sa sublinieze ca “Principiile autonomiste sunt purtate și în lupta pentru Roșia Montană“. Conform Neppart.eu: “Az autonomista elveket valló politikai alakulat folytatja harcát Verespatakért. Szilágyi Zsolt emlékeztetett arra, hogy a bányászatban használatos ciántechnológiák betiltását Tőkés László, az Erdélyi Magyar Néppárt védnöke Áder János fideszes parlamenti képviselővel közösen kérvényezte”. Szilágyi Zsolt a amintit că Tőkés László susținătorul Partidului Popular Maghiar împreună cu Áder János deputat parlamentar FIDESZ au susținut interzicerea mineritului cu cianuri. Pam-pam.
Fosta SC Aurul SA a trecut prin mai multe suveici si istorii controversate, care nu au exclus accidente ecologice si crime misterioase, pana a devenit Romaltyn Mining. Daca Rom banuim ca vine, ca si in cazul Rompetrol, de la Romania si nu de la ciocolata Rom sau conlocuitorii nostri nomazi, Altyn [алтын] vine de la o denumire tatareasca a aurului. Carevasazica, Romaltyn ar insemna, totusi, aurul romanesc. Daca nu ar fi acum rusesc. Conform altor explicatii, numismatice, Altyn a fost o moneda ruseasca batuta de tarii Alexei, Piotr si Nicolai (toti intai) si folosita apoi pana prin 1991, cu o valoare de trei copeici. Adica cu ce ne alegem noi din mina de la Baia Mare. Oricum ar fi, observam o invazie de firme “romanesti”, toate una si una, care ar merita sa-si dea arama (sau aurul) pe fata. Oficiul de protectie al consumatorului ar trebui sa se autosesizeze pe marginea propagandei inselatoare cu prescurtari care invoca numele Romaniei in cazuri precum Romaltyn – Rusaltyn, Alro – Alru, TMK Artrom – TMK Artrus, Volksbank – Rusbank, Rompetrol – Ruspetrol sau Petrom – Petrus. Basca Lukoil – Rusoil.
De la Rosia Montana la Rusia Montana
Cazul Aurul este insa, semnificativ, si pentru modul cum retele mai mult sau mai putin deschise, de la reteaua “civililor” lui Soros la cea a “acoperitilor” lui Putin, au reusit sa traga Romania in piept eliminand investitori occidentali in folosul aliantei ruso-maghiare, dupa cum se preconizeaza si in cazul Rosia Montana, localitate aflata deja pe hartile aurifere ale laboratoarele de la Kremlin cu denumirea mai neaosa de… Rusia Montana.
Foto: Vladimir Putin si miliardarul Mihail Prokhorov, proprietarul Romaltyn Mining
Inca din anul 1990 in societatea Aurul SA s-a aflat implicata cu o participatie de 50% o companie australiana, Esmeralda Exploration Ltd. Pentru a fi pusa pe fuga s-a inventat in 2000, intamplator anul venirii lui Putin la putere, o “catastrofa planetara”: accidentul ecologic de la Baia Mare. Poluarea raului Tisa – provocata de un accident la SC Aurul SA Baia Mare, aflata in apropierea unui afluent al Somesului, care, la rândul lui, se varsa in Tisa – “a ucis 88- 90% din fauna si flora raului”, se plangeau ecologistii maghiari. “Sunt afectati, pe o perioada de zeci de ani ungurii, iugoslavii mai putin romanii”, declara atunci un ziarist ungur. Ciudat, au trecut doar 10 si carasul maghiar zburda zlobiu prin apele Tisei. “Se pare ca accidentul de la S.C. Aurul S.A. Baia Mare, in urma caruia Tisa a fost poluata cu cianuri, este speculat politic, de vreme ce se vorbeste de “cea mai mare catastrofa dupa Cernobâl” si dincolo de Tisa se fac referiri la Tratatul de la Versailles”, se arata la vremea respectiva in buletinul Argument Ecologic al Centrului de Consultanta Ecologica Galati. In ciuda faptului ca analizele cercetatorilor romani aratau indici normali, dincolo de granita propaganda maghiara se zbatea in marsuri cu drapele negre si lumanari pentru “moartea Tisei”.
Pesti unguri cu pasaport chinezesc sau invers?
Presedintele companiei Esmeralda, Brett Montgomery, avea sa respinga acuza de contaminare a raului si sa afirme destul de raspicat la Bursa din Australia: “Subliniez, oricum, ca nu exista nici o dovada care ar putea confirma ca distrugerile si contaminarea despre care s-a spus ca sunt cauzate de noi sunt rezultatul inundatiei provocate de spargerea digului de la Baia Mare”. Purtatorul de cuvânt al companiei Esmeralda, Chris Codrington, a apreciat ca pentru moartea pestilor din râul Tisa nu trebuie data vina pe cianuri. “În reportajele televizate am vazut pesti care înca mai miscau. Daca erau otraviti cu cianura ar fi fost morti. Si, daca exista pesti morti în Ungaria, de ce nu s-a intamplat acelasi lucru în Romania, acolo unde s-au produs deversarile?”, a mai intrebat, poate prea curios, reprezentantul companiei australiene. Raspunsul a fost dat prin faptul ca Ungaria a pierdut procesul european intentat Romaniei. Dar nu l-a mai auzit nimeni. Pestii vazuti de Chris Codrington si o lumea intreaga, care dadeau acrobatic din coada dandu-si ultima rasuflare in fata camerele de filmat, erau… crapi chinezesti. Se pare ca proprietarii crescatoriilor de peste din Ungaria au dat lovitura vietii lor, cu bani-gheata proveniti direct din rezervele serviciilor speciale ungare.
Rezultatul: australienii si-a luat talpasita. La scurt timp, Ioan Hudrea, Iuliu Chiorean şi Staicu Bălănescu, afirmati drept magnatii resurselor minerale din Maramures, au reprivatizat Aurul SA redenumita Transgold pe mana kazaha (va suna cunoscut?) prin Altyn Group, parte a KazakhGold Group Limited cu o participatie a Oxus Gold, retrasa din joc undeva prin Uzbekistan, pentru ca apoi fosta Aurul SA sa intre direct in posesia oligarhului rus Mihail Prokhorov printr-o operatiune alambicata a Polyus Gold. Pana la urma, acesta pare sa fie si interesul Retelei Deschise Soros: blocarea proiectului actual de la Rosia Montana pentru a aparea, calare pe o racheta Katiusa “ecologica”, un “salvator” rasaritean cu stea rosie in frunte si un proiect revolutionar care sa placa pana si crapilor chinezesti din crescatoriile unguresti.
Romania libera imi ia putin caimacul si publica azi ca “Directorul adjunct al Institutului Cultural Român din Budapesta, Csaba Bartha, a avut „contract de colaborare” şi cu Securitatea. Cu toate acestea, CNSAS i-a dat verdict de necolaborare”. Concret, Csaba Bartha (foto stanga), originar din Timisoara, adjunctul fostei ziariste timisorene Brindusa Armanca, in prezent director la ICR Budapesta, a fost recrutat si a semnat Angajamentul cu Securitatea la 11.12.1986. A avut numele de cod BARBU si si-a turnat colegii de serviciu de la “Fructus” si de la Facultatea de Mecanica – Timisoara, neezitand sa-l apere in Notele sale informative pe Suto Andras, cunoscutul scriitor maghiar anti-roman (mentionat drept S.A. in Decizia CNSAS pe care o ofer aici). Probabil de aceea a si primit verdict de “necolaborator al Securitatii”. Conform declaratiei sale de avere si interese, Bartha=”Barbu” este si membru al Comitetului Director al Asociatiei Jurnalistilor Maghiari din Romania, pe care o gasim drept partenera a organizatiei anti-romanesti Liga Pro Europa – condusa de Tovarasa Szobotka, alias Smaranda Enache, cea care l-a prezentat pe mutilatul MIhai Cofar drept ungur, in martie ’90, membra de vaza a GDS si vice-presedinta a PNL, pe filiera Constantinescu, care a numit-o la vremea lui ambasadoare in… Finlanda 🙂 (prietenii stiu de ce). Pana in 2007, cand a fost luat la ICR, Bartha a lucrat ca ziarist la Societatea Romana de Radio – postul local din Timisoara. Inainte de aceasta a fost propriul sau angajat la societatea Harom Szasz BT din Budapesta :). La fel ca si in cazul Andrei Corbea Hoisie si Sorin Antohi, membri GDS, diplomati si rasfatati ai MAE si ICR, acuzati crunt de actuala laureata a premiului Nobel pentru literatura, Herta Muller, nici Csaba Bartha nu a suflat o vorba despre colaborarea sa cu Securitatea, pana la deconspirarea sa. Ministerul Afacerilor Externe a solicitat CNSAS in urma cu doi ani, mai precis pe 25.07.2008, cercetarea angajatilor sai, inclusiv ai ICR, aflat sub controlul MAE si SIE. De atunci, Csaba a avut doar vreo 724 de zile in care putea sa marturiseasca public ca a fost un turnator. N-a facut-0.
Profitand de “sarbatoarea” de azi, 15 martie unguresc, Adevarul si Evenimentul Zilei o iau inaintea altor publicatii cu relatari exclusive despre evenimentele de acum 20 de ani, dar din 19 si 20 martie. Eu mai astept cu materialele pe care le am, pentru a vi le oferi, tot in exclusivitate, pe 19 martie. EvZ, desi face un lucru bun deplasandu-se acasa la Mihai Cofar (foto de azi, de Mihai Prisecaru), se ocupa in articol mai mult de unguri, chiar din titlu de altfel, “martie negru” fiind sintagma prin care maghiarii se refera la momentul loviturii lor nereusite: „Martie negru”, 20 de ani: ce-a rămas din „ungurul Cofariu”
Adevarul, care are si o mini-arhiva foto despre evenimente, l-a gasit, tocmai in India, chiar pe realizatorul falsului international privind “agresarea salbatica a maghiarului de catre romani” – bine propagat in strainatate de tovarasa Smaranda Enache. Regizorul documentarului în care „ungurul“ Mihai Cofariu era bătut cu bestialitate, la 20 martie 1990 la Târgu-Mureş, recunoaşte că filmul a fost finanţat de un producător maghiar şi că nu a avut niciun punct de vedere din tabăra românilor. Peter Swain dezvăluie că pentru filmul său despre Târgu-Mureş, din martie 1990, a fost plătit de un producător originar din Ungaria, Paul Neuberg. Un video pe aceasta tema gasiti mai jos, in baza postarii. Articolul integral aici: EXCLUSIV Culisele manipulării conflictului româno-maghiar din 20 martie 1990.
Cel mai simpatic editorialist al zilei, care abordeaza direct tema bozgorimii, este Razvan Boanchis, fara indoiala unul dintre cei mai buni pamfletari romani ai momentului. Scurt si la obiect, soc cu Boanchis, la ziarul National:
Maghiara, limbă oficială şi în America
Minunaţii noştri secui au cerut ca maghiara să fie limbă oficială în Ţinutul lor (de fapt al nostru) din România. Eu aş fi de acord, cu condiţia să se întîmple la fel şi în Austria, şi în Slovacia şi chiar în America, fiindcă şi ţările alea sînt parazitate de unguri. Statuia Libertăţii, înainte de a o sculpta un francez, a fost o Ildiko rea de muscă pe care o călărea Horthy. Ştiţi ce reprezintă (era să zic „ce trădează”, că se potriveşte în context) cererea lor? Faptul că aceşti perfizi ne-au urît tot timpul, noi îi consideram de-ai noştri, că au paşapoarte româneşti, iar ei ne pîndeau, ne săpau, ne reclamau. Dacă ar fi după mine, le-aş da teste la limba română, indiferent de vîrsta pe care o au. Iar dacă le-ar pica, le-aş tăia bani din salarii, din pensii, din alocaţii. Şi pentru că tot sînt nesimţiţi, mai am o propunere. Ia să le cerem chirie, că suportăm la noi acasă feţele astea de papricaş.
P.S. Azi, 15 martie, e ziua Ungariei. Merci că nu ne-aţi invitat la petrecere. Nici nu veneam. Regret, însă, că nu ştiu să zic „La mulţi ani!” în limba voastră melodioasă ca un nechezat de iapă castrată.