Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii
vă invită la lansarea ultimului număr din „Caietele CNSAS”:
Evenimentul va avea loc marţi 19 februarie 2013, ora 14,00 în sala de expoziţii „Constantin Brâncuşi” din Palatul Parlamentului României (intrarea din str. Izvor nr.2-4, Sector 5, Bucureşti)
M-am bucurat sa constat ca nu sunt singurul care considera ca cel mai important fapt al zilei de ieri petrecut in Parlament a fost prezenta si discursul Profesorului Dinu Giurescu, decanul de varsta si de minte al tuturor parlamentarilor. M-am gandit ca toate agentiile de presa si ziarele serioase o sa-l publice integral iar televiziunile il vor analiza, in detaliu. Da’ de unde! Singurul care a facut-o, partial, este Radu Tudor, care trebuie felicitat. O sa revin cu discursul intergal al Profesorului. Pana atunci, il preiau pe Radu Tudor:
“Din punctul meu de vedere, cel mai important moment al acestei zile nu este nici lista guvernului nici publicarea acordului Basescu-Ponta.
Evenimentul esential pentru Romania este faptul ca sedinta inaugurala a noului parlament a fost prezidata de academicianul Dinu C Giurescu, in calitate de decan de virsta.
Am simtit o emotie puternica. In ultimii 2 ani, alaturi de academicianul Giurescu, am realizat o serie de emisiuni pe care le consider foarte reusite. “Punctul de intalnire” a fost platforma de relansare a unor argumente solide pentru redescoperirea demnitatii, a identitatii nationale si a valorilor romanesti. Au fost zeci de ore despre istorie, politica, economie. Pe linga cultura generala fabuloasa pe care o poseda si un spirit patriotic decent dar foarte bine conturat, domnul academician Giurescu este, inainte de toate, un om de mare bun simt. N-aveti idee cit este de emotiv, de precaut cu vorbele, de manierat. Toate la un loc tin de ceea ce numim indeobste “os domnesc”.
Multumesc academicianului Dinu C Giurescu pentru extraordinara lectie de viata pe care mi-o ofera la cei 85 de ani impliniti (pe 17 Februarie implineste 86 de ani!).
Stirea de presa :
Decanul de vârstă al Camerei Deputaţilor, conservatorul Dinu Giurescu, preşedintele de şedinţă al primei reuniuni în plen din legislatura 2012-2016, a pledat miercuri ca deputaţii să redea Parlamentului bicameral locul ce i se cuvine ca instituţie fundamentală a statului de drept. Potrivit profesorului şi cercetătorului în istorie, este necesar “un proiect naţional pentru propăşirea ţării”.
“Interesul naţional este peren, ne însoţeşte în momentul în care ne naştem şi ne părăseşte în momentul în care ieşim de pe scenă. De fapt, acest interes se poate defini prin ceea ce vrem să fim: oameni liberi, prosperi şi respectaţi. De aici nevoia unui proiect naţional pentru propăşirea ţării”, a afirmat Dinu Giurescu.
El consideră că şcoala şi slujitorii ei trebuie repuşi în drepturile lor şi că “avem obligaţia de a ne cunoaşte şi cinsti limba şi literatura română, istoria şi geografia patriei, identitatea noastră”. De asemenea, Giurescu a susţinut că bogăţiile ţării trebuie fructificate în beneficiul cetăţenilor.
“Cu pământul României este o problemă: el se vinde în prezent de şase-opt ori mai ieftin decât pământurile similare din alte ţări europene şi această problemă trebuie rezolvată. Bogăţiile minerale trebuie valorificate în beneficiul cetăţenilor, în regie proprie, fie prin intermediul unor terţi, prin redevenţe care să se situeze la plafonul de sus din celelalte ţări europene. Pădurile au fost tăiate fără noimă şi a sosit acuma timpul ca fondul forestier să poată fi apărat cum trebuie”, a spus Giurescu.
Reputatul istoric le-a recomandat colegilor săi din Parlament “să îndrepte acele legi care au pricinuit neplăceri sau suferinţe”.
Potrivit deputatului PC, armata trebuie să fie înzestrată, medicii şi personalul sanitar respectaţi, pensionarii ajutaţi.
“Să facem să nu mai moară nimeni în faţa unui spital închis în numele unei reforme sanitare. 4,5 milioane de pensionari trăiesc la limită din cauza preţurilor şi dimensiunile pensiilor. Să ne respectăm cetăţenii, care nu o dată au fost consideraţi ca o masă de manevră chemată să-şi dea votul o dată la patru ani”, a subliniat Dinu Giurescu.
În opinia sa, o atenţie deosebită trebuie acordată înaintaşilor.
“Dacă vorbim de cei vii, să ne gândim şi la înaintaşii care au luptat pentru propăşirea neamului. Să nu lăsăm în paragină cimitirele eroilor, să nu fie pângărite, să nu mai lăsăm monumentele istorice şi arhitectura de patrimoniu în paragină. Ca istoric, vă depun mărturie că până la urmă istoria nu iartă. În timp istoria aşază pe fiecare unde îi este locul, după fapta şi gândurile sale. Nimic nu se dobândeşte de-a gata, nimic nu se obţine de-a gata. Totul cere muncă, stăruinţă, credinţă şi mai ales dragoste pentru ţară‘, şi-a încheiat discursul decanul de vârstă al deputaţilor, care nădăjduieşte ca fiecare dintre cei aleşi în Parlament să poată găsi în inimile lor răspunsul la întrebarea ‘ce fel de ţară lăsăm tinerilor şi urmaşilor noştri?”, a spus academicianul.”
In secventele de aici il puteti vedea pe Eugen Tomac, pe vremea cand era student si redactor la Revista Magazin Istoric, militand pentru eliberarea eroilor romani din Transnistria Alexandru Lesco, Tudor Popa si Andrei Ivantoc
“Descoperim un tanar (are 35 de ani si pare cu vreo zece mai putin) simplu, emotionant si emotionat, aproape patetic, care ne vorbeste de tatal lui iesind din închisoare si nespunându-i nimic din cele petrecute acolo. Aduce o sticla de Murfatlar s-o bem împreuna în amintirea acestui tata mort fara sa-i fi spus fiului suferintele prin care a trecut”. – Monica Lovinescu
De la N.K.V.D. şi Gestapo la Banca Naţională a României şi Institutul Cultural Român
Despre Horia-Roman Patapievici s-a afirmat, mai mult sau mai puţin explicit, că ar avea niscaiva legături cu afacerile secrete ale unor servicii străine, ca activ şi totodată nociv agent de influenţă. Avem, din păcate, şi o tradiţie a trădării, prin care unii s-au definit dintotdeauna. Este şi cazul familiei Dionis şi Odarca Patapievici, un cuplu informativ creat de N.K.V.D. la începutul anilor ’40 în Cernăuţi şi infiltrat apoi în secţia Gestapo-ului din Viena, de unde, în 1947-1948, s-a petrecut marşrutizarea în România.
În sfârşit, după o insistenţă diabolică, UDMR-ul şi-a văzut visul cu ochii. Tone de arhivă din patrimoniul instituţiei Arhivelor Naţionale, o instituţie nobilă creată de generaţiile făuritoare a statului naţional român modern, urmează să fie oferite în natură, gratuit, cu o inconştienţă incomensurabilă, de Camera Deputaţilor a Parlamentului României etniei şi confesiunilor maghiare. Camera Deputaţilor a făcut un act de ştirbire a suveranităţii statului român, împărţind această atribuţie cu UDMR-ul prin această cedare a funcţiei statului de a administra arhivele de pe tot cuprinsul ţării, arhive de interes public major.
Formulăm această întrebare cu justificată îngrijorare şi răspundem şi noi la apelul „Apăraţi istoria românilor!”, emis de un grup de ziarişti cu referire la proiectul „România medievală”, lansat de către directorul Institutului Cultural Român (ICR), Horia Roman Patapievici, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe (MAE), respectiv cu ministrul Teodor Baconschi.
Din această toamnă, elevii din Salonta învaţă în şcoli separate pe criterii etnice. În secret, Ministrul Educaţiei a aprobat propunerea înaintată de Inspectoratul Şcolar Bihor, la cererea UDMR, pentru înfiinţarea unei şcoli cu clasele I-XII în care să se predea numai în limba maghiară.
Mediafax: Oltean anunţă adoptarea declaraţiei privind mesajele ungare, apoi revine spunând că nu e cvorum
Preşedintele şedinţei de marţi a plenului Camerei Deputaţilor, Ioan Oltean, a anunţat iniţial adoptarea declaraţiei privind mesajele unor oficiali ungari, însă după câteva momente a revenit spunând că nu a fost cvorum.
Preşedintele de şedinţă Ioan Oltean a anunţat, iniţial, că declaraţia a fost adoptată cu 142 voturi “pentru”, 110 voturi “împotrivă” şi 25 de abţineri.
Acest anunţ a fost primit de parlamentarii din opoziţie cu aplauze şi urale, iar Oltean a declarat închisă şedinţa Camerei Deputaţilor.
După câteva momente, Oltean a redeschis şedinţa şi a anunţat că de fapt această declaraţie a fost respinsă de plen întrucât erau necesare 143 de voturi pentru adoptarea ei.
“Declaraţia se adoptă cu jumătate plus unu din numărul deputaţilor prezenţi, iar în sală au fost 284 de deputaţi”, a spus Oltean.
Deputaţii din Comisia de politică externă au adoptat, marţi, cu 12 voturi “pentru”, niciun vot împotrivă şi nicio abţinere, textul declaraţiei prin care Camera Deputaţilor deplânge folosirea în scopuri politice a zilei de 15 martie şi consideră inacceptabile declaraţiile unor lideri ungari.
Deputaţii USL membri ai Comisiei de Politică Externă s-au întrunit, marţi dimineaţă, şi au adoptat textul declaraţiei în baza faptului că aveau întrunit cvorum de şedinţă (13 din 25 de membri), preşedinte de şedinţă fiind vicepreşedintele Comisiei, deputatul PSD Manuela Mitrea.
Astfel, în favoarea declaraţiei s-au pronunţat toţi deputaţii USL, cărora li s-a adăugat şi deputatul PDL Octavian Bot, care este din Transilvania şi care s-a pronunţat în favoarea adoptării unei astfel de declaraţii. (Felicitari! – Nota VR)
În momentul în care au venit la sala de şedinţe şi deputaţii din arcul guvernamental, aceştia au încercat să conteste votul, dar nu au reuşit. La sala de şedinţe a venit inclusiv liderul de grup al PDL, Mircea Toader, pentru a-l convinge pe Octavian Bot să îşi schimbe votul.
În urma unei pauze de consultări, deputaţii din arcul guvernamental au acceptat votul dat de deputaţii USL, cărora li s-a alăturat şi Octavian Bot, ei acceptând totodată că declaraţia a fost adoptată de comisie.
Potrivit declaraţiei adoptate si apoi anulate, “Camera Deputaţilor, având în vedere excelentele relaţii româno-maghiare, deplânge faptul că s-a încercat folosirea în scopuri politice a sărbătorii de 15 martie şi, în cadrul unor manifestări publice desfăşurate în România, unii demnitari maghiari au folosit o retorică politică cu accente naţionaliste străine idealurilor UE şi lumii moderne”.
“Camera Deputaţilor consideră că sunt inacceptabile declaraţiile unor oficiali maghiari cu privire la autonomia teritorială bazată pe criterii etnice. Camera Deputaţilor reafirmă că relaţiile dintre România şi Ungaria, aşezate de providenţă una lângă cealaltă, menite a colabora pe toate planurile şi de a fi partenere în cadrul NATO şi UE, trebuie să fie guvernate de bună vecinătate şi convieţuire ale lumii democratice”, se precizează în declaraţie.
NOTA mea: Nu cred ca cei care au propus Declaratia sunt, neaparat, mari patrioti. Ba chiar dimpotriva. Insa mult trambitata “demnitate nationala” le cerea si membrilor PDL sa li se alature, indiferent de ordinele primite. Parlamentari PDL au reusit sa demonstreze la unison – cu doar cateva exceptii! – ca sunt doar niste sclavi marunti ai tradarii nationale.
UPDATE cu situatia voturilor:
142 de voturi “pentru”, 110 “contra” şi 25 de abţineri. Acesta a fost rezultatul votului privind Declaraţia Camerei Deputaţilor referitoare la o serie de mesaje antiromâneşti ale unor oficiali maghiari rostite pe 15 martie a.c.
Voturile „pentru” au venit din zona PNL+PC (48), PSD (79), PDL (8), UNPR (3), independenţi neafiliaţi (5). Împotrivă au votat: PDL (88), UDMR (20), UNPR (2); s-au abţinut PDL (5), minorităţi (14), UNPR (6).
Ziaristi Online: Parlamentul Romaniei are liber pe 15 si 16 martie in cinstea sarbatoririi de catre unguri a zilei de 15 Martie 1848
15 MARTIE 1848 ŞI ROMÂNII ARDELENI
de Dr. Gelu Neamţu
Cercetător ştiinţific I
Mesajul lui 15 Martie 1848 pare a fi: „lanţuri pentru români!”
Mereu mi-am pus întrebarea ce a însemnat cu adevărat 15 Martie 1848 pentru românii din Transilvania, deoarece istoriografia maghiară şi aceea impusă de Mihail Roller la noi în perioada stalinistă au făcut din această zi un mit. În fapt, momentul 15 Martie a fost expresia împletirii unor idei liberale cu idei conservatoare-naţionaliste cultivate cu mult înainte de 1848 şi care atunci au atins apogeul. Programul revoluţiei ungare elaborat în 15 Martie 1848 conţinea 12 puncte, dintre care 11 se regăseau şi în programul revoluţiei românilor din Transilvania, formulat în 15 Mai 1848 la Blaj. Al 12-lea punct prevedea uniunea Transilvaniei la Ungaria adică anexarea unui teritoriu care nu făcea parte din Ungaria şi care a şi constituit germenele unui război civil nimicitor. Uniunea forţată avea drept scop să salveze dominaţia etnică a aristocraţiei maghiare din Transilvania care se găsea într-o netă inferioritate numerică faţă de români.De altfel, Kossuth Lajos conştient de iminenta prăbuşire a feudalismului, prevestea (încă din 16 august 1846) că „Dacă miile de nobili şi-ar pierde averea, iar naţionalitatea lor s-ar reduce, cea mai mare parte a milioanelor care i-ar ocupa locul, nu va mai fi maghiară”1.Se impunea deci intensificarea deznaţionalizării celorlalte etnii şi concomitent intensificarea naţionalismului maghiar atât în Ungaria cât şi în Transilvania.
Veştile despre izbucnirea de la 15 Martie ajung în Transilvania cam în 6-7 zile. La Cluj, o primă manifestaţie are loc în 21 martie când studenţii maghiari demonstrează cu 12 steaguri roşu-alb-verde pentru a-şi sublinia adeziunea la cele 12 puncte de la Pesta. De atunci încolo, culorile roşu-alb-verde s-au identificat în aşa măsură cu uniunea încât maghiarii şi românii de o potrivă le-au şi numit: „simbolul uniunii”.Exaltarea naţionalistă din oraşele maghiare şi secuieşti nu cunoaşte margini: se fac demonstraţii zgomotoase sub lozinca: „uniune sau moarte!” De cele mai multe ori aceste demonstraţii iau forme şovine; demonstranţii nesocotesc sentimentele naţionale ale românilor şi saşilor, forţând pe români şi pe saşi să-şi pună cocarde maghiare care simbolizau uniunea2. În timpul războiului civil, secuii executau pe loc orice persoană care nu purta cocarda simbolică „roşu-alb-verde”, considerând că respectivul se opunea uniunii3.
Realitatea demonstrată de documente arăta însă că 70 % din populaţia Transilvaniei se opunea la uniunea care la urma urmelor era un act de trădare izvorât din frica de adevărata democraţie care se prăvălea ca un tsunami peste grofii şi baronii feudali ce încălcau de secole orice drept omenesc al iobagilor. Un exemplu relevant de cum înţelegeau autorităţile principiul democratic al libertăţii presei este scrisoarea guvernatorului Teleki care la 23 martie 1848 îi scria cancelarului Jósika: „Unii tineri nechibzuiţi au vociferat pentru libertatea presei dar după ce le-am explicat celor cu mai multă judecată că cenzura nu se poate desfiinţa, din cauza presei române şi germane, chiar în interesul maghiarilor, tinerii s-au liniştit”4.
Jurnalistul profesionist Cristi Botez rabufneste in fata ecranului pe care se deruleaza cioclii si cioaclele lui Vintu: “Băi, nene, când le văd pe fesenistele astea de ziariste care o ţin ca gaia maţul, cu SĂRĂCIA lor, cu drama acestui popor mă apucă amocul. Aloooo! Vântu a adus la sapă de lemn 300.000 de oameni! Vă plăteşte salariile şi onorariile din ce a furat! Cum puteţi respira aerul ăla din redacţie? Ce-a zis Sebastian Ghiţă că va face din Realitatea un fel de BBC a fost cea mai mare gogomănie a anului ăsta! O adunătură de propagandişti fomişti, aia sunteţi!”.
Fotograful profesionist Bogdan Stamatin, de la Mediafax, este singurul care a surprins si momentul de cateva secunde de dinaintea saltului in gol al electricianului TVR Adrian Sobaru. Iata inscrisul de pe tricoul sau.
Scrisoarea studentilor si a cadrelor didactice de la istorie adresata presedintelui si parlamentului, cu privire la noua lege a invatamantului, o lege care printre alte mari nerozii, scoate istoria din programa.
Pledoarie pentru viitor
Domnule Preşedinte,
Doamnelor şi domnilor membri ai Parlamentului României,
Vă adresăm această scrisoare în calitatea pe care o aveţi, de depozitari ai încrederii oferite de societatea românească prin votul care v-a fost acordat. În spaţiul public s-a extins progresiv, în ultimii douăzeci de ani, un discurs care tinde să diminueze şi să marginalizeze în conştiinţa publică importanţa trecutului societăţii româneşti.
Departe de a contesta dreptul la liberă gândire şi expresie, noi înşine fiind membri ai unui corp profesional ce îşi fondează existenţa pe gândirea critică, atragem aici atenţia asupra riscurilor pe care le prezintă devalorizarea studierii sistematice şi a cunoaşterii istoriei naţionale, precum şi a istoriei în general. Punctul de vedere pe care îl susținem nu este unul politic şi partizan, diversitatea afilierilor noastre în acest sens fiind evidentă, nu este nici unul naţionalist, ci izvorăşte din perspectiva pe care ne-o oferă profesiunea şi din datoria pe care o avem ca intelectuali și cetățeni.
România contemporană traversează o criză de identitate care o împiedică să-şi definească obiectivele şi să atingă un minim consens necesar oricărui progres. Lipsa de echilibru a ideologiei oficiale comuniste în tratarea istoriei a fost urmată, după 1990, în discursul public, de un exces simetric în sensul erodării oricărui simţ al încrederii în sine, în valorile şi modelele pe care le-ar putea avea poporul nostru.
Suntem alarmaţi de faptul că această viziune riscă să fie favorizată prin diminuarea constantă a rolului istoriei în educaţia generaţiei tinere, sugerată de unele poziţii mai mult sau mai puţin oficiale venite din partea unor reprezentanți ai Ministerului Învăţământului.