“La 1 aprilie 1941 – de Sfintele Paşti – un grup mare de români din mai multe sate de pe valea Siretului, purtând în față un steag alb și însemne religioase, icoane, prapuri și cruci din cetină, a format o coloană pașnică de peste 3.000 de persoane, și s-a îndreptat spre noua graniță sovieto-română. În poiana Varnița, la circa 3 km de granița română, grănicerii sovietici au tras în plin cu mitraliere, încontinuu, secerându-i. Supraviețuitorii au fost urmăriți de cavaleriști și spintecați cu sabia.
După masacru, răniții au fost legați de cozile cailor și târâți până la 5 gropi comune săpate dinainte, unde au fost îngropați, unii fiind în viață încă: bătrâni, femei, copii, sugari – vii, morți sau muribunzi. Două zile și două nopți s-a mișcat pământul în acele gropi, până toți și-au dat duhul.”
Basarabia-Bucovina.Info vă prezintă o mărturie tulburatoare a unui supravieţuitor al Masacrului de la Fântana Albă, din 1 aprilie 1941, în care au fost măcelăriţi aproape 3000 de români de forţele de ocupaţie sovietice. Petru Huţan (foto), în vârstă de 88 de ani (la data filmării, în 2012 – nota mea, V.R.), este unul dintre puţinii bucovineni care mai trăiesc şi care pot depune mărturie despre ce s-a întâmplat atunci, poate chiar ultimul. Un alt supravieţuitor pe care am avut onoarea să-l cunosc a fost regretatul Vasile Ilica, reputat cercetător al crimelor sovietice, care a murit în urmă cu doi ani fără a mai putea să-şi vadă plaiurile natale, după o interdicţie abuzivă impusă de statul Ucraina pe 2 aprilie 2012.
Începând din 2011 – în ciuda opoziţiei oficiale a unui bolşevic vopsit, pe numele lui Vladimir Tismăneanu, susţinută de un mancurt vândut, pe numele lui Emil Boc (dovada mai jos) – 1 aprilie a devenit Zi națională de cinstire a memoriei românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie.
În anul 2015 deputatul Eugen Tomac a susținut constituirea unei Comisii parlamentare pentru restabilirea adevărului istoric în privința masacrului de la Fântâna Albă din 1 aprilie 1941, solictând Federaţiei Ruse să-şi prezinte scuzele oficiale pentru această crimă în masă. Un an mai târziu, Comisia nu a fost încă înființată. „A trecut un an, iar PSD și PNL nu și-au desemnat încă membrii în această Comisie, blocând astfel în mod intenționat constituirea acesteia. Regret să constat lipsa de respect și disprețul liberalilor și social-democraților. Este o atitudine josnică, pe care nu am cum să n-o condamn. România nu cunoaște nici măcar numărul exact al morților de la Fântâna Albă. Până astăzi, nu a fost făcută nicio analiză pertinentă a masacrului”, a declarat Eugen Tomac în aprilie 2016. A mai trecut un an…
Prezent la sarbatorirea privata a intrarii trupelor sovietice in Romania, Vladimir Tismaneanu, ultimul ayatollah bolsevic de pe Potomac (dupa ce Pacepa a fost deconservat de CIA), i-a spus lui Patapievici ca a inceput sa-l usture fundul din cauza limbistilor de la “ILD”. Patapievici insa i-a replicat brutal colegului sau de suferinta: În liniuta dreaptă, o adunătură de idioţi! Fundul e bine… Pe mine ma ustura altceva! Astia nu se mai satura!
Faptele: Pe 18 noiembrie a.c., eseistul Andrei Pleşu primeşte titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii „Ovidius” din Constanţa şi suţine o conferinţă despre proşti. Ştiinţifică, nu ne îndoim. Pe 19 noiembrie, Constantanoastra.ro îi reproduce unele aserţiuni. Hotnews la preia automat, la rubrica de “economie”. Ce zicea dl. Pleşu, printre altele: “Am spus asa, sa ma iertati, dar ceva gazetari nu schimbam? Cade primul ministru, cade guvernul, cad toate alea, dar noi tot cu Ciuvica, Ciutacu, Striblea, Rares Bogdan, astia-s eterni”.
Dl. Andrei Pleşu este director la Dilema din 1993. Revista a fost finanţată de stat (sub Iliescu, Constantinescu şi iar sub Iliescu) până la 1 ianuarie 2004 (11 ani). În prezent, sub numele de “Dilema Veche”, revista este publicată de omul de afaceri Cristi Burci (fost traficant de copii în anii ’90), în cadrul trustului “Adevărul”, unde Andrei Pleşu mai este şi “blogger”. Dl. Pleşu a mai fost: ministru al Culturii sub Iliescu, ministru de Externe sub Constantinescu, secretar de stat în CNSAS sub Iliescu şi consilier prezidenţial sub Băsescu.
În discuţia sa cu publicul constănţean, dl. Pleşu afirma: “Am avut, in 25 de ani, unii ministri inadmisibili. Ideea ca ei au ajuns ministri, c-au stat cate doi, trei ani in post, ca n-au facut nimic, ba dimpotriva… Pana la urma, lumea i-a acceptat. Au aparut acum unii de care nu stim mare lucru. Domnule, e o punere la punct… Cristoiu se intreaba cine-i Vlad Alexandrescu. Dar cine-i Cristoiu?”
Într-un articol de pe propriul blog, cel care probabil l-a şi deranjat pe dl. Andrei Pleşu, Ion Cristoiu arăta însă că ştie câte ceva despre noul ministru al Culturii:
“Ca ministru al Culturii a fost propus Vlad Alexandrescu.
Distinsul a fost prezentat astfel: „Profesor la Universitatea din Bucureşti, la Facultatea de Limbi Străine şi Literaturi Străine, şi cu experienţă diplomatică; dânsul a fost şi ambasador al României la Luxembourg, în perioada în care România, împreună cu… Sibiul, împreună cu Luxembourg, au obţinut titlul de Capitală culturală europeană.” (Din motive necunoscute, preşedintele Traian Băsescu l-a rechemat de la post pe 13 mai 2011 – n.n.)
Vlad Alexandrescu e unul dintre sutele de profesori universitari din România cu un CV impresionant pe hîrtie, dar care în realitate nu înseamnă nici măcar o broșură publicată. E total lipsit de experiență în administrarea Culturii. Singurul său atu: e profesor de limba și literatura franceză, limba pe care o vorbește soția lui Dacian Cioloș. Într-o Românie cu oameni de cultură faimoși, autori de biblioteci întregi, dar mai ales cu excepționali administratori ai Culturii (ca, de exemplu, Constantin Chiriac, președintele celebrului Festival Internațional de Teatru de la Sibiu), Dacian Cioloș a pus la Ministerul Culturii un profesor universitar bun poate pentru funcția de decan, dar în nici un caz pentru cea de conducere a unui minister.
Nu funcționează nici criteriul Strada a cerut.
E greu de crezut că Strada l-a cerut ministru de Externe pe Lazăr Comănescu, diplomat de excepție, dar care nu corespunde deloc criteriului Fără foști comuniști.
Nu putem vorbi nici de criteriul Mai presus de orice bănuială în privința Corupției.
Adrian Curaj, propus pentru ministerul Educației și Cercetării, e constestat de Sindicatul I.N.F.L.P.R. “RADIATIA” din Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Laserilor, Plasmei şi Radiatiei (INFLPR), ca un corupt căruia sindicatul i-a făcut plîngeri la DNA.
Cu mici excepții, nici unul dintre cei propuși n-are o minimă experiență în administrarea României reale.
Cei mai mulți consilieri, șefi de cabinet, purtători de serviete, aducători de cafele, țuțări de șefi, cunoștințe ale lui Dacian Cioloș, ale lui Klaus Iohannis, ale consilierilor de la Cotroceni.” Am încheiat citatul.
Ce a uitat însă Ion Cristoiu? După cum îi scrie un comentator, două lucruri, probabil cele mai importante:
“Maestre, cred ca din lipsa de timp nu v-ati documentat. Distinsul intelectual Vlad Alexandrescu este membru al CC al GDS (https://www.gds.ong.ro/?page_id=2362) si “fellow” al NEC-ului dlui A. Plesu. Iar dl de la Educatie este recomandat de FUMN (https://fumn.eu/category/cine-suntem/consiliul-director/)” (ONG-ul lui Sergiu Celac). Dar şi de Asociația Română pentru Clubul de la Roma, adăugăm noi. Iar în ce-l priveşte pe Vlad Alexandrescu, ziaristul Ion Spânu, scormonitor şi cârcotaş, i-a mai găsit nişte calităţi, printre care şi cea de fost candidat la europarlamentare din partea formaţiunii “Forţa Civică”, pe un loc 4, neeligibil, aşa cum a fost, de altfel, şi primul de pe listă, ocupat de Mihai Răzvan Ungureanu.
Iată unde a greşit Ion Cristoiu de l-a supărat pe dl. Andrei Pleşu. Slabă documentare. Nota 2! Afară din presă!
De ce mi-am pierdut timpul cu aceste rânduri? Mi-au plăcut pozele cu cei doi intelectuali supranumiţi Big Fella (nu stiu de ce)! 🙂
PS: Este adevărat, Ion Cristoiu este un recidivist în relaţiile cu intelectualii-angajaţi, cunoscuţi maliţios şi drept “profitori ai tuturor regimurilor”. L-a asemuit pe dl. Andrei Pleşu cu o femeie violată, dar cu doctorat, a zis despre dl. Gabi Liiceanu că este “un mutant“, l-a pus pe Titulescu să-l urecheze pe Pleşu când a aprobat bombardarea sârbilor de Paşti, iar în anii ’90 l-a considerat pe ministrul Culturii FSN cam… ceauşist. Zău că nu-i frumos!
PS 2: Victor Ciutacu n-ar trebui să se supere pe dl. Pleşu pentru că primeşte câţiva lei acolo, de la Cristi Burci. Şi alţi intelectuali de marcă sunt racordaţi la banii negri ai mafioţilor de presă: “anticorupta” Alina Mungiu primeşte plicul lunar de la puşcăriaşul Dan Adamescu iar Tismăneanu şi Cărtărescu au încasat şi de la Voiculescu şi de la Udrea, printr-o schemă cercetată acum de DNA.
Troiţa de la Mănăstirea ortodoxă ctitorită în SUA de Maica Alexandra – Principesa Ileana a României
Când este acuzată in corpore America – creştină, în procent de cel puţin 73%– de toate crimele pământului, de la invadarea unor state la conjuraţia planetară a sodomiştilor, se gândeşte oare, cel slobod la gură, că este o ţară sub ocupaţie? Reprezintă cei cinci judecători – numiţi, nu aleşi – ai Curţii Constituţionale a SUA, care au legalizat “căsătoriile” homosexuale, America? Reprezintă, cumva, cei care vor să facă acelaşi lucru şi la noi – ca Monica Macovei, Alina Mungiu Pipidi, Renate Weber, Mircea Toma sau Cristian Pîrvulescu – România? Să mai urcăm puţin: reprezintă cumva, acest adevărat Obama sas ajuns în vârful dealului, România? America nu este Obama, aşa cum nu este nici Tismăneanu, nici actualul Departament de Stat, ocupat de “Pink Mafia”, după cum o spun chiar americanii. Desigur, propaganda rusească care se infiltrează profesionist, ca un şarpe “pravoslavnic”, se foloseşte abitir de toate găurile găsite, pentru a-şi face culcuş călduţ în minţile mai uşor manipulabile. KGB-ul a înlocuit cu succes secera şi ciocanul cu crucea şi tunul. Aceeaşi schemă mizerabilă e folosită şi de agenţii Rusiei de la Chişinău, care acuză românii şi România de toate relele pământului, doar pentru că este în UE şi NATO şi nu în CSI. Înainte de a inculpa o ţară supusă unei adevărat experiment Piteşti, la scara continentală, cum este SUA, devenind la rându-ţi un cobai benevol cu steagul rusesc în gură, ar fi bine să vedem mai întâi cum stăm cu credinţa în tabără căreia îi facem propagandă, de cele mai multe ori gratuit, dacă nu chiar pe banii noştri. Păi, la 25 de ani de la “căderea comunismului”, Rusia se zbate într-un dramatic procent de creştini de vreo 43-44 %, dacă îi punem la socoteală şi pe catolici, plus Savatie Baştovoi…
Adevărul este că, de la 1917 încoace ruşii au devenit un neam stricat, probabil iremediabil. Şi asta se vede din modul criminal în care-şi “blagoslovesc” verii mai stupizi chiar şi decât ei, ucrainenii. De unde, de fapt, muscalii şi-au luat numele de ruşi. La fel de criminal i-au tratat şi pe fraţii noştri basarabeni, în urmă cu 23 de ani, în timpul războiului din Transnistria şi la fel şi în urmă cu 75 de ani, când, pe 28 iunie 1940, hoardele bolşevice s-au năpustit ca lăcustele asupra pământului sfânt al Basarabiei. Păcat că sfinţii lor nu îi ajută suficient ca să se lase de crime şi de invadarea de pământuri străine. Probabil trebuie să plătească pentru păcatele lor, executarea sau contribuirea directă la uciderea a circa 100.000.000 de oameni. Părerea mea este că nu or să se schimbe niciodată, decât poate în mai rău. E valabil si pentru unguri, mai ales când se încumetresc cu netrebnicii galiţieni. În acelaşi sens, o copertă despre “corectitudinea politică” ar trebui să-l portretizeze mai curând pe tovarăşul György Lukács, fondatorul Şcolii de la Frankfurt, muma corectitudinii politice, mentorul spiritual al gurului găştii Humanitas, Vladimir Ilici Tismăneanu, decât Statuia Libertăţii (cu sau fără voce). Ori, în lipsă de altceva, chiar mecla ta de slujnicuţă în casa la Monica Macovei şi, în timpul liber, lustragiu tuciuriu al pleşilor, patapievicilor, baconskyilor, lavricilor, boilor şi liichelelor, ahtiaţi cum îi ştim după co-rect-i-tu-di-ne, chiar şi politică.
Aşadar, când îi auziţi pe câte unii că înjură de mama focului America în numele a te miri ce, să vă amintiţi că la fel o fac agenţii Rusiei din Basarabia, înjurând România. Adică pe noi, românii, ortodocşi şi atât de toleranţi încât cred că, uneori, ar trebui să ne amintim motto-ul unei reviste din anii ’40: „Iar când la Patria Română / Râvnește hidra bolșevică / Nesățioasă și păgână, / Ia și o armă, că nu strică!”…
După ce în urmă cu putin timp un propagandist olandez al pedofiliei mascat în profesor de „sexologie” a fost invitat să conferenţieze în cadrul „Lunii Homosexualilor” la Facultatea de Sociologie a Universității București, sacrilegiul fiind oprit de SRI şi organizaţiile de apărare a vieţii şi copilului, iată că aceeaşi instituţie recidivează la cote şi mai “înalte”.
De data aceasta, invitatul special este “renumitul filosof” Peter Singer, un susţinător deschis al infanticitului, pedofiliei, sodomiei, sadomasochismului şi… zoofiliei. Da, aţi citit bine. Iată că s-a ajuns şi la asta. Pe dalele unde au păşit Spiru Haret şi Mircea Eliade vine acum şi Peter Singer, “renumitului filosof” si “biotetician”, după cum este gratulat în invitaţia Centrului de “Etică Aplicată” al Universităţii Bucureşti. Conform ActiveNews el ar urma să primească şi titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Bucureşti. Cultura Vieţii ne confirmă că acest “eveniment” va avea loc pe 21 mai, la ora 10, in Aula Facultăţii de Drept, chiar acolo unde a fost interzisă Conferinţă doctorului în bioetică Virgiliu Gheorghe împotriva “culturii morţii”. Pe lânga Prinţul Charles, Regele Mihai şi Patriarhul Ierusalimul de ce să nu meargă un Honoris Causa şi pentru un ideolog al “mişcării de eliberare a animalor” şi nu numai, după cum e cunoscut Peter Singer?
Singer este invitat să conferenţieze pe 20 mai la Universitatea din Bucureşti de un acolit de-al lui Tismăneanu şi Liiceanu, marxistul Valentin Mureşan, de la aşa numitul “Centru de Cercetare în Etică Aplicată”, pentru a susţine, chipurile, o conferinţă despre etica şi “drepturile animalelor”. Peter Singer, profesor de “etică” la Princeton şi membru al Partidului Verzilor, e “faimos” de unde vine atât pentru susţinerea înfocată a “căsătoriilor” homosexualilor cât şi pentru apologia crimei, a infanticidului, respectiv pentru “dreptul” părinţilor de a-şi omorî copilul după naştere, aşa zisul “avort post-natal“, militând totodată şi pentru uciderea copiilor cu disabilităţi direct de către Guvern, din raţiuni de “economie”. Momentul în care aterizează în România, în plină dezbatere privind legalizarea “parteneriatelor civile”, este, desigur, întâmplător, deşi ar fi fost mai de folos dacă Remus Cernea nu omitea să introducă în proiectul său şi legalizarea căsătoriilor între vacile apărate de “societatea civilă” şi boii susţinuţi de “lumea academică”.
Potrivit ActiveNews, în 1979, Singer a scris în cartea sa, “Practical Ethics”, (1st ed. Cambridge: Cambridge University Press, 1979): “Copiii umani nu au conștiință de sine și nu sunt capabili să priceapă faptul că există. Nu sunt persoane. În consecință, viața unui nou-născut are o valoare mai mică decât viața unui porc, a unui câine sau a unui cimpanzeu“. Referindu-se la copiii nou-născuţi şi cei cu disabilităţi, “profesorul de etică” foloseşte în scrierile sale pronumele pentru obiecte sau animale: “it”.
“Dacă o formă de activitate sexuală aduce satisfacţie celor care o practică, şi nu răneşte pe nimeni, ce poate fi imoral la ea?”, se întreba Singer, revoluţionarul animalelor şi al “stângii darwiniene”, într-un “editorial” pro-homosexualism şi pro-pedofilile din 2006, publicat de Guardian. “Argumentul” în cauză este folosit cu “copy-paste” în mai multe scrieri ale “renumitului filosof”. Astfel, Singer susţinea încă din 2001 că sexul cu animalele ar trebui condamnat doar dacă provoacă brutalizarea acestora. Altfel, dacă însă există o “satisfacţie mutuală” ca urmare a activităţii sexuale de natură bestială, nu ar fi nici o problemă. Filosoful american Tom Regan, profesor emerit de filosofie la Universitatea Statului Carolina de Nord, a făcut observaţia că, atunci, “acelaşi argument poate fi folosit pentru a justifica sexul cu copii” (Regan, Tom. Animal Rights, Human Wrongs. Rowman & Littlefield, 2003, pp. 63–4, 89).
Într-un “eseu” circulat al “renumitului filosof” acesta militează pentru normalizarea “sexului între specii” şi a “plăcerilor sodomiei”. Sensibiloşii intelectuali oripilaţi de limbajul frust al scriitorului Nicolae Breban – care transpunea practic în câteva cuvinte “epoca” Patapievici la ICR – vor găsi cu siguranţă mai multă întelegere la “renumitului filosof” care susţine sexul paşnic cu animalele folosind expresii “academice”, probabil kantiene sau hannaharendtiene, ca “blowjob”, cunt”, “fucking”…
“Să salvăm balenele dar să omorâm copiii”, se scria despre activitatea celui poreclit “Profesorul Moarte”, înainte de instalarea lui la Princeton, în 1999, soldată cu manifestaţii de protest din partea organizaţiilor pro vita şi ale persoanelor cu handicap. Singer David Albert Peter provine din Australia şi este ateu declarat, conferenţiind şi la Convenţia Mondială Ateistă desfăşurată la Melbourne în 2012, manifestare sponsorizată de Fundaţia Ateistă din Australia şi Alianţa Internaţională Ateistă.
Numirea sa la Princeton a atras şi criticile publicaţiei evreieşti Jewish World Review: “Profesorul Moarte se potriveşte perfect la Princeton” ridiculiza jurnalistul JWR Don Feder numirea sa la chiar la Centrul de studii asupra “Valorilor Umane” al Universităţii. Acelaşi autor oferea şi un citat al celebrului evreu “vânător de nazişti” Simon Wiesenthal, dintr-un protest transmis unui Târg de Carte din Suedia, unde urma să fie lansată o lucrare a “renumitului filosof”: “Un profesor de morală care justifică uciderea pruncilor cu handicap este, în opinia mea, inacceptabil de a fi reprezentat la nivelul Dvs”.
În urmă cu un an, pe 26 mai 2014, la propunerea aceluiaşi Centru de “Etică Aplicată”, Universitatea din Bucureşti oferea titlul de Doctor Honoris Causa unui discipol al lui Peter Singer, Julian Săvulescu, un alt “filosof”, născut în Australia, din tată român, care la rândul său susţine infanticidul şi eutanasia. Profesorul universitar de bioteică dr. Pavel Chirilă a amintit la vremea respectivă conducerii Universităţii câteva citate din “opera” premiatului: “Totuşi scopul publicaţiei Journal of Medical Ethics – publicaţia lui Săvulescu, nota red– nu este să prezinte Adevărul sau să promoveze o vedere morală sau alta… Dacă avortul este permisibil, şi infanticidul ar trebui să fie” ; “Putem schimba din nou definiţia morţii […] mutând momentul un pic mai devreme în procesul de a muri” (J. Savulescu, Death Fiction and Taking Organs from the Living); ş.a.
“Prin acordarea titlului de Doctor Honoris Causa profesorului Julian Savulescu, Universitatea din București onorează performanţa profesională a unui filosof cu recunoaștere internațională”, se afirma în Comunicatul oficial al Universităţii cu 150 de ani de onorabilitate.
Rectorul Universităţii, Mircea Dumitru, înainte de 1989 instructor la Casa Pionierilor Buftea, a fost angajat al Fundaţiei lui Andrei Pleşu, Noua Europă, şi al Editurii Humanitas a lui Gabriel Liiceanu, postură din care a tradus mai multe cărţi din germana pe care nu o cunoaşte. Cu toate acestea, numele său figurează pe traducerea din germană a lucrării „Cercetări filosofice” a lui Ludwig Wittgenstein, apărută la Humanitas, conform unei anchete publicate de Cotidianul privind frauda intelectuală jenantă. Mircea Dumitru l-a susţinut şi pe falsul doctor Horia Roman Patapievici să obţină titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii de Vest din Timişoara. Preşedintele Senatului Universităţii este deputatul “liberal” Vlad Nistor, istoric moşit de Zoe Petre şi declarat pe 6 mai a.c. drept incompatibil de către Agenţia Naţională de Integritate.
Academician Nicolae Breban: “George Soros, din America, acest mare speculant financiar, împreună cu amicii săi din România, Mircea Mihăieş, Liiceanu, Patapievici şi alţii care consideră că nu mai este nevoie de statul român, că Mihai Eminescu este un cadavru aruncat, că toate aceste lucruri trebuie aruncate la gunoi, noi, aştia mai în vârstă, care am creat operă, suntem depăşiţi, că totul este depăşit, Eminescu este depăşit, că Ion Barbu este depăşit, că Iorga este depăşit, Cantemir este depăşit şi a început literatura asta de p..ă, de p…ă, de c.r (…), de prostituţie, imaginea asta de mizerabilism.
Noi exportăm mizerabilismul care apoi se întoarce la noi şi ne uimeşte cum de ne văd occidentalii atât de nenorociţi. Pentru că noi, prin literatura unor tineri şi prin unele filme, premiate la Cannes, (bravo, şi eu am fost ales în selecţia oficială, n-am luat premiu, bravo lui Mungiu), dar mizerabilismul ăsta noi îl cultivăm, pentru că băieţii ăştia sunt foarte abili, pentru că ei produc ceea ce cred ei că se cere în afară. Într-adevăr, afară unii cer imaginea României mizerabile, joase. Vechiul meu prieten, marele regizor Lucian Pintilie, el a început primul cu filmul “Balanţa” să producă de tipul violent-mizerabilist. Parcă ne-a convins şi pe noi că suntem o ţară de nimica. Chipurile suntem ultimele otrepe ale Europei…”
“Eu m-am dedicat romanului, Buzura la fel, din păcate el a fost demis la modul brutal de acest nefericit şi corupt preşedinte care se numeşte Traian Băsescu, care a numit o echipă catastrofică pentru cultura română, o echipă de necreatori în primul rând, de comentatori doar, dar de comentatori de prost aluat. Patapievici nu era un om prost, din păcate s-a întâmplat cu el ce se întâmplă cu unii care sunt umflaţi excesiv, i s-a părut că este un fel de guru al culturii româneşti. Într-una din primele lui cărţi a înjurat ca o haimana ordinară toată istoria acestui popor în care noi ne-am născut, în care au trăit părinţii şi bunicii noştri, strâmoşii noşti. I-am recomandat într-un text o parafraza a lui Bertolt Brecht: dacă nu-ţi place poporul român caută-ţi altul…
La fel a făcut şi un fost amic de-al meu, unul care promitea să fie filosof şi între timp i s-a stricat căruţa pe drum, Gabriel Liiceanu, care după Revoluţie imediat s-a dus la Paris şi în Le Monde, unde Breban şi-a dat în 1971 demisia contra tiranului din România, lucru unic în ţările din Est, Gabriel s-a dus repede la Paris să spună că poporul român nu e apt pentru democraţie, consonând cu altă haimana şi ticălos al politicii româneşti, Brucan, căruia i s-au închinat zeci de mii de intelectuali şi posturi de televiziune… care ne spunea nouă că suntem “stupid people”, un popor de proşti. Nimeni n-a stat să spună că adevărul este cu totul altul…”
„Am intrat în librărie, pe primul raft este numai Pleşu, cu înca doi-trei băieţi deştepţi, care scot nişte cărţulii drăgute, finuţe, vioaie. Cu Pleşu am fost prieten. (…) Am mai avut astfel de eseişti, dar nu e substanţă acolo”.
Extrase din conferinţa de presă a noului preşedinte al ICR, Radu Boroianu.
Dau o bere cui face rost de filmarea integrală a conferinţei!
Voi reveni!
UPDATE: „E o ruşine să constatăm că preşedintele României, dar nici Ceauşescu, nici Antonescu, nici Zelea Codreanu, n-a făcut-o nimeni, să creezi o mafie în fruntea statului, să foloseşti instrumentele statului, pentru a fura sume faraminoase. Cred că marii producători din Cocaină din America de Sud sunt uimiţi şi invidioşi: că “săracii” acolo se luptă pentru câteva milioane iar aici se furau cu zecile cu sutele de milioane”, a spus Breban, citat de TVR Ştiri, care oferă şi o mare parte din filmarea conferinţei:
Cine își propune desființarea instituției familiei nu este nici „democrată” și nici „activistă pentru drepturile omului”, domnule profesor Tismăneanu.…
Tatiana Niculescu Bran, recent lăsată la vatră de la Cotroceni după ce a trimis un mesaj autonomist semnat de Klaus Iohannis, primeşte un sprijin aşteptat de la societatea civilă multilateral…
Este vorba despre propunerea legislativă privind reglementarea parteneriatului civil. Aceasta a fost respinsă de Senat, dar urmează Camera Deputaților, care este decizională.…
Aberaţiile în cauză au fost susţinute de “istoricul” Lucian Boia, fost propagandist PCR, în prezent autor falsificator Humanitas, în emisiunea “imparţialului” Luka Niculescu de la postul unguresc Digi Tv…
La remember-ul ilustrat cu imaginile cunoscutului artist fotograf Emanuel Pârvu se oferă o trimitere către articolul nostru “25 de ani de la declanşarea Fenomenului Piaţa Universităţii”.…
La 1 aprilie este comemorată Ziua Națională în memoria românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor și ale Foametei organizate de regimul totalitar sovietic în nordul Bucovinei și întreaga Basarabie, instituită prin Legea 68/2011, informează Agerpres, uitând însă să amintească şi cine s-a împotrivit acestei Legi.
Un alt episod de tristă amintire îl constituie masacrele comise asupra unor grupuri de români care au încercat să treacă granița în România. Ofițeri NKVD au lansat, în primăvara anului 1941, zvonuri conform cărora grănicerii sovietici permit populației din aceste teritorii să treacă granița în România.
În noaptea de 6 spre 7 februarie 1941, un grup compact de 400 de români din nordul Bucovinei, din satele Coteni, Buda, Boian, Ostrița Herței, Horecea Mănăstirii, Horecea Urbană, Plaiul Cosminului, Ceahor, Corovia, Mahala au încercat să treacă granița pe râul Prut înghețat. Când s-au apropiat de graniță majoritatea au fost uciși de mitralierele grănicerilor sovietici și aruncați în gropi comune în albia râului Prut. Doar 57 au reușit să scape și să treacă granița în România. Masacrul românilor din Lunca Prutului a rămas în memoria colectivă drept prima crimă atroce săvârșită de autoritățile sovietice la adresa populației din teritoriile românești.
La 1 aprilie 1941, un grup de 3.000 de persoane din mai multe sate de pe Valea Siretului (satele Bănila Moldovenească, Dăvideni, Trestiana, Iordănești, Pătrăuții de Sus, Pătrăuții de Jos, Cupca, Corcești, Suceveni) au format o coloană pașnică îndreptându-se spre granița cu România, purtând un steag alb cu însemne religioase, icoane, prapuri și cruci din cetină. Când s-au apropiat la mai puțin de 3 kilometri de punctul de graniță Fântâna Albă, în locul numit Poiana Varnița, grănicerii sovietici au deschis focul, trăgând în plin, ucigând bătrâni, copii, femei, pe care i-au aruncat, apoi, în gropi comune, unii fiind îngropați de vii. Echipaje de cavalerie sovietice au ieșit din pădure și au plecat în urmărirea supraviețuitorilor, pe unii i-au omorât cu sabia, iar pe alții i-au târât până la cele cinci gropi comune săpate, la liziera pădurii. Autoritățile de la Moscova au trecut sub tăcere genocidul, apreciindu-l ca fiind un incident minor, în care ”un grup de 20 de persoane a încercat să treacă fraudulos granița”, aminteşte Agerpres.
Asociaţia Civic Media şi Ministerul Apărării Naţionale au onorat anul trecut un martor supravieţuitor al acestor evenimente tragice: dl. Vasile Ilica, veteran de război, interzis în Ucraina în urmă cu exact trei ani. Nici MAE, nici Preşedinţia României – de ieri şi de azi – nu au putut, respectiv nu au vrut/reuşit, să-i anuleze interdicţia “periculosului” nonagenar, în ciuda faptului că ajutăm necondiţionat vecina noastra etern duşmănoasă.
Ion Mihai Pacepa, dovedit de CNSAS ca agent al poliţiei politice comuniste şi ca corupt şef (adjunct) al DIE, autodenunţat public ca colaborator al KGB, nume de cod “Podeanu” aka “Şobolanul”;
Andrei Bădin, dovedit de DNA şi SRI drept şpăgar ordinar şi şantajist pe canalul B1TV, învinuit penal pentru o mită de 5000 de lei de la baronul PSD Adrian Duicu, alintat cu “Dolofanul” de Tismăneanu;
Dan Andronic, nepotul după soţie al generalului Cornel Biriş, poreclit “Piticu”, alias “Gruber”, înainte de fuga lui Pacepa, nume conspirative Neacşu Mihai şi Brezeanu, fost şef al Unităţii Fantomelor DIE/CIE/SIE, despre care jurnalistului de investigaţii Ovidiu Ohanesian spune mai multe AICI .
Chestiunea: Dan Andronic i-ar fi luat interviu unei fantome: Ion Mihai Pacepa. Prezentat drept un “interviu-eveniment” plictisitorul monolog al fantomei lui Pacepa, spart când şi când de o întrebare adăugată, este lungit pe trei numere ale falimentarului EvZ şi aruncat pe tarabă în acelaşi timp cu o “bombă” fâsâită a şpăgarului Andrei Bădin. Dacă avem răbdarea să-l citim vom constata însă că acelaşi monolog, cu mici diferenţe, a fost deja publicat de şantajistul Andrei Bădin sub un alt titlu, în decembrie anul trecut (deşi interviul e datat cu iulie). Cine a plagiat pe cine? Pacepa pe el însuşi sau Andronic pe Bădin? Sau, având în vedere calităţile celor doi foşti jurnalişti, nu cumva este un “interviu” sub “steag străin” 🙂 , respectiv însăilat de Bădin şi semnat de Andronic? Mai curând cam aşa ceva…
Pacepa şi Tismăneanu, proţăpiţi oralmente la poarta nouă de la Cotroceni
Remarc doar două-trei aspecte:
1. “Interviul” – pe care nu l-a mai putut semna agentul său de PR ridicat de DNA, recte Bădin – este doar continuarea demersului isteric al lui Tismăneanu de a-i atrage atenţia lui Iohannis că fără ei, primii agenţi intelectuali ai patriei, corul de babe comunisto-băsisto-kaghebiste, nu se poate.
2. Dl. Dan Andronic trece repede peste acuzaţiile de corupţie aduse fostului securist iar acesta la rândul lui ne spune – a câta oară? – că a “defectat” doar în cămaşă şi că a fost corupt dar, cică, nu mai e din ’78. Şi atunci cum se numeşte încercarea lui de a-şi recupera imensa avere întemeiată totalmente pe corupţie (1.550.000 de lei echivalaţi de avocatul său, Cătălin Dancu, la circa 3.000.000 de dolari)? Deci nu mai eşti corupt dar vrei să primeşti ceea ce ai obţinut ca un securist atroce şi vorace în timpul regimului comunist, condamnat, nu-i aşa?, ca ilegitim şi ilegal. Păi aşa e şi averea lui: ilegitimă şi ilegală.
3. Dl. Dan Andronic, prin pana “negrişorului” lui, Andrei Bădin, trece la fel de uşor, deşi se pretinde autoateştiutor, peste repetarea cu obstinaţie a unei minciuni ordinare de către KGB-istul Pacepa. Redau integral manipularea fantomei Pacepa: “Acum Larry Watts & Co pretinde că aș fi fost și agent al KGB, și că aș fi mărturisit acest lucru directorului CIA, James Woolsey, în cabinetul său de la CIA. Ambasadorul Woolsey a negat însă public, în SUA și la televiziunea română, afirmațiile lui Larry Watts. De altfel, fostul director al CIA a scris introducerea cărții mele, „Disinformation,” transformând-o în prima carte scrisă de un spion-șef comunist, care are o introducere semnată de șeful spionajului SUA.”
Gura păcătosului adevăr grăieşte
3. A. Larry Watts nu a facut niciodată afirmaţia – inventată de Bădin, Pacepa şi Tismăneanu – privind povestea petrecută probabil sub biroul directorului CIA, aşa că Woolsey, fiind întrebat acest lucru, normal că a răspuns că nu-i adevărat. Cu toate acestea, afirmaţia categorică că a lucrat pentru KGB a fost rostită de Pacepa în faţă lui Woolsey (dar şi a lui Bukosvki) şi îi aparţine în totalitate: “Pacepa:I spent 27 years of my life working for the KGB, I defected from it 26 years ago“. Sursa: FrontPage Magazine. Larry Watts a lămurit şi demontat acestă perfidă dezinformare pe blogul său (în engleză) şi într-un articol din Adevărul. din august 2013 (!), ceea ce un personaj informat ca dl. Dan Andronic ar fi trebuit să ştie.
3. B. Faptul că Woolsey i-a scris prefaţa lui Pacepa nu este un lucru chiar de lăudat. Chestia ca a fost director al CIA e relativă. Şi noi am avut cel puţin un director al SRI numit pe aceleaşi criterii – pile – şi cu o prestaţie cel puţin la fel de lamentabilă, desi poate mai discretă. Hai s-o lămurim şi pe-asta: Woolsey a fost numit de Clinton pentru că îşi întemeiase campania din 1992 pe ideile neoconservatoare şi trebuia să-i răsplătească pe “neoconi” cu o poziţie vizibilă. Ca să înţelegeţi cum îl trata Clinton trebuie spus că Woolsey, cât a fost director al CIA, nu a fost primit niciodată la Casa Albă, în Biroul Oval! După doi ani în funcţie, Woolsey a fost dat afară din CIA – sau forţat să demisioneze, cum vreţi să spuneţi -, fiind considerat responsabil de cea mai mare penetrare a KGB-ului în CIA – Cazul Aldrich Ames. Deşi despre Edward Snowden a afirmat că “ar trebui spânzurat” Woolsey susţine cu înfocare eliberarea spionul israelian Jonathan Pollard. În campania pe care o duce în favoarea acestuia a mers până într-acolo încât a acuzat Statele Unite de “antisemitism”, ceea ce l-a făcut pe publicistul David Macaray de la Huffington Post să-şi titreze un articol astfel: “Ex-CIA Director Woolsey Makes Ass of Self“. Deci cam ăsta e marele prefaţator al marelui dezinformator: The ass of another ass.
Opinia oficială a CIA despre Ion Mihai Pacepa
3. C. Revista de specialitate a CIA, Studies in Intelligence, i-a consacrat două cronici lui Pacepa. Una despre broşura cu Kennedy ucis de KGB şi cealaltă despre Dezinformarea continuă pe care o practică Pacepa.
În cea de a doua, despre “Disinformation”, aceeaşi CIA scrie diplomatic ca “Pacepa revisits his undocumented speculations about Oswald’s recruitment by the KGB and role as a KGB assassin. (207) Claims of “new hard proof of the KGB’s hand” are not convincing. (241)” şi că “For much of the book he relies on his extensive and high-level contacts with the KGB and the Soviet government”.
PS:George Maior sau Liviu Tofan sau Dinu Zamfirescu pot da lamuriri privind misiunea şi boala maniacală de falsificator a tătukului lui Tismăneanu, tovarăşul Pacepa.
„Omul sub fascinaţia căruia mi-am petrecut tinereţea a fost Gabriel Liiceanu. Prima oară când l-am întâlnit (pe culoarul Facultăţii de Drept, în 1990), am fost atât de emoţionat, încât, întinzându-i o carte pentru autograf, am simţit cum mâinile îmi tremurau la propriu. Pentru generaţia celor care au făcut filozofie imediat după ’89, Gabriel Liiceanu a fost simbolul iniţierii în arcanele speculaţiei”. – Efectele televizorului asupra minţii “legionaroidului” (apud Aluigică) Sorin Lavric
Domnul Volodea Tismăneanu dă în clocot de-a dreptul pe bloguşorul lui. Cum n-a “ţinut” Craciunul, a bombardat netul, ca o prostituata bătrână ce e – vorba lui PAH – cu mesaje isterice despre legionari verzi versus prezumtiv dungaţi alb-negru, un costum cu care ar trebui să înveţe să se obişnuiască, căci mâna doamnei Kovesi e ceva mai lungă decât a Securităţii (doar a fost baschetbalistă). Bietul troll şi-a scos până şi piticii de grădină, cu sarmaua-n gură, să colinde cu steaua roşie-n mână la poarta nouă de la Cotroceni, pe tema inventatului antisemitism al românilor. Evident, alegerea lui Iohannis, care a spulberat la nivel internaţional mitul românului xenofob – pentru care s-au “halit” atâtea milioane de dolari de la Soros şi Guvernul SUA – trebuie cumva maculată de la bun început cu eterna calomniere a României, de “ţară fascistă”, “mâncătoare de evrei”. Aşa de bine i-a “mâncat” că până şi Shimon Peres a recunoscut că românii au salvat cei mai mulţi evrei din lume în perioada nazismului şi horthismului – 400.000. Sursa: Palatul Cotroceni. Dar voi reveni pe această poveste, declanşată, chipurile, de decorarea preşedintelui AFDPR Octav Bjoza, şi aranjată din culise de Andrei Muraru şi Vladimir Tismăneanu. Acum vreau doar sa sancţioneaz o nouă şarjă de minciuni – de rescriere şi mistificare a istoriei – marca Tismăneanu. Episodul: Apel către Liichele.
Vă propun să citim acest stupefiant text despre “tismanizarea” în stil bolşevic a istoriei reale:
“Document electrizant ca mesaj si formidabil ca scriitura, “Apelul catre lichele”, lansat de Gabriel Liiceanu pe 30 decembrie 1989, la cateva zile dupa executia cuplului Ceausescu, a fost un manifest pentru claritate morala, un protest impotriva tentativelor, de-acum vizibile, de regrupare a nomenclaturii sub flamura FSN-ului dominat de Ion Iliescu, Silviu Brucan, Petre Roman, Martian Dan, Gelu Voican-Voiculescu si Virgil Magureanu. Devenea limpede ca tovarasii vechi si noi nu erau dispusi sa accepte pluralismul, voiau de fapt un fel perestroika romaneasca. Voiau sa ramana la putere. Vorba lui Iliescu: “N-am facut placinta ca s-o manance altii”. Adica, de pilda victimele regimului, fostii detinuti politici, partidele democratice renascute, intelectualii critici, disidentii, participantii la protestele anticomuniste din Valea Jiului si de la Brasov.
Lichelele s-au recunoscut in articolul dinamitard al filosofului, au reactionat ca lovite in moalele capului. Gabriel Liiceanu sfida palavrageala iliesciana despre reconciliere si afirma dreptul victimelor de a le cere calailor, mari si mici, sa faca un pas inapoi. In Romania nu avusese loc o revolutie de catifea, precum in Cehoslovacia, dictatura lui Ceausescu lasese in urma teroare, foamete, masacre.
Din acel moment, din clipa aparitiei “Apelului” in revista “22”, putem spune ca a inceput razboiul fatis al noilor potentati impotriva intelectualilor critici. Este un razboi care nu s-a incheiat. Unul din primele capitole a fost legat de aprobarea de catre Petre Roman a aparitiei fetidei publicatii “Romania Mare”. A facut-o pentru ca Eugen Barbu si Corneliu Vadim Tudor i-au promis ca-i vor amuti pe inelectualii rebeli.” (Foto: “intelectual rebel” din Guvernul FSN al lui Iliescu şi Roman în mână cu primul număr al revistei GDS, “22”, lansată cu o serie de elucubraţii-fluviu semnate de “licheaua bună” Silviu Brucan)
Cred că e suficient. Aţi recunoscut, desigur, autorul: trolul tasmanian aka Paduchele Tismăneanu.
Istoria reală: “În temeiul Decretului Consiliului Frontului Salvării Naţionale” – conducători, aceiaşi numiţi mai sus de tov. Tismăneanu: Ion Iliescu, Silviu Brucan, Petre Roman, Martian Dan, Gelu Voican-Voiculescu si Virgil Magureanu – etc, etc, etc, Andrei Pleşu, nicidecum o lichea a FSN-ului aceloraşi domni, emite Ordinul 82 din 20 februarie 1990 (!) prin care transferă întreg patrimoniul celei mai bogate edituri din ţară – Editura Politică a PCR – editurii Humanitas, unde este îndirectorat nelicheau Gabriel Liiceanu. Deci, ce sfida Liiceanu? Şi mai ales, cui i-o sfida? (Document mai jos)
Încă din ianuarie ’90, Grupul pentru Dialog Social unde activează Pleşu, Patapievici, Liiceanu, Tismăneanu, eiudem (sic) farinae, primeşte de la Silviu Brucan, în regim gratuit, somptuosul sediu din Calea Victoriei, unde se află şi azi, proaspăt renovat atunci de Nicu Ceauşescu. (Foto 1, cu toţi trolli luând notiţe de la agentul KGB Silviu Brucan, cu care, de altfel, avea să se lanseze pe piaţă organul GDS “22” Foto 2, revistă finanţată ulterior şi de George Soros, Foto 3, prezent şi el, tot la GDS, împreună cu aceeaşi “lichea bună”. Silviu Brucan)
“Unul din primele capitole” ale “războiului care nu s-a încheiat” începe tot printr-o conspiraţie murdară – de tipul celei îndreptate azi împotriva Preşedinţiei şi a României – când Petre Roman (evreu, se pare) dispune şi… nelicheau Andrei Pleşu (rom, se zice) aprobă finanţarea revistei cu tentă antisemită “România Mare”, a lui Corneliu Vadim Tudor, cel care a avut drept misiune nu “a(s)muţirea intelectualilor rebeli” (“aşa rebeli” ca la curtea lui Iliescu şi Brucan…), ci compromiterea oricărui ideal naţional exprimat politic şi cultural în România post-decembristă. Anihilarea unirii cu Basarabia, puse automat doar pe seama “extremiştilor”, şi trivializarea chestiunii dure a românilor din Transilvania şi a pretenţiilor extremiste ale Ungariei (Apropo: De câte ori a fost ”patriotul” Corneliu Vadim Tudor în Covasna și Harghita? Dar la Chişinău sau Cernăuţi? ZERO ori, vă spune ceva?).
Schema e simplă: dacă nu avem antisemiţi, îi fabricăm (în paranteză fie spus, şi la Mănăstirea Petru Vodă a bunului Părinte Justin s-a aciuat un “patriot” “ortodox” care o dădea în sus şi în jos cu “jidanii” care fac şi dreg, folosindu-se de intrări încă nedevoalate public, din milă creştinească, nu altceva. A făcut, şi el, un filmuleţ, şi aşa a ajuns anchetat bătrânul duhovnic nonagenar de Parchet şi MCA-ul infractorului Katz. Trei vizionări avea când a devenit, instantaneu, vedetă video pe Hotnews, cu buhuhu-ul de rigoare. Vă sună cunoscut: filmuleţ, youtube, legionari? Acelaşi MO ca şi la domnul Bjoza. Cam slabişti aceşti ca Katz…)
Aşadar, revista “România Mare” a lui Vadim Tudor a fost finanţată direct de Andrei Pleşu şi Petre Roman, motiv care a dus la demisia singurului disident anticomunist din Guvernul Roman, Dan Petrescu, pe atunci secretar de stat la Ministerul Culturii. Trecutul, chiar dacă se rescrie, nu se prescrie, tovarăşi! Cam asta e cu liichelele cu memoria inversă…
PS: Să nu uităm liicheau tasmaniană:
Dragă Dorin:
(…) Acum o rugăminte legată de universitate: Am fost nominalizat de către departamentul meu (…) pentru prestigiosul DISTINGUISHED INTERNATIONAL SERVICE AWARD. Ți-aș fi profund recunoscător dacă ai putea trimite o scurtă scrisoare de susținere (…) pentru a mi se acorda acest premiu al universității.(…)
Scrisoarea ar trebui să facă referință la angajamentul meu continuu în favoarea valorilor și instituțiilor democratice în Romania. Evident trebuie amintit rolul meu ca președinte și coordonator al Comisiei Prezidențiale. Poate menționezi, în câteva cuvinte AGORA, dar și Democracy-at-Large.
Deadline-ul este (…), însă ar fi dezirabil ca scrisoarea să fie trimisă prin e-mail cât mai curand.(…)
April 1st, 2017 
VR 
Posted in 
Tags: 
