Dintre atâtea chipuri cernite din albumul Cristinei Nichituş Roncea, îmi pironeşte privirile în carte un profil cu faţa întoarsă de la lumină (fotografiat din spate) din braţele căruia ţâşneşte peste umăr un buchet imens de flori de câmp. Totul se estompează în jur: un zid de mănăstire se şterge alb în margaretele din braţul cu flori, acoperişul, probabil roşu, devine pată violetă în prelungirea liliacului şi brebeneilor sau puroinicelor, iarba verde de la picioare s-a dizolvat deja în frunzele din braţ dar şi în clopoţei, chiar negrul hainei călugăreşti şi al acoperământului capului a câştigat reflexe alburii, violacee, albăstrii. Nu este o simfonie a culorilor, nu. Mai degrabă o ceartă ostentativă a lor. Iar pentru ochiul celui care a parcurs, până la această pagină cu numărul 113, aceste imagini de sfinţi, călugări, peisaje ori construcţii religioase, pentru ochiul meu de pildă, este ca un semnal de alarmă. Stop cadru! Ce e cu atâta negru călugăresc şi cu această explozie florală strânsă în braţul lui? E ca un memento mori pentru natură, adică viaţa monahală ar fi ca o celebrare a morţii vegetale, adică această haină neagră ce a cosit culorile vii ale câmpului ne aduce aminte că repede-repede ele se vor ofili, fân vor deveni, negrul pământ le va învăli?!
Dacă priveşti din nou tabloul, după ce ai raţionat astfel, surprinzi o altă undă a realului: buchetul din braţele chipului întors se revarsă peste negrul hainei şi acoperământului ei, le îndulceşte acel negru călugăresc până la capacitatea de a oglindi în el culorile vii. Este, aşadar, dimpotrivă: viaţa îmbrăţişează moartea, o ţine în suspensie o clipă, o anulează pentru clipa acestei armonii de culori…
Cum a ridicat Parintele Justin Manastirea Petru Voda…de Victor Roncea
Despre cum a pornit Parintele Justin cele doua ctitorii ale sale din Muntii Neamtului, in urma cu 20 de ani, cum s-au construit pe langa cele doua manastiri un camin de copii, un spital si un azil de batrani, despre duhul rau bolsevic si cum ar trebui sa ajunga Romania un stat national crestin, cu romanii urmand exemplul Mantuitorului.
Floricica preferata a Patriarhului din presa tabloida, ziaristul cu ficat de otel si cioc de calugar shaolin, recte firicele de samsar chinez pe post de barbuta, supranumit “Padre Bichirios”, m-a facut si pe mine vedeta de Libertatea. Nu credeam ca fotografiile sotiei o sa ajunga sa miste chiar si un suflet pietrificat in dictonul Nihil sine Sie dar iata ca minunea s-a produs. Florian Bichir a pictat cu barbuta lui “o icoana in pixeli”. Aferim, Florian bey! Vorba-ceea (apropo de pensulica din barba): Etiam unus capilus habet umbram suam. Iata textuletul care completeaza impresionanta lucrarea pe care mi-a dedicat-o dupa moartea suspecta a Patriarhului Teoctist: “Alegerea Patriarhului, 41 zile ale dezinformarii” (In paranteza fie spus, este amuzant de constatat cum umila mea persoana a devenit personaj principal si intr-o carte a Libertarianului nostru de la Bucuresti si intr-o productie de serie a corespondentului sau de la Chisinau, slujitorul Mitropoliei “Intregii Moldove” (MIM))
Liber la cuvânt | O icoană în pixeli
de Florin Bichir
M-au tâmpit toate ţoampele cu “spiritul Crăciunului”. Una, două, ele vor să simtă spiritul, parcă joacă-n “Avatar”. Au şi lexicul redus, pentru că puteau să folosească şi termenul de duh, atmosferă etc. Dar ce poţi să le ceri unora care confundă Crăciunul cu desacralizata expresie “Sărbători de iarnă”, folosită atât de comunişti, cât şi de ateii de stil nou? După mintea lor, evident există şi “sărbători de primăvară, vară, toamnă”, după sezon…
Totuşi, expresia cu spiritul m-a pus pe gânduri. Îmbulzeală în magazine, tărăboi la brad, o hărţuială continuă. Unde, Doamne iartă-mă, să fie spiritul? Rămân la ideea mea mai veche că oraşul distruge orice formă de religiozitate. Te calcă unul pe bombeuri, un animal de vecin e fericit nevoie mare că fii-su i-a spart capul lui fii-miu. Uite-aşa ajunge plodul mare, se maturizează, devine bărbat, adică mitocan ca taică-su.
Frânt de oboseală cauţi spiritul… Până la urmă, că e vorba de iertare, de creştinism, fac o faptă bună. Cristina Nichituş Roncea a scos un album foto admirabil: “Precum în cer, aşa şi pe pământ”, editura Compania, o călătorie foto prin lumea ortodoxă românească. Excelent prefaţată de academicianul Florin Constantiniu. 210 cadre, imagini care radiografiază credinţa noastră. O mică catapeteasmă, o icoană în pixeli. Prezint albumul, cu toate că soţul autoarei a aşternut de-a lungul anilor cele mai ignobile, abjecte rânduri la adresa mea. La urma-urmei, credinţa nu are de-a face cu pigmei! Şi o mai prezint, uite aşa, în spiritul Crăciunului! Nu toţi suntem după acelaşi calapod. Bravo, Cristina! Poate îi explici şi soţului ce-i ăla creştinism! Duh sau spirit!
PS Off Topic: Ii rog frumos pe colegii de unitate ai unchiuletului lui Florian Bichir sa nu-mi mai lase urme grosolane cand imi umbla prin lap-top. Daca il “uit” pe masa nu inseamna oare ca n-am nimic de ascuns?
Luna decembrie aduce cu sine o mare sărbătoare în familie: Naşterea Domnului, sărbătoarea familiei prin excelenţă. De aceea, mai mult decât la oricare alt praznic, cei dragi se adună laolaltă pentru a vesti cu bucurie că „prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie” Isaia 9:5.
Iar această bucurie este întregită de împărţirea darurilor… Însă darul nostru cel mai mare, cel mai de preţ, darul primit de la Domnul, nu este ca darurile oamenilor. Taina aceasta ne-o descoperă Sfântul Apostol Pavel: „Să nu caute nimeni numai ale sale, ci fiecare şi ale altuia. Gândul acesta să fie în voi care era şi în Hristos Iisus, Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, Ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om” Filip.2:2,6.
Darul Domnului este un dar al dragostei jertfelnice, pe care suntem îndemnaţi să-l primim şi să îl dăruim, la rândul nostru, mai departe celor de lângă noi…
Până pe 10 ianuarie 2012 bucureştenii care trec prin faţa Palatului Şuţu vor putea “citi” câte un “Cuvânt înainte” dintre o serie de poveşti adevărate surprinse de fotojurnalişti români în 2011, anunta Puterea.ro.
Expoziţia conţine câte trei fotografii de introducere pentru fiecare dintre cele 22 de fotoreportaje care pot fi vizionate în aer liber pe gardul Palatului Şuţu din Bucureşti. Aceste fotografii reprezintă munca a 17 fotojurnalişti români din anul 2011. Expoziţia va putea fi vizionată şi la Londra, în luna ianuarie 2012.
Această expoziţie în aer liber este conceputa si organizată de compania Inquam Photography condusa de energicul fotograf Ovidiu Micsik şi este deja la a doua ediţie. Ideea de a aduna mai multe poveştiri reale din anul acesta a reuşit să adune fotojurnalişti români cu subiecte din întreaga lume. Trecătorii pot astfel descifra un “cuvânt înainte” a unor poveşti din Londra, Sudan, Islanda, Grecia, Siria, Bulgaria şi România.
In premiera, fotografii din Albumul “Precum in cer asa si pe pamant”, de Cristina Nichitus Roncea, si care fac parte dintr-o expozitie personala in curs de organizare, sunt expuse si in Piata Universitatii, gratie initiativei Inquam Photography.
Mai multe informaţii despre poveştile expuse găsiţi pe pagina de Facebook
Fotojurnaliştii şi poveştile lor în această expoziţie:
*Adrian Scutariu despre “Cătălin, dependent”
*Andreea Câmpeanu despre: „O lume a femeilor în Sudan”
*Andrei Pungovschi despre „Agora modernă”
*Bogdan Chesaru despre „Roma informal setters”
*Bogdan Dincă despre „Familie săracă în Vama Veche”
*Bogdan Maran despre „Britain Royal Wedding”
*Cristian Nistor despre „Mutare nou născuţi, spitalul Caritas”
*Cristina Nichituş Roncea despre „Precum în cer aşa şi pe pământ”
*Daniel Mihăilescu despre „Romania-Europe-environment-heritage”
*George Călin despre „New Conservatism in Europe Impedes Two of Its Nations”
*Ioana Cîrlig despre „Islanda”, „Bucureşti”
*Mugur Vărzariu despre „Pirita informal roma settlement”, „Ethnobotanics”, „Syria”
*Octav Ganea despre „Legal Non Stop”, „See: New Perspectives”
*Ovidiu Micsik despre „Letea, dificultăţi de trai şi 100 km înapoi spre dispensar”
Imaginile doamnei Cristina Nichituş Roncea ilustrează perfect aspectele caracteristice ale trăirii ortodoxe, cu precădere în lumea monastică, înfrăţirea, atât de firească, într-o religie a iubirii, între cleric şi mirean. Călugărul se roagă şi munceşte – ora et labora! –, iar laicul, beneficiar al ostenelilor celui dintâi, îl priveşte cu iubire şi respect.
Cu inima omul duce crucea cu el şi doar aşa poate petrece orice răscruce, alegerea drumului, oricare ar fi, făcându-se înainte de a călca prin răscruce. În felul ăsta drumul omului devine calea cerului: precum în cer aşa şi pe pământ.
« Precum in cer, asa si pe pamant ». Calatorie foto prin lumea ortodoxa romaneasca – Cristina Nichitus Roncea. Cu un cuvânt înainte al acad. Florin Constantiniu
Scotianul-american Larry Watts ne-a transmis un raspuns complex insotit de urarile de La Multi Ani! si Craciun Fericit! adresate tuturor cititorilor portalului Ziaristi Online, ceea ce, evident, va uram si noi din inima!
Daca doriti sa oferiti cuiva drag albumul de fotografie «Precum in cer, asa si pe pamant», il puteti gasi cu 20% reducere fata de pretul din librarii (oferta valabila pana la finalul anului) comandandu-l direct de pe site-ul Editurii Compania (daca luati 2 albume, taxele de expediere sunt achitate de editura).
Pentru a comanda, trimiteţi un e-mail pe adresa editurii ([email protected]) sau completati direct Formularul de comanda (precizati numarul de cărţi pe care le doriţi, adresa dumneavoastră, numărul de telefon). Editura va primi e-mail-ul dumneavoastră şi vă va confirma primirea comenzii tot pe e-mail.
« Precum in cer, asa si pe pamant ». Calatorie foto prin lumea ortodoxa romaneasca – Cristina Nichitus Roncea. Cu un cuvânt înainte al acad. Florin Constantiniu. Editura Compania, Bucuresti, 2011. Album în ediţie bilingvă (română-engleză) « On earth as it is in heaven ». A photo journey into the Romanian Eastern Orthodox realm – Precum-in-cer.ro
“Un dar de suflet pentru cei dragi!”
În fiecare an, în decembrie, suntem cu toţii faţă în faţă cu aceleaşi întrebări: de ce, de Crăciun, în loc să petrecem cu tihnă şi cu bucurie aceste zile sfinte, ne pomenim împinşi parcă de cineva în cursa cumpărăturilor şi a cadourilor de tot felul? De ce pacea lăuntrică se pierde în isterie şi în epuizare fizică? În fiecare an ne promitem că e ultima oară când am aruncat banii pe prostii, pe tot felul de lucruri de care încercăm să ne convingem că aveam atâta nevoie, ca în scurtă vreme să le aruncăm de-o parte, plictisiţi de încă un obiect complet inutil şi păcăliţi încă o dată de publicitatea care ne umple zilele…
De ce nu există, oare, şi daruri care să vină singure la tine acasă, după care nu trebuie să alergi, să te îmbulzeşti, să pierzi atâta vreme şi să cheltuieşti atâţia bani? De ce nu există daruri de suflet, daruri care să nu-ţi hrănească patimile (mâncare şi băutură în exces, haine fistichii şi alte nebunii), ci care să-ţi hrănească nevoia de apropiere tot mai mare de Dumnezeu?
Spun Sfinţii Părinţi că trei lucruri sunt de trebuinţă pe calea mântuirii: Rugăciunea, Sfintele Taine şi citirea scrierilor de suflet folositoare. Cum Rugăciunea ţine de lucrul fiecăruia în parte, iar Sfintele Taine ţin de lucrarea Bisericii, ceea ce ne-a rămas nouă să vă oferim, prin această revistă, sunt scrierile de suflet folositoare. Ne-am gândit ca la aceste sărbători să vă ieşim în întâmpinare, oferindu-vă posibilitatea de a face un dar de suflet celor apropiaţi ai voştri, un dar după care nu trebuie să alergaţi, căci vine chiar el acasă (frumos ambalat!), un dar care nu hrăneşte nici patimi materiale, nici orgolii nemateriale, un dar al cărui preţ nu este mare, deşi conţinutul lui este de nepreţuit, căci este spre zidire duhovnicească. Un dar care poate fi un sprijin pe calea mântuirii, un prieten cu care să stai la sfat, un cuvânt blând, care să-ţi aline auzul, atât de rănit de tumultul zilelor noastre. Un dar de pace, un altfel de dar pentru Crăciun.
Pentru decembrie, ne-am gândit să oferim abonaţilor noştri un „pachet” special: un abonament pe trei luni la revista Familia Ortodoxă pentru numai 12 lei (fără CD) şi 16 lei (cu CD). Oferindu-le celor dragi acest dar, vei primi, pentru fiecare abonament pe care-l vei face cadou, o lună în plus la abonamentul tău.
Magii i-au adus Domnului daruri scumpe ca unui Împărat. Hristos însă nu cere de la noi astăzi nici aur, nici smirnă şi nici tămâie. Ne cere, în schimb, să-i dăm inima noastră – cu toată credinţa ei curată, cu toată nădejdea ei neclintită, cu toată dragostea nefăţarnică care „toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă” şi „nu cade niciodată” (I Cor. 13:7-8). În această stare, toţi cei care mărturisim dreapta credinţă, fără nici o deosebire, alcătuim o mare familie, în care Dumnezeu ne este Tată tuturor. Astfel, prin Hristos Domnul, ne-am făcut „părtaşi dumnezeieştii firi” (II Pet. 1:4) şi ,,neam al lui Dumnezeu” (F.Ap. 17:28). În faţa Tainei Întrupării Domnului, pe care se cuvine să o primim cu credinţă, ne plecăm şi noi cu smerenie, dorindu-vă o prăznuire plină de bucurie şi amintindu-vă pururea că
January 8th, 2012 
VR 
Un album de idei fotografice
Posted in 
Tags: 
