Posts Tagged ‘george roncea’

Amintiri din Piata Universitatii cu fratii Roncea. Jurnalul Garnizoanei Bucuresti din 13 – 15 iunie 1990, martorii, rebeliunea legionara a lui Ion Iliescu si complicitatea la crima a lui Andrei Plesu si Monica Macovei. FOTO/DOCUMENTE

Piata Universitatii 1990 - Zona Libera de Neocomunism a Romaniei - Foto Pascal Ilie Virgil

Marian Munteanu in Piata Universitatii 1990 -mediafax-foto-emanuel-parvu

George Roncea in Piata Universitatii 1990 - Foto Pascal Ilie Virgil via Roncea Ro

19 Victor Roncea 1990 foto Pascal Ilie Virgil Piata Universitatii_resizeElena si Grupul GID in Piata Universitatii 1990 - Foto Pascal Ilie Virgil

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Audio:
Interviu George Roncea (foto sus calare pe Punctul 8 de la Timisoara) – BBC 14 iunie – Mineriada si infernul de la Magurele

Documente (unele in premiera):

Liga Studentilor - Marian Munteanu - Piata Universitatii 13 - 15 iunie 1990 Civic Media Roncea Ro

Liga Studentilor - Asociatia Studentilor Arhitecti - Piata Universitatii 13 - 15 iunie 1990 Civic Media George si Victor Roncea Ro

Cum era sa fie ucis Marian Munteanu de minerul Denes Domokos in Piata Universitatii - 13 iunie 1990 - Doc Mineriada Roncea Ro

Cum era sa fie ucis Marian Munteanu de minerul Denes Domokos in Piata Universitatii - 13 iunie 1990 - Doc Mineriada Roncea Ro 2

Sus – Piata Universitatii. Jos – FSN:

Piata Universitatii 1990 - Rebeliunea Legionara - Ion Iliescu - KGB - FSN

Adevarul Andrei Plesu condamna Piata Universitatii in Scanteia FSN Mineriada 13 15 iunie 1990 Ion Iliescu-KGB

13 - 15 Iunie 1990 - Tovarasul lui Plesu, CTP despre mineriada si Piata Universitatii in Adevarul

Declaratie-de-absolvire-Monica-Macovei-Chitac-Mineriada-din-13-15-iunie-1Declaratie-de-absolvire-Monica-Macovei-Chitac-Mineriada-din-13-15-iunie-2

Nota via George Roncea:

“…Asadar – “nu am vazut niciun act de violenta”…asta declara procuroarea Macovei dupa vizita sa la Unitatea de la Magurele. Eu, alaturi de fratele meu (ala micu’) si alaturi de peste 1500 de alti bucuresteni care au trecut prin Infernul de la Magurele, in iunie 1990, am vazut lucruri inimaginabile si am trait torturi de nedescris la care participa insusi comandantul adjunct al Unitatii, colonelul Tanase, cel care mi-a infipt in cap, desi aveam deja capul crapat si insangerat, un puscoci lansator de rachete cu fosfor, amenintand ca-mi zboara creierii, daca mai comentez.
Despre ce comentam? despre ce nu a vazut Macovei, atinsa de cecitate degenerativa.
De exemplu, un baiat care-si tinea ochiul smuls din orbita cu mana, atarna in niste fire care-i ieseau din gavanul ochiului. pe langa asta, desi se chinuia cumplit, tanarul desfigurat si plin de sange era legat cu sarma de un stalp de beton.
• ce nu a mai vazut Macovei ?
cel putin sase femei au fost violate de mineri si soldati
• ce nu a mai vazut Macovei ?
bataile zilnice, cu cozi de lopata, cu lanturi si cu ce mai gasea administrate de minerii imbracati cu haine militare, adusi de Ion Ilici Iliescu, carpa kaghebista.
• ce nu a mai vazut Macovei ?
cum erau luate declaratiile luate de colegii sai procurori, fosti securisti la infama Directie de Cercetari Penale a DSS. Declaratiile erau dictate de procurori si cine nu se conforma era altoit pe loc de cate un miner, cu bata.

Integral pe Facebook

Jurnalul Garnizoanei Bucuresti 13 - 15 iunie 1990 Ziaristi Online Roncea Ro 1

Jurnalul Garnizoanei Bucuresti 13 - 15 iunie 1990 Ziaristi Online Roncea Ro 2

Jurnalul Garnizoanei Bucuresti 13 - 15 iunie 1990 Ziaristi Online Roncea Ro 3Jurnalul Garnizoanei Bucuresti 13 - 15 iunie 1990 Ziaristi Online Roncea Ro 4

Jurnalul Garnizoanei Bucuresti 13 - 15 iunie 1990 Ziaristi Online Roncea Ro 5

Jurnalul Garnizoanei Bucuresti 13 - 15 iunie 1990 Ziaristi Online Roncea Ro 6Jurnalul Garnizoanei Bucuresti 13 - 15 iunie 1990 Ziaristi Online Roncea Ro 7

Jurnalul Garnizoanei Bucuresti 13 - 15 iunie 1990 Ziaristi Online Roncea Ro 8

Nota mea: “Romania libera” cerea asadar ajutorul generalului Vasile Ionel, acelasi cu “prim-adjunctul ministrului Apararii” despre care se tot vorbeste in acest document, totodata Sef al Marelui Stat Major al Armatei. Vasile Ionel, cadru militar scolit in URSS, a fost trecut in rezerva de Nicolae Ceausescu in 1980 ca fiind suspectat de apartenenta la GRU/KGB (numele sau este prezent in Dosarul “Corbii”, alaturi de cel al lui Nicolae Militaru, s.a.). El a fost reactivat de Ion Iliescu in 28 decembrie 1989 si a devenit ulterior, dupa 1991, consilier prezidential al lui Iliescu si secretar al CSAT fiind vazut la Cotroceni si in timpul Administratiei Basescu.

Deznodamant (pentru unii dintre noi):

Golani autoexilati Victor Roncea Blog Bogdan Miulescu 1 Piata Universitatii

Golani autoexilati Victor Roncea Blog Bogdan Miulescu 2 Piata Universitatii

Vedeti si: 13 iunie 1990 – FOTOGRAFII DIN ZIUA A TREISPREZECEA. Victor Roncea: Ce-am vazut si ce-am trait, ce-am avut si n-am pierdut

Fenomenul Piata Universitatii si “colegii” nostri de presa: Corina Dragotescu, Sergiu Andon, Andrei Plesu, Lelia Munteanu: “Indemn venit din caverna”. Articole aparute in “Adevarul” din 13, 14, 15 si 16 iunie 1990

 
 

13 iunie 1990 – FOTOGRAFII DIN ZIUA A TREISPREZECEA. Victor Roncea: Ce-am vazut si ce-am trait, ce-am avut si n-am pierdut

13 - 15 iunie 2013 - Afis Liga Studentilor din Galati - Univ Dunarea de Jos - Victor Roncea

“La  Măgurele am văzut în curtea unităţii că cei ridicaţi din Piaţa Universităţii stăteau la mese şi scriau unele declaraţii sub supravegherea unor poliţişti. Nu am văzut niciun act de violenţă.” – Procuror Monica Macovei

Fotografiile de mai jos au fost surprinse pe doua role de film in 13 iunie 1990 si salvate – dintre multe altele pierdute defintiv -, “prin mijloace specifice” (despre care, poate, o sa povestesc maine) in circumstantele unei rapiri din Institutul de Arhitectura, si a violentarii de catre mineri in Piata Universitatii si in plin sediu al Guvernului Romaniei, si apoi a unei detentii ilegale in conditii abominabile si chiar criminale la fosta Unitate de trupe de securitate de la Magurele. Semnaturile fotografiilor pe vertical, realizate cu ceva ani in urma, sunt atat de mari dintr-o greseala 🙂 . Oricum, le-am lasat asa dupa ce am descoperit ca circulau in spatiul public sub alte nume sau cu explicatii gresite (de exemplu, cea de aici apare intr-o carte de istorie ca fiind din 21 decembrie 1989…). Ar fi foarte multe de povestit despre Piata Universitatii. De fapt, chiar si din ce am scris de lungul anilor eu sau fratele meu – George Roncea: 14 iunie – ziua cand n-am murit… – lipseste partea cea mai simpatica: cum a fost cu adevarat in interiorul miscarii de tineret care a creat Fenomenul Piata Universitatii, cu cele 52 de zile de protest continuu in “Zona Libera de Neocomunism a Romaniei”. Poate alta data…

Cititi si: Victor Roncea: Cum mi-a salvat viata pe 14 iunie 1990 un ofiter SRI, caruia ii multumesc azi. Ion Iliescu: “Avem de-a face cu elemente de-a dreptul fasciste”. Petre Roman: “A fost o actiune de tip legionar”. 20 DE ANI / MARTURII / VIDEO

 
 
 

Piata Universitatii Foto c Victor Roncea 13-15 iunie 1990 - 2

Piata Universitatii Foto c-Victor Roncea 13-15 iunie 1990 - 4

Piata Universitatii Foto c-Victor Roncea 13-15 iunie 1990 - 12

Piata Universitatii Foto c Victor Roncea 13-15 iunie 1990 1

Piata Universitatii Foto c-Victor Roncea 13-15 iunie 1990 - 5

 

8 Piata Universitatii c-Victor Roncea 13-15 iunie 1990 dupa 20 de ani- 7

Piata Universitatii Foto c-Victor Roncea 13-15 iunie 1990 - 9

Piata Universitatii Foto c-Victor Roncea 13-15 iunie 1990 - 10

Piata Universitatii Foto c-Victor Roncea 13-15 iunie 1990 8

Piata Universitatii Foto c-Victor Roncea 13-15 iunie 1990 - 11

Piata Universitatii Foto c-Victor Roncea 13-15 iunie 1990 6

Piata Universitatii 13 - 15 iunie Afis Alianta Nationala a Studentilor din Romania Iasi Victor Roncea

Multumiri si felicitari: Ligii Studentilor din Galati – Universitatea “Dunarea de Jos” si Aliantei Nationale a Organizatiilor Studentesti din Romania

Vedeti si un video cu Parintele Galeriu, vorbind despre sufletul neamului romanesc la vernisajul expozitiei de fotografii Victor Roncea “ZIUA A TREISPREZECEA” din anul al saptelea – 13.06.1997 – de la Galeriile Teatrului National din Bucuresti


Parintele Galeriu la Expozitia de Fotografie ZIUA A TREISPREZECEA – 13.06.1997 de VictoRoncea

“Anticomunism” de cumetrie si anticomunisti de curvasarie. Ungurenii si mucosii lor, de la Tovarasa Ana Pauker a lui “Il Succesore” la “cavalerii” de balta ai “Capitanului” Traian Basescu. Greu la deal cu boii mici… dar si la vale cu boi mari…

“Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu.” (I Tim 1,15)

Mihail Andrei BlogAnticomunism de cumetrie

Motto: “Vedeţi să nu fiţi amăgiţi, căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt, şi vremea s-a apropiat. Nu mergeţi după ei.” (Luca 21, 8 )

Nu-s puţini cei ce se joacă cu anticomunismul în nisip. Se bat cu cărămida în piept închipuindu-şi că au avut cine ştie ce rol în aşa zisa cădere a blocului comunist.
Mă blegilor care vă umflaţi în pene şi daţi lecţii celor din Est, dacă “puternicii” voştri conducători din Vest şi America erau aşa de anticomunişti, de ce nu au tratat comunismul cum au tratat nazismul şi fascismul?
De fapt, şi în cazul nazismului/fascismului au fost probleme. Americanii şi vesticii au păstrat pentru ei caimacul nazisto-fascist. De exemplu, Wernher von Braun, ofiţer SS şi membru NSDAP a ajuns “licurici” la NASA. El şi colegii nazişti au contribuit decisiv la dezvoltarea sistemelor ICBM americane. Hans Speidel, general nazist a ajuns comandant în cadrul NATO. Licio Gelli, adorator al “marelui arhitect”, pescuitor în apele tulburi ale Lojei Propaganda Due (P2), a fost fascist. Americanii şi vesticii nu au avut greţuri  matinale din cauză că s-au s-au jucat cu el ceea ce mai târziu a căpătat numele de “bunga bunga”.
Se pare că şi mediul academic românesc apreciază la justa valoare pe Licio Gelli, că d’aia
e “Profesor Asociat al Universităţii din Oradea”:

“Ataşat pe lângă Ambasada Argentinei în Italia pentru consiliere economică şi Ministru Plenipotenţiar pentru Afaceri Culturale, titlul de Conte (prin decretul Majestăţii Sale, regele Umberto al II-lea) şi… ŞOC (sau nu?!): Profesor Asociat al Universităţii din Oradea, România.”
(Sursa: https://www.ziaristionline.ro/ )

Revenim la comunism, dacă americanii şi vesticii erau anticomunişti feroce, cum se face că nu au declanşat vânătoarea de bolşevici? Cumva, fără să-şi dea lumea seama, a avut loc un alt Nürnberg, de data asta cu bolşevicii în roluri principale? Păi chiar acum americanii şi vesticii se giugiulesc pasional în boscheţi cu baronii fostelor partide comuniste din Est!
Are tupeu vre-un lider al “lumii libere” să-şi înfigă colţii în beregata comuniştilor? Nu poate nici măcar să latre, pentru că va încasa şuturi peste bot. Cine vrea să-i frigă pe comunişti trebuie să înceapă cu personaje gen Karl Marx-Levy, Moses Hess, Lev Davidovici Bronstein, Hirsch Apfelbaum. Se încumetă cineva?
Coana UE şi lady America au impus “debolşevizarea”? Dacă da, înseamnă că sunt proastele satului! Fostul ministru de externe şi premier al României (si chiar si viitor presedinte, conform “Capitanului” Traian Basescu – n.m.), Mihai Răzvan Ungureanu, le scuipă fără probleme coji de seminţe în pălăriile cochete. MRU capitalistul de la CC al UTC iubit de americani şi vestici, avea în birou poza cu Hannah Rabinsohn (Ana Pauker) în loc să aibă poza cu Jackie Kennedy sau Marilyn Monroe, de pildă :)

“Ministrul de Externe Mihai Răzvan Ungureanu şi-a declarat ieri susţinerea pentru portretul Anei Pauker, aşezat lângă biroul său, în cadrul galeriei foştilor miniştri de Externe ai României”
(Sursa: https://www.9am.ro/ )

Marii capitalişti din Vest pretind că-s alergici la ideologia bolşevică  mai ceva ca taurul la cârpa toreadorului. Mă anticomuniştilor de operetă, cum se face că Occidentul e plin de bolşevici? De ce în Suedia mucoşii antifa (comunişti la superlativ, adică anarhişti) mişună liniştiţi? Cum a fost posibil ca în minunata grădină capitalistă şi anticomunistă să înflorească Partidul Comunist Italian? Deosebit de simpatic era marchizul Giangiacomo Feltrinelli. Ăsta era patron de editură, aristocrat şi comunist. Păcat că a murit, era interesant să explice după ’89 care-i treaba cu lupta de clasă.
Vesticii şi americanii dansează cu măiestrie când aud diafanele acordurile ale  “Internaţionalei”. Marx şi alţi netrebnici zâmbesc aprobator din haznaua iadului când se chiorăsc la puhoiul de melteni care au făcut din New York, cică, epicentru marxist:

https://www.nypost.com/p/news/opinion/opedcolumnists/new_york_marxist_epicenter_gVrMJIKezP82E3Gkki2IvO

Aşa flăcăi, luptaţi cu spor pentru comunism, visul de aur al omenirii!
Ce tupeu, lumea zice că marele capitalist George Soros şi-ar fi lăsat “amprentele” în “Occupy Movement”:

https://sorosfiles.com/soros/2012/01/soros-fingerprints-on-occupy-wall-street.html

E de presupus ca José Barroso vajnic maoist-leninist, actualmente cavaler capitalist mandatat să apere onoarea coanei UE, nu are nimic împotriva amprentelor soroşiste.
Aşa mă anticomuniştilor de cumetrie, băgaţi-vă boturile în cufureala capitalist-marxist-leninistă apoi schelălăiţi la estici, nu vă lăsaţi! Când obosiţi, puteţi să vă odihniţi în poala frăţiorilor voştri:

Integral la Mihail Andrei Blog

De ce votez DA la Referendum, ce traznai mai scrie George Roncea, un poster de pe Facebook cu Ungureanu si Macovei inrolati in armata homosexualilor si ce vraji a mai facut procuroarea comunista pe 13-15 la Unitatea de la Magurele

Am dat un “Like” si-un “Share” pe Facebook la afisul asta de mai sus si iata, s-a starnit o furtuna in comunitatea ungurenilor cu camasi albe si suflete negre ca taciunele. E ceva incorect aici? Avem trei tovarasi de nadejde ai Partidului, incercand sa-si ascunda carnetele rosii cu camasile negre la guler. Unul e utecist ungurean – asa s-a autointitulat. Dar e si moldovan – tot asa, chiar el s-a autoproclamat. Apoi mai avem un eurouasecerist propagandist PCR si o tovarasa procuror, de “dreapta”, care vedeti dumneavoastra mai jos ce frumos il absolvea de crimele din 13-15 iunie 1990 pe ministrul de interne de atunci, generalul Chitac. Si mai aveti tupeul sa puneti Imnul Golanilor la mitingul vostru rapciugos? Fatalailor, nu vedeti ca doar tovarasa colonel Monika Makarov are ce va lipseste voua (chiar daca-s imprumutate de la Soros)? 🙂 Dar sa trecem peste asta…

Afisul e corect din toate punctele de vedere: Madam Macovei – cea care urla ca vrea “sa-si ia tara inapoi”!? – se autopretinde, si ea, ajutata putin mai mult de domnul presedinte ales si suspendat si musai viitor fraudat, drept o reprezentanta a “noii drepte”. Sa te crucesti! Dar, conform HJ nr. 6727/25.10.1996 a Judecatoriei Sectorului 2 Monica Luisa Macovei este membra fondatoare si de onoare a Asociatiei homosexualilor si lesbienelor ACCEPT. Poate ea oare imbratisa, in acelasi timp, si propaganda homosexuala anticrestina si valorile familiei impartasite, cel putin declarativ, de Popularii in care s-a infiltrat, intrand pe sub usa, pe liste, ca pe vremea PCR? Hmmm… Alianta Familiilor din Romania nu prea crede asta. De altfel, in recomandarile sale electorale, cei ca Monica Macovei aveau mereu o bila neagra… bagata undeva. Deci, dragi tovarasi, hotarati-va: Pi dreapta sau pi sentru?

E, si cum spuneam, furtuna in paharul lui Zuckerberg. George Roncea, fratele meu pe care si acum il asteapta Parintele Justin pe la el (ca si pe mine de altfel), s-a gandit sa explice ce si cum. Si a iesit un articol de capa si spada :). Inceputul suna asa:

“• “Scuze ca intreb, dar Victor, fratele tau, s-a vandut cuiva?! Doamne fereste asa ceva nu credeam !Sunt cititoare fidela a blogului lui…asa cand am timp !Dar nu inteleg ce sunt tampeniile alea de poze ?! Cum adica sa votam DA pentru alegeri anticipate !MRU este ungur si Macovei homosexuala….?!”
• “George ce se intampla cu voi, ce e cu fratele tau, v-ati certat pentru Basescu, a ajuns Basescu sa va rupa si sa va invrajbeasca, am citit ce scrie fratele tau pe blog tu ce parere ai in acesta disputa, voi ati fost mereu pe aceeasi baricada cum de s-a ajuns la tampenia asta din care nu mai intelege nimeni nimic?”

Primesc din ce in ce mai des de la o vreme astfel de mesaje cu privire la fratele meu mai mic, deoarece multa lume este derutata si crede ca site-ul roncea.ro ne apartine la comun iar de la o vreme incoace blogul cu pricina este o vitrina a mesajelor anti-base, in timp ce eu ma manifest ca un basist imputzit, o voma pedelista, un vandut etc…
(…)
Abia acum mi-am facut un site, ca tot ziaristul in rezerva, caci m-am multumit cu blogul lui Zuckerberg, pana am aflat ca google nu indexeaza facebook-ul decat partial. www.roncea este adresa site-ului meu. Desigur, este de citit si www.roncea.ro unde se afla de asemenea si multe texte scrise de mine de-a lungul anilor. Ca asumare personala, www.roncea este insa produsul meu propriu si personal, unde cred ca se vede cu ochiul liber ce fel de pozitie am in zavera asta de acum.
(…)
Frate-miu, ala micu’, n-are ce trada, ca si el tine cu Romania si n-are cui se vinde ca nu functioneaza pe bistari, nu e om politic si nu apartine gastilor astora si nu s-a pricopsit cu nimic de la nimeni, ca si mine. Il inteleg foarte bine, e pur si simplu furios si scarbit, ca si mine si ca toata lumea. Si dezamagit de Basescu, ca si mine si ca multe milioane de romani…”

Ma rog… Cititi mai multe la el pe site: Vara vrajbei noastre … poveste cu doi frati si-un capitan

Dar nu uitati sa va delectati mai jos cu ce putea sa scrie colega lui de campanie, comisareasa Monika Makarov, despre zilele in care lui frate-meu i se coseau pe viu (si pe jos, pe ciment) ranile deschise de dragii de mineri ai lui Iliescu-KGB. Vezi tag https://roncea.ro/tag/infernul-se-numeste-magurele/. Deci, conform procuraresei acum in civil, cu peltite de “dreapta”, la Magurele – unde am fost cazati, gratis si ilegal, beneficiind si de meniu all inclusive cafteala non-stop – era liniste si pace.  Mai ca minerii – prezenti ca trupe de soc si in Unitatea fostei Securitati!, dar nevazuti, ca spiridusii, pentru madam procuror – plantau flori, serafic, si noi prindeam fluturasi, din zbor, ajutati de domnii procurori cu manusi de box. Iata, bai, manipulizatilor – vorba lui Liiceanu – mai invatati si sa cititi nu numai sa  va uitati la poze si sa comentati ca in Ferma Animalelor. Sa mai amintesc ca colonaleasa lui Base l-a lasat pe badia Ogoranu sa moara ca “bandit al poporului” refuzand sa-i stearga cazierul? Cititi aici, atunci: REMEMBER. Scrisoarea Anei si a lui Ion Gavrila Ogoranu catre Monica Macovei, dupa ce aceasta le-a refuzat recunoasterea meritelor anticomuniste. Si mai cautati si voi, singuri, informatii, inainte de a va exprima asupra cuiva. Ca mie mi s-a urat! Chiar ca-mi dau demisia de pe blog pe 29!

PS: Mai amintesc un singur lucru, ca mi-e prea scarba si sa scriu despre javra asta bivolariana. Si ceea ce spun o spun cu toata responsabilitatea: Cat a fost ministra a Justitiei, sorosista noastra de serviciu/i a blocat cu sarg dosarele de cetatenie ale basarabenilor si bucovinenilor, pe care, intr-o adresa oficiala pe care a remis-o la cererea nostra, la redactia ZIUA, ii numea, fara jena, de nationalitate “moldoveneasca” (!) afirmand ca o tata ca s-au dat destule cetatenii in anul respectiv: vreo suta si ceva. Se aude Comandante? Capitane!??? Capitane de plai, peste plaiul ala mioritic despre care Patapievici spune ca e “ca o fecala: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără șira spinării”??? Aloo, turnul de control! Cum e ca pastor peste curve vopsite?

Iata doar unul (sau poate doua) dintre motivele pentru care votez DA la Referendum. AJUNGE!

Parintele Galeriu despre sufletului neamului romanesc la Expozitia de Fotografie Victor Roncea – Ziua a Treisprezecea – Sapte ani de la Piata Universitatii si Mineriada. VIDEO/DOC

“In acest duh al iubirii Mantuitorului, al Adevarului, au gandit, au actionat, acesti copii ai nostri, astazi mult mai maturi, si in decembrie 1989 si in lunile martie, aprilie, mai, iunie 1990. Acest duh crestin sa ne calauzeasca, cu certitudinea ca numai acest duh, al Adevarului, si al Iubirii, poate sa biruie raul din lume. Si ca aceste doua valente, Lumina si Iubire, vor sta la temelia neincetatei noastre innoiri si invieri. Asa sa ne ajute Dumnezeu! Hristos s-a inaltat!” – Parintele Galeriu la vernisajul Expozitiei de Fotografie “Ziua a treisprezecea” – Expozitie-manifest in memoriam “Piata Universitãtii” de Victor Roncea. Vorbitori: Parintele Galeriu, Sorin Dumitrescu, George Roncea. 13 Iunie – 13 Iulie 1997, Galeria Etaj 3/4 – ArtExpo, Teatrul National, Bucuresti. Organizator: Asociatia Jurnalistilor Crestin-Ortodocsi. Video:


Parintele Galeriu la Expozitia de Fotografie Ziua a Treisprezecea de VictoRoncea

Foto: Dinu Lazar

Larry Watts goes to Oltenia. Cuvantul Libertatii organizeaza la Universitatea din Craiova, incepand cu ora 12.00, o dezbatere-eveniment pornind de la istoria secreta a Romaniei din lucrarea “Fereste-ma, Doamne, de prieteni”

Cuvântul Libertăţii, primul cotidian din regiunea Oltenia, în parteneriat cu Universitatea din Craiova, Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman”, Baroul Dolj şi Editura RAO, organizează, la Craiova, lansarea volumului Fereşte-mă, Doamne, de prieteni. Războiul clandestin al blocului sovietic cu România”, al istoricului american Larry L. Watts. Prezentarea cărţii va fi urmată de o dezbatere şi o conferinţă de presă, care vor fi susţinute de autor. Evenimentul va avea loc miercuri, 11 aprilie 2012, ora 12.00, în Sala Albastră a Universităţii din Craiova.

Un editorial al directorului Cuvantului Libertatii:

Larry L. Watts îl îngroapă definitiv pe Pacepa

Cunoscut deja în România pentru succesul primului volum al lucrării „Fereşte-mă, Doamne. de prieteni… Războiul clandestin al blocului sovietic contra României”, istoricul american Larry Watts pregăteşte deja, pentru tipar, volumul al doilea, în care detaliază acţiunile coordonate de serviciile secrete sovietice, în colaborare cu ale celorlalte state membre ale Tratatului de la Varşovia, împotriva Bucureştiului, în perioada 1978-decembrie 1989. Sub titlul „România – prinţul hoţilor”, revista „Magazin istoric”, numărul pe luna februarie, publică un episod despre generalul Pacepa – KGB, mai exact demascarea dezinformărilor şi „măsurilor active” întreprinse în SUA de agentul Moscovei şi Budapestei, de către serviciile speciale americane. Cotrobăind prin arhive, consultând documentele declasificate ale CIA, după ce le consultase pe cele ale STASI şi ale Securităţii române, Larry L. Watts, cu expertiză în materie, ne pune pe tavă adevăruri greu de contestat, menite a înlătura o ceaţă „dorită” în clarificarea unor stări de lucruri, cu care s-a confruntat regimul comunist de la Bucureşti, În permanenţă. Abordări în acest sens, chiar de dată recentă, au mai avut şi alţii, notabilă fiind lucrarea „Zid de pace, turnuri de frăţie” (Ed. Compania, 2011, autori Mircea Maliţa şi Dinu C. Giurăscu). Fără a acorda bonusuri Bucureştiului, Larry Watts spune adevăruri incomode, care, clasificate la un moment dat, nu puteau fi opuse dezinformării practicate de Ioan Mihai Pacepa. În consecinţă, „măsurile active”, care înfăţişau România ca fiind duplicitară şi hoaţă – ironie, în mai mare măsură decât ţările loiale Moscovei – au continuat să păcălească multă vreme după ce informaţia pe care se bazau fusese devoalată. Lista ziariştilor, analiştilor, diplomaţilor şi politicienilor păcăliţi de campania „măsurilor active”, personificate de Pacepa, a inclus ziarişti foarte influenţi, analişti profesionişti, politicieni din Washington, inclusiv puternicul şef al Comitetului pentru relaţii externe al Senatului, Jesse Helms, şi chiar pe preşedintele Ronald Reagan. Pacepa a căutat să compromită şi reputaţia unor oficiali ai SUA implicaţi în „relaţiile speciale” româno-americane, care manifestau simpatie faţă de ţara noastră, care îşi adusese contribuţia diplomatică, cu maximă discreţie, dar consistentă, la medierea finalului războiului din Vietnam şi apropierea americano-chineză. Oricum, americanii implicaţi în menţinerea parteneriatului cu România au devenit persoane pentru care serviciile de informaţii din ţările Tratatului de la Varşovia manifestau un interes deosebit şi deloc prietenos. Acestea au avut un sprijin şi din partea unor agenţi dubli ai Securităţii române. După ce profitase din plin de avantajele poziţiei avute în regimul comunist, Ion Mihai Pacepa a şters-o, pur şi simplu, în SUA, inducând în eroare, o vreme, serviciile speciale din această ţară şi lăsându-i pe cei care avuseseră vreo tangenţă cu el să suporte consecinţele defecţiunii. Ridicată la rang de dizidenţă, laşitatea lacomă a lui Pacepa a găsit un suport maxim în decizia Curţii Supreme de Justiţie din România, salutată, la vremea respectivă, de Valeriu Stoica, care l-a declarat nevinovat, bun pentru posteritate. Volumul doi al lucrării „Fereşte-mă Doamne de prieteni…” a lui Larry Watts îl aşează acolo unde îi era locul: între trădători. Probabil, adevăratul verdict, greu de contestat, şi într-adevăr… „reparatoriu”.

Cititi si: România, o ţară… fără noroc

România, o ţară… fără norocÎndelung aşteptată, aprins dezbătută înaintea traducerii şi publicării la Editura RAO, cartea istoricului american Larry Watts „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni – Războiul clandestin al blocului sovietic cu România” – urmăreşte derularea relaţiilor ruso-române, de la Războiul din 1877-1878 până în 1978, cu precădere acţiunile serviciilor de informaţii de pe ambele laturi ale Cortinei de Fier…Citeşte mai mult »

Conferinta Larry L Watts si lansare “Fereste-ma, Doamne, de prieteni” la Universitatea din Craiova, miercuri, 11 aprilie, ora 12.00, Sala Albastra

 „Cuvântul Libertăţii, primul cotidian din regiunea Oltenia, în parteneriat cu Universitatea din Craiova, Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman”, Baroul Dolj şi Editura RAO, organizează, la Craiova, lansarea volumului Fereşte-mă, Doamne, de prieteni. Războiul clandestin al blocului sovietic cu România”, al istoricului american Larry L. Watts. Prezentarea cărţii va fi urmată de o dezbatere şi o conferinţă de presă, care vor fi susţinute de autor. Evenimentul va avea loc miercuri, 11 aprilie 2012, ora 12.00, în Sala Albastră a Universităţii din Craiova.

Cititi si: Woodrow Wilson Center pune sub lupa cartitele si defectorii KGB si CIA

UM 0110 Anti-KGB de la Pacepa la Magureanu. Dr Watts: Doicaru si Pacepa au ars dosarele unor agenti KGB si GRU. Dezvaluiri: Plesu si Liiceanu l-au adus pe Nicu Ceausescu la Noica. Eugen Mihaescu despre bombardarea Iugoslaviei. VIDEO


Ziaristi Online:

Eugen Mihaescu despre bombardarea Iugoslaviei. Protestul artistic al graficianului si colaje din desenele unei gradinte spulberate de bombe. VIDEO

Bombardarea Iugoslaviei  a inceput in urma cu 13 ani, pe 24 martie 1999 si a durat pana in 10 iunie 1999. Pentru prima oara de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, o capitala europeana era bombardata aerian, cu tot cu civili. Graficianul Eugen Mihaescu, membru de onoare al Academiei Romane, a fost acolo. Alaturi de cativa ziaristi “nebuni”: Mile Carpenisan, Sorin Bogdan, George Roncea. Si a transmis proteste artistice si articole pentru “Cotidianul”, al carui director de atunci, Ion Cristoiu, a fost singurul sef de gazeta din Romania care s-a deplasat, la randul sau, la fata locului, sub bombe. O parte din ce a trait Eugen Mihaescu la Belgrad este infatisata in randurile de mai jos, extrase din fenomenala marturie a artistului, cuprinsa in volumul memorialisticIntre linii“, aparut la sfarsitul anului trecut la Editura RAO. Ziaristi Online a cules cateva dintre desenele si colajele lui Eugen Mihaescu si le prezinta intr-un clip ce contine o coloana sonora autentica din timpul bombardamentelor de Sfintele Pasti de la Belgrad.

Dezvaluiri: Plesu si Liiceanu l-au adus pe Nicu Ceausescu la Noica – Eugen Mihaescu “Intre linii” cu Mihai Botez

Constantin Noica la Paltinis

A doua zi, Brucan m-a rugat sa-l insotesc la o intrunire a Grupului de Dialog Social. Tocmai le aprobase preluarea palatului pe care il renovase cu mare grija Nicusor Ceausescu. In imobilul din Calea Victoriei se adunase toata floarea intelighentiei romanesti. Erau acolo Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, Stelian Tanase, Gabriel Andreescu, si Radu Filipescu.

UM 0110 Anti-KGB de la Pacepa la Magureanu. Doicaru si Pacepa au ars dosarele unor agenti KGB si GRU. Larry Watts despre Pacepa-KGB III

Pacepa KGB GRU Doicaru DIE DIM Andruta Ceausescu - Ziaristi Online

Cu câteva luni înainte de defectiunea lui Pacepa, la începutul lui martie 1978, comandantul Armatei a II-a române si seful garnizoanei Bucuresti, generalul Nicolae Militaru, a fost prins pe când încerca sa predea materiale strict secrete serviciilor de informatii militare sovietice. Mai tarziu a fost implicat intr-o retea GRU alaturi de generalii Ion Ionita, fost ministru al Apararii, Marin Pancea, Nicolae Pletos, capitanul de rangul unu Nicolae Radu si Virgil Magureanu.

Disparitia presei romanesti din Romania. George Roncea: Rusia, Rusia, Rusia… precizare privind motivele despărţirii de ziarul Curentul

În urmă cu o lună am părăsit redacţia Curentul, după o colaborare ce a durat per total vreo câţiva ani. N-aş fi vrut să mă refer public la acest episod însă ventilarea unor versiuni incomplete asupra despărţirii de o publicaţie de suflet şi solicitările unor cititori mă obliga să fac o precizare, prin care să închid sper acest subiect. Sunt dator cu o explicaţie şi colegilor care m-au contactat până în prezent pentru a lămuri motivele automazilirii mele de la ziarul Curentul. Am aflat că deja au apărut pe diverse surse variante mai mult sau mai puţin exacte, în orice caz incomplete.

În data de 23 august a încetat relaţia mea de colaborare cu ziarul Curentul, la iniţiativa mea, după ce am fost informat de către conducerea ziarului că îmi este interzis să mai scriu materiale care să includă referiri la subiectul Rusia, respectiv acţiunile ruşilor îndreptate împotriva României şi a şefului statului român şi malversaţiunile acestora în Basarabia. Delictul de opinie invocat m-a lăsat mască.

Anterior mi s-a mai atras atenţia asupra acestei teme într-o convorbire telefonică dar am crezut că este o glumă. Faţă de marea majoritate a resurselor media, la Curentul a existat în permanenţă o poziţionare sănătoasă aş zice, pe tema rusoilor şi activităţilor malefice ale acestora. În toţi anii în care am lucrat la Curentul am avut parte de o deplină libertate abordând toate subiectele posibile. Am scris întotdeauna de plăcere, nu doar pentru bani, cum se mai întâmplă în presă, unde se mai practică încă din păcate mercenariatul şi trecutul dintr-o tabără în alta. Am scris despre clasa politica venală şi coruptă, despre curvele din politică şi târfele din show-biz, despre pidosnicii din clasa politică şi din “societatea civilă”, despre reţelele masoneriei şi reţelele kaghebiste, despre acţiunile antiromâneşti ale UDMR, despre sindicatele vândute, despre pseudo jurnaliştii infiltraţi de securişti în presă, despre agenţii unor vechi structuri ruseşti, conspiraţi şi aşezaţi în poziţii de frunte ale statului român, şi urmaşii lor. Cum ar fi şi Vladimir Tismăneanu.

Din motive pe care nu le cunosc, ceva s-a schimbat într-un punct esenţial în poziţia conducerii ziarului Curentul şi astfel această plăcută colaborare s-a încheiat în data de 23 august, adăugându-se şi un episod bizar, respectiv cenzurarea, forfecarea unui material în care apărea numele lui Tismăneanu. Însă nu acesta penibilă operaţiune de intervenţie în text a reprezentat pentru mine, aşa cum s-a interpretat, motivul plecării de la Curentul.

Tismăneanu şi activitatea sa mizeră prezintă un interes, însă secundar, în raport cu tema acţiunilor la scară mare a Rusiei împotriva României. Şi el, ca şi întreaga sa familie, a făcut parte, desigur, la un anumit nivel, din dispozitivul acestor acţiuni îndreptate împotriva românilor de foarte multă vreme, coordonate direct de la Moscova. Nu am a adăuga nimic în plus despre Tismăneanu faţă de o situaţie care-l descrie pe deplin. Paul Goma este cel care a relatat, via Dorin Tudoran, o scenă antologică, (în Jurnalul unui jurnal (1997), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1998) care a avut loc în casa lui Virgil Măgureanu, unde Tismăneanu, beat criţă, i-a reproşat “şarpelui cu ochelari” că nu i-a dat “postul de ambasador la Washington”, în ciuda promisiunilor făcute. Promisiuni făcute, aş adăuga, de însuşi Ion Iliescu, mamelucului Tismăneanu, participant la orgiile propagandistice iliesciene, în schimbul jalnicei tămâieri a acestuia, la care s-a pretat actualul Zoe Petre al Cotroceniului reluctantului Traian Băsescu. Aportul din trecut al lui Tismăneanu, în dicţionarul coordonat de Virgil Măgureanu în perioada Ştefan Gheorghiu se pare că nu avut suficientă forţă pentru ca Tismăneanu să atingă cu bucile sale fleoşcăite scaunul de ambasador la Washington. Probabil, dacă în faţa lui Băsescu Liviu Turcu ar fi avut mai mult credit, poate poziţia actuală a lui Tismăneanu, propulsat de Adriana Săftoiu, o fătucă din aceeaşi stirpe cu clanul Tisminenski, în creierii prezidenţiali, ar fi fost alta. Ghinion, pufuletele, actualmente aflată în creierii lui Patriciu, a avut câştig de cauză.

Faptul că cineva s-a străduit să foarfece inabil un material scris de mine în care apărea (şi) numele ambidextrului Tismăneanu plasează într-un context semnificativ linia pe care se aşează în momentul de faţă ziarul Curentul. Linia s-ar numi pe scurt ciulama doctrinară. Într-un ziar persecutat de Timofte i se acordă privilegii unui Tismăneanu, comilitonul lui Măgureanu. No comment, cum zicea SRI-ul la orice pe vremea lui Măgureanu. Fără îndoială, şi fără legătură cu tema Tismăneanu, este, de asemenea, decizia suverană a patronatului Curentul să acorde spaţiu editorial unor subiecte majore cum ar fi caracatiţa Camorrei zootehniştilor de la fermelor de vaci de lapte din Vaslui, ignorând subiecte minore, secundare, cum ar fi Basarabia şi activităţile agenturii ruseşti ori atacurile Kremlinului la adresa României şi a şefului statului român. De la Pamfil Şeicaru, fondator al Curentului, până astăzi, e clar că s-a mai schimbat câte ceva în presa românească.

În presa autohtonă, de vreo câţiva ani, tema “afacerilor” ruseşti a devenit una sensibilă. Este evident că agitaţia structurilor moscovite infiltrate în România, scoase la lumină din bunkere de apariţia americanilor pe meleagurile noastre, a crescut şi creşte odată cu apropierea termenului aşezării militare de facto, pe teritoriul nostru, a forţelor NATO. Orice observator cât de cât atent observă cum se distribuie pe “frontul mediatic”, şi politic totodată, în apologia intereselor Rusiei, tot felul de “resurse”, producători de vocalize indignate la adresa lui Băsescu, pornind de la “problema” Rusiei – de la un Andrei Pleşu la un Ciutacu, de la un Ponta la un Crin Antonescu. Despre Iliescu, febleţea lui Andrei Pleşu încă dinainte de ’89, nici n-are rost să pomenim; a intrat în fibrilaţie de la o vreme încoace. Să sperăm că poate îi va crăpa inima când vor fi aduse rachetele americane la Deveselu.

Fostul pluri-ministru şi consilier de la Cotroceni, actualmente salahor la Pravda lui Patriciu, rezumă într-o singură frază “problema” cu Băsescu versus Rusia: “Se poate numi un bun politician cineva care a reuşit, în câţiva ani, să-şi pună în cap toată suflarea naţională? În conflict cu „poporul”, cu opozanţii politici, dar şi cu o parte a partidului din care provine, cu Rusia, cu Europa…” Este evident că lui Andrei Pleşu i se rupe şi de “suflarea naţională” şi de “popor” – pus de altfel chiar de dânsul între ghilimele, iar cât despre “opozanţii politici” ai lui Băsescu, chiar el i-a veştejit într-o manieră memorabilă, fără apel. Pleşu a plasat problema cu Rusia, pe locul întâi, înaintea Evropei, de care de asemenea i se rupe major, nu întâmplător. În interpretarea lui Pleşu, Băsescu nu este cool, nu este “politician bun” deoarece se afla în conflict cu Rusia – “şi-a pus în cap” ruşii.

Ieşirea publică a lui Traian Băsescu – cu privire la Mareşalul Antonescu şi Basarabia – a developat, în această vară, un comportament patologic frapant al unei largi categorii de politicieni şi de jurnalişti deveniţi portavoci ale Ambasadei Rusiei, într-o manieră jenantă. Ce fel de modele de îndoctrinare au creat asemenea câini de pază ai „corectitudinii” faţă de Rusia? Poziţionări ce păreau năzbâtii bizare ori expresia unui curat meşteşug de tâmpenie determinat de arşiţa soarelui de vară s-au dovedit a fi asumări prosovietice ignare, cu atât mai penibile dacă avem în vedere că URSS nu mai e. Teoretic.

Ideocraţia filo-rusă se lăţeşte tumoral şi capătă aspecte caricaturale şi absurde. Restricţia la teme ce pot deranja Rusia, devoalează un proces de dezarticulare a memoriei poporului român care trebuie restrânsă drastic, conform ideocraţilor menţionaţi, cu eliminarea a tot ce se referă la naţional şi la conştiinţa naţională, decretată ca răul suprem. Asistăm la un efort sistematic de a compromite, de a distruge bornele care definesc, consfinţesc existenţa fiinţei româneşti. O mare parte dintre jurnalişti se fac vinovaţi de culpa traiului (cu batista umedă de slobozi la gură) în duplicitate şi prin duplicitate.

În presă are loc o epurare sistematică, pentru a se face loc unor noi slujitori gata să îndeplinească ad litteram directivele primite, sunt puse la index nume de persoane şi teme – un specific amintind de epoca revolută a comunismului bolsevic. Strădania obliterării unor anumite teme şi subiecte capătă accente brutale iar miza actualului sistem mediatic este de fapt interzicerea accesului la informaţie, la adevăr, la lucrurile cu adevărat importante, limitarea interacţiunii cu faptele din spatele evenimentelor. O uriaşă desfăşurare dezinformativă este pusă în practică de un Aparat al intoxicării în masă unde îndeplinesc un rol comisarial agenţi sub acoperire care au ca sarcină excluderea anumitor teme din circuitul public.

Mirajul Libertăţii, din decembrie 1989, miraj plătit cu sacrificiul a 1104 vieţi, aproape toate foarte tinere, slujeşte, acum, în primul rând, unei minorităţi, unor grupuri restrânse, care au falimentat România sistematic şi au demantelat sute şi sute de uzine şi capacităţi de producţie, trecute în mâinile altora. Romanii se pare că s-au resemnat sub jugul ocupaţiei străine şi în loc să lupte au ales cedarea, fuga, boicotul, dispărând aproape orice resurse reactive faţă de atacurile concentrice ale inamicilor de tot felul dintre care unii au reuşit chiar să redeseneze în interiorul graniţelor naţionale o frontieră internă, ca în perioada stalinistă.

Suntem în faţa sfârşitului naţionalismului românesc iar clasa politica românească, născută în catacombele ideologice ale unor structuri tenebroase, a devenit un instrument al unor grupări cu orientare clară antiromânească, mustind de puroi resentimentar. Suntem pe un fundal de retardare a mentalităţilor profunde de autoapărare faţă de agresiunile concentrice desfăşurate împotriva noastră.

Noile dezvăluiri ale telegramelor Ambasadei SUA de la Bucureşti scot pe tapet dimensiunea cu adevărat serioasă a mefienţei şefului statului faţă de acţiunile Rusiei. Fără îndoială din poziţia sa de şef de stat a avut şi are la îndemâna mult mai multe date cu privire la ameninţarea reprezentată de Rusia. Ceea ce nu rezultă din telegramele wikileaks dar aş putea completa eu, după 20 de ani de presă, este faptul că acum, în 2011, intervalul de două decenii “profeţit” de Silviu Brucan românilor pentru a se deştepta din starea de “stupid people” s-a prelungit. Prin concursul acţiunii malefice a unor organizaţii conspirate sub “acoperirea” mass-media. Astăzi una dintre principalele vulnerabilităţi a României a devenit manevrarea opiniei publice de către instituţii media arondate, prin patronat, unor interese străine şi ostile României.

De când mă ştiu, ca jurnalist, am avut probleme datorită abordării temei acţiunilor malefice ale Rusiei şi Ucrainei împotriva noastră. Referirea la acţiunile desfăşurate de Andrei Pleşu, în perioada când ocupa scaunul de ministru de externe, în beneficiul Ucrainei şi în deserviciul comunităţii româneşti, a generat o avalanşă de atacuri la adresa mea, formându-se chiar şi o listă cu peste 300 de oengişti de stat şi de partid de la GDS, în frunte cu Patapievici şi Liiceanu care cereau pedepsirea mea. Andrei Pleşu personal a solicitat organelor statului, invocând legi ale securităţii naţionale (!) să mă lovească la temelie pentru că i-am ciobit prestigiul de ministru.

Chestiunea ruso-ucraineană a reprezentat motiv de plecare şi de la alte publicaţii. O revistă a fost chiar topită şi retipărită, desigur fără materialul meu, care includea menţionarea, în premieră în România, a activităţilor nesănătoase desfăşurate de Ucraina la gurile Dunării – aşa numita “afacere Bâstroe”.

Gaşca Pleşu – Tismăneanu a reuşit până una alta să obţină poziţii proeminente, inclusiv prin aportul unui Traian Băsescu, cel îngrijorat la maximum, acum trei ani, conform ultimelor transcrieri wikileaks, de potenţialul agresiv rusesc la frontiera României. Problema reală este că, inclusiv prin aportul lui Traian Băsescu, inamicii României şi-au găsit culcuş cald în instituţiile statului român. Frontiera internă a fost penetrată multiplu, mai ceva ca o blondă delabrată aterizată în politică adusă de mână de o libarcă, un jeg beneficiar de vilă, via Boris Golovin. Boris de la GRU, cu paşaport de R. Moldova, acea parte a Basarabiei despre care nu mai este loc de scris decât pe internetul care suportă orice, până una alta.

…………………………

Menţiune: am postat această precizare pe un blog, creat de un cititor, care a adunat câteva dintre materialele de presă scrise de mine la Curentul.

În perioada următoare voi realiza un portal informativ unde se vor putea întâlni vechi golani, dintre cei care umpleau Piaţa Universităţii, momentul în care a debutat de fapt expresia liberă în România după 1989. Pentru cei care strigau atunci “Iliescu KGB du-te în URSS!” costul Libertăţii a însemnat capete sparte şi oase rupte.

KGB-ul s-a renuvelat iar agenţii săi s-au coafat, s-au machiat bine şi s-au conspirat care pe unde şi-a găsit culcuş – în presă, în structurile statului, în politică.

România nu va fi liberă cu adevărat până nu va scăpa de aceste “conserve” şi de acţiunea malefică a agenţilor moscoviţi, şi nu numai, desfăşurată pe toate palierele posibile împotriva poporului român. Probabil că în timpul vieţii noastre nu vom apuca să vedem o România liberă.
Putem însă încerca un ultim efort, măcar pentru copiii noştri.

George Roncea

George Roncea si-a dat demisia de la “Curentul” dupa ce i-au fost cenzurate doua pasaje despre Vladimir Tismaneanu dintr-o analiza, devenita, de-acum, antologica: “Alina Mungiu – SAR – societatea „civilă“ a şobolanilor rozalii”

Iata materialul in forma sa originala:

Alina Mungiu – SAR – societatea „civilă“ a şobolanilor rozalii

Sebastian Lazaroiu incepe sa devina de la o zi la alta un personaj din ce in ce mai interesant, nu doar ca ministru al Muncii ci si ca unul dintre insiderii Puterii ce pare hotarat sa dea pe fata si sa spuna raspicat lucruri socante, nestiute de marele public, cel putin pana acum.

…Intr-o luare de pozitie publica Lazaroiu zdrobeste un mit la care s-a lucrat din greu, mitul societatii civile care, vezi doamne, ar fi un “caine de paza al deomocratiei”. Cainele era un pudel cu limba scoasa dupa un os de ros, cel putin asa rezulta din aprecierea lui Lazaroiu despre Alina Mungiu cu a sa pseudo-societate academica, un oenge ce nu contine absolut nimic academic, ci este mai degraba o societate a smenului “academic” organizata in jurul nevoii de spaga a unei dudui lovita rau de Doamne Doamne, daca ne uitam la cum a ajuns sa arate. Lazaroiu spune deschis ca o suspecteaza “foarte tare” pe Alina Mungiu-Pippidi, mastera unui oenge intitulat pompos si fraudulos totodata Societatea Academica din Romania , ca in 2004 “a fost platita de Hrebenciuc”.

Sobolanii nu-si impart tainul, malaiul, cascavalul, decat intre ei, iar asocierea lui Mungiu cu eminenta maro a PSD nu face decat sa confirme o prezumtie mai veche, cu privire la asa zisele oenegeuri ale societatii civile, ce au fost in fapt doar anexe ale conglomeratului securistic/comunistoid care este PSD-ul, “partid” izvorat din catacombele rosii in care viermuiesc carcalaci si sobolani rozalii, cum este Viorel Hrabenciuc, cel caruia pana si colegii de partid ii spun duios Javra.

Intr-un mediu lacustru oarecum, la Sulina, pe malul Dunarii, aparent dintr-o barca, Sebastian Lazaroiu este inregistrat de Mihai Neamtu, vorbind despre de toate – de la Alba ca Zapada la cotoroanta sobolanului rozaliu Alina Mungiu. Amuzant cumva si contradictoriu este contextul discutiei, deoarece si companionul de barca al lui Lazaroiu nu este decat un fel de excrescenta a lui Vladimir Tismaneanu, limbistul lui Ion Iliescu, plasat de acesta in pozitia de amploaiat al statului la un pseudo institut de cercetare a crimelor comunismului ce are un singur obiectiv, evident nedeclarat, ascunderea sub presul memoriei a adevaratilor autori ai Holocaustului Rosu, intre care se numara si parinteii lui Tismaneanu, criminali bolsevici adusi pe tancurile rusesti ce au calcat sub senile poporul roman.

Si mai deconcertant este amanuntul ca Lazaroiu da in vileag lucruri stiute despre Alina Mungiu, din 2004, insa pana recent, pana nu a turnat zoaie in capul Elenei Basescu, careia voia sa-i ia ea locul de europarlamentar, propusa de un soios Carlan de la PDL Iasi, Alina Mungiu era una dintre “gratiile” PDL. Probabil, cand Lazaroiu ii istoriseste degajat episodul cu Mungiu, sluga lui Hrebenciuc din 2004, Mihai Neamtu aproape isi tine respiratia ca nu cumva Lazaroiu sa continue cu explicatiile pomenind si de “tatucul” lui Neamtu, Tismaneanu, care tot prin acea perioada era sugiucul lui Ion Iliescu – pe bani ori din amor sincer, bolsevic, nici nu mai conteaza.

Ceea ce prezinta ca noutate Lazaroiu, mai nou in ale politchiei, nu era nicio noutate, de fapt. Este binecunoscut faptul ca Mungiu era o patachina fesenista la baza – eu asa am cunoscut-o, in ’90, pe vremea cand eram stab la Liga Studentilor cu capul inca crapat de la rangile minerilor lui Petre Roman si Ilici, iar ea pretinzand ca are de-a face cu mediul studentesc, deoarece scria la o revista sutenteasca din Iasi, s-a intromisonat intre noi incercand sa-l scoata basma curata pe idolul ei Petre Roman, via Adrian Severin si Patriciu. La dialogul cu cei doi la care a insistat piticania cu acsent sa venim, noi cei de la Liga, am vazut pentru prima oara doi barbati tinandu-se strans de mana.

Cand l-am luat la intrebari din prima pe Severin ce parere are de consangeanul sau Petrica Neulander, complicele lui Ilici la macelarirea noastra, Patriciu l-a apucat spasmodic, din lateral, de inchietura mainii pe Severin, cam alb la fata si “dialogul” s-a zborsit pe loc. PR-ul lui Mungiu pro-Roman a avut zero efecte dar fatuca, ca asa arata atunci, nu ca acum, un fel de Zoe Petre inca mai hidoasa, nu s-a oprit aici. S-a intins la limbi aplicate strasnic fesenistilor “din noua generatie” si se pare ca nici dupa aproape 20 de ani nu s-a oprit, de vreme ce a ajuns pe statul de plata al lui Hrebenciuc, cum o suspicioneaza “foarte tare” Lazaroiu, un fel de naiv intre doua varste.

Tatiana Alina Mungiu – de la javruta utecista la Javra rozalie

Ca si alte vedete – mai mult sau mai putin porno plecate de la Iasi pentru a se baga in seama la oras, la Capitala, Mungiu a fost si este ahtiata dupa notorietate, desi pe segmentul porno a produs doar niste jalnice texte iar infatisarea ar recomanda-o eventual doar pentru un film horror-porno.

Tatiana Alina Mungiu provine dintr-o familie sosita din Basarabia, familie comunista desigur, cu mari impliniri daca avem in vedere ca Mungiu-tatal, Ostin Mungiu, era presedintele Biroului de partid din UMF si vicepresedinte pe centrul universitar Iasi, mama era directoare de liceu si sefa a Biroului de partid. Domnisoara Tatiana Alina Mungiu a calcat pe urmele batucite de familie devenind sefa ASC pe UMF Iasi si redactor-sef la „Opinia Studenteasca”, ziarul ASCR-ului, patronat de CC al UTC. Din aceasta pozitie, la 24 de ani, a simtit nevoia sa incununeze linia comunista a familiei printr-o opera trainica, menita sa o aseze in panteonul viitorilor porno-politruci de stat si de partid.

Refularile Alinei au produs „Evanghelistii”, o „opera” utecista, de nivelul cartuliei rosii a ateistului bolsevic, in care Cina cea de Taina este prezentata drept o betie ordinara, pe fond muzical de acordeon, iar Iisus este inlocuit de Mungiu cu Baraba, crucificat in locul Sau, in timp ce El, avertizat de Iuda, ia cei treizeci de arginti si fuge ca un las pentru a scapa de rastignire. Fecioara Maria apare goala pe scena, in chip de tarfa, iar evanghelistul Ioan, prezentat ca un homosexual, isi expune fesele dezgolite publicului servit si cu sugerarea unei felatiuni (interesant ca Mungiu caligrafiaza numele lui Iisus evreieste – Isus – ceea ce inseamna magar in ebraica), urmata de comentarii de genul: „- Ai simtit natura divina din madularul lui dumnezeiesc?” sau „- Dimpotriva… e un amant cu totul incapabil…”.

Vulgaritatea tinerei activiste UTC, propulsate de mediul libidinos al activistilor PCR care incurajau astfel de „opere” ce se rezuma la batjocorirea fara limite a tot ce este sacru pentru credinciosii crestini, a fost premiata in 1992, iar compunerea sa a primit un premiu ilustrativ pentru nivelul intelectualoid al epocii.

Prin activistii concentrati la „centrala Soros”, condusa de un turnator al nu mai putin de doua servicii comuniste, Alin Teodorescu, Mungiu a reusit sa parvina in randul „lumii bune” pentru care copro-cultura a devenit o alternativa de gust a culturii flatulente. In anii care au urmat, fosta activista a U.T.C. si U.A.S.C.R. isi indeplineste vocatia de cerber ideologic, lansata pe orbita politicii de grupuri iesite din cavernele ideologice scobite de un Silviu Brucan, fondatorul GDS, tocmai pe Calea Victoriei. “Impletirea” sa cu “Javra” Hrebenciuc, daca in vileag abia acum de Lazaroiu, nu face decat sa confirme un un truism popular: javrele ce se aseamana se aduna.

23 August 2011

Sursa: https://ronceageorge.blogspot.com/

Materialul cenzurat si comentarii: Curentul

Voi reveni cu amanunte!

Cititi si: Victor Roncea povesteste cum l-a cunoscut pe George Soros. Kosovo, Transilvania si Rosia Montana

Marele soc de la Washington: Vladimir Tismaneanu a fost refuzat de Georgetown University pentru a ocupa Catedra  Ion Ratiu

 

 

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova