Posts Tagged ‘sie’

Dovezile colaborarii cu Securitatea a directoarei ICR Catrinel PLESU, alias “MARIA”, alias “LENA”. Nota de Constatare a Directiei de Investigatii a CNSAS. In atentia doamnei Herta Muller si a opiniei publice “din tara si strainatate”. DOC

Cazul Catrinel Plesu, Informatoare DIE – Directoare ICR

Conform Dosarului SIE 89 (157 file) domnisoara Catrinel Lacramioara Petrulian, viitoarea sotie a eseistului Andrei Gabriel Plesu, este recrutata de Directia Generala de Informatii Externe (DGIE/DIE/CIE) la data de 19.09.1968 si “figureaza in dosar in calitate de informator, cu numele conspirativ “MARIA”“, potrivit Notei de Constatare a Directiei de Investigatii a CNSAS cu Nr DI/I/ 1433/ 03.06.2010.

Nota de Constatare a Directiei Juridice a CNSAS, finalizata dupa sase luni, cu Nr DJ/ 679/20.01.2011 atesta, de asemenea: Catrinel Lacramioara Plesu (Petrulian) “a fost recrutata de catre Directia Generala de Informatii Externe in calitate de colaborator, cu numele conspirativ “Maria”, “pentru a fi trimisa cu sarcini operative in Marea Britanie””.

Adeverinta CNSAS Nr DJ 1108 emisa la 23.03/2011, constata: Catrinel Lacramioara Plesu (Petrulian)a fost recrutata de Directia Generala de Informatii Externe, in perioada in care urma sa-si continue studiile de limba si literatura engleza in Anglia. A avut numele conspirativ “Maria”“.

Adeverinta este transmisa solicitantului verificarii cu nr P 5185/ 09/ 17.11.2009  si apoi publicata pe site-ul CNSAS, intre sute de alte documente care atesta sau infirma colaborarea unor romani cu Securitatea, la data de 20.04.2011. Un sejur de un an si jumatate. Alt amanunt de notat: Cererea de verificare a fost adresata CNSAS de cotidianul “Evenimentul Zilei” sub semnatura ziaristei Mirela Aurica S. Corlatan. Aurica, de un rit confesional strain de Biserica nationala, faimoasa spalatoreasa de presa a informatorilor Securitatii din Grupul pentru Dialog Social si, pe de cealalta parte, autoare a unor executii de presa lamentabile – cum ar fi cea a batranul Bartolomeu Anania sau a unor scriitori gasiti apoi nevinovati de Instanta, ca Petru Romosan -, gaseste de cuvinta sa ingroape cazul Catrinel Plesu precum o pisica excrementele sale: in groapa de nisip a jurnalisticii. In schimb, il intervieveaza linistita pe sotului doamnei in cauza, Andrei Plesu, care isi inclesteaza muschii falcii in “foştii care au adoptat strategia inversă, care au devenit nişte mari, feroci luptători anticomunişti. Pe mine ăştia mă enervează la fel de mult. Adică, după ce ai mâncat căcat până în 1989, brusc, când s-a dat voie la revoltă, tu îţi faci un portret de mare combatant, care nu-i suportă pe primii” (interviu in EvZ: Nota lui Băsescu către Securitate, văzută de Andrei Pleșu). In fapt, ce a facut Aurica Curlateanu? A copiat actiunea Civic Media din 2007, de deconspirare a agentilor serviciilor secrete ale Pactului de la Varsovia si ai politiei politice comuniste, “Voci Curate”, cu scopul de a ingropa cazurile afiliate grupului de interese reprezentat de GDS (neocominternistii) si de a-i santaja sau asasina public pe cei care se opun ocupatiei tarii (nationalistii), fie si fara vreo minima proba palpabila.

Conform documentelor identificate pana la data emiterii Adeverintei in fondul arhivistic al CNSAS, Catrinel Lacramioara Plesu a fost lasata la vatra dupa sase ani, in 1974, la doi ani dupa ce s-a casatorit cu viitorul editorialist al ziarului “Adevarul” Andrei Gabriel Plesu si la doi ani dupa intoarcerea in tara si in ciuda faptului ca ofiterii recrutori si responsabili de caz recomandasera, “calduros”, in doua randuri, incadrarea ei in structurile de informatii, ca ofiter deplin conspirat. Cursurile scolii de spionaj a DIE infiintata de sovietici la Branesti dureaza doi ani. Dar sa nu speculam sau… anticipam. Sa concretizam: Intr-o “Nota de Stadiu privind cazul informatoarei “Maria”, intocmita la 15.08.1972″, in aceeasi perioada in care era tanara informatoare era curtata de Andrei Plesu, se arata ca:

“Din analiza acestui caz, a evolutiei muncii cu el si a randamentului informativ obtinut, se desprind urmatoarele:

– “MARIA” este o tanara inteligenta, bine pregatita, cu sentimente patriotice vizibile. Isi iubeste familia. Ea a acceptat colaborarea cu organele noastre si a raspuns unor sarcini trasate;

Susnumita, prin pregatirea ce o are va putea ocupa posturi in tara sau strainatate, care sa-i dea posibilitatea sa indeplineasca sarcini informative;

Doua puncte mai jos, se revine cu propunerea:

” – Se va stabili intentia de incadrare in munca a “Mariei” dupa terminarea pregatirii universitare. In functie de optiunea ei, de posibilitatile familiei, i se recomanda o institutie de profil extern, spre a-i da posibilitatea sa lucreze in exterior.” (fila 154-156)

Nota la Nota de Stadiu in cazul informatoarei “Maria” este semnata de lt col N. Negulescu de la UM 0920. UM 0920 este indicativul pentru DIE – Divizia Spionaj Politico-Economic pentru America şi restul lumii. Dl lt col Negulescu, dupa ce critica “masurile superficiale” cu care s-a lucrat cu informatoarea noastra subliniaza totusi in Nota sa ca “avand in vedere ca “Maria” este un element de perspectiva” se mai preteaza niste masuri. Superiorul lt colonelului Negulescu insemneaza documentul pe margine, la 22.08.1972 cu aprobarea: “Da. Contactarea sa fie facuta de tov. Negulescu. Dupa primul contact, la mine cu propuneri”.

Dupa doi ani de la aceste note, propuneri si aprobari asupra perspectivelor minunate ale de-acum doamnei Catrinel Plesu – perioada in care nu mai apare la Dosar absolut nici o comunicare cu informatoarea “Maria” -, la data de 15.03.1974 (sau 16.03, Nota CNSAS prezinta doua date) se ia “hotararea de deschidere-inchidere” a Dosarului. Si totusi, unde au disparut propunerile tovarasului Negulescu catre superiorul sau, propuneri ce trebuiau inaintate “dupa primul contact”? Dar Rapoartele despre cum a raspuns informatoarea “Maria” cu succes “sarcinilor trasate”? Mister.

De altfel, in acelasi registru misterios se incadreaza si Nota la Nota de Stadiu semnata de tov Negulescu. Dupa ce in anii precedenti se stipulase pana si faptul ca informatoarea “Maria” poate sa primeasca si cerneala simpatica pentru notele sale informative din Marea Britanie, acum, dintr-o data, tov Negulescu constata dupa patru ani ca, “din studiul dosarului”, “nu rezulta sa fi dat materiale scrise (de fapt nici angajament nu are)”. Afirmatia acesta este contrazisa insa de Rapoartele anterioare, dupa cum vom demonstra mai jos. Parca ar lucra la CNSAS dl lt colonel ComeDIE! 🙂 Dincolo de gluma, este cunoscut faptul ca ofiterul recrutor nu dadea la analiza tot dosarul de caz si, conform deontologiei profesionale, intotdeauna incerca sa-si protejeze retelele si sursele. Acesta este de altfel si unul dintre motivele pentru care s-au ars dosare intregi, aflate in lucru, in decembrie 1989. Cand ii vezi la televizor pe toti spionii sovietici pe care ii urmareai, ce faci? Pai, dupa ce le copiezi frumos dosarele, pe film, le pui pe foc, ca sa-ti protejezi si pielea si sursele. Asa si cu doamna Catrinel Plesu si legendarea ei. Caci altfel, din Notele anterioare, se desprinde talentul acesteia deschizator de mari perspective  in domeniu:

“Fiind receptiva la sfaturile mele, am abordat in discutie necesitatea unei legaturi permanente intre noi si ea pentru a ne comunica unele constatari. “Maria” a fost de acord”Raport referitor la felul in care a decurs recrutarea informatoarei “Maria”, intocmit la 27.09.1968 de lt. maj. Buluncea Tiberiu, DGIE, Serv. 12

“In urma angajamentelor aditionale, “Maria” mi-a promis ca nu va divulga secretul acestei legaturi, gasind singura si legendarea venirii la Pasapoarte” – idem

“A doua zi (vineri, 20.09.1968) (…) am instruit- cu sarcinile ce va trebui sa le indeplineasca in perioda sederii in Anglia.” – idem

“A treia zi (25.09.1968) s-au continuat discutiile referitor la tinerea legaturii, in care scop i s-a dat adresa /…/ pe care sa-mi scrie scrisori banale. La trei luni odata sa ma instiinteze de situatia in care se gaseste si de cate ori este necesar sa comunice ceva important sa sublinieze cu doua linii, la adresa, cuvantul RUMANIA.” – idem

“S-a stabilit ca in cazul in care nu pot veni imediat si va veni cineva din partea mea care-i va da parola “Complimente de la tov. Roman”, va discuta deschis cu persoana respectiva. Totodata, i-am recomandat sa-si faca unele relatii si la ambasada noastra din Londra care pot sa-i fie de ajutor in unele situatii. “Maria” a fost de acord. (…) In cazul cand “Maria” va cere centralei convorbire urgenta si ofiterul de legatura din centrala nu va putea pleca in Anglia, mr Pirosca ii va da parola. De asemenea, a ramas si posibilitatea contactarii ei de catre un alt ofiter in de la rezidenta sau din centrala. Am discutat cu “Maria” ca de cate ori va veni in tara, sa ma cheme la telefon /…/, numar pe care nu-l va nota. Cu aceasta ocazie va face note cu persoanele cunoscute si caracterizarea lor pentru a primi instructiuni concrete ce va avea de facut pe viitor”. –  idem (fila 13-14)

Apoi, in Raportul cu propunerea de instruire si trimitere temporara in Anglia cu sarcini informative a informatoarei “Maria”, intocmit la 30.09.1968, dactilo, completat si semnat olograf de lt. col. Goicea Andrei, sef serviciu, mr Badea Nicolae, sef birou, DGIE, Serv 1, Biroul 2, se stipuleaza:

“In urma propunerii trimiterii la studii in Anglia a lui “Maria”, pe o perioada de 3 ani, conform aprobarii, a fost recurtata in luna septembrie 1968. Intrucat “Maria” poseda unele calitati care pot fi folosite cu succes in munca de colaborator si si-a exprimat adeziunea de a spijini organele Securitatii Statului, aratand loialitate fata de noi si luandu-si angajamentul de a pastra secretul legaturii noastre, propunem sa se aprobe trimiterea temporara cu sarcini informative in Anglia a lui “Maria” si instruirea ei conform urmatorului plan” – urmeaza Planul in cele mai mici detalii, de la contactul cu ofiterul de legatura la sarcinile contrainformative si sistemul de legatura, parola, etc si ce va urma in 1969. Respectiv:

” Cu ocazia venirii sale in vacanta – 1969 – va fi pregatita cu transmiterea secreta a informatiilor pe care le are prin scrisori, In acest mod va primi si instructiunile din partea noastra.” – idem

Pai, tov Negulescu, chiar nimic sa nu fi ramas dupa toata munca informativa si contrainformativa a maiorilor si coloneilor din subordine cu “agentul de influenta” “Maria”- dupa cum apare numita intr-un Raport din 16.09.1970 si apoi intr-unul din 1972? Si, mai tranteste tov Negulescu la plezneala (cel putin conform documentatiei oferite de CNSAS): “Parintii nici cel putin in evidente nu au fost verificati” (?!). Mai ca-ti vine sa-i trantesti una golaneste amatorului care a injghebat acest document! Adica o fiica de academician, la patru ani de la recrutare, nici macar nu se stia a cui e. Da-o-n originea CNSAS-ul de treaba!… 🙂

Stilul securistic de auto-acoperire si “legendare” pare insa sa fi suferit o bresa in Raportul citat mai sus. Recititi fraza: “In urma propunerii trimiterii la studii in Anglia a lui “Maria”, pe o perioada de 3 ani, conform aprobarii“. Carevasazica, propunerea trimiterii si aprobarea acesteia au venit cam din acelasi loc in care se facea recrutarea, nu-i asa? Supozitia este intarita de insemnarea marginala a colonelului Goicea, de pe Raportul in cauza:

“De ce sa nu-i dam de acum cerneala simpatica spre a ne putea comunica problemele pe care le are? Apoi sarcinile pe care noi i le dam nu sunt suficient de clare si concise, ele trebuind sa fie aprofundate si dezvoltate. Altfel cum isi are rost trimiterea?”

“Altfel cum isi are rost trimiterea?” – sublinerea mea.

Acum ati inteles de ce nu s-au gasit Notele ei scrise, nici de catre tov Negulescu si nici de CNSAS? Au fost scrise cu cerneala simpatica! 🙂

Recrutarea Catrinelei l-a costat pe ofiterul de Securitate 29 (doazeci si noua) de lei, pe care i-a solicitat spre decontare printr-un Raport aprobat la 26.10.1968.

In Dosarul SIE 89 urmeaza apoi mai multe Rapoarte si Note pe care le prezentam, in facsimil, mai jos, integral. E vorba de jalnice turnatorii ale Catrinelei despre colegi si colege din “GALATI” si “CORABIA”  – numele de cod pentru Londra si Marea Britanie – dar si despre vizitarea ofiterului de legatura in “GALATI”, Raport la care unul dintre superiorii din DIE noteaza: “Tov Constantinescu, sa discutam inainte de plecarea lui /…/” – alte Note, cea de la discutie si Raportul de la intoarcerea ofiterului, disparute de la Dosar. E bine ca nu lipseste Raportul cu decontarea celor 29 de lei pentru instructaj… Dar chitantuse semnate olograf pentru lirisoarele si silingii de buzunar ai tinerei recrute – conform procedurilor standard – unde-or fi disparut oare, si ele?

Cei sase ani trecura precum bate vantul azi in Dosarului Catrinelei Plesu. Sa zicem ca Cazul s-a inchis in 1974. Apoi, intre 1985 si 1986, Catrinel Plesu mai primeste si numele de cod “PANAIT”, ca urmarita si candidata la recrutare alaturi de sotul ei, Andrei Plesu, “pe linia obiectivului “Europa Libera”” respectiv “in vederea unei eventuale recrutari” (corect: re-recrutari, cel putin intr-un caz!). Conform documentelor Securitatii si acest Dosar se inchide la 18.10.1986.

Un alt Dosar interesant este cel legat de Meditatia Transcedentala – un fel de GDS ante factum cu iz de secta scientologica -, in care “Maria” “Panait” primeste un nou nume de cod, mai interesant decat primele: “LENA“. Inventivitatea si originalitatea ofiterilor de securitate in privinta numelor conspirative ar merita, fara indoiala, un studiu aprofundat. In general, acestea contin initiale din numele real, releva trasaturi fizice sau de caracter dar sintetizeaza si legaturi mentale necesare pentru ofiterul de caz si dosarul de grup cercetat sau al retelei din care face parte. Cam ce ar putea rezona, oare, pentru “LENA”? Sau, ca sa mai dam un exemplu: cam ce v-ar evoca numele “LULU” pentru un om de o statura intelectuala atat de profunda ca dl Gabriel Liiceanu?

“Lena” asadar, devine si mai interesanta pentru ca primeste, din nou, o noua pregatire contrainformativa, pentru a pleca, din nou, tot in Anglia, cu mentiunea ofiterului ca “la intoarcerea din strainatate va fi contactata din nou”. Alt document care lipseste, insa, de la Dosar. Dar stiati? In plin scandal al Meditatiei Transcedentale, cu un sot care ii dadea lamuriri ofiterului de Securitate Vasile Malureanu, acum general, (oare unde s-or fi ratacit “lamuririle”?; sau sunt scrise tot cu cerneala simpatica?) si ii adresa memorii de iertaciune in lant tovarasului secreter general al PCR Nicolae Ceausescu, intre doua burse Humbold in RFG, Catrinel Plesu, cercetatoare la Institutul de Teorie si Istorie Literara “George Calinescu”, primeste o pregatire contrainformativa, la data de 23.06.1980, pentru ca aceasta urma sa participe la “un seminar de literatura la Cambridge”. Nota unui alt ofiter, colonelul Gavrila Valean, sef Serviciu, Dir 3, Serv 6, data peste doi ani, la 29.12.1982, solicita: “Recontactati-o si completati datele de studiu, stabiliti daca vrea sa accepte o relatie cu noi si sa vorbeasca despre legatura ei cu englezii”. Iarasi o formulare simpatica in clasicul stil securistic. Daca pleaca, deci, cu avizul Securitatii, la Cambridge, in plin scandal al Meditiatiei Transcedentale, lasat cu arestari si condamnari, si e deja la al doilea sejur cunoscut si la al treilea nume de cod, si se mai si intoarce, in plin odios regim comunist, cam ce asteptari poate avea un ofiter de la contraspionaj cand UM 0544 e cu doua trepte mai sus in Organigrama DSS?

In mod la fel de normal, si datele, notele si rapoartele despre aceasta “recontactare” lipsesc de la Dosar…

Sa recapitulam si sa conchidem: In martie 2000, in pofida Legii CNSAS care prevedea ca actuali sau fosti membri de partid nu pot face parte din Colegiul CNSAS, “societatea civila” il impune pe Andrei Plesu, membru PCR de la 19 ani, organizator de grupa de Partid si secretar UTC (ca si Mircea Dinescu). Dupa numai un an, in 2001, actuala directoare a ICR Viena, Carmen Bendovschi, ii ia un interviu actualei directoare ICR Catrinel Plesu, pentru o carte publicata de revista dlui Sorin Ovidiu Vintu, Academia Catavencu, cu titlul “Aceste sotii care ne guverneaza” (un volum de interviuri cu nevestele unor politicieni si demnitari publici considerat de Ion Cristoiu drept “plictisitor de moarte“). Intrebata despre Dosarul sau de la Securitate, Catrinel Plesu afirma:

“Am gasit un dosar din anul plecarii in Anglia, din ’68… Iti dai seama ce minciuna a fost asta cu „anii de deschidere“?! Ma urmareau in troleibuz, cind ma duceam la prietene de-ale mamei si le lasam bilete in usa: „draga tanti Gina, imi pare rau ca nu te-am gasit, te mai caut poimiine…“! M-a apucat o furie teribila, o liota de oameni platiti pentru ce?! Am mai vazut ceva care m-a indispus teribil si de-aia iti spun ca este utila, utila istoria dosarelor, nu pentru a plati polite sau pentru a umili oameni, dar iti explica cum functioneaza un sistem. Poate ca copiii nostri sau copiii lor vor dori sa stie cum functiona acest sistem… Din dosar lipsesc anii ’82-’83, dar „PANAIT“ (numele meu de cod) reincepe a fi urmarit in 1986…”. “– Oroare?”, revine actuala directoare ICR – Viena. “– Da, o mizerie de viata! Lucrurile astea trebuie sa apara, ca document.”.

Doamna Catrinel Plesu, desi avea ocazia de a isi spala pacatele ca si Alecu Paleologu, macar dupa un deceniu de la “revolutie”, minte si ascunde celalalte doua nume conspirative avute, “MARIA” si “LENA”. Sotul ei, membru al Colegiului CNSAS, ii obtine Dosarul imediat si, posibil, il cosmetizeaza. Vezi Invazia de stafii. Cum se falsifica biografii la CNSAS prin furt calificat. Istorie si frauda. Preambul final la Afacerea Catrinel Plesu – Informatoare DIE, acoperita XYE, directoare ICR. DOCUMENTE. Mai mult, Andrei Plesu incalca, cu efecte penale, Legea CNSAS care prevedea deconspirarea colaboratorilor politiei politice comuniste. Doamna Catrinel Plesu ocupa la momentul respectiv o functie in administratia de stat, la Fundatia Culturala Romana (actualul ICR). Anterior, in timp ce Andrei Plesu fonda GDS, Catrinel Plesu primea sinecuri in ONG-ul international care finanta GDS-ul, Fundatia Sörös (ambele organisme “neguvernamentale” erau conduse la vremea aceea de acelasi presedinte: sociologul Alin Teodorescu, el insusi posesor al mai multor dosare la Securitate, de urmarit al UM 0110 si cantautor la UM 0610). Catrinel Plesu a functionat in biroul din Bucuresti al Fundatiei Sörös, intre 1990-1993, iar in anii 1994-1995 a promovat in Consiliul Fundatiei. Apoi, in 1996, in Adunarea Generala a Fundatiei. In 1998 o regasim in Consiliul National al Fundatiei Sörös (Vezi Goana dupa gologani -Disidenta in cultura, intre mit si adevar – un serial de Mihai Pelin). Ulterior, Catrinel Plesu primeste postul de director cu relatiile internationale ale Fundatiei Culturale Romane, aflata sub patronajul presedintelui Ion Iliescu si stipendierea Ministerului Culturii si al Ministerului Afacerilor Externe al Romaniei. Aceeasi Fundatie de stat finanta total revista “Dilema” al carei “director-fondator” era sotul “MARIEI”, aka “TULCEANUL”. Conform Legii CNSAS, investigatorii CNSAS care au manipulat Dosarul Catrinel Plesu aveau obligatia sa introduca actiune asupra ei atunci, in 2001, si nu dupa 10 ani. Acoperirea unui caz se pedepseste conform Legii, cu inchisoare si amenda penala.

Bun, peste un deceniu de cand Catrinel Plesu a intrat in posesia dosarelor sale, CNSAS a hotarat ca nu exista probe care sa o duca pe actuala directoare ICR in instanta (spre deosebire de poetul Petru Romosan: o zi de mimare a colaborarii – verdict de “politie politica” vs 2190 de zile pe munca informativa conspirata pe teren, in mediu extern si intern – verdict de “necolaborare”). Dar vinovatia morala? Grobianismului sotului care da lectii de morala din varful “cacatului”, ca sa citam din filosofia sa?

Nu stim daca Catrinel Plesu a fost re-re-recrutata dar, urmarindu-i traseul carierei de la data recrutarii si introducerii in retea, in urma cu 44 de ani, nu putem sa nu observam ca recomandarile primilor ofiteri de Securitate care s-au ocupat de ea au fost respectate: “- Susnumita, prin pregatirea ce o are va putea ocupa posturi in tara sau strainatate, care sa-i dea posibilitatea sa indeplineasca sarcini informative;” si “- i se recomanda o institutie de profil extern, spre a-i da posibilitatea sa lucreze in exterior.

In prezent, Catrinel Plesu, alias “MARIA” si “LENA”, lucreaza tot “pe profil extern” (fara a-si prezenta CV-ul amanuntit pe niciunde), intr-o institutie de stat, cu prerogative “in tara si strainatate”, ca director al Centrului National de Carte al Institutului Cultural Roman (CNC al ICR), institut condus de un alt “pui de cominternist” – vorba lui Fanus Neagu si Dinu Sararu -, Horia Roman Patapievici, care se pretinde si el un “condamnator” al comunismului, alaturi de secretarul general al IICCMER, tovarasul Vladimir Tismaneanu. In ciuda palmelor morale si intelectuale primite din partea laureatei premiului Nobel pentru literatura, scriitoarea Herta Muller, ICR si Patapievici continua sa promoveze pe banda colaboratori deghizati ai Securitatii cu inclinatii de deservire a unor servicii anti-romanesti: Hoisie, Antohi, Berindei, Plesu. Iar doamna Catrinel Plesu munceste. Sa nu o deranjam. Ii publica, anual si in toate limbile pamantului, pe sublocotenentul de Securitate Mircea Cartarescu, pe “sursa DIE” Gabriela Adamesteanu si… chiar pe sotul ei, cu o cartulie publicata prima oara in 1980, “Pitoresc si melancolie”. Probabil in amintirea vremurilor de odinioara, pe cand faceau turul lumii occidentale (fara a lipsi si vizitele in URSS!), in calitate de disidenti “deplin conspirati”.

Partea proasta, pentru Romania, e ca doamna Catrinel Plesu, la fel ca si domnii Plesu, Liiceanu, Patapievici si Tismaneanu, lucreaza si tot lucreaza. Sub acoperirea institutiilor “statului roman”. Dar nu pentru Romania. Omul se cunoaste dupa fapte. Ori oamenii acestia urasc Romania. In ciuda imbarligaturilor celor doi agenti exponentiali ai “societatii civile” cu lumea anglo-saxona (clasice operatiuni sub steag strain), familia Plesu nu lucreaza nici pentru Anglia. Coroana Marii Britanii nu poate sa-si bata joc de poporul roman, un popor stravechi a carui vatra se constituie in leaganul civilizatiei europene, asa cum au facut-o, in repetate randuri, Plesu, Patapievici si Liiceanu. Majestatea Sa, Regina Marii Britanii, nu poate permite terfelirea cu scop de distrugere totala a unui simbol national ca Mihai Eminescu, insusi chintesenta romanismului si romanitatii, “Romanul Absolut”. (Dimpotriva, iata: un agent hipercunoscut al Coroanei il omagiaza an de an). Numai un popor barbar, condus de scelerati, care timp de sute de de ani a atentat – conform Testamentului lui Petru cel Mare si directivelor NKVD concepute de satrapul bolsevic Lavrenti Beria  – la esenta sufletului si credintei romanesti si la pozitia geopolitica a statului binecuvantat de la Gurile Dunarii si Marea Neagra, se poate bucura la distrugerea tuturor efigiilor nationale ale Romaniei. Raspunsul la intrebarea Cui bono? in cazul acestei gasti otravitoare de agenti anti-Romania e simplu. Mai complicat e de raspuns la intrebarea De ce sunt lasati?!

Urmeaza Documentele CNSAS in Facsimil, via Ziaristi Online:

Pentru Documentare: Avatarurile Cazului Catrinel Plesu – Recrutata DIE. Nota de Constatare a Directiei Juridice a CNSAS care atesta recrutarea actualei directoare a CNC al ICR si primirea numelui conspirativ. VREMEA DOCUMENTELOR

Noi documente CNSAS in Cazul Plesu si Securitatea. In ce consta vinovatia doamnei Catrinel Plesu, recrutata de DIE si angajata de ICR, locul de privatizare a anti- comunismului. Cazul Catrinel PLESU (PETRULIAN) un al doilea Caz Sorin ROSCA-STANESCU?

Catrinel Plesu de la ICR, sotia lui Andrei Plesu de la GDS, a turnat pentru DIE, mama lui SIE. DOCUMENT CNSAS. El, membru PCR de la 19 ani. Ea, informatoare de la 19 ani

Nota autorului: Acest articol se vrea a fi un Omagiu adus Marelui Carmaci Onorific al CC al GDS, Iosif Visarionovici Stalin, de ziua comemorarii mortii lui. Sau poate se supara trotkistii lui Tismaneanu? 🙂 🙂 🙂

Document: Scrisoare Deschisa catre Andrei Plesu, “persona” perversa dintre om si masca. Cezar Ivanescu: “Il acuz public pe Mircea Dinescu de tentativa de crima”. Preambul la Afacerea Catrinel Plesu, de la turnatoare DIE la directoare ICR

[fragmente]

Constatări

[…] O altă constatare este următoarea, deci prima ilegalitate pe care a comis-o domnul Mircea Dinescu este că din cadrul Colegiului CNSAS ca membru încă, accentuez, al acestui Colegiu a răspândit o calomnie cu bunăştiinţă, mizând pe faptul şi pe anticipatul linşaj mediatic şi pe lipsa mea şi a altora de reacţie la această încercare de linşaj mediatic.

Ceea ce pot eu să spun şi să jur cu mâna pe Biblie este că nu există nimic, dar absolut nimic în tot dosarul, toate dosarele mele, nu în tot dosarul de Securitate, care să mă incrimineze, şi că în disperare de cauză acest sinistru personaj a dorit să inverseze rolurile, linşaj mediatic mai întâi, apoi sub presiunea linşajului mediatic presiuni asupra celorlalţi membri ai Colegiului şi cum-necum să reuşească să smulgă o decizie de poliţie politică în ceea ce mă priveşte. 

Pentru această crimă, accentuez crimă, intenţie de crimă, de linşaj mediatic, jur pe ceea ce am mai sfânt că nu voi înceta lupta cu acest personaj sinistru până când nu îi voi dovedi toată vinovăţia, nu doar în ceea ce mă priveşte, ci vinovăţia lui în raport cu nenumăraţi oameni nevinovaţi, nenumăraţi oameni vinovaţi pe care i-a inocentat cu bunăştiinţă, şantajul, traficul şi manipularea de documente la care s-a dedat de când este în CNSAS şi celelalte implicări ale lui în ceea ce eu aş numi trădare de ţară, trădarea României, o voi dovedi în instanţă cu documente. […] 

Ce mai putem constata? Putem constata… O constatare gravă, gravă, că presa română este sub orice fel de critică, este o presă lamentabilă care ar trebui interzisă pur şi simplu dacă i-au trebuit acestei prese române două săptămâni de la infestarea ei cu o ştire falsă, prin agenţia NewsIn, ea va fi capul şi ţinta mea principală de atac în acest proces pentru că a răspândit prima ştirea, deci i-au trebuit două săptămâni presei române, pentru ca prin Jurnalul Naţional şi cele trei doamne cu ancheta respectivă să facă ceea ce trebuia făcut imediat de a doua zi. Deci dacă miercuri a apărut această ştire calomnioasă, joi toată presa română trebuia să facă această anchetă, să pună mâna pe telefoane, să sune toţi membrii Colegiului CNSAS să infirme sau să confirme ştirea calomnioasă, nu să aştepte două săptămâni, două săptămâni, aceasta este acuzaţia pe care o voi aduce în proces tuturor agenţiilor şi tuturor publicaţiilor româneşti în care eu puteam să mor. Foarte clar! Puteam fi asasinat mediatic şi să nu mai iasă niciodată adevărul la lumină, prin moartea mea fizică.

Deci acuz clar toate aceste agenţii, pe domnul Mircea Dinescu, toţi cei – îi voi nominaliza în dosar – care au dat curs acestei calomnii prin presă şi au depăşit orice fel de măsură la adresa mea, de tentativă de crimă. Au dorit să mă omoare, este a treia tentativă de crimă, deschisă, prima tentativă în anul 1990, când aceiaşi bandă condusă de Nicolae Manolescu şi Mircea Dinescu ca preşedinte al Uniunii Scriitorilor a încercat primul linşaj mediatic când eram în polemică cu Uniunea Scriitorilor, a doua tentativă de crimă şi de omor mineriada din 14 iunie, când am fost bătut cu bestialitate de 30 de mineri în mijlocul Bucureştiului, a treia tentativă de crimă, pe faţă, s-a petrecut acum sub ochii României, ţară membră a Uniunii Europene.

Denunţ această situaţie şi indiferent de rezultatul pe care îl voi obţine în instanţele româneşti voi duce acest proces al meu cu Statul Român şi la CEDO, în Europa, spre a se vedea unde se află ţara noastră şi ce se întâmplă în această ţară europeană, aşa-zis europeană, pentru că nu este europeană, este încă o ţară barbară care continuă să-şi terorizeze cetăţenii şi aceiaşi 19 milioane de nemembri de partid care erau în 1989 la Revoluţie au plecat din această ţară la muncă sau sunt în această ţară într-o situaţie nefericită de muritori de foame, aceiaşi 4 milioane de membri PCR, nu toţi, fireşte, că nu toţi au acces la situaţii privilegiate, dar aceiaşi 4 milioane, din rândul lor s-au recrutat, noua aristocraţie financiară-economică-socială a României, noua burghezie privilegiată, păturile superpuse care sug, asupresc şi batjocoresc acest popor.

Cezar Ivanescu

Document: Scrisoare Deschisa catre Andrei Plesu

Ziaristi Online ofera Ghidul Analistului de Intelligence, prezentat de Florian Coldea. Alerta pentru Valea Timocului. Eugen Tomac: Nu exista minoritate “vlaha”. De ce investeste George Soros in jurnalisti. Autonomia lui Mircea Toma


Ziaristi Online:

Florian Coldea prezinta Ghidul Analistului de Intelligence via Academia Nationala de Informatii a SRI

Florian Coldea SRI

În contextul actual – dinamic, volatil, neconvenţional, asimetric, globalizat – ar fi poate cazul să medităm mai profund la afirmaţia lui Peter F. Drucker: „cea mai bună modalitate de a prezice viitorul este să îl creezi” şi, de ce nu, să încercăm să o transformăm în realitate.

Alerta pentru Valea Timocului. Eugen Tomac: Nu exista minoritate “vlaha”. Cristian Diaconescu: România si Serbia trec la discutii

Biserica din Malainita 2.11.2011 Presedintele Romaniei Traian Basescu - via Ziaristi Online

“Serbia de azi nu intelege ca minoritatile nu mai pot fi neglijate si tratate superficial cum se intampla in epoca dictatoriala, totalitara, si inainte de Milosevici”, ne-a spus Eugen Tomac. Oficialul de la Bucuresti a afirmat ca Romania, desi isi doreste statul vecin in UE, iar relatia e “exceptionala”, are o mare problema cu faptul ca Serbia imparte comunitatea romaneasca in doua – romani si vlahi – pe ultima considerand-o o etnie inventata.

Marius Ghilezan: De ce investeşte George Soros în jurnalişti şi nu în trusturile media?

Mircea Toma Active Watch Romania Soros Open Network

Şi în România, Fundaţia Soros a finanţat proiecte similare, la Bucureşti, Cluj, Timişoara, Iaşi. Fie programe de incluziune socială a romilor cu o puternică componentă de media, fie ca cel intitulat “Interesul public pe agenda media,” implementat recent cu sprijinul Centrului pentru Jurnalism Independent (CJI).

Mircea Toma vrea autonomie si credibilitate alaturi de informatorul extremist Laszlo Tokes

Mircea Toma autonomia Ardealului Neppart Laszlo Tokes

Mircea Toma a spus verde crud că “încurajează maghiarii la lupta pentru o nouă formă de autonomie, la lupta pentru realizarea unui Ardeal autonom, liber de corupție!“ Să fie Budapesta soarele lui înţelept?

Conducerea UMF Târgu Mureș denunță presiunea UDMR și a Budapestei pentru separarea pe criterii etnice a Universității. Dan Tanasa INFO/DOC

Dan Tanasa UMF Targu Mures UDMR Anti-Romania

Un document ce poartă semnătura rectorului Prof. Univ. Dr. Constantin Cepotoiu și a rectorului ales Prof. Univ. Dr. Leonard Azamfirei, datat 27 februarie 2012, arată ingerința incalificabilă a UDMR și a Budapestei în autonomia universitară a Universității de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș.

Mircea Toma a sustinut autonomia Ardealului la Congresul lui Tokes unde s-a cerut ca “Tinutul Secuiesc” sa devina “o tara mama interna pentru maghiarii din Romania”. Szilágyi Zsolt: “Principiile autonomiste sunt purtate și în lupta pentru Roșia Montană”

Primul congres al Erdélyi Magyar Néppárt – formatiunea extremistilor maghiari ai lui Laszlo Tokes intregistrata ilegal sub numele de Partidul Popular al Maghiarilor din Transilvania (PPMT).

Miercurea Ciuc, sambata, 25 februarie. Intra in sala autonomistul Laszlo Tokes insotit de ambasadorul inca neexpulzat al Ungariei, Oskar Fuzes, care se aseaza apoi in primul rand, alaturi de extremistul Toro Tibor si agentul maghiar sub acoperire diplomatica Nemeth Zsolt. Apare si budapesteanul Szavay Istvan, deputat al partidului de extremă dreapta Jobbik. O unguroaica zgribulita intoneaza imnul secuilor ratacitori.

Ora 11. Tokes deschide lucrarile cu cateva declaratii incendiare, specifice militantului separatist inca liber – autonomie, coruptia Bucurestiului si a UDMR, independenta “transilvanenilor”, “interdictia de intrare in Ardeal” a unor si altora, bla, bla, bla.

Ora 12.15. Mesajul premierului Ungariei, Viktor Orban: “Vă salut, din inimă, de la Budapesta. Astăzi s-au adunat oamenii cu care ne cunoaştem demult şi cu care avem vise mari neîmplinite, cum ar fi autonomia, cum ar fi această cetăţenie dublă valabilă în tot Bazinul Carpatic şi în toată lumea sau Planul Miko. (…) Vă rog să-mi permiteţi ca în numele Guvernului Ungariei să vă salut, să vă doresc să faceţi faţă în această viaţă politică. (…) Vă doresc să rămânem camarazi buni şi să vă îndepliniţi obiectivele”. Bla, bla. bla. Vorbesc alti neppartieni despre visurile orbaniene. Se voteaza. Tineri in tinuta secuiasca strang voturile. Iese presedinte extremistul Toro Tibor, care milita in trecut si pentru independenta “kosovarilor” amenintand romanii cu “un Kosovo in Ardeal”. Pauza de masa si schimburi de plicuri.

Ora 17.19. La tribuna Congresului pentru Autonomia Transilvaniei urca singurul ungur sub acoperire de roman din sala, nimeni altul decat Mircea Toma, activistul Soros pentru casatoriile intre homosexuali, asfaltarea plajei de la Vama Veche si “salvarea” Rosiei Montana, descris astfel de neppardisti:

Mircea Toma, az Active Watch médiafigyelő ügynökség elnöke kijelentette: a közeljövőben olyan többpárti egyezmény aláírását kezdeményezik, ami elítéli a választási csalásokat illetve az etnikai alapon feszültséget keltő politikai diskurzust. A közismert újságíró szerint „rendkívűl nehéz” választási év elébe nézünk, és a romániaiak tömegei drámai módon ábrándultak ki a politikából. Éppen ezért, az országnak új politikai szereplőkre, hiteles személyekre van szüksége.” Civil, civil dar sustine cu febrilitate politicianista ca “asteapta cu nerabdare un nou an electoral” pentru ca “este nevoie de noi actori politici” si de “o persoana credibila” in fruntea tarii. Chestii care tin, nu-i asa?, de “societatea civila”…

Discursul lui Mircea Toma se incheie in “aplauzele frenetice” ale audientei – zárta beszédét sűrű taps közepette -, pe linia directiilor trasate de Laszlo Tokes: “Vă încurajez la luptă pentru o nouă formă de autonomie, la lupta pentru realizarea unui Ardeal autonom, liber de corupție!

Imediat dupa activistul Rosia Montana vorbeste preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc (CNS), Izsak Balazs, care cere crearea unei “ţări-mamă” a maghiarilor în interiorul graniţelor României, dupa proiectul Budapestei, enuntat prima oara de Nemeth Zsolt si preluat apoi de UDMR pentru a fi transferat acum PPMT-ului. Itsak: “Când am auzit că PPMT îşi ţine primul congres la Miercurea Ciuc, mi-am spus că secuimea s-a reinventat. Ţinutul Secuiesc, după schimbările din ultimii 22 de ani, s-a reinventat şi el îşi va primi locul pe care îl merită. Dacă sarcina noastră este să obţinem autonomia Ţinutului Secuiesc, la fel avem sarcina să facem o ţară mamă internă pentru maghiarii din România. CNS nu va avea un singur partener fidel, doar PCM, ci şi PPMT. Am încredere că vom putea colabora cu ceilalţi pentru ca maghiara să devină limbă oficială regională, cum a fost în Statutul Naţional al Secuilor”.

La conferinta de presa de final, vicepresedintele partidului extremistilor, Szilágyi Zsolt, responsabil cu politica națională și externă, a tinut sa sublinieze ca “Principiile autonomiste sunt purtate și în lupta pentru Roșia Montană“. Conform Neppart.eu: “Az autonomista elveket valló politikai alakulat folytatja harcát Verespatakért. Szilágyi Zsolt emlékeztetett arra, hogy a bányászatban használatos ciántechnológiák betiltását Tőkés László, az Erdélyi Magyar Néppárt védnöke Áder János fideszes parlamenti képviselővel közösen kérvényezte”. Szilágyi Zsolt a amintit că Tőkés László susținătorul Partidului Popular Maghiar împreună cu Áder János deputat parlamentar FIDESZ au susținut interzicerea mineritului cu cianuri. Pam-pam.

Documentare:

Ziaristi Online despre proiectul “tarii-mama interna”,  mai 2011: “Ţinutul Secuiesc – ţară-mamă interioară”. Proiectul UDMR “Diaspora”. In atentia SRI si a CSAT

Karadeniz Press: Sfidare in inima Romaniei cu ajutorul Budapestei. Maghiarii, “gata” sa acorde romanilor autonomie culturala

Fotografii si Info: Site-ul partidului separatist – www.neppart.eu si cel al “secuilor” www.szekelyhon.ro

Ziaristi Online: Cultul penticostal, organizatorul vizitei lui Ponta in SUA. Ohanesian despre noul sef al SIE si spionii patrioti ai DIE. Ghilezan despre vechiul sef al SIE, Rosia Montana si Reteaua Soros

Vizita lui Victor Ponta in SUA a fost organizata integral de lobby-ul cultului penticostal. VIDEO/INFO

Victor Ponta SUA ramane

Vizita lui Victor Ponta in Statele Unite ale Americii a fost organizata de lideri ai cultului penticostal pentru a asigura mentinerea nominalizarii pastorului Dorel Popadrept candidat PSD la Primaria Aradului, institutie pe care acesta a mai condus-o intre 2000 si 2004, sustin surse din interiorul PSD nemultumite de aceasta alegere.

Marius Ghilezan despre MR Ungureanu, Roşia Montană, George Soros şi reţeaua

George Soros

Mihai Răzvan Ungureanu este doar un exemplu pentru oportunităţile oferite de Fundaţia pentru o Societate Deschisă şi de cum George Soros a reuşit să finanţeze un proiect de viitor. Să mai zică cineva că nu e un mare filantrop… Despre ceilalţi din reţea, pe curând. Urmează Renate Weber, azi europarlamentar liberal, mâine, Dumnezeu ştie.

Ovidiu Ohanesian despre noul sef al SIE, Teodor Melescanu, si un fost spion rupt in fund al DIE

Teodor Melescanu
„Ţineţi minte ce vă spun. Generaţia de Comerţ Exterior, în special după 1965, au fost baza spionajului românesc până la Pacepa şi după. Probabil şi acum. Nu puteai să trimiţi un ofiţer cu pregătire la Băneasa, luat după principiile alea ale epocii, din producţie sau chiar din liceu. Făcut la şcoala de Securitate Băneasa, să-l trimiţi să facă Comerţ Exterior, când el nu avea pregătire. “

 

Clarificari necesare: Watts, Pacepa, Maior si problema schreib-kampfului lui Tismaneanu (III)

Noile dezbateri publicistice pe tema Ion Mihai Pacepa – agent sovietic, care observam ca provoaca interes atat in spatiul public cat si in mediile specializate – si aici luam nota de un articol aparut in cel mai recent numar al revistei “Vitralii” a veteranilor SRI: “Larry Watts dixit. Dezinformarea şi manipularea factorilor de decizie” – ne fac sa revenim asupra acestui subiect in cadrul seriei “National-stalinistul” Larry Watts si schreib-kampful lui Tismaneanu. Dupa ce am publicat si un interviu cu istoricul Liviu Taranu, cercetator CNSAS, autorul lucrarii “Ion Mihai Pacepa in Dosarele Securitatii. 1978-1980”, (Editura Enciclopedica, 2009), in care si acesta confirma faptul ca fostul adjunct DIE “nu a fost agent CIA”, constam ca in acest moment se remarca practic doua fronturi distincte: unul stiintific, reprezentat de istoricul american Larry Watts, autorul volumului Fereste-ma, Doamne, de prieteni. Razboiul clandestin al blocului sovietic cu Romania, si unul ideologic de tip cominformist, reprezentat de politologul Vladimir Tismaneanu, nascut in orasul Stalin, transferat in Maryland, refuzat la Universitatea Georgetown si in prezent blogger pe platforma Contributors.

In mod curios, pentru neprofesionisti, “tezele” enuntate de dl Tismaneanu intr-un articol aparut anul trecut cu titlul Clarificari necesare: Watts, Pacepa si problema “tradarii” se regasesc in mai multe atacuri ulterioare la adresa cartii istoricului american, publicate pe Contributors si in revista “22” a GDS, si par sa se imbine astazi cu opiniile unei anumite parti a rezervistilor fostei Securitati, exprimate in publicatia veteranilor SRI. Ca atare, consideram necesar sa analizam fondul directivelor de baza trasate de Vladimir Tismaneanu in articolul numit. Una cate una:

Tismaneanu dixit: “Discutia despre noua carte a istoricului Larry Watts pare sa alunece intr-o suita de rechizitorii inversunate impotriva generalului Ion Mihai Pacepa, pentru ca, rupand dramatic in 1978 cu dictatura comunista, ar fi “tradat tara”. Nu cred, totusi, ca finalitatea cartii lui Larry Watts se reduce la acest nivel. Dar, chiar si admitand ca lucrurile ar sta astfel, sunt cateva elemente ce trebuie precizate. Mai suntem unii care stim cum a fost amenintat cu moartea profesorul Vlad Georgescu, directorul Departamentului Romanesc al postului de radio “Europa Libera” pentru a-l “convinge” sa nu transmita ca serial “Orizonturile rosii”.”

Este o evidenta ca celelalte servicii secrete ale Pactului de la Varşovia au avut tot interesul în legitimarea afirmatiilor lui Pacepa – de fapt, ale Moscovei – acuzaţii vădit false, ameninţând cu represalii teribile împotriva postului Radio Europa Liberă şi a personalului acestuia în cazul în care le-ar difuza. Cum altfel sa le faci mai credibile? Prezumţia firească a fost că ameninţările provin de la Bucureşti, mai degrabă decât la Moscova, Budapesta, etc. Este o banalitate speculata abil de serviciile speciale din trena URSS care luasera ca tinta Romania: orice atac asupra oricarui angajat roman ar fi fost in primul rand atribuit Securitatii şi regimului Ceauşescu. Angajatii sectiei Române de la Radio Europa Liberă – cel puţin cei care nu lucrau pentru serviciile sovietice din subordine – si-au facut jocul corect, in tandem, atât timp cât si restul Pactului de la Varşovia a fost interesat în discreditarea României în Occident.

Tismaneanu dixit: “A platit Vlad Georgescu cu viata acea decizie? Ne putem ingadui sa tratam o asemenea ipoteza drept fantasmagorica?”

“Uciderea cu Radu” a lui Vlad Georgescu, asa-zisa iradiere de catre Securitate, susţinuta de către Pacepa si repetata cu obstinatie de Tismaneanu si ai lui, este o inventie absoluta, nedovedita de catre nici un organ de ancheta responsabil, cum ar fi cele americane si vest-germane. Singura dovada palpabila pentru care poate fi invinovatita Securitatea de un act de violenţă împotriva personalului RFE înainte de 1980 este chiar ordinul dat de Pacepa pentru a comanda atacul la adresa Monicai Lovinescu. Existenţa infamului “aparat Radu” – despre care Pacepa a batut campii timp de două decenii – s-a dovedit a fi o fantezie totala. Doar foarte recent, intr-o încercare ruşinoasa de reabilitare a lui Pacepa, Tismaneanu si ai lui – respectiv chiar Pacepa-omul invizibil, in cartea de povesti a Luciei Hossu Longin, “Spate in spate cu Ion Mihai Pacepa“, editura Humanitas (cum altfel?!), pag 81-82 – au inceput sa schimbe povestea, spunând că “alţii l-au interpretat ca pe un aparat”, dar că de fapt era vorba de o otrăvire cu o substanta chimică care iradiaza ca şi în cazul de Litvenenko, Markov şi Kostov. Asta ar fi plauzibil doar în cazul în care s-ar fi detectat macar cele mai mici urme ale unei “otravi iradiante” în timpul diferitelor examinări intreprinse in cazul regretatului Vlad Georgescu. Dar nu s-a găsit nici macar o urma de folosire a unor astfel de otrăvuri, în cazul lui Georgescu, si nici unul dintre simptomele similare altor cazuri de otravire cu substante chimice iradiante. De fapt, simptomele Vlad Georgescu au fost absolut identice cu cele care apar natural la bolnavii de cancer, în timp ce Litvenenko şi Markov au murit, evident, din cauze deloc naturale. Oricat de dureros ar fi pentru dl Tismăneanu şi cei care cred – asemenea lui – ca Vlad Georgescu a murit iradiat, se putea foarte bine ca acesta sa fi murit din cauze naturale, care nu pot fi imputate nici lui Ceauşescu, nici regimului comunist sau odioasei Securitati române din care a facut parte si tovarasul sau de azi, Ion Mihai Pacepa (declarat agent al politiei politice comuniste de CNSAS).

Tismaneanu dixit: “Cartea lui Pacepa nu se ocupa doar de actiunile Securitatii externe in Vest, nu este doar o dezvaluire a mizeriei morale a “celui mai iubit fiu”, a “savantei de renume mondial”, a “delfinului” Nicu Ceausescu si a mamelucilor lor (Manea Manescu, Stefan Andrei etc), dar si o suita de revelatii demistificatoare privind rolul lui NC, ca exponent al intereselor Blocului Sovietic, in Lumea a Treia, in randul “miscarilor de eliberare nationala”, inclusiv PLO”. – ie OEP – Organizatie pentru Eliberarea Palestinei – nn.

Au trebuit sa treaca doua decenii de la lovitura de stat din decembrie 1989, pentru a afla, in sfarsit, dintr-o lucrare de specialitate, cum este cea a lui Larry Watts, ca “revelatiile demistificatoare” in ce priveste rolul Romaniei de “cal troian” al URSS si alegatiile privind mercenariatul nostru in tarile in curs de dezvoltare si in relatiile cu OEP, sunt complet demonstrabil false. Sa intretii o astfel de propaganda cand dovezile sunt deja disponibile inclusiv pentru publicul larg este o atitudine care contravine spiritului stiintific si care ar trebui sa ridice cel putin niste sprancene in conducerea Universitatii din Maryland. In ce priveste afirmatiile despre actiunile anti-israeliene, aflam azi din documentele existente, in care se gasesc citatele unor oficiali ca Golda Meir, Moshe Dayan, Ariel Sharon, Menahem Begin, Shimon Peres si Iosif Govrin, ca Romania a jucat cu adevarat un rol pozitiv in Orientul Mijlociu, in timpul Razboiului Rece. Oricare dintre declaratiile despre Romania ale celor numiti – notate una cate una de Watts – arunca direct la cos afirmatiile hazardate si lipsite de orice baza reala ale unui Pacepa sau… Tismaneanu. In duet dansant, ambii nu fac decat sa-si mareasca la patrat doza de ridicol. Ma intreb foarte serios daca lumea academica din Statele Unite este la curent cu blogarismele de amator care sfideaza realitatea ale dlui Tismaneanu.

Tismaneanu dixit: ““Orizonturi rosii” a fost descrisa de Michael Ledeen, consilier pe probleme de terorism in timpul Admnistratiei Reagan in acesti termeni: “His first book, ‘Red Horizons’, is indubitably the most brilliant portrait of a Communist regime I’ve ever read.””

Si, asa cum am mai spus-o, specialistul de la New York Times pe problemele Europei Rasaritene, jurnalistul David Binder, un apropiat al fostului sef al CIA si presedinte american George Bush Sr, a scris negru pe alb in NYT ca Pacepa este “Curva Fericita a comertului cu spionaj” si ca nici una dintre acuzatiile principale din “Orizonturi Rosii” nu este plauzibila. Michael Ledeen, oricum, la data la care a devenit consultant al Administratiei Reagen nu era un specialist pe Europa de Est ci un jurnalist specializat pe contraterorism. Iar acuzatiile lui Pacepa privind implicarea Romaniei in terorismul international impotriva Statelor Unite si ale Israelului – conjugate cu dezinformarea strategica a sovieticilor de la acea vreme – ii veneam manusa pe linia politicilor noi administratii. In schimb, David Binder publica, repet, in New York Times: “The changes – in povestile lui Pacepa -, according to the State Department and counterintelligence officers who have debriefed him, have cast doubt on his veracity”. “Schimbările din povestile lui Pacepa, conform Departamentului de Stat şi ofiţerilor de contrainformaţii care l-au anchetat, au nascut îndoieli cu privire la veridicitatea acestuia”.

Tismaneanu dixit: “In plus, Ion Mihai Pacepa a mai publicat si alte carti, inclusiv “Mostenirea Kremlinului” si “Cartea Neagra a Securitatii”, despre prezenta toxica a urmasilor acelei institutii, deloc patriotica si consecvent criminala, in Romania de azi. Sa ne mire atacurile actuale?”

Daca vorbim despre bibliografii, este de (re)remarcat ca dl Tismaneanu a considerat fonfleul lui Pacepa din 2010 despre asasinarea lui Kennedy – volum publicat in romaneste si de Sorin Rosca Stanescu la Editura “Ziua” si laudat de Dan Pavel si Bogdan Chirieac (!) la lansarea de la Gaudeamus – drept “fascinant”. Dupa cum am scris in articolul publicat de Ziaristi Online cu titlul Pacepa-KGB vazut de Tismaneanu si de CIA. Dennis Deletant despre Larry Watts si cartea sa, “un studiu original si provocator”, CIA a considerat cartea lui Pacepa drept o poveste de adormit copiii. Cercetatorul Marius Mioc remarca: “Pe saitul Agenţiei Centrale de Investigaţii americane, Hayden B. Peake publică diferite recenzii la cărţi legate de domeniul spionajului şi contraspionajului, în cadrul rubricii “The Intelligence Officer’s Bookshelf” (raftul cu cărţi al ofiţerului de informaţii). În revista “Studies in Intelligence” (studii despre activitatea de informaţii), vol. 52, nr. 2/2008, care se găseşte pe saitul CIA găsim şi o recenzie a cărţii lui Ion Mihai Pacepa – Programmed to Kill: Lee Harvey Oswald, the Soviet KGB, and the Kennedy Assassination – The Training of a Dedicated Agent (Chicago: Ivan R. Dee, 2007), 349 pag. (Programat să ucidă: Lee Harvey Oswald, KGB-ul sovietic şi asasinarea lui Kennedy). Respectiva carte a fost tipărită şi în româneşte, la editura “Ziua”.” Specialistul CIA considera ca explicaţia lui Pacepa despre asasinarea lui Kennedy, “este neverosimilă. Pacepa nu uneşte punctele ci adaugă altele noi”. “A health warning is warranted.” – “Un avertisment de sanatate este necesar”, incheie Hayden B. Peake. Ce spune, in schimb, “specialistul” Tismaneanu pe contracoperta lui Pacepa: “This is a fascinating and provocative book that will definitely change our understanding of one of the 20th century’s most disturbing and puzzling episodes.”. Pam-pam.

Tismaneanu dixit: “Nu stiu ce a declarat dl George Maior la lansarea cartii. Nu puteam anticipa in textul meu spusele sale, nu le discut aici. Nu sunt ubicuu, nu pot fi in acelasi timp la Washington si la Bucuresti.”

Normal ca nu poate fi si la Bucuresti si la Washington cand e de fapt la Moscova… Dincolo de gluma, il putem informa noi pe dl Tismaneanu ca directorul SRI, ambasadorul George Maior, a comunicat audientei ca Pacepa este un mincinos profesionist iar cartea lui, “Orizonturi rosii”, atat de laudata de dl Tismaneanu, contine “mult neadevar, minciuna si propaganda”. Seful SRI a mai adaugat – aviz amatorilor – ca afirmatiile profesorului Larry Watts despre legaturile lui Pacepa cu serviciile sovietice vor fi intarite pe masura ce arhivele SRI vor fi desecretizate. Vezi Cum a fost la lansarea cartii lui Larry Watts, cu seful SRI, George Maior, ex-seful SIE Ioan Talpes, istoricul Mihai Retegan si sociologul Vasile Dancu. AUDIO/FOTO/VIDEO

Tismaneanu dixit: “Exista textul “Raportului Final” care spune limpede ca Ion Mihai Pacepa, dupa ramanerea in Occident, a avut un rol important in demascarea actiunilor regimului comunist din Romania.”

Extraordinar: Bloggerul Tismaneanu il citeaza pe profesorul Tismaneanu. Iata ca este, pana la urma, ubicuu, cel putin in teleportare “stiintifica”. Cine oare, in Raportul Tismaneanu a insistat ca Pacepa sa devina “erou national” daca nu chiar “profesorul” Tismaneanu?

Tismaneanu dixit: “Este documentul pe baza caruia seful statului a condamnat regimul comunist din Romania drept ilegitim si criminal. Banuiesc ca nici dl Maior, nici alti cercetatori seriosi nu contesta impactul “Orizonturilor rosii” la acel ceas istoric. Ceea ce l-a scos din minti pe Ceausescu si continua sa-i exaspereze pe unii comunostalgici, (sic) este ca Ion Mihai Pacepa a demonstrat natura ambivalenta a relatiilor lui Ceausescu cu Kremlinul, a zdruncinat un mit plasmuit cu mari eforturi de propaganda regimului de la Bucuresti, anume cel al “marelui rezistent antisovietic” de la Bucuresti. Am scris acest lucru in cartea mea “Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc” (trad. rom. de Cristina Petrescu si Dragos Petrescu, Polirom, 2005, p. 256). N-am niciun motiv sa-mi schimb punctul de vedere.”

Bun, deci ambasadorul George Maior o spune destul de serios vizavi de mult-aclamatul produs la trei maini “Orizonturi rosii” ca acesta contine “mult neadevar, minciuna si propaganda”. Cu cuvintele dlui Tismaneanu, carevasazica “contesta impactul”. Hmm… Nu prea e “cercetator serios” asadar, dl Maior… Dar hai sa intelegem mai bine ce vrea Tismaneanu cu “Raportul” sau “final”, care si-a schimbat pana acum versiunile “finale” de vreo trei-patru ori: dl Tismaneanu va continua sa sustina asadar ca Ceausescu a fost un “cal troian” al rusilor indiferent de cate dovezi zdrobitoare vor mai iesi la iveala din arhivele SUA si ale Rusiei, ale Germaniei, Poloniei, Ungariei, Cehiei si Slovaciei, Bulgariei si, nu in ultimul rand, cele de care vorbea dl George Maior?! Si chestia asta cu povestea lui Tismaneanu despre Ceausescu si “calul troian” nu va seamana cam mult cu cea a lui Rogozin despre Basescu si “calul Traian”? 🙂 In tot cazul, ca sa revenim la statura academica a dlui Tismaneanu: domnule profesor refuzat la Georgetown, stiti, pamantul nu sta pe spinarea a patru elefanti…

Tismaneanu dixit: ““Eroul intre eroi” era de fapt un colaborator, uneori irascibil si imprevizibil, al Moscovei. Venirea la putere a lui Gorbaciov l-a transformat pe Ceausescu intr-un pion inutil, chiar stanjenitor. Moscova nu mai avea nevoie de acest “maverick”, Occidentul il dispretuia profund.”

Da, Pacepa a fost foarte eficace în repetarea şi confirmarea minciunilor generate de Kremlin si “mama-Rusie” că România şi românii au fost trădători, nespalati, nesiguri, neseriosi si in general, niste indivizi in care e bine sa nu te încrezi niciodata. O linie pe care dl Tismăneanu o intaraste si azi.

Tismaneanu dixit: “Iar romanii se saturasera pana peste cap de cozi pentru salam cu soia, nechezol, tacamuri si gheare.”

Oh, da! In sfarsit un rand cu care sunt de acord. Si nu numai eu. Chiar si tovarasul si vecinul lui din Primaverii, Petre Roman, a afirmat ca din cauza foametei a fost obligat pe vremea lui Ceausescu sa… mearga la vanatoare! Ca noi toti de altfel, unii vanam si gateam “adidasi de porc”, altii, mistreti la tava.

Tismaneanu dixit: “Majoritatea coplesitoare a cetatenilor Romaniei nu mai puteau (sic – corect “putea”) suporta circul umilitor al comunismului dinastic. Nu sovieticii i-au mobilizat pe minerii din Valea Jiului, in august 1977, sa declanseze revolta anticomunista. Nu sovieticii i-au determinat pe muncitorii din Brasov sa protesteze, in noiembrie 1987, impotriva dictaturii comuniste.”

Chiar sa se fi dus Ceausescu de nebun in mijlocul minerilor daca acestia i-ar fi vrut gatul lui de comunist? Dincolo de anticomunismul unora dintre participanti, in ce priveste revolta de la Brasov, conform dezvaluirilor facute chiar de Stejarel Olaru si Georg Herbstrit, persoane agreate de Tismaneanu, in noiembrie 1987 agentii STASI invadasera Brasovul. Agentii est-germani erau membri ai Partidul Comunist din RDG si STASI, ca toate celalalte servicii secrete din tarile Pactului de la Varsovia – cu exceptia Romaniei – se subordona direct KGB-ului. Deci?…

Tismaneanu dixit: “Trucul securist traditional era sa-i acuze, automat si aprioric, pe criticii lui Ceausescu ca “servesc interesele rusilor”.”

Acum chiar ca bloggerul post-comunist devine confuz. Dl Tismaneanu sustine in atacurile sale la adresa profesorului Watts ca a devenit nativ (“gone native”), ca este un “national-stalinist” si chiar un “national securist” roman, respectiv, iata, un “securist traditionalist”. Intelegem ca dl Tismaneanu se simte amenintat de profesorul Watts, cel putin la nivel de studii si dovezi stiintifice vs agitprop de tip cominformist. Are si de ce. Dar mai observam cum, in agitatia sa ubicua dintr-o caldare in alta, iar are cate o “slip of the tongue” – o alunecare a limbii, respectiv a mintii. Cum termenul de “gone native” – ce inseamna mai curand in limbaj diplomatic si de spionaj ca a pactizat cu inamicul, in acest caz cu romanii -, are intelesul ca dl Watts s-a “romanizat” trebuie sa intelegem ca atare si ca romanii sunt, cu totii, niste “national-stalinisti” si “national-securisti” (in ce ma priveste prefer “securist-traditionalist”). Pai conform lui Marx si Engels suntem “nascuti contrarevolutionari”!

Romanii – dupa cum ne aminteste (tot) Larry Watts intr-un articol din Magazin Istoric, erau considerati in “Rapoartele” lui Marx si Engels drept „purtători standard ai contrarevoluţiei şi au să rămână astfel până la completa lor extirpare sau pierdere a caracterului naţional“, pentru că „întreaga lor existenţă era ea însăşi un protest contra unei mari revoluţii istorice“.

Hotarat lucru, dl Tismaneanu trebuie sa se decida ce suntem noi, romanii, mai exact: ori national-stalinisti-securisti-traditionalisti – si noi si dl Watts – ori contrarevolutionari. Ca in ambele cazuri, oricum, observam ca demersul “rapoartelor finale” pare sa ne fie acelasi:  “completa extirpare sau pierdere a caracterului naţional“. Si totusi, protestul romanesc fata de “marea revolutie” bolsevica se manifesta si azi, in ciuda lui Marx, Engels si Tismaneanu. Acum si cu sprijin aliat american, “gone native” pentru Romania si adevarul istoric.

Victor Roncea / Ziaristi Online

Andrei Plesu, Marea Pacaleala. Un fost coleg de facultate al filosofului inchipuit dezvaluie fata murdara a secretarului UTC si UASCR de la Arte Plastice si organizator de grupa PCR, nimeni altul decat Andrei Plesu, rector NEC si membru GDS

Fragmente din SCRISOAREA DESCHISĂ

trimisa de dl Bata Marianov, fost coleg de facultate şi de an al d-lui Andrei Pleşu

(Facultatea de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, anii 1966-1971)

Către Sorin Ilieşiu, membru (exclus) al Grupului pentru Dialog Social,

Frankfurt pe Main, 8 februarie 2012

Marea păcăleală

“Intr-adevăr, s-au înregistrat până acum foarte multe, chiar prea multe acte de indisciplină în institutul nostru şi aşa ceva a fost posibil numai pentru faptul că pregătirea noastră ideologică a avut mari deficienţe… Dar aşa ceva nu se va mai repeta în viitor!” – Andrei Plesu

Dragă Sorine, am aflat despre recentele tale luări de poziţie în legătură cu situaţia din România, în incitante emisiuni la televiziune. Le-am aflat prin internet şi alte medii electronice, dar şi din relatările prietenilor din ţară şi exil. Era vorba (cum ar putea fi altfel?) despre personaje controversate ale perioadei postdecembriste, implicate în evenimentele recente. Am tras concluzia că situaţia se clatină rău de tot şi că, în sfârşit, românii nu se vor mai lăsa multă vreme “aburiţi”… (…)

Cu toate reticienţele pe care le-am păstrat în faţa tinereţii oportuniste a lui Andrei Pleşu (atributul de oportunist e cel mai blând), totuşi m-am bucurat pentru evoluţia sa ulterioară. O apreciam ca fiind o schimbare pozitivă şi destul de “iluminată”. În decursul acestor 22 de ani de “tranziţie” în care, de fapt, nici nu ne-am mai văzut, am vorbit de câteva ori la telefon, scriindu-i şi câteva scrisori– la care, bine înţeles nici nu mi-a răspuns. Sentimentele mele faţă de el, cu toate bunele mele intenţii, au fluctuat incert. Spre deosebire de tine, eu nu i-am cerut nici un fel de “socoteală” asupra biografiei sale; deci, nici nu a trebuit să-mi răspundă atăt de sever cum a făcut-o cu tine: “N-am a-ţi da socoteală…!” De fapt, într-un fel, omul are dreptate: el crede că evoluţia lui a fost una dreaptă şi luminoasă, din moment ce toată lumea îl laudă (sau l-a lăudat, până nu de mult). În acest caz, are dreptul să se mire de ce vin unii să-l tragă de mâneca cu fel de fel de întrebări: “Ce treabă are “x” sau “y” să se amestece în biografia mea?”, îşi va spune dumnealui. Numai că situaţia se poate schimba total în cazul în care cel în cauză s-a expus public aşa de intens cum a făcut-o el. Dacă cineva îşi arogă hedonic şi fără reticienţe postura de creator de opinie şi pe cea de purtător de cuvânt al conştiinţei neamului, se poate aştepta şi la faptul ca cineva, cândva, să-l întrebe de una sau de alta… (…)

În ce mă priveşte, până acum, n-am spus mare lucru împotriva lui — de fapt, aproape nimic (cu excepţia acelei scrisori în legătură cu bombardarea Serbiei, cînd el era ministru de externe). (…)

Faţa lumii se schimbă puternic, nici cea a României nu poate rămâne la fel. A apărut, chiar în viaţa publică, o generaţie tânără, decomplexată faţă de trecut, informată şi, de ce să nu recunoaştem, cam disperată. Pentru aceştia, “piruetele biografice” întortochiate şi contradictorii a lui Andrei Pleşu (şi ale altora ca el), foarte iscusit împachetate într-un fals martiriu de ex-disidenţi, începe să nu mai fie o garanţie morală. În orice caz, nu una care să mai justifice imbatabilele poziţii pe care şi le-au monopolizat neruşinat. De douăzeci şi ceva de ani asta fac: s-au aşezat boiereşte pe sfântul tron cultural şi nu mai lasă pe nimeni să se apropie de sanctuar. Cenzurează şi admonestează la fel de drastic cum se făcea şi pe vremea “odiosului”. Aşa stând lucrurile, mă gândesc că aceşti copii or avea tot dreptul să le tragă picioare în fund celor care au contribuit substanţial la aducerea ţării la sapă de lemn.

Nu de mult am terminat de citit cartea lui Adrian Marino – “Viaţa unui om singur”. …Ce să-ţi mai spun? Mi-au dispărut şi ultimele şovăieli vizavi de marea majoritatea “disidenţilor” români din vremea “iepocii de aur”, o băşcălie fără pereche. Dacă ne vom lamenta şi întreba mereu, de ce nu avem o societate civilă demnă şi responsabilă, fără a găsi răspunsul potrivit, vom continua să orbecăim prin conurile de umbră ale istoriei pe care ne-o vor dicta alţii. Nu vom înţelege nici de-acum înainte mare lucru dacă nu vom porni cu analiza de la acea băşcălioasă înclinaţie de vituperare. Teatrul absurdului nu se putea naşte decât în România!

Dă-mi voie să-ţi povestesc doar două episoade – poate de mult uitate de alţii – din trecutul “de generaţie”, al meu şi al “ayatolahului” sufletesc al românilor: eram, cred, prin anul 5 la Institutul de artă “N. Grigorescu”, eu student la sculptură, iar Andrei Pleşu la Istoria şi teoria artei. Era, nu cu mult, poate doar un an după Mişcările studenţeşti din 1968. Dictaturii lui Ceauşescu i se făcuse frică ca nu cumva, chiar tardiv, scânteile de la Paris şi alte locuri fierbinţi, să ajungă şi la noi. Atunci, preventiv, s-a mărit presiunea asupra noastră: diverse prelucrări ideologice, măsuri drastice pentru orice abatere, exmatriculări etc.

(more…)

“Pacepa nu a fost agent CIA”. Interviu cu Liviu Taranu, cercetatorul CNSAS care i-a disecat viata fostului prim-adjunct al DIE “defectat” in SUA. EXCLUSIV Ziaristi Online. Urmeaza: Schreib-kampful lui Tismaneanu (III)

Istoricul Liviu Taranu, cercetator CNSAS, autorul volumului Ion Mihai Pacepa in Dosarele Securitatii. 1978-1980, Editura Enciclopedica, 2009, a avut amabilitatea sa ne raspunda la cateva intrebari pe marginea afacerilor mai cunoscute in care a fost implicat Ion Mihai Pacepa, “defectorul” DIE in SUA, despre care istoricul american Larry Watts afirma ca CIA a stiut cu siguranta ca este un agent sovietic. Liviu Taranu confirma indirect aceasta informatie, sustinand ferm, pe baza studiilor sale, ca “Pacepa nu a fost agent CIA”. Un interviu in exclusivitate pentru Ziaristi Online.

In primii ani ai lui Ion Mihai Pacepa in Securitate, la “Contrasabotaj”, in ce au constat misiunile si realizarile sale care l-au dus pana la ocuparea pozitiei de sef de serviciu?

Integral la Ziaristi Online

Dinescu si mitraliera

Originar din Slobozia (normal), Mircea Dinescu a facut armata la Securitate (normal) dupa care Academia de cadre PCR “Stefan Gheorghiu” (normal), a devenit membru PCR de la 19 ani (ca si Andrei Plesu, tot normal) si apoi, la Uniunea Scriitorilor, secretar UTC (normal, tot la fel ca Plesu) si… portar (iarasi normal). Spre sfarsitul vietii a ajuns sa fie premiat, si oficial, la Moscova (asta chiar e normal). Cariera lui a inceput sa iasa din banal cand soacra-sa, Ludmila Longhinovskaia, si socru-sau, Albert Kovaks (Va dati seama ce era in casa aia? Ca-n bancurile cu Radio Erevan: Ce credeti ca i-ar trebui lui Ceausescu – un tigan, un ungur si-o rusoaica sau un cocktail Molotov?) l-au impins de la spate sa mearga pe la case mari, de mana cu Andrei, Andrei Plesu, ca traducator de limbi straine. De-aici n-a mai fost nimic normal. Inghesuit cu toata loja de la Comana in Dacia neagra a lui Gogu, Gogu Radulescu, drumul i-a fost bine pavat in continuare, pana la adanci batraneti.

Anul 1989 l-a gasit foarte ocupat: interviuri aranjate in organul de presa al Partidului Comunist Francez (oficina KGB), bai de sezut si repetitii revolutionare intr-o tabara de recreatie din Crimeea, apoi un sfarsit de an destul de agitat. Agitatia nu l-a lasat pe Mircea Fatecalucrezi nici astazi, cand, desi imbatranit in rele, vrea sa fie lasat la vatra la fel ca mentorul si tovarasul sau, “el insusi un revolutionar”, Iliescu-KGB. Cocotat in copac, la CNSAS, se crede mai tare ca baba si mitraliera. Trage in tot ce misca: de la “berbecutii bisericii” si “poporul ca un cur” la scriitori anticomunisti si simpli jurnalisti (mai putin in Curlateanca-tatii). Fratele sau de satra, bulibasa “Tulceanul”, tinteste si mai sus: cu tunurile pe Eminescu. Cui bono? Mumei Rossía, conform directivelor NKVD, care si-au schimbat, in timp, doar initialele executorilor lor.

Citesc in publicatia fostilor mei colegi de la ziarul “Ziua”, ZIUAnews, ca slobozeanul ma considera “un tip imoral” poate “mai ticalos decat Securitatea” pentru ca as fi dezvaluit relatia intelectuala a tovarasului sau de drum, Andrei Plesu, cu o amanta, chiar de Craciun. Eronat! De asta s-au ocupat colegii lui de pe la gazetele gen Plai cu vaci si boi, cel mai probabil adapati ca si Dinescu si Plesu de la aceeasi pompa: a distinsului neticalos Dinu Patriciu. Sau poate din cei care musca “prin batista” de la mogulasul unde mai trage si Dinescu cate-o cantare lautareasca, la ceapa, in timp ce-i pregateste mielul: onorabilul Sorin Ovidiu Vinturi. Bravo lor, in tot cazul, saraci jurnalisti siliti sa-si piarda Ajunul Craciunului urmarind o imperechere de “minima moralia”. ”E o mârlănie la adresa lui Andrei. Îţi vine să iei mitraliera si sa-i mai raresti”, slobozeste in rafale levantine intelectual-banalul Dinescu. Oricum ar fi, da prost, tovarasi! Sa te lauzi de pe scena Ateneului in fata lui Michnik ca “ai pile la Dumnezeu” pentru ca ai scris o brosura chipurile “despre ingeri” si sa cauti talpa iadului chiar de Sfantul Craciun nu e prea cuser, vorba lui Tache, Tache Brucan. Ca sa citez si-un “os de ardelean”: “Suna ca dracu’!”.

In ce ma priveste, daca am dezvaluit ceva a fost nu despre budoarele Dilemei ci despre relatia de “menage a trois” a cuplului Andrei si Catrinel “Maria” Plesu cu o amanta ceva mai batraioara, cu incarcatoarele cam cazute, dar inca foarte buna la pat: eterna si fascinanta Securitate. Tot un fel de baba cu mitraliera, ca si Dinescu. Numai ca o babuta de-a noastra, olteanca, nu una ruso-unguroaica, ca babuska Longhinovskaia. Dar poetul “clant-clant”, zis si “portofele-portofele”, e, totusi, mai tare ca baba si mitraliera: pe langa ciuruitul mitralierei vrea sa-mi mai traga – cum a vazut ca au facut inaintasii sai in grade la executiile serioase, de la Jilava la Targoviste – si “un glonţ în cap”.  Parca fratiorul vitreg al bolsevicei de soacra-sa, unul de pe vremurile Pactului Hitler-Stalin, cand auzea de cultura ii venea sa puna mana pe pistol. Cum cu cultura a lasat-o cam moale, de cand nici moartea nu-i mai citeste ziarul, acum Dinescu plagiaza tovarasii nazisti cand aude de Adevar. Pistolul insa ii e cam ruginit. Si infundat rau de tot. Sa nu-i explodeze direct in fata!

Plangere Penala impotriva faptuitorului Mircea Dinescu si a ziarului RING al fratilor Negoita pentru instigare la omor calificat, instigarea publica si apologia infractiunilor si asociere pentru savarsirea de infracțiuni și de instigare la infracțiunea de omor calificat in Cazul Plesu – DIE vs Roncea.Ro – CNSAS

Catre: Parchetul
de pe langa Judecatoria Sectorului 1
In atentia Domnului Procuror Sef

CC: Clubul Roman de Presa

PLANGERE PENALA

Domnule Procuror Sef,

Subsemnatul Victor Roncea, de profesie jurnalist, reprezentat prin avocat Mihai Rapcea cu sediul casei de avocatura in Bucuresti, Str. Zmeica, Nr. 12, Sector 4, formulez prezenta

Plangere Penala

Impotriva urmatorilor:

Faptuitorul Mircea Dinescu, domiciliat in Bucuresti, Bd Aviatorilor, Nr. 69 A, Sector 1, membru al Colegiului Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, cu sediul in Str Matei Basarab Nr. 55-57, sector 3, Bucuresti, pentru savarsirea infractiunii de instigare la omor calificat prevazuta si pedepsita de Art. 176 Cod Penal, respectiv de Art. 324. – instigarea publica si apologia infractiunilor, Al. 1 – « Fapta de a îndemna publicul prin grai, scris sau prin orice alte mijloace, de a nu respecta legile, ori de a savarsi fapte ce constituie infractiuni » si Al. 2 – «Dacã fapta prevazuta în Al. 1 este sãvârsitã de un functionar public care îndeplineste o functie ce implicã exercitiul autoritãtii de stat ori de cãtre o persoanã din cele prevãzute în art. 160, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.»

La fapta acestuia se alatura si numitul Christian Levant, redactor sef-adjunct al ziarului RING, cat si persoana juridica RIN Grup, editorului ziarului RING, reprezentata de Ionut Negoita, proprietar si Robert Negoita, deputat si vicepresedinte al organizatie de tineret a PSD, prin asociere pentru savarsirea de infracțiuni și de instigare la infracțiunea de omor calificat – Art. 323 Cod Penal si Art. 324. – instigarea publica si apologia infractiunilor.

Motivele plangerii:

In fapt, faptuitorul Dinescu Mircea, intervievat de angajatul RIN Grup, Christian Levant, intr-un articol publicat in ziarul RING la data de 16.02.2012 sub titlul «Dinescu, in apararea sotiei lui Plesu: ”E o marlanie la adresa lui Andrei. Iti vine sa iei mitraliera» a savarsit infractiunile enumerate mai sus. Astfel, ca urmare a publicarii de catre mine a unui articol informativ, pe blogul personal, Roncea.Ro, preluat si de portalul Ziaristi Online si alte publicatii, cu titlul «Catrinel Plesu de la ICR, sotia lui Andrei Plesu de la GDS, a turnat pentru DIE, mama lui SIE. DOCUMENT CNSAS. El, membru PCR de la 19 ani. Ea, informatoare de la 19 ani» numitul Mircea Dinescu a fost contactat de ziaristul Christian Levan ca prieten al familiei Plesu si totodata membru al Colegiului CNSAS.

Din cuprinsul interviului publicat de ziarul RING reiese clar ca faptuitorul principal are cunostinta de continutul articolului meu. Ca atare, desi profereaza amenintari la adresa subsemnatului folosindu-se de plural intelesul lor este clar adresat direct autorului articolului. Astfel, Dinescu Mircea afirma despre autorul dezvaluirii, repet, folosindu-se de plural, ca ”Îţi vine să iei mitraliera şi să-i răreşti, chiar dacă intri la puşcărie.” si „sa le tragi un glonţ în cap”. Autorul interviului, Levant Christian, nici nu il contrazice pe Dinescu Mircea si nici nu ma contacteaza pentru a-mi prezenta pozitia fata de aceste amenintari publice, in pofida unei minime deontologii profesionale, preferand apologia acestor infractiuni.

A doua zi, autorul interviului recidiveaza in aceeasi publicatie RING, afirmand ca «ieri au fost unii care chiar s-au arătat GATA să-și deschidă piepturile și să spună: ”Dinescu de mine a zis. Deci, să tragă, dacă are curaj!” », cu referire la subsemnatul, repetand amenintarile lui Dinescu Mircea tot fara a reproduce dreptul meu la replica, ceea ce face sa ii agraveze fapta de apologie a infractiunii.

Fapta este deosebit de grava avand in vedere si antecedentele faptuitorului Dinescu Mircea, cunoscute de organele de ancheta penala ale Parchetului General al Romaniei si de structurile specializate ale statului roman. Agresiuni asupra jurnalistilor au avut loc in Romania tocmai ca urmare a unor astfel de indemnuri transmise prin mass-media, inca de la inceputul anului 1990, prin mineriadele oribile asupra studentilor, intelectualilor si ziaristilor din Bucuresti, dar si ulterior, in cazuri punctuale. Nu in ultimul rand, inregistrez aproape zilnic amenintari cu moartea pe care le pot atasa la dosar ca probe, impreuna cu articolul de presa in cauza.

Pe latura civila inteleg sa ma constitui parte civila cu suma de doua ruble, platite de Dinescu Mircea si organul de presa prin care s-au intreprins infractiunile, ziarul RING al fratilor Negoita.

Domnule Procuror Sef,

Va rog sa luati masurile care se impun.

Victor Roncea, jurnalist
Reprezentat prin
Mihai Rapcea, avocat

23 Februarie 2012

DOMNULUI PROCUROR SEF AL PARCHETULUI DE PE LANGA JUDECATORIA SECTORULUI 1

 

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova