“Gheorghe Buzatu va rămâne în memoria generaţiilor de cercetători şi de studenţi prin forţa colosală de a descătuşa istoria din captivitatea dogmatică în care a fost menţinută în deceniile comuniste şi postcomuniste.”
“Vladimir Tismaneanu a declarat in repetate rinduri ca intreaga sa activitate in comisiile prezidentiale a fost „pro bono” (fara nici un fel de plata, in beneficiul public). Ultima declaratie de acest fel a lui Vladimir Tismaneanu dateaza din 24 septembrie 2010 si a fost publicata pe blogul acestuia: „Cit priveste insinuarile ca presedintele Traian Basescu m-ar fi platit pentru efortul de a conduce Comisia Prezidentiala de Analiza a Dictaturii Comuniste, o spun din nou, cit se poate de limpede, am lucrat, ca si toti membrii Comisiei, pro bono”.”, amintea George Damian intr-un articol din decembrie 2010.
Cu toate acestea, documentele contabile ale Presedintiei Romaniei au demonstrat – via Grupul de Investigatii Politice – ca Tismaneanu a decontat sume de aproape 1 miliard si jumatate lei (32.000 EURO, la valoarea de azi, conform cursului BNR, 145.712 RON).
In iulie 2012, Tismaneanu repeta povestea, intr-o emisiune Tv cu un personaj hidos – in care il mai si denunta pe Basescu pentru trafic de influenta – , “subliniind” din nou, cu aplomb, “pentru a lamuri lucrurile”, ca functia sa “a fostneremunerata“. Sa fie foarte clar, spunea Tismaneanu emfatic, “Eu am facut un serviciu statului roman, nu statul roman mie”.
In aceeasi perioada insa, noul Presedinte al ICCMER, Dinu Zamfirescu, scoatea Nota de platalasata de Tismaneanu in urma lui: 55.154,16 RON, adica alta jumatate de miliard de lei vechi. Pana acum, 2 miliarde. O data cu aceasta descoperire au aparut si altele, ce tin de ordinul patologicului si care, totodata, maresc considerabil decontul lui Vladimir Tismaneanu stors din pensiile atat ale comunistilor cat si ale fostilor detinuti politic, respectiv ale legionarilor de romani pe care ii incrimineaza regulat. Respectiv: dl Tismaneanu avea ambâtz sa se cazeze la cea mai mare vila de protocol din Cartierul Rosu, asa numita Vila Lac 3, invecinata cu resedinta prezidentiala, o vila care are o suprafata construita de 1.045 m2 si care a fost cuibusorul de nebunii al Licai Gheorghiu, fiica lui Ghe. Gheorghiu-Dej, dupa cum arata si BadPolitics.Ro. Numai serviciul de protectie si paza a acestei vile, pe perioada decontata de IICCMER, a triplat costurile cazarii – cifrata oficial la circa 200 de euro pe zi -, potrivit estimarilor conforme cu standardele SPP si SRI.
Povestea se ingroasa in aceeasi directie, a patologicului, dupa ce, in martie anul acesta, s-a dezvaluit prin gura actualului sefut al IICCMER si faptul ca acelasi Tismaneanu, profitand de relatia sa cu Basescu, a dispus ceea ce de la Ceausescu incoace si-a mai permis doar Silviu Brucan cand l-a asteptat pe George Soros, in zilele post-revolutionare ale anului ’90. Si anume sa ocupe el, cu persoana lui, fiul si sotia, intreg aeroportul prezidential al Romaniei si salonul VIP aferent, de protocol gradul 0, folosit doar pentru vizite ale sefilor de state straini si delegatii oficiale. Costurile vi le puteti doar imagina. Concret: “In urma anchetei Corpului de Control al Prim- Ministrului s-a redactat un raport care constată multe deficienţe din punct de vedere managerial, dar şi fapte de natură posibil penală: deconturi ilegale, deturnare de fonduri publice…”.
Dar Afacerea Tismaneanu nu s-a incheiat aici. “Pro bono”-ul fostului presedinte “onorific” al IICCMER si actualului membru de varf al “Consiliului Academic” al Institutului de Studii Populare (ISP) al PDL si al Consiliului Consultativ al ciudatului Centru acoperit de Analiza si Dezvoltare Institutionala (CADI), nu s-a rezumat la a extrage fonduri de la Administratia Prezidentiala a lui Basescu si Guvernul lui Boc. Tismaneanu a fost recompensat pentru falsificarea Istoriei Romaniei prin asa-zisul Raport Final care duhneste pestilential din subsolurile Palatului Cotroceni si de catre capul antenei agentilor culturnici anti-Romania, instalat de acelasi Basescu, sub “inaltul sau patronaj”, la ICR, recte Patapievici.
La inceputul anului, noua conducere a ICR se pronunta raspicat asupra calitatii amorale a “condamnatorului” de serviciu V. Tismaneanu: “Se pronunță inși care au afectat negativ sau au folosit copios, în trecut, banii instituției, dincolo de limitele normalului. Bunăoară, ce acoperire morală să evalueze instituția are Vladimir Tismăneanu (care a încasat sume incredibile doar de la ICR în ultimii ani, inclusiv pentru a susține conferințe în țara în care trăiește și în universitatea în care lucrează)?”
La cererea redactiilor Cotidianul si Ziaristi Online, Institutul Cultural Roman a raspuns unui chestionar detailat si la obiect privind Jaful de la ICR (atasat mai jos), la care au fost adaugate alte date si documente oficiale. In baza raspunsului emis in luna aprilie, s-au publicat primele cinci episoade ale anchetei (altele vor urma), moment in care am ajuns, in sfarsit, si la Tismaneanu, respectiv:
Si asa la cele peste 2 miliarde de mai sus s-a mai adaugat inca un miliard si ceva. Total (temporar): Peste 3 miliarde lei. Un “pro bono” cu adevarat “neremunerat”…
La intrebarea noastra privind raspunderile fata de acest Jaf institutionalizat si ce masuri legale se vor intreprinde pentru recuperarea prejudiciului adus statului roman, ICR ne informa la momentul respectiv ca “aceasta chestiune este in studiu” organele specializate urmand sa se pronunte. Intre timp, se pare ca a intrat “in lucru”…
Ancheta Curtii de Conturi a Romaniei, care a dezvaluit noi fraude ale clanului Tismaneanu-Patapievici, coroborata cu ancheta Corpului de Control al Guvernului de la IICCMER, a condus la alcatuirea unui Dosar conex al procurorilor Departamentului National Anticoruptie (DNA). Recent, DNA a remis autoritatilor responsabile ale SUA, tara in care s-a inflitrat Tismaneanu cu concursul aripii kominterniste a Securitatii – potrivit istoricului Mihai Pelin si a documentului din ASRI emis de UM 0617, indicativ 271/S.I. (”Opisul emigraţiei politice”, Editura Compania, 2002, p. 325) -, o solicitare oficiala in vederea audierii profesorului de la Universitatea din Maryland.
Punct final (speram) la… Raportul… final si penal.
Iata Documentul cu principalele raspunsuri ale ICR la intrebarile portalului Ziaristi Online pentru ancheta comuna cu redactia Cotidianul:
“I. De ce lipseste Paul Goma – propus de Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova la premiul Nobel pentru literatura – din randul scriitorilor invitati la Salon de la Carte de la Paris, tinand cond si de faptul ca pentru Domnia Sa nu era necesara nici o cheltuiala din partea contribuabilului roman?
Domnul Paul Goma a fost invitat, iar cărțile domniei sale au fost disponibile la standul României. În luna ianuarie, ICR și-a exprimat dorința ca la acțiunile organizate cu prilejul Salonului de Carte de la Paris să participe și scriitori români din Franța, în funcție de specificul fiecărei manifestări și de genul în care autorii s-au manifestat cu predilecție. Privitor la absența domnului Goma trebuie sa luăm în considerare faptul că domnia sa și-a exprimat public, de-a lungul timpului, reticența față de prezența la manifestări de acest gen, precum și probleme de sanatate invocate.
II. In al doilea rand, suntem interesati in lamurirea unor probleme financiare si juridice. Respectiv: In mai multe luari de pozitie ale Domniei Voastre fata de atacurile si intoxicarile care au inundat piata media dupa alegerea Dvs, ati facut mai multe referiri la neregulile si ilegalitatile constatate la ICR dupa preluarea mandatului de la fosta conducere, reprezentata de Horia Roman Patapievici.
Pentru o cat mai corecta informare a opiniei publice, va rugam sa ne oferiti date exacte despre urmatoarele aspecte:
1. Cate volume au fost gasite in depozitele ICR, caror autori apartin si caror edituri si care este valoarea totala a prejudiciului adus statului si contribuabilului roman?
Este vorba de depozite cu cantități mari de volume plătite, ce nu au putut fi vândute, de editarea de publicații ce nu se vând, cu autori remunerați, dar fără redacții care să se preocupe și de difuzarea acestora. La 31.12.2012, valoarea totală a stocului era de 2.066.674 RON. În anul 2010 au rămas în stoc cărți și reviste de peste 2,3 miloane RON, care nu au fost valorificate, deși s-a plătit pentru ele.
Cea mai mare parte a stocurilor de cărți și reviste provine din tirajele editate de ICR între anii 2007 și 2010. Curtea de Conturi a constatat că nu au fost luate măsuri pentru diminuarea acestora.
Cateva exemple menționate de Curtea de Conturi:
La memoire des murs (autor: Iulian Capsali, Ioana Popescu; Editura ICR): 2011: 89.250 RON; 2012: 71.250 RON
Porți si grădini (autor: Mariana Macri; Editura ICR): 2011: 11.583 RON; 2012: 11.016 RON
Days and nights (autor: Uniunea Scriitorilor; Editura ICR): 2011: 1725 RON; 2012: 1.350 RON
Anuario dell instituto (autor: Ioan Aurel Pop; Cristian Luca; Editura ICR): 2011: 3.612 RON; 2012: 3.612 RON
De asemenea, dintre cărțile și albumele rămase în prezent în magaziile ICR, menționăm si:
Adnotări – Lectii de pictură (Constantin Flondor) – 40.800 RON; Album – Andrei Șerban (Andrei Șerban) – 65.365 RON; Album (Aurel Bulacu) – 54.900 RON; Cel ce se pedepseste singur (Stefan Bertalan, Florin Mitroi, Ion Grigorescu) – 26.106 RON.
2. Prezentati va rog, in functie si impreuna cu valoarea totala a contractelor, primele zece edituri cu care ICR a derulat activitati publicistice pe parcursul mandatului Patapievici.
Frank & Timme (Germania) 178.422,33 RON
El Nadir (Spania) 144.111,19 RON
Pre-Textos (Spania) 133.174,93 RON
Denoel (Franța) 131.086,22 RON
Uitgeverij De Bezige Bij (Olanda) 107.910,31 RON
Dalkey Archive Press (SUA) 104.425,92 RON
Dioti I. Melpomeni (Grecia) 95.736,62 RON
Du Seuil (Franța) 92.981,82 RON
Paradox Publishing Group (Bulgaria) 70.053,74 RON
Keller Editore (Italia) 69.743,25 RON
3. Prezentati va rog, in functie si impreuna cu valoarea totala a finantarilor, primii zece autori romani care au beneficiat de fonduri ICR pe parcursul mandatului Patapievici.
Intre 2009 – 2012, persoanele care au primit cele mai mari finantari sunt: Lucian Ban – 993,880 RON, Mihai Chirilov – 142,543 RON, Norman Manea – 112,347 RON, Vladimir Tismaneanu – 102,539 RON, Ion Horia Leonida Caramitru – 76,675 RON, Mircea Cartarescu – 48,048 RON, Dan Lungu – 37,817 RON, Matei Vișniec – 33,039 RON, Dan Sorin Perjoschi – 30,485 RON, Amalia Perjoschi – 25,616 RON.
Conform documentelor financiar-bancare, in perioada 2009 – 2012, fondurile alocate de ICR pentru participarea domnului Vladimir Tismăneanu la diverse acțiuni însumează 105.589,71 RON, dintre care 102.539 RON pentru plata onorariilor și 3.048, 82 RON pentru cea a cheltuielilor pe deplasări.
Câteva exemple din documentele financiar-bancare:
În 2009, pentru participarea la simpozionul “A fost sau n-a fost?”, la ICR Viena, au fost alocati 17.850 RON pentru onorariu; “drepturi autor Washington”, 14.463,50 RON. Pe întreg anul 2009, ICR a cheltuit pentru onorariile dlui Tismaneanu 38.116,07 RON. In 2010, “onorariu simpozion, 26-27 februarie” ICR New York, 1.811,18 RON, “onorariu” ICR Londra, 10.220,47 RON, “drepturi de autor prelegere “Rememorare: istorie si justitie”, 15.604 RON. Total: 29.562, 72 RON. 2011: “plata drept autor aprilie”, 1.019,59 RON, “ICR Londra”, 5.148,83 RON, “ICR Londra”, 5.112,06 RON, “Conferinta in cadrul evenimentului “Lansarea cartii La Roumanie face a son passe communiste”, 1.174,20 RON, “ICR New York”, 3.770,26 RON, “drept autor Directia Relatii Internationale”, 16.459,09 RON. Total: 32.900,78 RON. 2012: “drept autor ICR New York”, 1.961,32 RON. Total: 1.961,32 RON.
În ceea ce privește cheltuielile pe deplasări, în anul 2009, acestea au însumat 3.048,82 RON. Spre exemplu: cazare și masă Simpozionul “A fost sau n-a fost” de la ICR Viena, martie 2009, 1.411,90 RON. În octombrie 2009, cazare și masă deplasare Boston, 1.500,37 RON.
5. Ce “ziare și persoane din diferite țări au avut sumă garantată la câte un institut cultural român”. Va rugam sa le precizati numele si sa specificati sumele.
Persoanele care au primit cele mai mari finantari intre 2009 si 2012 sunt cele mentionate la punctul 3.
Spre exemplu:
Domnul Lucian Ban. ICR New York, ICR Londra, ICR Viena au finantat in 2009 cu o suma totala de 68.897,85 RON onorariile pentru participarea dlui Lucian Ban la proiectul “EU Jazz Orchestra” (3.560,00 RON), la concertul “Enescu re-imagined” (17.966,25 RON) sau la editia a III-a a “Hot Romania” (29.237,22).
In 2012, a fost platita suma de 427.699,34 RON – actiunile au avut loc la ICR Lisabona (Festivalul Guimaraes Jazz – 46.407,74 RON), ICR Bruxelles (Enescu Re-imagined – 37.241,93 RON), Koln (Enescu Re-imagined – 57.823,00 RON), Strasbourg (Enescu Re-imagined – 115.647,63 RON)
Domnul Mihai Chrilov. In 2009, ICR a platit, conform documentelor financiar-bancare, o suma totala de 51.032,00 RON pentru participarea dlui Chirilov la actiuni organizate la: ICR New York (Moartea domnului Lazarescu – 5.146,00 RON), Balcan Film Festival, International Film Festival – 1.715,00 RON, Panorama Showcase-ului Cinematografului Romanesc – 5.150,00, Scenaristii noului val in filmul romanesc – 2.640,00 RON, Disappearing Act European Cinema – 3.862,00 RON, South-Est European Film Festival, text introductiv si descrieri filme din cadrul Festivalului de Film Romanesc – 9.000,00 RON), ICR Madrid (Festivalul de Film Independent “L’Alternativa” – 1.909,00 RON).
In 2011, suma totala a fost de 43.336,00 RON. ICR New York (onorariu 4.844,00 RON, onorariu 3.611,00 RON, drepturi de autor – 1.067,00 RON, 4.444,00 RON), ICR Berlin (text in revista Aperitiff, PR Festivalul International de Film de la Berlin – 6.457,00 RON).
Domnul Norman Manea. In 2009, pentru conferinta “City in time”, din cadrul Festivalului de literatura “Tanpinar”, ICR Istanbul a achitat 5.144,93 RON. ICR Tel Aviv a platit 6.970,75 RON pentru prelegerile din cadrul proiectului “Norman Manea. A fi scriitor” – 6.970 RON. Total 2009: 17.088,68 RON.
In 2011, totalul este de 33.780,18 RON. Exemple: onorariu ICR Viena – 15.223,89 RON; onorariu ICR Londra – 4.652,30 RON.
In ceea ce priveste publicatiile:
ICR Lisabona a publicat anunturi in Publico – Ipsilon si Expresso – Actual in valoare de 8.425 euro in 2011 si de aceeasi valoare si in 2010.
ICR Londra. Time Out London – 9.555 Euro in 2011, respectiv 3.078 in 2010.
ICR Madrid. Guia del Ocio, El Mundo (suplimentul El Cultural) si El Pais (suplimentul Babelia). 10.440 Euro in 2011, respectiv 11.490 Euro in 2010.
ICR New York. Cotidianul New York Times si revistele Time Out New York, Variety si New York Review of Books. 17.320 $ in 2011, respectiv 23.590 $ in 2010.
ICR Praga. Revista Co, kdy v Praze. 703 Euro in 2011, respectiv 642 Euro in 2010.
ICR Stockholm. Cotidianele Svenska Daglabet si Dagens Nyheter. 26.518 Euro in 2011, respectiv 21.200 Euro in 2010.
Pe 2011, valoarea totala a contractelor de publicitate si tiparire materiale publicitare pentru ICR-urile din strainatate a fost de 44.365 dolari si de 231.845 Euro.
In 2010, valoarea a fost de 62.203 $ si de 270.800 Euro.
In 2012 au fost incheiate trei contracte de servicii de publicitate si materiale publicitare pentru: ICR Varsovia (25.917 Euro), ICR Madrid (31.859 Euro) si ICR New York (50.373 USD). Nici unul din aceste contracte nu a fost urmat de vreo comanda, date fiind schimbarile care au avut loc in vara anului trecut la ICR, neefectuandu-se, in consecinta, nicio plata.
6. Care este statutul doamnei Catrinel Plesu in cadrul ICR tinand cont ca, potrivit Legii, a depasit deja pragul de pensionare si, pe deasupra, colaborarea sa cunoscuta cu organele de Securitate ale statului comunist aduce o pata nemeritata asupra activitatilor prezente ale ICR?
“(…) – Care ar fi, pe scurt, istoria organizaţiilor non-româneşti (eventual, secrete) care, din interiorul statului, au influenţat, de-a lungul timpului sau într-un moment anume, soarta naţiunii noastre?
– Este de la sine înţeles că nu voi intra în detalii. De altfel, observ că Dv. personal aţi formulat o parte din răspuns, întrucât mă chestionaţi în privinţa Grupului Bilderberg. Mă voi referi, în rest, la organisme şi instituţii ale căror intervenţii şi rosturi s-au desprins cu exactitate în urma investigaţiilor istorice şi vă rog să aveţi în vedere că am făcut cercetări asupra perioadei de după 1918 în toate marile biblioteci şi arhive din lume, mai precis din SUA, Marea Britanie, Germania, Franţa, Italia şi Rusia, iar rezultatele le-am valorificat în bună măsură. În atare condiţii, răspunsul meu are în vedere, în ordinea lor strict cronologică şi dezordinele provocate: Masoneria, B’nai B’rithul, Cominternul şi Cominformul, Coloana a 5-a nazistă, Alianţa nocivă ultra-secretă Washington-Moscova. Despre rest, trimit la o carte ce se bucură de mare succes chiar în aceste zile în ţară: Istoria societăţilor secrete a lui Michael Streeler (traducere, Bucureşti, Editura Litera Internaţional, 2009, 240 p.).
– Ce nu ştie prea bine cetăţeanul roman sau ce nu ştie deloc despre istoria noastră?
– Foarte multe lucruri şi realităţi. Dintre acestea, voi reţine, în acest context, numai două. În prima ordine, mă gândesc la faimosul American dream neîmplinit, cât timp românii tot visează de peste o jumătate de veac să vină americanii, dar ei doar s-au arătat, manevrează politica Bucureştilor, România e în NATO şi luptă în Irak sau în Afganistan, dar yankeii – not yet! În cel de-al doilea rând, după aproape 300 de ani de la vizita lui Petru cel Mare la Iaşi în 1711, succedată de nu mai puţin de 13 invazii şi ocupaţii (?!), cetăţeanul român încă nu realizează semnificaţia unei butade celebre în sensul că: Suntem prea aproape de Rusia, şi prea departe de Dumnezeu! Cât priveşte situaţia prezentă, după prăbuşirea comunismului şi revoluţie, după intrarea în NATO şi în UE, după evenimentele recente din Basarabia, ce mai – în urma unor atâţia de după, cred că epigramistul (George Zarafu) a surprins cel mai bine esenţa faptelor şi fenomenelor:
Pe soldatu-acela rus, Ridicat atât de sus, L-am mutat şi-a doua oară Însă… nu l-am scos din ţară!
– Au habar naţiunile lumii asupra a ceea ce le pregătesc interesele oculte din zona invizibilă a politicii mondiale? Sau e numai exerciţiul meu de imaginaţie?
– Nu, cu siguranţă, nu vă înşelaţi! Este cu totul adevărat că, în domeniul politicii mondiale, interacţiunea forţelor oculte rezervă umanităţii un viitor nesigur. Certitudinile nu se mai află, din păcate, în raza speranţelor noastre. Faptul reprezintă o probă esenţială în sensul că am intrat – aşa cum am mai subliniat – în epoca haosului. Criza actuală îi aparţine… (…)”
Ziua Profesorului Gh. Buzatu (6 iunie 1939 – 20 mai 2013)
Astazi au avut loc manifestari omagiale la Iasi (Centrul de Istorie si Civilizatie Europeana – Academia Romana), Constanta (Universitatea “Ovidius”) si Craiova (Biblioteca Judeteana “Alexandru si Aristia Aman”)
Faptul că Gheorghe Buzatu s-a ocupat de câteva figuri mari, tragice şi controversate ale istoriei noastre contemporane, precum mareşalul Antonescu sau Corneliu Codreanu, îi face cinste. A murit în picioare şi cu sabia cuvântului în mână. Şi cum a sluji adevărului înseamna a îi sluji lui Dumnezeu, şi bunul şi dreptul profesor este un învingător, împlinind cuvintele psalmistului : « Peste aspidă şi vasilisc vei călca, şi vei păşi peste leu şi peste balaur ».
Lumea contemporană nu crede în miracole, deşi acestea, din când în când, totuşi survin… Precum, de exemplu, acordul formal existent actualmente, deşi fragil, între istorici sau comentatorii de presă, de pe o parte, şi politicieni, pe de altă parte, în privinţa faptului de netăgăduit că veacul care s-a încheiat recent a fost, înainte de orice, unul al monştrilor. Şi în cursul căruia, se ştie prea bine, pe scena politică s-au putut întâlni, confrunta ori chiar colabora în unele moment, Lenin, Stalin şi Hitler, Himmler şi Beria, Molotov şi von Ribbentrop, Goebbels şi Jdanov ş.a., ş.a.
Iata mesajul Profesorului despre Adevar si Internet:
“A sosit, netăgăduit, momentul adevărului: Cititorul nu mai poate neglija publicaţiile şi revistele online editate de mulţi ani pe Internet şi care, sub raport cantitativ şi calitativ, se dovedesc superioare “studiilor” şi “colecţiilor” îngrijite de … delegaţii Comunităţii evreieşti din România. Aceste “studii” şi “colecţii” trebuie cunoscute, dar investigaţia istoricului nu se poate opri la bibliografia indicată de Comunitate, care nu se confundă şi nu acţionează SUB TUTELA ACADEMIEI. Doar “institutul” Wiesel din Bucureşti a fost plasat, din iunie 2012, sub egida (şi plata) Guvernului de la Bucureşti…
Istoriografia – după cum a reclamat Apelul faimos al istoricilor francezi din 2005 (“Libertate pentru istorici“) – nu are legătură, nu poate fi plasată sub patronajul nici unui Guvern. “Indicaţiile” acestuia, cât ar fi de interesante, chiar venind din partea unor doctori în ştiinţă, sunt documente de studiu, iar nu directive spre aplicare. De aceea, pe măsura posibilului, şi orice bibliografie temeinică a unui studiu trebuie să tindă spre limitele ex-haustivului.Menţionăm unele publicaţii şi reviste online:
– “BadPolitics” (vezi, de ex., “Dar cu holocaustul cum rămâne, tovarăşi?“, 25.3.2013; “La 60 de ani de la moartea sa, Stalin se întreţine cu Hitler pe tema lui Antonescu şi a holocaustului Academiei”, 6.3.2012)
– “Cronicile din Gerulia” (vezi “Mitul celor 6 milioane …”, 6.4.2012; “Monumentul balonului de săpun”, 27.12.2012)
– Blogul Prof. I. Coja
– “Ziare.ro” (vezi Petru Tomegea “De la holocaust la tirania majorităţii“, 13.10.2012)
– “Altermedia.Info”
– Blogul “Dacia Mare”
– “Istoria ascunsă” etc. etc.
– Excelentul Dicţionar “Zydokomuna” (3 ediţii), datorat D-lui Iulian Apostu – în ediţia a III-a, peste 9 000 biografii ale evreilor care au adus şi implementat comunismul şi Holocaustul Roşu în România după 1944. Lucrarea, prin amploare, temeinicie, obiectivitate şi orizont istoriografic, nu ignoră, ci ANULEAZĂ “Raportul” Comisiei Tismăneanu!
– Volumul apărut recent sub titlul “Istoria să judece!“, cuprinzând declaraţii ale lon şi Mihai Antonescu, Gh. Alexianu, literatura consacrată “holocaustului” propovăduit de Wiesel-Ioanid-Florian-Tismăneanu-Totok-Shafir, echipa comuniştilor Pauker-Luca-Pătrăşcanu-Bodnăraş-Nicolski-Brucan-Voitinovici la “procesul” din 6-17 mai 1946 ş.a.m.d.
– Trimiterile la Faurisson, Finkelstein
– Materialele postate de diverse bloguri de I. Coja, M.Beltechi, V. Zărnescu ş.a.
– Etc. etc. etc.”
Iata, cel mai probabil, ultimul comentariu online al Profesorului:
Kremlin, 17 mai 2013 – ora 10.31 pm – Stimate Domnule Profesor! Ce să zic? Nu vă mulţumesc, dar – dacă aşa a fost să fie – atunci tot a ieşit ceva bine … Şi iată de ce: 1. Fuhrerul Adolf nu-i lângă mine, ceea ce e bine; şi aşa aveam discuţii – el că Io îs Number One, eu – că el! Bine că a apărut profesorul Jirinovski, care a spus-o foarte clar: nici EU, nici Fuhrerul, LENIN A FOST INDUBITABIL PRIMUL… Adică CEL DINTÂI CRIMINAL din toată istoria şi din toate timpurile …, un fel de RECORDMAN! Nu-s credincios, dar, vorba aceea: Doamne, fereşte! Ce l-a apucat? Când o să afle Fuhrerul, iar va jubila: Că el a ştiut, că de-aia l-au menţinut ruşii pn Lenin în Mauzoleu, că nu ştiu ce, că nu ştiu cum … 2) Acum, fiind vorba între noi, NU-S nici pe locul 2, ci acolo, pe undeva, spre 7-8, după alde Fuhrer, după Genghis Han, după Beria şi Himmler, dar … treaba lor! Nu ne amestecăm, fără ură şi părtinire. Căci mâine, sigur, poate să fie altfel … Cum nu se poate? Ce, în 1939, în anul de-a pornit Războiul Mondial din 39-45, Hitler nu a figurat între cei propuşi la (atenţie!) Premiul Nobel pentru Pace?! Aşa precum, azi, Wiesel şi alţii DE CE golesc aurul planetei … Şi, dacă-i aşa, ce, bre, eu nu meritam acolo o atenţionare, aşa, pentru Acordul meu cu Churchill din octombrie 1944, de-am evitat războiul în Europa Est-Centrală? Ăştia-s oameni, d-le, necunoscători şi nerecunoscători! Da ce – eu cu Hitler nu meritam pentru Pactul nostru din 23 august 1939? Însă să revenim la subiect: Din acest moment, în care profesorul Jirinovski l-a dezvăluit pe Lenin, vă rog să-mi spuneţi, la Dv., în România, garda post-kominternistă (Tismăneanu, Florian, Ioanid, Shafir, Rotman, d-na Lya ş.a.) tot aşa îşi face de cap în privinţa meritelor excepţionale (blau, blau, blau) ale lui Lenin-Marx-Engels, eu fiind lăsat în penumbră după Raportul nenorocit al lui Hruşciov din 56 … O, Doamne, e strigător la cer! Este adevărat că ăştia, Tismăneanu şi ai lui, şi-au croit Raportul lor, dar a fost un avorton din start, fără legătură cu istoria, ci numai teorie, cazuistică, căci, în fond, NUMAI EU ŞTIU CUM, DE CE ŞI CE-A FOST CU COMUNISMUL ÎN ROMÂNIA, plantat prin mancurţii mei – PAUKER, TISMENEŢKI, NEULANDER (ROMAN), LUCA, BURĂH TESCOVICI, KIŞINEVSKI, PANTIUŞA, NIKOLSKI, NIKONOV ş.a. Nu-i vorbă că şi voi, Românii, aţi avut trădători mulţi şi sublimi, exemplari, astfel încât, prin 1944-45, Vâşinski le-a spus-o de la obraz celor de la Bucureşti care tot insistau pentru … ajutorul URSS: Cereţi Kremlinului orice, avem de toate şi dăm de toate, dar NUMAI LEMN NU SOLICITAŢI (prin “Sovrom”, evident) PENTRU CĂ ŞI-AŞA AVEŢI … ATÂTEA COZI DE TOPOR !!! Şi nu a fost aşa? Ce, acum, NU-I LA FEL?! Numai direcţia v-aţi modificat-o – de la Est la Vest. Şcolile lui Wiesel şi Tismăneanu ce vă ajuntă şi ce-s? Instituţii cultural-ştiinţifice ori PEPINIERE pentru New-Post-Cominternism, pentru Sionism, GLOBALISM, pentru Holocaust=Holocash? Dar câte nu ar fi de spus? De aceea, Domnule Profesor, să-i mulţumim lui Jirinovski care a convins lumea ÎN PRIVINŢA LUI LENIN! Nu-i puţin, ci, aşa după cum a spus cosmonautul american, cel de-a ajuns primul pe Lună, s-a făcut “un pas mic pentru om – imens pentru Umanitate”! Auziţi, d-le, nebunul de Lenin: n-a cunoscut limite, a îmbolnăvit Imperiul Ţarilor şi Planeta cu cavalcada crimelor sale … Eu, nici acum, nu-mi revin, ce-a fost CU MINE? … Dar, linişte, revine Fuhrerul, promit să vă mai scriu … Pe curând!
Kremlin, 11 mai 2013 – KOBA/ЌОБА constată: Cititorii trebuie, Stimate Domnule Profesor Ion COJA, să vă exprime sincere felicitări pentru afişarea acestui material, dar, îndeosebi, pentru activitatea ştiinţifică amplă şi rodnică privind problema aşa-zisului … holocaust în România anilor 1940-1944 (trimit, în acest sens, la lucrarea „Holocaust în România”, Bucureşti, Editura Kogaion, 2002, 95 pag.). Holocaust, inventat chiar de către cei care, azi, solicită şi au obţinut deja, România fiind o ţară OCUPATĂ, deschiderea arhivelor militare din Bucureşti şi Piteşti, deşi, la ei acasă, în SUA şi deopotrivă în Israel, stau literalmente pe tone de documente, adunate din toate ţările … Vă felicit, Domnule Profesor, şi pentru re-editarea volumului la care vă referiţi: „Al Doilea Război Mondial – Situaţia Evreilor din România”, I/1, 1939-1941, coordonatori Al. Duţu şi C. Botoran, Bucureşti, Editura Ţara Noastră/Uniunea Vatra Românească, 2003, 408 pag. Volumul respectiv urma să apară în 1994, sub egida Fundaţiei Culturale Române (Director – Augustin Buzura), dar – din raţiuni … înalte (evident, de stat ?!) – a fost TOPIT, însă
s-au salvat unele exemplare, după care aţi realizat Dv. ediţia menţionată din 2003. Să ştiţi însă că se imprimase şi vol. I/2, dar acesta, cu adevărat, rămâne o raritate … Până când, cine mai ştie (?), o să re-apară într-o nouă ediţie din „Istoria cărţilor cenzurate în România” …
În ordinea a II-a, KOBA/ЌОБА zice: RUŞINE! Vă reamintiţi, neîndoielnic, de remarcabilul C. Tănase (1880-1945), care, cu numai câteva zile înainte de a muri la 29 august 1945, lansase în Bucureşti faimosul cuplet ce-i punea
faţă-n faţă pe foştii „aliaţi” (germani) din 1940-44 şi pe „eliberatorii” (ruşi) din 1944-45:
Rău era cu «der, die, das»
Da-i mai rău cu «davai ceas»…
De la Nistru pân’ la Don
Davai ceas, davai palton,
Davai ceas, davai moșie,
Harașo, tovărășie!
Vremurile s-au schimbat, iar, după 1989-1990, cupletele de asemenea … Devenise la modă se ştie:
Cine-a stat cinci ani la ruşi
Nu poate gândi ca Bush! …
Acum, pentru unii, şi „der, die, das”, şi „davai ceas”, şi „cinci ani” au devenit desuete … Pentru unii, cum ziceam, la ordinea zilei se află: DAVAI DOKUMENTE! O să spuneţi că nu-i posibil, şi, totuşi, DA!
Iată ce s-a petrecut acum 1-2 zile:
Regrete eterne si tristete nemarginita pentru cel care a fost marele profesor si istoric Gheorghe Buzatu, plecat la Ceruri luni, 20 mai, la miezul zilei, de la masa sa de lucru de la Centrul de Istorie si Civilizatie Europeana – Iasi. La ceremonia religioasa dedicata acestuia, desfasurata la Biserica “Sf. Lazar” din Centrul Civic, sute de prieteni, apropiati, dar si personalitati din lumea culturala a orasului si din intregul spatiu istoric si etnic romanesc, au tinut sa-i aduca un ultim omagiu si sa-si ia ramas bun de la cel care a fost marele roman Gheorghe Buzatu, condus pe ultimul drum in aceeasi zi la Cimitirul Eternitatea, transmite Buna Ziua Iasi, care ofera si imagini de la tristul eveniment. Acelasi cotidian iesean informeaza ca, in ziua precedenta, un consilier prezidential a adus la Biserica Profesorului Gheorghe Buzatu un mesaj oficial de comemorare din partea Presedintelui Romaniei, Traian Basescu, cat si o coroana de flori, in semn de omagiu pentru marele istoric (foto dreapta). Coroana prezidentiala a fost depasita in marime si frumusete doar de cea semnata “Prietenii lui Chris Buzatu”, nepotul profesorului si colonel al Armatei SUA in cadrul SOCEUR – Special Operations Command Europe (foto stanga).
La petrecerea pe ultimul drum a aprigului luptator pentru adevarul istoric si profesor de romanism au fost prezenti numerosi specialisti in informatii, ziaristi si istorici de pe ambele maluri ale Prutului, delegatia basarabeana, din care au facut parte, printre altii, istoricii Gheorghe Negru, conducatorul revistei “Destin romanesc”, Ion Negrei, vicepreședinte al Asociației Istoricilor din Moldova si fost viceprim-ministru al Republicii Moldova si cunoscutul Alexandru Moraru, detinatorul blogului Secretele Istoriei, fiind reprezentata la cuvant de istoricul Gheorghe Cojocaru, director al Institutului de Istorie, Stat şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei si presedinte al Comisiei de studiere a crimelor comunismului. Oficialitati si institutii din intreaga tara, de la institute ale Academiei Romane la CNSAS, cat si, mai ales, din principalele orase ale Moldovei, dar si organizatii nationaliste, ca Noua Dreapta, au trimis coroane de flori si au venit prin reprezentanti la slujba si la inmormantarea marelui disparut. Academia Romana – Filiala Iasi, a coborat drapelul in berna. Portalul Ziaristi Online, al carui consultant stiintific si colaborator neintrecut a fost Profesorul Gheorghe Buzatu ii aduce un Omagiu Etern:
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe blandul si bunul Profesor Gheorghe Buzatu, alaturi de toti martirii neamului romanesc pe care i-a aparat si slujit, prin cuvantul Adevarului!
”Una dintre primele măsuri adoptate la debutul Revoluției române din decembrie 1989 de către președintele ungar ad-interim Mátyás Szűrős a fost abrogarea unilaterală a Tratatului de Prietenie și Cooperare semnat în 1948 de către România și Ungaria, cel care consfințea în mod oficial frontiera dintre cele două state…” (Larry Watts despre măsurile luate în mod unilateral de către Ungaria la momentul de debut al Revoluției din decembrie 1989 din România – pagina 621, „Cei dintâi vor fi cei din urmă. România la sfârșitul războiului rece”, Editura Rao)
”Următorii pe lista celor mai numeroși în cadrul comunității de analiști din serviciile de informații specializați pe problemele Europei de Est și ale Balcanilor după americanii de origine poloneză erau americanii de origine maghiară (…) Este demn de notat faptul că șeful de operațiuni al Diviziei pentru Europa de Est / URSS a CIA din perioada Revoluției din România era un imigrant ungur, la fel ca analistul CIA însărcinat cu problemele României. Merită observată experiența primului șef al Serviciului de Informații Externe al României când a încercat să stabilească o legătură cu serviciile de informații din SUA (…) i-au fost înmânate 21 de cărți de vizită ale interlocutorilor dintre care 11 erau analiști cu nume maghiare…”. (Larry Watts despre prezența maghiară în cadrul serviciilor de informații americane la momentul 1989 și imediat după acest moment – p. 82, 91)
Asadar, Senatul Romaniei, nu Parlamentul de la Budapesta, a votat varianta UDMR, trecuta prin… aprobare tacita, presedintele de sedinta, domnul Melescanu, invocand ca “nu era indeplinit cvorumul de vot”, “fara sa fi avut loc niciun fel de dezbatere, fara niciun fel de discutie in public”, fiind, totusi, vorba “despre o chestiune de interes national, despre reimpartirea, pe regiuni, a Romaniei”! Or, in 1968, propunerea de revenire la judete a fost publicata in presa, spre dezbatere publica, nu pe tacute, nu pe furis, nu departe de parerile romanilor.
Forum de analiză și discuții a oportunității regionalizării, Conferinţa „Regionalizarea României – între tradiţie şi model european”, organizată de Centrul de Cercetare pentru Drept şi Ştiinţe Socio-Umane din cadrul Facultății de Ştiinţe Economice Juridice şi Administrative și Facultatea de Științe și Litere, Departamentul Istorie și Relații Internaționale, sub egida Universității „Petru Maior” din Tîrgu Mureş îşi propune, în mod lăudabil, căutarea criteriilor și modalităților care să faciliteze conturarea alternativelor viabile de regionalizare în plan legislativ și administrativ.
„Dacă nu m-aş simţi atât de român, poate aş putea să mă detaşez fără greutate chiar în muncile mele impuse de împrejurări […]. Cât timp judec în istorie – iar nu în absolut – nu pot gândi nimic fără să ţin seama de neamul meu”
Mircea Eliade, Jurnalul portughez…
Adevărat,Profesorul şi Istoricul Gheorghe Buzatu a plecat la cele Veşnice, mult prea devreme, mult prea grăbit, la nici 74 de ani, lăsând în urmă o vastă operă istorică, prieteni dragi şi fideli, buni colegi şi, nu în ultimul rând, o familie îndurerată. A plecat discret din mijlocul cărţilor şi documentelor atât de dragi lui, ca un demn slujitor al istoriei… Fiindcă oşteanul se jertfeşte pe câmpul de luptă, preotul în altar, iar istoricul în bibliotecă…Deşi tragic şi dureros, trebuie să o recunoaştem că Profesorul a avut parte de o moarte frumoasă… Onorabilă şi pilduitoare.
Adevărat, timpul nu a mai avut răbdare cu Profesorul, sau poate – nebănuite fiind căile Domnului – aşa i s-a menit de către Dumnezeul strămoşilor noştri: Să călătorească spre Lumina cea adevărată pentru a nu mai întârzia la simpozionul celest…Pentru a-i întâlni pe marii înaintaşi, bărbaţi de stat, istorici, oameni de cultură şi, totodată, repere de luptă şi conştiinţă românească pe care i-a evocat cu atâta dragoste în cărţile sale…Pentru că, indiscutabil, Profesorul Gh. Buzatu s-a înscris demult în galeria marilor istorici şi gânditori care au binemeritat de la neam şi ţară. Întreaga sa operă şi activitate s-a fixat pe o axă naţională pe care a urmărit-o cu înverşunare şi credinţă, renunţând la comoditatea alinierii, la tentaţiile materiale, la ispitele decoraţiilor, medaliilor şi confirmărilor academice şi nu numai… Fiindcă aceste recunoaşteri erau lanţ şi lacăt spiritului viu şi cuvântului său independent. Îi anulau discret, apoi direct, aşteptările, credinţele, adevărurile…
Adevărat că dispariţia Profesorului a determinat abrupt conştientizarea unui gol imens în sufletele noastre, ale celor care l-am preţuit, iubit şi, poate, chiar înţeles. A conturat sfâşietor imaginea unei moşii aşezate la răscrucea tuturor răutăţilor, abandonată şi bântuită de cumplite stihii. Profesorul a sfătuit şi coordonat cu răbdare şi tact, cu blândeţe şi modestie proverbiale, cu generozitate boierească, cu profesionalism o serie de discipoli ce reprezintă tânăra generaţie de istorici. A fost considerat de cei mai tineri îndrumător şi creator de climat istoriografic, a fost receptat ca cel mai de seamă specialist al istoriei celui de-al doilea război mondial, a ridicat şi indicat, totdeauna, probleme/teme de maximă importanţă şi impact, dar mai ales i-a făcut pe cei tineri să iubească şi să respecte documentele de arhivă, să slujească după pricepere şi… caracter istoria cea adevărată…Cea care nu se lasă ademenită/siluită de vitregiile vremii şi nici trunchiată/deturnată de teoriile falşilor directori de opinie şi conştiinţă „românească”, a celor care păstoresc în ultimul timp instituţii culturale şi/sau societatea civilă. Prin urmare, mărturisesc fără urmă de echivoc întreaga mea preţuire faţă de Istoricul exigent cu sine şi cu ceilalţi, „primejdios pentru sine şi pentru alţii” – după cum spunea odinioară Emil Cioran – tocmai prin temele tratate, prin perspectivele şi abordările lansate, argumentate… Faţă de Istoricul de atitudine şi altitudine, care ignoră aristocratic ereziile sterile şi găselniţele nocive ca metodă şi tendinţă în demersul istoriografic. Dar mai cu seamă, evoc în aceste rânduri pe Istoricul de mare curaj şi caracter, înzestrat cu aceea înverşunare pozitivă care se bate prin scris şi cuvânt pentru adevărul neamului său. Pe cel care, de nenumărate ori, a încercat,luptat şi învins lumea, sfidând suveran recomandările inchizitoriale şi aberante ale „corectitudinii politice” şi care – aşa cum preciza odinioară marele vizionar Vasile Pârvan – „nu lucrează cu realitatea unor contingenţe de douăzeci şi patru de ore, ca jucătorul de bursă, ci cu realitatea unor stabilităţi milenare ale sufletului ancestral”, slujind, am spune noi, cu acribie şi pasiune – înainte de toate – adevărul…şi numai adevărul istoric.
Adevărat că, după cum s-a spus şi se va mai spune încă de către unii confraţi ai Profesorului – politicos, circumstanţial, dar, în definitiv, arid şi ne-implicat -, odată cu moartea lui, „Istoriografia rămâne mai săracă”… Eu cred, însă, că acest moment reprezintă, în fapt, trecerea Profesorului Gh. Buzatu din Istoriografie în Istorie. Pentru că, prin cărţile sale, prin rostire, dăruire şi caracter, el înduhovniceşte istoria, îmbrăcând veşmântul Veşniciei. A părăsit această lume din ce în ce mai tulbure, măcinată de patimi mărunte, interese meschine şi nimicnicii, pentru a se muta la Domnul, pentru a se regăsi cu alţi dreptmăritori, care din veac au plăcut Lui…Mântuitorului…
Centrul de Istorie şi Civilizaţie Europeană anunţă cu profundă durere trecerea la Domnul a Profesorului Gheorghe Buzatu. Trupul neînsufleţit va fi depus începând de marţi, 21 mai, la la Biserica Sfântul Lazăr din Centrul Civic-Iaşi. Slujba de înmormântare va fi oficiată la Sfântul Lazăr, joi, 23 mai, ora 12.00.
Exemplul său este un exemplu de lumină pilduitoare, încât în dreptul său orice conștiință curată ar putea să răspundă la apelul neamului românesc într-un singur fel: „Prezent!” Prin tot ceea ce a făcut, prin tot ceea ce a scris, prin toată viața sa plină de atâtea încercări, Gheorghe Buzatu s-a făcut pe sine prezență perenă a neamului nostru.
Mentorul, prietenul şi colegul meu de breaslă, Gheorghe Buzatu, a fost un Mareşal al Adevărului Istoric. Din rarele întâlniri şi foarte desele noastre mesaje am învăţat mai mult decât în anii universitari. Cred că nici un savant român din Ţară n-a făcut atât de mult pentru Basarabia şi basarabeni cât a făcut Marele Gheorghe Buzatu.
Nota Securitatii: “La Universitatea din Portland, Oregon, [Ghe Buzatu] a prezentat o conferinta, unde a afirmat ca el “nu se ocupa de politica si ca socialismul a invins in tarile din rasaritul Europei, inclusiv in Romania, printr-o greseala, insa cei de fata trebuie sa fie linistiti, caci in curand regimurile comuniste din rasaritul Europei, inclusiv cel de la Bucuresti, se vor prabusi”. Auditoriul, format din americani si reprezentanti ai emigratiei romane, a ramas descumpanit la aceste afirmatii aberante”.
V-as ruga ca sa depuneti pe mormantul sau o lacrima si un gand de neuitare din partea mai tanarului coleg si prieten, care semneaza aceste randuri, de departe, dar mereu aproape de toti cei care simt si traiesc romaneste.
“De abia de acum, de la publicarea Documentelor din Arhiva Codreanu, incepe cu adevarat cercetarea istorica privind fenomenul Miscarii Legionare. Nimeni nu le va mai putea ignora de acum incolo”, sublinia Profesorul Gheorghe Buzatu…
Viata si moartea tragica a Maresalului Antonescu. VIDEO. ANTONESCU, ALTFEL. „Să ne toarcem din credinţa în Dumnezeu şi Justiţie drumul viitorului”. Prof. Gh. Buzatu special pentru ZIARISTI ONLINE
Inainte de toate, istoricul Gheorghe Buzatu a fost un spirit temerar care, in conditiile dificile ale perioadei regimului trecut si-a asumat riscurile investigarii subiectelor “tabu”, care atrageau automat punerea cercetatorilor la index. Cercetarile sale in arhivele occidentale, preponderent din S.U.A., au relevat fapte de reala demnitate nationala, de care cei care au scris istoria celui de al doilea razboi mondial nu au tinut seama.
Istoricul ieşean Gheorghe Buzatu a murit luni, informaţia fiind confirmată, pentru AGERPRES, de cercetătorul Corneliu Ciucanu de la Centrul de cultură şi civilizaţie europeană.
Motto de la Profesorul Gh. Buzatu: Contrar celor mai sinistre opinii sau celor mai pesimiste preziceri, Mareşalul şi-a câştigat un rol de primă mărime în istoria naţională, ceea ce opinia publică de ieri ori de azi a surprins cu exactitate, numeroase sondaje trecându-l pe Antonescu, nu fără temei sau câtuşi de puţin exagerat, în rândul marilor români, de oricând şi de oriunde. Antonescu şi-a propus, a urmărit şi a reuşit să fie întotdeauna egal cu el însuşi… A ştiut – în fapt, i s-a prezis! – că avea să ajungă… Vodă în Ţara Românească, dar că va sfârşi… pe eşafod. La 1 iunie 1946, cu puţine minute înaintea execuţiei, chiar în preziua împlinirii vârstei de 64 de ani, Mareşalul şi-a reafirmat convingerea că sfârşitul îi fusese pecetluit de bătălia pentru Basarabia şi Bucovina, pe care era dispus s-o reia, cu acelaşi deznodământ. În clipa supremă şi-a comandat plutonul de execuţie, fiind în măsură, în clipa supremă, a mai rosti „Trăiască România!” Iar Poetul, fac trimitere la Adrian Păunescu, l-a surprins exact pe acest Antonescu, aşa cum a fost şi cum ne rămâne:
La praznic de Sfantul Gheorghe, Profesorul m-a intampinat, ca intotdeauna, cu zambetul pe buze, cu bratele larg deschise si cu o surpriza placuta: “Domnule director, suntem co-autori: v-am preluat in ultima mea lucrare. Iat-o: Istoria sa Judece!, gata de tipar la TipoMoldova.” Profesorul era un sustinator de minune al refugiatilor online. De altfel, din cate mi-a marturisit chiar cu acea ocazie, pe langa un nou “Antonescu, altfel“, lucra si la un volum intitulat “Adevarul s-a nascut pe Internet“. Avea atatea proiecte in lucru si istorii extraordinare de povestit inca de fiecare data cand aveam privilegiul sa-l intalnesc in laboratoarele sale de la CICE-Iasi, discutiile continuand la un pranz intotdeauna excelent, urmat de plimbarea aferenta pe langa teii lui Eminescu si la Biserica lui Iorga din Copou, il ascultam cu sufletul la gura, incercand sa retin fiecare cuvant. Din cand in cand imi oferea cate o insula primitoare pe care sa-mi trag rasuflarea din oceanul inghetat in care ma scald, respectiv o bucata de hartie tiparita, asternuta frumos cu randurile publicate pe Ziaristi Online si care altfel zburau aiurea prin spatiul virtual. Voia sa fie si era dragut, cu o camaraderie tinereasca rar intalnita si o candoare de copil (chiar in urma cu trei zile mi-a trimis o poezie care continea si versurile “Mi-e grea maturitatea, mi-e greu să fiu docil, Aș da orice pe lume să redevin copil!…). Asa si acum. Co-autorii Istoriei erau, de fapt, Profesorul, Serban Alexianu, fiul guvernatorului Transnistriei ucis de Brucan si ai lui in “lotul Antonescu”, si Doamna Stela Cheptea, colega si buna sa prietena de-o viata. Articolele de pe “Ziaristi”, pentru a caror publicare sunt extrem de onorat si, acum, la aflarea tragicii vesti despre plecarea Profesorului, coplesit si bulversat, veneau ca o mica si modesta completare. Cine avea sa-si imagineze ca acest (ultim) volum, cu un titlu atat de grav, avea sa-i devina un adevarat Testament?!… Iata aici textul-semnal pe care mi l-a oferit regretatul nostru Profesor atunci, spre publicare pe Ziaristi Online.
Dumnezeu sa-l odihneasca in rand cu dreptii Sai, martirii anticomunisti ai neamului romanesc, impacati si aparati timp de o viata, cu toate riscurile, de blandul si marele Profesor Gheorghe Buzatu!
Profesorul Gh. Buzatu ne face un cadou de ziua lui, a Sfantului Gheorghe: ISTORIA SA JUDECE. O pledoarie pentru rejudecarea “Lotului Antonescu” si anularea “Procesului Tribunalului Poporului”
Istoria, profesore, i-aşa cum spui,
Hotarul peste care nu se poate trece,
Cât timp noi n-am venit în ţara nimănui,
Mânaţi de raza nu ştiu cărui astru rece…
Istoria, profesore, i-aşa cum spui, Sau, mai curând, aşa ar trebui să fie, De n-ar apare, peste noapte, scribi destui, Mult prea dispuşi, din ea, să facă Geografie!
(Niculae Stoian)
FAPTA ŞI RĂSPLATA ISTORIEI
„Să nu uităm că istoria nu va uita pe vinovaţi,
şi vinovaţi suntem cu toţii:
unii pentru că am tăcut;
alţii pentru că am greşit,
cu toţii – pentru că am suportat”
(Ion Antonescu,
Alba Iulia, 1 Decembrie 1940)
Biografiile Mareşalului Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Gh. Alexianu şi Constantin (Piki) Z. Vasiliu nu mai au oricum şi pentru ce decade în hagiografii. Având în seamă în prezent realităţi indiscutabile, verificabile şi susţinute pe temeiul unei bogate bibliografii şi al documentelor, unele cercetate de noi cu predilecţie în arhive şi biblioteci, române şi străine, apoi valorificate, numeroase în premieră. Nefiind neglijate, în context, nici mărturiile unora dintre participanţii la evenimente, unii interogaţi special de noi – Gh. Barbul, George I. Duca, Barbu Călinescu, Henriette şi Gh. Magherescu, Şerban Milcoveanu ş.a. Nu este lipsit de interes să precizăm că biografiile respective sunt populate cu zeci şi sute de personaje, fiecare ajungând să-şi ocupe natural locul în funcţie de rolul jucat în devenirea, declanşarea şi consecinţele faptelor desfăşurate cu predilecţie în cursul Războiului Mondial din 1939-1945 ori în conexiune nemijlocită cu acesta.
Sacrificiul Mareşalului Antonescu şi al colaboratorilor săi – Mihai Antonescu, Gh. Alexianu, Constantin (Piki) Z. Vasiliu – a fost posibil prin voinţa excesiv brutală şi anormală a Marilor Învingători din 1945 şi potrivit unor „principii juridice” dictate de ei şi în folosul lor, nicidecum al Învinşilor sau al popoarelor, cum au clamat un număr de ani. Asasinatul de la 1 iunie 1946, în mod sigur, nu a fost nici fără antecedente şi nici fără consecinţe dramatice, în unele privinţe la proporţii de cataclism pentru Români şi pentru România – Holocaustul Roşu. Nu în zadar s-a apelat la similitudini cu „practici barbare” de odinioară!
June 29th, 2013 
VR 
Posted in 
Tags: 
