Mesajul preşedintelui Bozgoriei, domnul Traian Orban, transmis cu prilejul sărbătorii „Zilei Limbii Maghiare” în Tinutul Secuiesc (1 septembrie 2012)
“Dragi Maghiari,
Doresc să vă transmit, cu prilejul sărbătorii Zilei Limbii Maghiare in Tinutul Secuiesc, cele mai profunde gânduri de preţuire şi respect pentru faptul că, indiferent de încercările prin care aţi trecut în ultimii 1000 de ani, aţi păstrat vie limba şi conştiinţa bozgorească, mai ales prin crimele asupra romanilor in secolele trecute, prin genocidul din Ardealul ocupat dupa 30 august 1940 si prin epurarea etnica a romanilor din judetele Harghita si Covasna, dupa Marea Revolutie din 1989.
Mă bucur că, în fiecare an, cetatenii români din Tinutul Secuiesc aduc un omagiu limbii maghiare, atat de 15 martie cat si, mai nou, de 1 septembrie, şi sper ca începând de anul viitor Ziua Limbii Maghiare să fie serbată de toti cetatenii românii din ţară şi din întreaga lume, indiferent de vointa lor.
Avem nevoie de această solidaritate pentru a ne promova cu mai multă grijă valorile care ne leagă, pentru că prin limbi ne păstrăm la putere, dupa cum spuneam, indiferent de vointa poporului ca un cur, vorba distinsului cunoscator al limbilor mancurte Horia Roman Patapievici.
Totodata, va asigur ca, asa cum a subliniat si secretarul general al UTC-PCR-PDL, Mihai Razvan (cum altfel?) Ungureanu, imediat cum vom prelua din nou controlul asupra Palatului Victoria va vom oferi inapoi Facultatea de Medicina in frumoasa limba maghiara!
Tin sa multumesc din nou loialilor cetateni maghiari care nu s-au lasat atras in jocuri politicianiste si au boicotat Referendumul pentru ca au înţeles modul ilegal în care a fost decapitată conducerea statului si nevoia de stabilitate a ţării în aceasta perioada.
Asadar, maine, de 1 septembrie, va urez sa aveti la Sfantu Gheorghe o manifestatie impotriva Justitiei Romane si a Statului Roman cat mai autonoma, conform nevoii de stabilitate a Tinutului Secuiesc si de destramare cat mai grabnica a Romaniei si integrarea cat mai rapida a fostelor pamanturi romanesti in Uniunea Statelor Sovietice Unite ale Europei.
La Multi Ani!”
Traian Orban
Palatul Trei Coceni
PS: Multumesc din inima “cetateanului din Cluj”, Arpad Paszkany!
Departamentul de Comunicare Publică
31 August 2012
INFO: Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, se aşteaptă la participarea a 20.000 de persoane la manifestatia pentru “limba maghiara” din 1 septembrie. El a mai afirmat că are senzaţia că „roata istoriei a început să se învârtească în direcţia inversă”.
Cum va arata maine orasul Sfantu Gheorghe, epurat etnic de romani de catre “bunii cetateni maghiari” care au boicotat Referendumul pentru ca “au înţeles modul ilegal în care a fost decapitată conducerea statului” si “nevoia de stabilitate a ţării în aceasta perioada”
Biro Zsolt (CNS): “Singura soluţie pentru rezolvarea cazului Miko este autonomia Ţinutului Secuiesc” * Kelemen Hunor, capul la UDMR, partenerul “Aliantei” de “dreapta” PDL-PCR-UTC: Sentinţa în cazul Colegiului “Mikó” lezează dreptul la proprietate * Antal Arpad, primarul UDMR, partidul ONG al ungurilor “care nu s-au lasat atras in jocuri politicianiste”: “Manifestaţia de la Sfântu Gheorghe va arăta forţa comunităţii maghiare”
Cazul Miko, sau cum a transformat UDMR o speţă imobiliară cu aspecte infracţionale într-o problemă interetnică
De unde nu e foc, nu iese fum. Dar liderii comunităţii maghiare din Transilvania se străduiesc acum, din răsputeri, să aprindă un foc din vreascuri ude.Sâmbătă, la Sfântu Gheorghe, UDMR, Partidul Civic Maghiar, Partidul Popular al Maghiarilor din Transilvania, Biserica Reformată şi mai multe organizaţii civice organizează un amplu miting de protest, la care este aşteptată prezenţa a circa 20.000 de persoane. Acest fapt este, deja, cunoscut.
Ce se cunoaşte mai puţin este ce anume a generat acest protest şi împotriva cui este orientat.
În esenţă, protestul este generat de o speţă imobiliară cu aspecte infracţionale reclamate nu de români, ci de doi cetăţeni de etnie maghiară, care şi-au apărat proprietăţile. Tot în esenţă, protestul este îndreptat împotriva Justiţiei din România. Prin extensie, protestul este anti-românesc şi secesionist, după cum se va putea vedea din declaraţiile organizatorilor.
Miezul discordiei este clădirea Miko sau Szekely Miko din Sfântu Gheorghe, în care a existat Colegiul cu acelaşi nume. Clădirea a ajuns, abuziv, la Eparhia Reformată din Ardeal. Abuzul a fost constatat printr-o hotărâre a Judecătoriei Buzău, care i-a condamnat la trei ani de închisoare pe Marko Attila, fost subsecretar de stat la Oficiul Regional pentru Relaţii Interetnice din cadrul Ministerului Informaţiilor Publice, pe Tamas Marosan, reprezentantul Eparhiei Reformate din Ardeal şi pe Silviu Clim, fost consilier juridic în cadrul Ministerului Justiţiei, pentru abuz în serviciu contra interesului public. Instanţa a stabilit că cei trei au retrocedat abuziv clădirea Colegiului Szekely Miko către Eparhia Reformată din Ardeal, pe baza unor documente nevalabile.
Clădirea Szekely Miko, a fost construită începând cu anul 1870 de către comunitatea locală, dintr-o donaţie a grofului Miko Imre. A funcţionat ca instituţie de învăţământ şi ca locuinţă de serviciu pentru cadrele didactice.
În 2001 a fost emisă o hotărâre a Consiliului Local Sfântu Gheorghe, prin care clădirea a intrat în proprietatea Eparhiei Reformate din Ardeal.
Acest act a fost atacat şi anulat în instanţă de Prefectura Covasna. Cu toate acestea, Eparhia Reformată din Ardeal a înscris clădirea în Cartea Funciară în 2002. Eparhia a depus şi o cerere suplimentară pentru înscrirea spaţiilor de cazare ale profesorilor, dar acestea erau cumpărate, din 1997, de către Bendek Levente şi Feher Zoltan. Ce doi au depus o plângere penală la DNA, care a declanşat urmărirea penală pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice împotriva membrilor Comisiei Speciale de Retrocedare.
Clădirea Miko nu a fost niciodată în proprietatea Bisericii Reformate, ci a comunităţii locale. În perioada comunistă, clădirea a fost naţionalizată, dar după Revoluţie a revenit municipalităţii.
Aşa cum am arătat, municipalitatea a „retrocedat” în anul 2001 clădirea Miko Eparhiei Reformate. Superb este că, în continuare, Eparhia a închiriat aceeaşi clădire… municipalităţii, pentru a permite funcţionarea, în continuare, a liceului Szekely Miko.
În afara condamnării celor trei, instanţa a decis ca Eparhia Reformată să restituie municipalităţii 1,1 milioane lei, reprezentând chiria încasată abuziv.
Povestea pare clară, dar lucrurile sunt complicate de faptul că municipalitatea reprezintă interesele comunităţii locale. Chiar dacă s-a comis un abuz în acte, oamenii simpli n-au nimic împotriva acestei forme de subvenţionare a Bisericii Reformate, majoritatea secuilor fiind adepţi ai cultului reformat. Prin urmare, e vorba de o masă uşor de manipulat.
Cu prilejul protestului de sâmbătă, politicienii maghiari vizează internaţionalizarea acestui conflict incipient. Conflictul este cu Justiţia din România şi chiar cu statul român, în ansamblul său şi reprezintă un prilej pentru reluarea dezideratului comunităţii privind obţinerea autonomiei teritoriale.
Se pune presiune pentru judecătorii care vor judeca apelul, pentru invalidarea hotărârii Judecătoriei Buzău.
* Curtea Constituţională a Kosovo si Philip Gordon au prelungit un mandat de presedinte temporar de la nouă luni la cinci ani* Basescu si Gordon: ”Yes, yes, yes” * Emisarul SUA “a auzit ceea ce a trebuit”* Philip Gordon şi Wesley Clark, doi tovarasi de arme* Generalul Clark – implicat în operaţiuni de captare a gazelor de şist din Polonia * Admiraţia ex-prezidentiabilului Clark faţă de Soros* Relaţiile lui George Soros cu Silviu Brucan si societatea civilă din România * UM 0110 “Anti-KGB” ii urmarea pe actualii membri GDS * Patapievici, proprietar protestatar la Rosia Montana * Ghemul încâlcit se deşiră în strada Comaniţa * Soros si statul ungar, împotriva exploatării aurului românesc * Traian Băsescu, preşedintele incontestabil al “Ţinutului Secuiesc”: “Le promit maghiarilor că nu voi uita gestul lor”
Înainte de a ne avertiza că urmează “un război civil” – ca în Siria, poate, după cum sugera încă de la începutul crizei politice fosta sa colegă din societatea civilă, analista Alina Mungiu Pippidi – europarlamentarul Monica Macovei, cel mai activist vicepreşedinte al PDL, a subliniat că “România este singura ţară care pune probleme politice Uniunii Europene” din cauza “instabilităţii prelungite politice” (citat exact). Aşa să fie, oare? Dacă l-am întreba pe şeful Băncii Angliei, Mervyin King, s-ar putea ca acesta să arate mai curând spre statul care chiar pune cele mai mari probleme zonei euro, respectiv Grecia, întâmplător cea de a doua ţară ortodoxă din UE după România, ca mărime.
Nici chestiunea cu “instabilitatea prelungită politică” nu se prea susţine. La finele anului trecut, Belgia, de exemplu, a încheiat o criză politică care a ţinut ţara 585 de zile fără guvern şi, implicit, fără prim ministru. Revenirea la situaţia normală a necesitat 80 de runde de negocieri între cele două părti, efectuate pe parcursul celor aproape doi ani de “instabilitate”. Diferenţa este că nici politicienii valoni şi nici cei flamanzi nu au strigat la Bruxelles că se dă “o lovitură de stat”. Nici n-ar fi avut cum să-i ameţească prea tare pe oficialii UE: Bruxelles este capitala Belgiei.
Un alt exemplu, mai aproape de noi, este Moldova ruptă din România. Basarabenii au avut de trăit – fără să se plângă prea tare, ba chiar dimpotrivă -, nici mai mult nici mai puţin decât 917 zile fără preşedinte. Moldova este o zonă tampon foarte importantă pentru UE. Dovada: peste doar câteva zile, în ajunul comemorarii a 73 de ani de la semnarea Tratatului de neagresiune dintre Germania nazistă şi Uniunea Sovietică, respectiv între Hitler şi Stalin, rămas în istorie ca Pactul Ribbentrop-Molotov, cancelarul RFG, Angela Merkel, întreprinde o vizită de lucru la Chişinău, unde, se pare, se va discuta chiar proiectul de federalizare a Republicii Moldova. Sigur, pentru unii, Moldova nu e România.
* România pentru americani – nu mai mult decât o altă provincie Kosovo
Dar pentru americani, ce credeţi că e România? Nu mai mult decât o altă provincie Kosovo. Altfel nu se explică de ce Statele Unite, mai precis diplomaţia americană a democraţilor, l-au trimis la Bucureşti, să se întâlnească cu doi preşedinţi şi un prim ministru, pe Philip Gordon, un asistent de-al Secretarului de Stat al SUA, Hillary Clinton, care tocmai “a rezolvat” o criză constituţională similară, în republica separatistă Kosovo.
Sunt sigur că mulţi dintre cititorii români n-au auzit de Atifete Jahjaga, aşa cum mulţi dintre americani nu numai că n-au auzit de Traian Băsescu şi nu ştiu unde este România pe hartă, dar nici n-au idee de existenţa “singurei ţări care pune probleme Uniunii Europene”.
Atifete Jahjaga este al treilea preşedinte femeie din Europa de la căderea regimurilor comuniste. Primul preşedinte femeie de după 1989 şi totodată prima, dar şi ultima preşedintă a defunctei Republici Democrate Germane (RDG) a fost Sabine Bergmann- Pohl, care a stat în această funcţie doar şase luni, fiind silită să demisioneze la unificarea Germaniei, iar acum, ca şi est-germana Angela Merkel, este o politiciană de dreapta, creştin-democrată. A doua femeie preşedinte din istoria recentă a Europei este mai cunoscuta Mary Robinson, preşedintă a Irlandei timp de şapte ani, până în 1997, când a demisionat cu trei luni înainte de încheierea mandatului pentru a deveni înalt comisar ONU pentru Drepturile Omului, poziţie din care s-a ocupat chiar de fosta Iugoslavie.
* Curtea Constituţională a Kosovo a hotărât că mandatul preşedintelui trebuie prelungit de la nouă luni la cinci ani
Spre deosebire însă de predecesoarele sale europene, Atifete Jahjaga, care trebuia să fie preşedinte doar pe o perioadă de nouă luni, nu şi-a dat nici o demisie la expirarea mandatului său de tranziţie, la începutul lunii trecute. Dimpotrivă: Curtea Constituţională a republicii independentiste Kosovo a hotărât că acesta trebuie prelungit de la nouă luni la cinci ani. Bomboana de pe coliva pretendenţilor la preşedinţia Kosovo a fost pusă chiar de acelaşi emisar itinerant al diplomaţiei americane, asistentul Philip Gordon, care, într-un desant operativ la Pristina, a întărit decizia Curţii Constituţionale susţinând cu tărie că Atifete Jahjaga a dovedit abnegaţie faţă de statul de drept şi că hotărârea Curţii trebuie respectată de toate părţile. Ceea ce s-a şi întâmplat.
“Un motiv suplimentar, preferat de comunitatea internaţională, este nevoia de stabilitate politică în Kosovo. Comunitatea internaţională se grăbeşte să părăsească Balcanii şi să îi prezinte ca pe o regiune paşnică şi stabilă; nu doreşte să vadă o nouă criză politică în Kosovo”, a afirmat în sprijinul acţiunii SUA Ardian Arifaj, director de programe la Institutul pentru Cercetare Politică şi Dezvoltare din Kosovo, citat de SE Times. Vă sună cunoscută formularea? Institutul respectiv, cu un nume aşa de pompos că poţi să crezi că e o filiala a NASA şi NSA la un loc, este finanţat generos, anual, cu sute de mii de dolari, de Fundaţia Soros pentru o “Societate Deschisă” şi de Rockefeller Brothers Fund. Ei şi? Poate e vorba de o coincidenţă, dar emisarul nostru transatlantic şi transbalcanic, Philip Gordon, s-a evidenţiat ca lector la Institutul Internaţional de Studii Strategice şi la unul dintre cele mai influente “think-tank”-uri din lume, Brookings Institution, ambele aflate pe lista de “grant”-uri generoase din partea aceleiaşi Fundaţii a Reţelei Deschise Soros (Soros Open Network). Philip Gordon este şi colaborator regulat al revistei Foreign Affairs a Consiliului pentru Relaţii Străine/Externe (Council on Foreign Relations – CFR), instituţie globalistă al cărei preşedinte onorific este venerabilul David Rockefeller.
* Philip Gordon, după întâlnirea cu preşedintele suspendat Traian Băsescu: “Am auzit ceea ce a trebuit”
Prezent la Bucureşti, Philip Gordon a declarat după întâlnirea cu preşedintele suspendat Traian Băsescu, că “a auzit ceea ce trebuia”. Nu ştim dacă a şi văzut ceea ce trebuia, dar cu această scurtă propoziţie decizia actualei administraţii democrate, de stânga, a SUA, pare a fi luată. Evident, în favoarea reprezentantului declarat al dreptei din România.
Aflat în biroul de campanie al preşedintelui suspendat, Philip Gordon i-a indicat lui Traian Băsescu că trebuie să-şi dea afară jurnaliştii ca să înceapă discuţiile. “Yes, yes, yes”, a răspuns Băsescu, amintindu-ne de o intervenţie similară şi la fel de promptă a diplomaţiei române în faţa celei americane, respectiv cea a lui Adrian Cioroianu rămas ca la poarta nouă în faţa Condoleezzei Rice. Nimic din discreţia şi subtilitatea invocate de Traian Băsescu pe tema discuţiilor secrete de cedare a suveranităţii naţionale pentru crearea “Statelor Unite ale Europei” nu a părut să mai transpire din resorturile diplomatice ale preşedintelui suspendat, la întâlnirea cu emisarul american.
Philip Gordon, asistentul lui Hillary Clinton, şeful Departamentului de Stat al SUA, s-a mai întâlnit şi cu premierul Victor Ponta, la Palatul Victoria, şi cu preşedintele interimar Crin Antonescu, la Cotroceni. Mentalitatea politicienilor aflaţi la putere în România reflectă, din păcate, exact imaginea pe care şi-au consolidat-o, în timp, diverşii comisari trimişi în control la Bucureşti, fie ei sovietici, sau, mai nou, europeni şi americani: aceea de vasali. Deşi există un principiu internaţional al egalităţii suverane a statelor, nimeni nu îşi poate imagina la Washington sau aiurea că vreun secretar de stat al MAE de la Bucureşti, să spunem Dan Petre, s-ar putea întâlni, vreodată, cu preşedintele şi, totodată, şeful executivului american, la Casa Albă.
* Philip Gordon şi Wesley Clark
Până la această oră nu ştim încă dacă Philip Gordon s-a văzut, însă, poate cu cel mai important posibil interlocutor al său, tovarăşul de idei politice şi militare internaţionale, de la “războiul contra terorismului” la “independenţa Kosovo”, generalul american (r) de patru stele Wesley Clark, fost comandant suprem al forţelor NATO în Europa, fost candidat la alegerile pentru Casa Albă, din 2004, fost susţinător al candidatei democrate Hillary Clinton şi, apoi, al lui Barack Obama, la alegerile prezidenţiale din 2008. În prezent, Wesley Clark este “consilier special (special adviser) pe probleme strategice de securitate, dar şi pe probleme economice”, al premierului Victor Ponta.
Americanul Clark este legat, însă, de Europa prin mai multe fire. Potrivit paginii sale de pe Wikipedia, familia lui Clark provine chiar din vecinătatea României, fiind o familie de evrei belaruşi care a decis să emigreze în America pe fondul antisemitismului rusesc. Poate aşa se explică şi decizia sa de a ordona foc contra trupelor ruseşti care aterizau într-o operaţiune surpriză pe aeroportul din Kosovo, pe 12 iunie 1999, preluând controlul acestuia, cu toate că forţele anglo-americane împânziseră deja provincia sârbă. Colegul său britanic a refuzat, însă, comanda. Pe lângă această legătură ancestrală, iţele ghemului se cam încurcă în zilele noastre.
* Wesley Clark – implicat în operaţiuni de captare a gazelor de şist din Polonia
Generalul (r) Clark este şi co-preşedinte al Growth Energy, un grup de lobby în domeniul energiei alternative, dar şi director în “board”-ul companiei BNK Petroleum Inc, care desfăşoară prin subsidiara sa, Indiana Investments, largi operaţiuni de captare a gazelor de şist în Polonia. Cu numai câteva zile în urmă, mai precis pe 7 august, compania lui Wesley Clark (https://www.bnkpetroleum.com/en/) a anunţat mari succese la explorarea Gapowo B-1 a concesiunii Bytow, apartinand Indiana Investments, unde s-a forat la peste 4300 de metri, cu rezultate deosebite. Compania deţine largi concesiuni în Polonia, pe care le puteţi vizualiza în harta alăturată (https://www.energy-pedia.com/news/poland/new-151330).
Culmea, tot în Polonia, la Varşovia, fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu, fost şef al SIE, fost şef demis al MAE şi fost membru al “board”-ului de conducere al Fundaţiei Soros România, anunţa în luna aprilie a.c., pe fondul unor proteste publice din ţară, că Chevron, compania americană care a început prospecţiunile pentru exploatarea gazelor de şist în România, este de acord cu desecretizarea contractelor sale.
Plecarea lui Ungureanu din post şi venirea lui Ponta nu au încurcat planurile afaceriştilor din domeniul resurselor naturale. Pe lângă gazele de şist, miza uriaşă a Roşiei Montane, la care ne vom referi mai jos, a rămas, însă, în aer.
Evident, numirea lui Clark, “pe probleme strategice de securitate, dar şi pe probleme economice”, într-o funcţie neremunerată, aproape filantropică, a suscitat semne de întrebare fireşti privind interesul său faţă de eventualele exploatări ale gazelor de şist în România. Mai ales când compania în cauză este deţinută parţial şi de mogulul internaţional George Soros, acelaşi filantrop care a finanţat, în parte, şi campania electorală nereuşită a generalului Wesley Clark pentru preşedinţia Americii.
Soros are şi alte investiţii în domeniul gazelor naturale în Polonia: în toamna trecută, San Leon Energy Plc (SLE), companie din portofoliul lui George Soros şi al Blackrock Inc. (BLK), un fond stimulat de acelaşi miliardar, a anunţat profituri record, care le depăşesc pe cele din SUA (https://www.bloomberg.com/news/2011-09-20/soros-backed-san-leon-says-polish-shale-gas-profits-to-beat-u-s-.html). De asemenea, Soros şi-a arătat interesul clar pentru minele de metale rare din Kosovo şi imensele resurse carbonifere ale fostei provincii sârbeşti.
* Admiraţia lui Clark faţă de George Soros
Clark îl consideră pe Soros drept “cel care sună alarmă pentru poporul american” (www.soros.com), un fel de Vasile Roaită al societăţii americane multilateral dezvoltate. Pe langa rolul lui Clark la Palatul Victoria legat de un foarte probabil “lobby” pentru exploatarea gazelor de sist, nu trebuie însă exclusă şi posibila “influenţare pozitivă” a Guvernului Ponta de către generalul american pentru ca România să cumpere loturi de avioane F-16 “second hand”, o decizie anunţată recent de oficiali guvernamentali români. Însă suspiciunile privind relaţiile legate de interesele diverse ale miliardarului american provenit dintr-o familie de evrei maghiari, George Soros, cu România, rămân, mai ales ţinând cont de opoziţia cunoscută a lui Victor Ponta faţă de proiectul aurifer Roşia Montană, aceeaşi manifestată oficial şi de Fundaţia Soros România, cât şi de toate membrele oficiale şi neoficiale ale Reţelei Deschise Soros.
* Relaţiile lui Soros cu societatea civilă din România
George Soros este poate, după Ion Iliescu şi răposatul Silviu Brucan, unul dintre cei mai buni cunoscători ai României ultimilor 22 de ani. Din capul locului trebuie spus ca interesele sale economice nu au fost desprinse niciodată de cele privind atât controlul politic cât şi cel al societăţii civile. Puţină lume ştie că, într-un ianuarie deja posomorât, imediat după “revoluţia democratică” din decembrie 1989, “revoluţionarul” Silviu Brucan, membru de frunte al Consiliului Frontului Salvării Naţionale, aştepta înfrigurat, pe peronul aerogării de la Otopeni, aterizarea unui avion personal din care a coborât un tip micuţ şi îndesat: pe-atunci doar milionarul George Soros, care nu ajunsese încă atât de faimos la nivel mondial, cum avea să devină după celebra “spargere” de 1 miliard a bursei londoneze, ce avea să urmeze peste doi ani.
La braţ cu Brucan, Soros a descins într-un sediu destul de impozant, o fostă clădire istorică, în care a păşit însuşi Alexandru Ioan Cuza, renovată recent chiar de Nicu Ceauşescu, pentru a fi folosită de activul CC al UTC. În Calea Victoriei 120, Silviu Brucan instalase de-abia înfiinţatul Grup de Dialog Social, din care făceau parte intelectuali disidenţi ai regimului Ceauşescu, în majoritatea lor fii şi nepoţi ai nomenclaturiştilor primilor ani ai PCR. În capul mesei de la GDS, încadrat de Stelian Tanase (el însuşi fiul unui activist PCR), pe atunci redactorul şef al revistei “22″, şi de eseistul fantezist Andrei Pleşu, se afla sociologul Alin Teodorescu, desemnat preşedinte al GDS, dovedit ulterior colaborator al Securităţii şi, în acelaşi timp, urmărit de Unitatea specială “Anti-KGB” a DSS pentru relaţii neprincipiale avute cu serviciul de informaţii al Republicii Populare Ungare.
Fără a sta prea mult la discuţii, George Soros hotărăşte să îl numească pe şeful GDS, Alin Teodorescu, si preşedinte al filialei Fundaţiei Soros în România, al cărei buget de start a fost de 1 milion de dolari. De atunci şi până astăzi, interesele celor două organizaţii au rămas îngemănate. Ca un adevărat Hopa Mitică ideopolitic, GDS a reuşit, în aceşti 22 de ani, să fie un organism privilegiat de toate guvernările României, indiferent de culoarea lor politică, primind numeroase stimulente financiare guvernamentele pentru publicarea Revistei “22″ cât şi sediul din Calea Victoriei în folosinţă gratuită.
Dacă la alegerile prezidenţiale din 2000, GDS îi făcea lobby făţiş lui Ion Iliescu, iar în decembrie 2004, cu trei zile înainte de turul final al scrutinului electoral prezidenţial, Revista “22″ şi vectorii de imagine ai GDS îl susţineau deschis pe Adrian Năstase, comparându-l cu Ariel Sharon, Zbigniew Brzezinski sau Angela Merkel (Revista “22″, 9.12.2004, “Pentru o Românie Modernă” – interviu cu Adrian Năstase realizat de Mihnea Berindei şi Arielle Thedrel), astăzi, aceiaşi oameni îl sprijină, cu aceeaşi lejeritate intelectuală şi morală, pe Traian Băsescu.
Numeroşi membri ai GDS şi ai Reţelei Soros au beneficiat în ultimii opt ani de favorurile înalte ale lui Traian Băsescu, de la Andrei Pleşu şi fosta şefă a Fundaţiei Soros, Renate Weber, numiţi consilieri la Cotroceni în primul mandat al preşedintelui suspendat, la Vladimir Tismăneanu şi Horia Roman Patapievici, aflaţi până la instalarea guvernării Ponta în fruntea unor instituţii guvernamentale, recte ICCMER şi, respectiv, ICR.
Poziţia GDS faţă de proiectul cu o miză imensă pentru România (sau pentru cine pune mâna pe el), respectiv Proiectul Roşia Montană, este, aşadar, aceeaşi cu cea a Fundaţiei Soros: “un NU hotărât” exploatării de către actualul deţinător al contractului cu statul român, Roşia Montană Gold Corporation. Dacă Horia Roman Patapievici şi-a exprimat protestul doar prin cumpărarea unui metru pătrat de pământ la Roşia Montană, pentru a bloca investiţia RMGC, în schimb, Monica Macovei, membră a GDS şi fostă expertă a Institutului pentru o Societatea Deschisă al Fundaţiei Soros, europarlamentar PPE şi vicepreşedinte al PDL, mentor public al ambasadorului SUA la Bucureşti, Mark Gitenstein, este, alături de colega sa, europarlamentarul PNL şi fost preşedinte Soros Renate Weber, dar şi de soţia premierului Victor Ponta, europarlamentarul PSD Daciana Sârbu, una dintre cele mai înfocate opozante, la nivel mondial chiar, a exploatării celei mai importante rezerve de aur a Europei de către RMGC.
* Ghemul se deşiră în strada Comăniţa
Ghemul acesta atât de încâlcit pare să se deşire, oarecum, în strada Comăniţa, unde preşedintele suspendat a încoronat-o pe Monica Macovei şi cu misiunea de a crea un “pol al dreptei” alături de europarlamentarul PDL Cristi Preda, fost consilier prezidenţial şi la Băsescu şi la Constantinescu, la rândul său membru al GDS (si fost al PCR), şi de fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu, bursier Soros, dar şi al controversatului afacerist mondial Marc Rich.
Prezenţa Monicăi Macovei, care este şi membră fondatoare şi de onoare a Asociaţiei lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor şi transexualilor ACCEPT, în ICCD-ul lui MRU, embrionul viitoarei “alianţe de dreapta” a României, a determinat Asociaţia Pro Vita – Bucureşti, invitată să se alăture “polului noii drepte”, să întrebe retoric Iniţiativa Civică de Centru Dreapta cum împacă apărarea drepturilor familiei, o noţiune de bază a dreptei, cu promovarea diversităţii minorităţilor sexuale.
Simpatia şi încrederea totală manifestate public de preşedintele ales şi suspendat Traian Băsescu pentru fosta procuroare Monica Macovei par total paradoxale în raport cu poziţiile publice ale celor doi faţă de Proiectul Roşia Montană. În mai multe rânduri, Traian Băsescu şi-a manifestat susţinerea sa intransigentă faţă de Proiectul Roşia Montană. Afirmaţiile sale apăsate nu au fost însă urmate decât de fluctuaţiile bursei din Toronto, manevrate abil de speculanţii financiari internaţionali, între care, la loc de frunte, se află chiar opozantul deschis al proiectului, miliardarul George Soros. În ciuda disputelor publice, nimic din dorinţa firească a românilor de a se renegocia contractul, în favoarea României, nu s-a mai concretizat.
* Statul ungar, împotriva exploatării aurului românesc
Pe lângă filantropul pretutindenar maghiar, opozantul direct şi cel mai vehement al Proiectului RMGC din Munţii Apuseni este însuşi statul ungar, care s-a manifestat constant în cei 14 ani, de când au început negocierile dintre diverşii investitori şi statul român, împotriva exploatării aurului românesc. Aceasta deşi predecesorii lor din Imperiul Austro-Ungar au poleit chiar tavanul cupolei Parlamentului din Budapesta cu 40 de kilograme aur de la Roşia Montană. Interesul maghiar este unul de paroxism istoric, reliefat foarte clar în manualele de istorie din şcolile ungureşti, în care Ardealul apare ca parte a “Ungariei străbune”.
* Traian Băsescu: “Le promit maghiarilor că nu voi uita gestul lor”
Concesiile extraordinare acordate intereselor ungare în România de Guvernele de sub Traian Băsescu, de la consolidarea de facto a autonomiei maghiare în “Ţinutul Secuiesc” la aprobarea scandaloasă a reînhumării cu onoruri oficiale a extremistului antisemit şi antiroman Nyiro Jozsef, par, de asemenea, să se bată cap în cap cu poziţia preşedintelui suspendat faţă de Roşia Montană.
Cu toate acestea, susţinerea directă a premierului Viktor Orban şi a liderului maghiar Laszlo Tokes, faţă de boicotarea referendumului de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu, l-a transformat pe acesta în preşedintele incontestabil al “Ţinutului Secuiesc”. “Le promit maghiarilor că nu voi uita gestul lor”, a spus Traian Băsescu în noaptea anunţării rezultatelor referendumului, cu Monica Macovei la dreapta sa şi Răzvan Mihai Ungureanu de-a stânga sa.
Oare au periclitat Viktor Orban şi Ungaria rezultatele muncii serviciilor speciale unguresti – care au costat contribuabilul maghiar şi filantropi “ecologişti” mondiali sute de milioane de euro -, pentru reinstalarea tovărăşească a lui Traian Băsescu la Cotroceni, cu riscul de a arunca în aer o campanie internaţională de 14 ani anti-Roşia Montană?
Ghemul pare atât de încurcat încă e bine să-l tăiem, la final, pentru a scoate din el actorii aporiei paradigmatice Roşia Montană.
Deci, susţinătorii lui Băsescu: Monica Macovei/PDL/GDS/Soros – anti-Roşia Montană; Laszlo Tokes/Erdélyi Magyar Néppárt – anti-Roşia Montană; Viktor Orban/Fidesz/Ungaria – anti-Roşia Montană. Si, evident, cu totii anti-Romania.
Susţinătorii lui Victor Ponta/USL: Renate Weber/PNL/Soros – anti-Roşia Montană; Daciana Sârbu/PSD – anti-Roşia Montană; Wesley Clark/SUA – pro-Soros. Nici unul pro-Romania.
Dacă preşedintele suspendat se va reinstala la Cotroceni, următorii doi ani de coabitare dintre Băsescu şi Putere promit să fie cu adevărat încrâncenaţi. Pe un singur subiect însă, nu vor exista dispute, în ciuda circului public: Roşia Montană. Femeile-comisar din jurul lui Ponta şi Băsescu, ca şi agenţii, consilierii şi emisarii lor trans-oceanici, se pare că au aranjat totul. În favoarea cui? Indiferent de rezultatul Referendumului, România pierde, Soros câştigă.
Înainte de a ne avertiza că urmează “un război civil” – ca în Siria, poate, după cum sugera încă de la începutul crizei politice fosta sa colegă din societatea civilă, analista Alina Mungiu Pippidi – europarlamentarul Monica Macovei, cel mai activist vicepreşedinte al PDL, a subliniat că “România este singura ţară care pune probleme politice Uniunii Europene” din cauza “instabilităţii prelungite politice” (citat exact). Aşa să fie, oare? Dacă l-am întreba pe şeful Băncii Angliei, Mervyin King, s-ar putea ca acesta să arate mai curând spre statul care chiar pune cele mai mari probleme zonei euro, respectiv Grecia, întâmplător cea de a doua ţară ortodoxă din UE după România, ca mărime.
Nici chestiunea cu “instabilitatea prelungită politică” nu se prea susţine. La finele anului trecut, Belgia, de exemplu, a încheiat o criză politică care a ţinut ţara 585 de zile fără guvern şi, implicit, fără prim ministru. Revenirea la situaţia normală a necesitat 80 de runde de negocieri între cele două părti, efectuate pe parcursul celor aproape doi ani de “instabilitate”. Diferenţa este că nici politicienii valoni şi nici cei flamanzi nu au strigat la Bruxelles că se dă “o lovitură de stat”. Nici n-ar fi avut cum să-i ameţească prea tare pe oficialii UE: Bruxelles este capitala Belgiei.
Un alt exemplu, mai aproape de noi, este Moldova ruptă din România. Basarabenii au avut de trăit – fără să se plângă prea tare, ba chiar dimpotrivă -, nici mai mult nici mai puţin decât 917 zile fără preşedinte. Moldova este o zonă tampon foarte importantă pentru UE. Dovada: peste doar câteva zile, în ajunul comemorarii a 73 de ani de la semnarea Tratatului de neagresiune dintre Germania nazistă şi Uniunea Sovietică, respectiv între Hitler şi Stalin, rămas în istorie ca Pactul Ribbentrop-Molotov, cancelarul RFG, Angela Merkel, întreprinde o vizită de lucru la Chişinău, unde, se pare, se va discuta chiar proiectul de federalizare a Republicii Moldova. Sigur, pentru unii, Moldova nu e România. * România pentru americani – nu mai mult decât o altă provincie Kosovo
Dar pentru americani, ce credeţi că e România? Nu mai mult decât o altă provincie Kosovo. Altfel nu se explică de ce Statele Unite, mai precis diplomaţia americană a democraţilor, l-au trimis la Bucureşti, să se întâlnească cu doi preşedinţi şi un prim ministru, pe Philip Gordon, un asistent de-al Secretarului de Stat al SUA, Hillary Clinton, care tocmai “a rezolvat” o criză constituţională similară, în republica separatistă Kosovo.
Analiza integrala despre: * Curtea Constituţională a Kosovo si Philip Gordon au prelungit un mandat de presedinte temporar de la nouă luni la cinci ani* Basescu si Gordon: “Yes, yes, yes” * Emisarul SUA “a auzit ceea ce a trebuit”* Philip Gordon şi Wesley Clark, doi tovarasi de arme* Generalul Clark – implicat în operaţiuni de captare a gazelor de şist din Polonia * Admiraţia ex-prezidentiabilului Clark faţă de Soros* Relaţiile lui George Soros cu Silviu Brucan si societatea civilă din România * UM 0110 “Anti-KGB” ii urmarea pe actualii membri GDS * Patapievici, proprietar protestatar la Rosia Montana * Ghemul încâlcit se deşiră în strada Comaniţa * Soros si statul ungar, împotriva exploatării aurului românesc * Traian Băsescu, preşedintele incontestabil al “Ţinutului Secuiesc”: “Le promit maghiarilor că nu voi uita gestul lor” inBURSA
“România a luat-o razna”, şi-a intitulat Deutsche Welle comentariul de marţi, în care afirma că “Guvernul Ponta plănuia falsificarea listelor electorale la scară largă”, adăugând că “datele falsificate aveau ca scop să declare valid, în mod retroactiv, Referendumul controversat de pe 29 iulie, privind demiterea lui Băsescu”.
Aşa se vede de acolo.
Nemţii nu ne caută în coarne.
Nu stă nimeni să-i ia un interviu lui Victor Ponta, ca să-l audă cum minte că tot ce face este constituţional şi că totul este perfect democratic şi că totul este normal.
Nemţii nu lucrează la HotNews, să-i încurce Ponta.
Pentru ei totul este limpede.
Simplu: România are un premier care minte.
Străinii nu intră în controverse.
Guvernul României este condus de un plagiator, care minte că n-a plagiat şi care a folosit puterea Guvernului să nu fie declarat oficial drept “plagiator”.
Ce să discuţi cu el?!
Discuţia nu duce nicăieri.
Nu discuţi cu buştenii.
Minciunile perechii Ponta-Antonescu nu-i încurcă pe nemţi şi nu prea încurcă pe nimeni din străinătate.
“Nu ne duce pe noi în ispita” – este titlul cartii jurnalistului maghiar Andrassew Iván in care “eroul” extremismului unguresc din Carpati, “idolul” de mucava al reformatilor din Transilvania, este facut tandari, folosindu-se si informatiile publicate in exclusivitate de portalul Ziaristi Online despre amantlacurile lui Tokes din Parlamentul European. Cartea a aparut la Editura Noran Libro din Budapesta si costa 2990 de forinti. “Diavolul optează pentru un număr de puncte de referinţă: putere, vanitate, bani, femei. Pe toate le-a avut Laszlo Tokes”, scrie Andrassew Iván in prefata cartii sale. Coperta este sugestiva: un Tokes cu carlige de fier in loc de maini. Cine il tine atarnat pe Tokes cu ele ca sa nu cada? O recenzie a volumului de dezvaluiri despre “agentul 069” este facuta in Ziarul de Duminica de la Budapesta sub titlul “Caderea idolului”. Voi reveni cu alte amanunte picante despre continutul perdafului primit de Laszlo Tokes, “pastorul” bolnav de ura impotriva romanilor.
Activista PCR, turnatoarea si anticrestina Smaranda Enache, dezinformatoare profesionista asupra maltratarii lui Mihaila Cofar de catre unguri, la brat cu anticrestinul Gabriel Andreescu si extremistii si spionii antiromani, nomenclaturistul Karoly Kiraly si Laszlo Tokes, onorati de ICR-ul lui Patapievici chiar de 20 martie.
Cine sunt personajele, pe scurt, pentru necunoscatori:
Smaranda Enache, membra fondatoarea a GDS si a asa-zisei Ligii Pro Europa (de fapt Anti Romania), mai este, dupa cum ne anunta chiar ICR in prezentarea pe care i-o face pentru aceasta conferinta morbida, si “susţinatoare a propunerii de scoatere a icoanelor creştine din şcolile din România”, ca si Gabriel Andreescu, alt “panelist” budapestean, celebru, pe langa anticrestinsmul si antiromanismul sau feroce, si pentru placerile sale intelectuale inversioniste. Dar Smaranda Enache este mai mult decat atat: este si fosta activista PCR si fosta informatoare a Securitatii dar si principala dezinformatoare asupra identitatii romanului mutilat la Targu Mures in 20 martie 1990, Mihaila Cofar, prezentat in media internationala drept… ungur. Tovarasa Szobotka, dupa cum mai este cunoscuta, invitata pe 4 octombrie 1990 la o emisiune a postului national de televiziune al Frantei, a exclamat când pe micul ecran a apărut atrocea secvenţă: „Iată de ce e în stare poporul român!”, insistand asupra perpetuarii minciunii ordinare din arsenalul dezinformarii negre. Pentru meritele anti-romanesti ale tovarasei Smarandei Enache – Szobotka, Emil Constantinescu – acelasi presedinte care l-a gratiat pe ungurul care l-a mutilat pe viata pe Mihai Cofar – a recompensat-o cu un post de ambasador in Finlanda, un fief al “maghiarismului”.
Karoly Kiraly – scos de la naftalina! – fondator al UDMR si fost al doilea om in statul roman ocupat, dupa Ion Iliescu, este unul dintre principalii instigatori si organizatori ai macelului de la Targu Mures din 20 ianuarie 1990. Fost nomenclaturist bolsevic si etern agent maghiar, individul a sters-o la Budapesta la inceputul anilor ’90 de frica unei iminente arestari.
În 9 februarie 1990, o dată cu transferarea puterii FSN către CPUN (Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională), Karoly Kiraly primeşte de la Ion Iliescu funcţia de vicepreşedinte, devenind a doua persoană ca putere în noul stat “român” post-decembrist. La 10 mai este ales senator de Covasna pe listele UDMR şi deţine chiar funcţia de vicepreşedinte al Senatului, funcţie pe care o deţine doar până în 21 noiembrie 1991 când ia parte la votarea noii Constituţii a României. Karoly este singurul care se opune din 514 parlamentari. Motivul: Articolul 1 al Constitutiei – Statul National Suveran si Independent, Unitar si Indivizibil Roman.
Pe numele lui Kiraly au fost chiar depuse mai multe plângeri penale pentru instigare la violenţă şi omor, dar care au rămas fără răspuns. În acea perioadă, cu toate că Kiraly este nominalizat de mai mulţi martori ca fiind prezent în stradă alături de manifestanţii unguri, acesta trimitea apeluri lui Ion Iliescu, cerând să mobilizeze armata pentru că magharii, majoritatea femei şi copii, sunt atacaţi de românii înarmaţi veniţi din satele vecine. Imaginile filmate de cameramanul si jurnalistul TVR Dorin Suciu, prezent pe un hotel din centrul Tg. Mureş prezentau exact contrariul: maghiarii mult mai numeroşi atacau grupuri disparate de români în timp ce de la balcoane se auzeau prin portavoci îndemnuri în maghiară la violenţă.
Kiraly Karoly, alaturi de alti extremiştii antrenati in provocări diversioniste, ca Szocs Geza, Tokes Laszlo, Kovacs Ara Atilla, Molnar Gusti, Imre Andras, ş.a., s-a aflat printre gălăgioşii folositi de Divizia Ardeal a Securităţii Republicii Populare Ungare, filiala a KGB, in vederea declararii independentei Regiunii Autonome Maghiare in decembrie 1989 si, apoi, in martie 1990, cu dezideratul prelungit pana azi.
Acestia au fost, astazi, invitatii speciali ai ICR-ului lui Patapievici, pe banii “patibularilor” de romani si cu avizul “organelor” Romaniei (?!).
“Mă aştept ca membrii Guvernului, primul-ministru, să nu aibă abordări de tipul unor jurnalişti de la Antena 3. Trebuie să ştii foarte bine subiectul, altfel rişti să vorbeşti… (prostii – n.r.). Din ceea ce a spus (n.r. – Mihai Răzvan Ungureanu) reieşea că nu ştia foarte bine subiectul. Era normal, era de două săptămâni prim-ministru, dar tocmai de aceea trebuie mai multă rigoare, pentru că riscul este să ai abordările unor persoane care vorbesc cu rea credinţă”
De ce să exploateze aurul românii azi, când cine ştie mâine ce va fi cu “patria mamă” Ungaria? Poate aşa se gândesc ei. Cei care cunosc ideologia iredentismului maghiar ştiu că nu au renunţat niciodată la idea reunificării pe vechile frontiere ale Sfântului Ştefan.
Varianta electronică a studiului care contine si mai multe harti etnografice, in format PDF, o puteţi găsi aici: “Comunitatea românească din estul Serbiei. Studiu geografic”
Mult mai plauzibila ni se pare varianta ca Mircea Eliade si-a cunoscut data reala a nasterii (28 februarie 1907 stil vechi – 13 martie stil nou), însa a dorit sa continue o traditie începuta din copilarie, aceea de a-si sarbatori nasterea într-o zi cu semnificatii religioase profunde: în calendarul crestin-ortodox, 9 martie se sarbatoresc an de an Sfintii 40 de Mucenici din Sevastia.
De observat cum un partid ilegal, maghiar – de facto o asociatie etnica “non-profit” -, votat de 6 % din alegatori, detine 22,7 % din Guvernul Romaniei dar controleaza 100 % si comanda soarta celorlalti 94 %, romani.
Faptele s-au produs la sediul Asociaţiei 21 decembrie 1989, acolo unde un revoluţionar aflat în plină grevă a foamei, Doru Mărieş, alături de alți doi necunoscuți, au intervenit blocând uşa pentru ca tanarul basarabean Nicolae Ţibrigan să nu poată părăsi procesul de ”re-educare” si sa fie maltratat de “noul golan” George Simion si alti acoliti.
Laszlo Tokes si-a dat demisia din UDMR ca sa se inscrie in USL, ar fi un titlul, echivalent, de editorial, care insa nu este deloc departe de starea de fapt. Adevarul este ca Laszlo Tokes nu are nevoie sa se inscrie in USL sau PSD pentru ca “tanarul lider european” de la Davos, Victor Ponta, il reprezinta deja perfect. Dar mai intai, care sunt motivele demisiei lui Tokes din UDMR, conform propriilor declaratii, pe langa afirmatiile nerusinate privind “lupta cu coruptia”: “Liderii UDMR au sacrificat universitatea noastră de stat maghiară, au preschimbat dezideratul autonomiei în posturi de directori şi prefecţi şi sunt pregătiţi să dea, pe bani mărunţi, comorile naturale ale Ardealului”.
Daca povestea cu universitatea sta exact invers – ungurii au obtinut o Universitate, Sapienta, exclusiv in limba maghiara, finantata si de Budapesta si de romanul cu salarii si pensii taiate si, pe deasupra, se pregateste si sciziunea UMF Targu Mures pentru crearea unei sectii exclusiv in maghiara – la cea cu “autonomia Transilvaniei” si “comorile naturale ale Ardealului” (nu ale Romaniei!) Tokes se asociaza pana la simbioza cu Ponta si noile lui deziderate de dupa vizita sa misterioasa in Statele Unite. “Mai multă autonomie, mai multă libertate, mai multă iniţiativă pentru Transilvania este în favoarea Transilvaniei şi a României”, a declarat Ponta, chiar vinerea trecuta, la Cluj, in “capitala Ardealului”, dupa aterizarea din avionul penticostal care l-a plimbat prin America. Notati si nuanta: “in favoarea Transilvaniei si a Romaniei”. Ati auzit pe cineva pana acum sa spuna ca “mai multa libertate in Caracal este in favoarea Olteniei si a Romaniei?”. Adica ar fi vorba de o regiune oarecum in afara Romaniei, o entitate separata, nu-i asa?
Revenind la starea de fapt, demisia lui Tokes era previzibila si face parte, oricum, din jocul strategic al fortelor maghiare din ultimii 20 de ani, concretizat prin banala manevra de-a politistul bun si politistul rau. De ce-ar fi Romania insa arestata Ungariei, ca sa acceptam implicit acest joc murdar?
Sa o luam pe rand: demisia era previzibila dupa ce, la ultima sedinta a Consiliului Reprezentantilor Unionali, “miniparlamentul” UDMR, desfasurata pe 25 februarie la Targu Mures, i s-a spus pe sleau sa coboare din “masina darapanata” a Uniunii si sa se urce in noul “bolid” pus la dispozitie de Viktor Orban, respectiv Partidul Popular Maghiar din Ardeal – Erdélyi Magyar Néppárt (tradus si ca “Partidul Popular al Maghiarilor din Transilvania”), al carui prim congres avea loc chiar in aceeasi zi, la Miercurea Ciuc. Nu putea sa conduca doua partide, chiar si onorific, n-asa (vorba lui Brucan)?
Pe de alta parte este de observat ca acest divort apare numai dupa ce Tokes si-a incheiat mandatul de vicepresedinte al Parlamentului European, pe spezele UDMR, in ciuda faptului ca si anterior gestului sau existau pe tapet toate pseudo-divergentele reclamate de Tokes Uniunii Maghiarilor, in fapt o formatiune la fel de extremista in fondul ei ca si Partidul Maghiarilor, atata timp cat are inscris in chiar actul ei fondator dezideratul autonomiei Ardealului. Cat a fost la presedintia Parlamentului European, desi a criticat abitir UDMR-ul din aceasta pozitie, Tokes a fost bun pentru “ungurime”. Nu l-a deranjat nimeni cu retragerea calitatii de membru UDMR ceea ce ar fi dus la anularea mandatului sau de vice-presedinte.
UPDATE: Iata si o recunoastre oficiala a situatiei evidentiate mai sus: “De ce ar trebui sa fie afectata UDMR de demisia unui om care nu a facut altceva, de ani si ani de zile, decat sa critice UDMR in niste termeni uneori chiar dincolo de hotarul si al bunei cuviinte si al limbajului politic acceptabil, un om care a facut in permanenta, din interior, o critica maximalista? Nu stiu de unde provine pozitia sau competenta de a emite asemenea judecati morale”, a declarat europarlamentarul Iuliu Winkler pentru Ziare.com.
UPDATE 2: Inca o re-confirmare: Laszlo Borbely la Digi TV: “Este o decizie vie, pentru că domnul Tokes de când a intrat în Parlamentul European a făcut tot posibilul pentru a denigra UDMR şi pentru a ne diviza şi a înfiinţa un nou partid care să ne scadă şansele de intrare în Parlament şi în autorităţile locale. El acum ar trebui să îşi dea demisia din Parlamentul European pentru că nu mai e reprezentantul acelei formaţiuni politice pe baza căruia a intrat în Parlamentul European.”
Si iata si dovada jocului de-a durul si pasarica: la congresul de fondare a Partidului lui Tokes – la care s-a exprimat pentru “autonomia Ardealului” si alt pontist bilingv, recte Mircea Toma– s-a prezentat energic tema crearii unei “ţări-mamă” a maghiarilor în interiorul graniţelor României – adica asa-zisul “Tinut Secuiesc”. “Dacă sarcina noastră este să obţinem autonomia Ţinutului Secuiesc, la fel avem sarcina să facem o ţară mamă internă pentru maghiarii din România“, a spus preşedintele Consiliului Naţional Secuiesc (CNS), Izsak Balazs, imediat dupa “autonomistul” Mircea Toma. Proiectul apartine Budapestei, cea care coordoneaza si politistul bun si pe cel rau, si a fost enuntat prima oara de Nemeth Zsolt, responsabilul serviciilor speciale ungare cu “independenta” Transilvaniei, fiind implementat de UDMR inca din 2010 (!), din bani de la bugetul Romaniei, sub denumirea de “Proiectul Diaspora”.
Potrivit proiectului UDMR “Diaspora”, “Tinutul Secuiesc” este identificat cu calitatea de „ţară mamă interioară” pentru maghiarii din „diasporă” (adică cetăţenii români de etnie maghiară din celelalte judeţe ale Transilvaniei). Iar maghiarii din„Ţinutului Secuiesc” (Harghita, Covasna si Mures) au datoria sprijinirii „menţinerii identităţii maghiarilor” din aceste judeţe, se arata in Proiectul UDMR “Diaspora”. Astfel, pe parcursul anului 2010, conform liderului UDMR si presedinte al Consiliului Judetean Covasna Tamas Sandor, in cadrul Proiectului “Diaspora” au fost organizate “77 de spectacole, la care au participat peste 5.000 de persoane, şi a reprezentat colaborarea dintre 23 de organizaţii din “Trei Scaune” şi 27 din judeţul Hunedoara”. Bugetul alocat derulării acestui program a fost, din partea CJ Covasna, de 100.000 de lei. “Ţinutul Secuiesc trebuie să contribuie, în calitate de ţară-mamă interioară, la menţinerea conştiinţei identităţii maghiarimii din diasporă” – a declarat Demeter Laszlo, director al Muzeului Secuiesc din Sfantu Gheorghe acum activ si in Universitatea Sapienta, considerat de presa maghiara “unul din pilonii Programului Diaspora care se derulează între Trei Scaune şi judeţul Hunedoara”. In urma succesului deosebit repurtat de UDMR din banii cetatenilor Romaniei, “Consiliul Judeţean Covasna a hotărât extinderea finanţării pentru sprijinirea comunităţilor maghiare din judeţele Alba şi Sibiu si in 2011”. Detalii, publicate inca din mai 2011, aici: “Ţinutul Secuiesc – ţară-mamă interioară”. Proiectul UDMR “Diaspora”. In atentia SRI si a CSAT
Asadar, despre ce vorbim? UDMR, aflat intr-o repozitionare pe piata politica face pentru prosti pe “polistul bun” – in timp ce deruleaza masiv programe anti-Romania – si transfera PPMT (sau PPMA) rolul asumat in trecut de PCM (Partidul Civic Maghiar), de “politist rau”. Iar la alegeri ii vom vedea pe toti cum se vor grupa rapid pentru “unitatea maghiarimii” din “tara-mama” si “diaspora” si pentru “autonomia Transilvaniei”.
In rest, ce interesant, dl Ponta pare sa impartaseasca aceleasi opinii cu dna (?) Macovei si pastorul (?) Tokes (sau invers?), nu numai in ce priveste “autonomia Ardealului” dar si in ce a Rosiei Montane, despre care s-a pronuntat ca, daca ajunge premier, o inchide definitiv. Evident, pana cand Transilvania isi obtine, nu-i asa?, autonomia, si atunci Bucurestiul nu se va mai putea implica cu decizii “samavolnice” de la centru impotriva “ardelenilor”. Daca vreun naiv mai avea vreo indoiala pentru ce toate organizatiile eco-societatii in civil stipendiate de mogulul international George Soros se opun proiectului Rosia Montana, iata raspunsul, din gura lui Tokes: aurul nu e al romanilor, ci face parte din “comorile naturale ale Ardealului.” Ale “Ardealului liber”, pentru care militeaza, cot la cot, Victor Ponta si Laszlo Tokes cu Monica Macovei pe post de bacanta “populara”. Impreuna pentru autonomie! Együtt az autonomiaert!, conform devizei UDMR! Pentru Transilvania! Hiszünk Erdelyben! dupa cum sta scris indemnul PPMT din spatele lui Mircea Toma de la Congresul pentru Autonomia Transilvaniei.
La prima lui conferinta de presa de dupa descalecare – organizata numai cu ziaristi straini, pentru a avea o raspandire mediatica cat mai mare – a anuntat ca primul lucru pe care il va face in momentul in care va ajunge premier va fi blocarea proiectului Rosia Montana. Nu renegocierea contractului, despre care se discuta acum in vederea maririi procentelor care se cuvin statului roman. Nu! Pur si simplu desfiintarea proiectului si inchiderea minei, prin anularea autorizatiei exploatarii, dupa cum au transmis France Press si Associated Press, preluate de presa fara vlaga din Romania. Adica exact ceea ce cere si Ungaria plus toata coada cometei “ecologist”-extremiste din trena lui Soros. Gargara vrabioului pesedist care vrea sa manance malai si de pe pervazul de la Palatul Victoria si, in visele lui erotice, chiar si de pe peluza de la Cotroceni, nu a fost contrazisa de nici un jurnalist. Un proiect semnat si parafat inca de pe vremea lui Constantinescu, in care s-au investit deja milioane de euro, nu poate fi desfiintat peste noapte decat daca ne intoarcem la originile Partidului pe care “micul Titulescu” crede ca il conduce, adica la comunism.
Afirmam in articolul citat, ca o a doua dovada circumstantiala a intalnirii sale secrete de peste Ocean, intermediata de aghiotantele lui Soros din Parlamentul European, Monica Macovei si Renate Weber, prin sotia lui Ponta, Daciana Sarbu, a constituit-o rasplata la afirmatiile sale, primita imediat: nominalizarea ca “Tanar Lider al Lumii”, “Galactic”, sau ceva de genul asta, la Forumul Economic Mondial de la Davos (Young Global Leader of World Economic Forum). Nu a sunat ceasul de trei ori pentru Romania si a venit si a treia dovada a imbratisarii totale a agendei antiromanesti a lui Soros (i.e. a Ungariei revansarde) de catre necoptul Ponta, care se vede premier, presedinte si chiar lider pe Luna. Un afront la adresa Romaniei peste care presa “mare” a trecut “discret”, varianta “mucles”, in ce priveste analizarea afirmatiilor lidericiului si a consecintelor lor: Ponta a pontat, vineri, la Cluj, nici mai mult nici mai putin decat pentru “autonomia Transilvaniei”. Impachetata sub forma “descentralizarii politico-economice”, propozitia lui Ponta “Transilvania trebuie să aibă o reprezentare regională şi specială” este echivalenta cu cererile “independentistului” Laszlo Tokes si, conform Constitutiei, cu tradarea nationala. Tradare care, invelita uneori chiar si in poleiala “patriotica”, pentru “idiotii folositori” ai lui Lenin – vezi “salvarea” Rosiei Montane – , se dovedeste a fi numai buna de prostit “pulimea” (Oprescu dixit). Tradare pe care presa, serviciile inamice si politica de azi a Romaniei au banalizat-o prin ridiculizare, inoculand deja populatiei o obisnuinta si delasare periculoasa pentru insasi integritatea nationala a tarii si viitorul natiunii.
Pe vremuri, pentru fraza de mai jos – publicata fara nici un comentariu de uselistul Jurnal altfel foarte “National”, scrisa cel mai probabil de Laszlo Tokes si emisa pe gura de Victor Ponta dupa directivele lui George Soros -, s-ar fi putut ajunge usor in smoala, impanat pe masura, ca orice papagal cu mot al unui puteri straine: “Mai multă autonomie, mai multă libertate, mai multă iniţiativă pentru Transilvania este în favoarea Transilvaniei şi a României. Oamenii au un spirit mai european aici şi nu trebuie să existe o rivalitate prost înţeleasă între Transilvania şi alte regiuni ale ţării. Sunt un adept convins a ideii de descentralizare şi de dezvoltare regională a Transilvaniei. Trebuie să facem acest lucru şi din punct de vedere politic. Sunt lucuri care definesc Transilvania şi care nu trebuie stricate de Guvernul central. Nu înţeleg de ce banii din taxele din Transilvania să vină în Bucureşti. Cred că dezvoltarea judeţelor din Transilvania se face mult mai bine de aici, decat de la Bucureşti”, a spus Victoras, in timp ce dadea din picioare pe sub masa in ritm de ceardas.
Repetam incheierea primului articol-semnal de alarma scris de Ziaristi Online pe aceasta tema: Alte dovezi circumstantiale ale intalnirii celor doi – Ponta si Soros – or sa mai tot curga de-acum-incolo. Pentru ca “marele mogul” asa lucreaza. Nu-i place sa iasa in fata. Are destule papusele, mai tinerele sau mai imbatranite in rele, de pus pe scenele Lumii. Hotarat lucru: micul nostru lideras vrea sa ajunga mare!
August 31st, 2012 
VR 
Mesajul preşedintelui Bozgoriei, domnul Traian Orban, transmis cu prilejul sărbătorii „Zilei Limbii Maghiare” în Tinutul Secuiesc (1 septembrie 2012)
Posted in 
Tags: 
