ROMANIA
JUDETUL MARAMURES
Primaria Orasului Baia Sprie
Piata Libertatii, nr. 4
Telefon: +40-262-262303, 260059 Fax: +40-262-260059
E-mail: [email protected] BaiaSprie.Ro
Drept la replica
„Abuzurile totalitarismului din cea de a doua jumătate a sec. XX au transformat România într-o imensă puşcărie, în scopul anihilării conştiinţei celor care gândeau altfel decât comuniştii. Tocmai de aceea, spirite luminate ca a arhimandritului Justin Pârvu au avut menirea de a ţine trează conştiinţa naţională.
Practic, părintele Justin Pârvu şi-a împletit destinul cu cel al neamului românesc, luminând ca un far al dreptei credinţe la trezirea conştiinţei de neam. Astăzi, reprezintă ultimul mare mărturisitor al unei generaţii de sacrificiu care s-a jertfit în temniţele comuniste din Aiud, Gherla, Piteşti, Sighet., Canal şi lagărele de muncă din „Triunghiul morţii” (Baia Sprie, Cavnic, Nistru).
Părintele Justin Pârvu s-a consacrat lui Dumnezeu, neamul său şi marii familii creştine, nu ideologiilor politice. Nu a fost un agitator doctrinar, ci o mare conştiinţă. Zecile de mii de pelerini, prezenţi la înmormântare sa, au confirmat că odată cu trecerea la odihna veşnică s-a născut un sfânt. Practic, prigoana stalinistă l-a desăvârşit întru sfinţenie.
Iată de ce, găsim poziţionarea dumneavoastră, cel puţin inadecvată. Nu credem că a sosit vremea să ne mântuim pe furiş, cu aprobarea cuiva. Diploma de CETĂŢEAN DE ONOARE nu aduce beneficii răposatului arhimandrit, ci, mai degrabă, comunităţii noastre ca recurs la demnitate şi memorie. Filmul documentar „Fericiţi cei prigoniţi” şi demersul nostru civic vor constitui documente pentru cei care au dreptul să ştie dar nu au voie să uite.”
Cu toată consideraţia,
Primar Dorin Vasile Paşca
Dorin Vasile Paşca se afla la cel de-al doilea mandat al sau de primar, dupa ce a fost reales de cetatenii din Baia Sprie. El a candidat ca independent, fara sustinerea nici unui partid politic. In 14 septembrie 2010, de Inaltarea Sfintei Cruci, a participat la sfintirea unei Troite in memoria suferintelor martirilor anticomunisti din “Triunghiul mortii”, ridicata la dorinta si cu binecuvantarea Parintele Justin Parvu (foto mai jos).
Unul dintre cei mai iubiti duhovnici romani, parintele Justin Parvu, a primit post-mortem titlul de cetatean de onoare al orasului Baia Sprie. Primarul orasului Baia Sprie, Dorin Pasca, a declarat ca a fost o onoare sa acorde acest titlu pentru marele duhovnic. “Din punctul nostru de vedere am fost onorati sa-i dam titlul parintelui, mai ales ca el a fost singurul dintre detinuti care a revenit in Baia Sprie si a facut o troita acolo, la Mina.
În mod evident, Pacepa şi susţinătorii lui sunt îngrijoraţi că noi nu îi acordăm nicio atenţie omului din spatele cortinei, care ar putea să-l demaşte drept un vrajitor fals a cărui informaţie nu este nici pe departe cea mai bună sau cea mai puternică aşa cum ar vrea ca noi să credem.
Comintern agent Willi Münzenburg is credited with inventing the Soviet front organization and the “clubs of innocents” (or “useful idiots”) through which he manipulated unsuspecting Western opinion. In similar fashion Pacepa and company persist on running with the lie that Communist Romania during 1963-1989 was a Soviet Trojan horse and its independence a sham. That lie falls before overwhelming archival evidence to the contrary.
In concluzie, retineti: Pacepa = crime impotriva umanitatii. De ce vrea sa scape tortionarul: procesul de la Tribunalul Penal International, condamnarea, arestarea si un sfarsit demn de Rudolf Hess. Un Rudolf Hess al Marelui URSS.
Pentru acei cititorii care nu sunt familiarizaţi cu conceptul, dezinformarea este diseminarea de informaţii false concepute pentru a induce în eroare factorii de decizie şi / sau opinia publică cu scopul luării de măsuri – inclusiv non-acţiune – dăunătoare pentru interesele lor.
Niște șmecheri, sub egida guvernelor României, obișnuiți să mănânce bliduri pline de delicatese, bătând monedă pe antisemitismul românilor (fără ca vreodată să-și vadă bârna din proprii ochi sau din propria istorie, pentru că, evident, nu pot fi considerați ca făcând parte din Istoria României), s-au gândit, într-un perfect limbaj proletcultist, așa cum le-a fost inoculat de Marx, Engels, Lenin, Stalin & Comp., să ceară ”cu profundă indignare” retragerea titlului de cetățean de onoare acordat postmortem Părintelui Iustin Pârvu de către primăria din Baia Sprie.
Maramureşul nu a luat-o înaintea Neamţului când a avut iniţiativa de a-i acorda părintelui Justin Pârvu titlul de cetăţean de onoare al oraşului Baia Sprie. Comuna Poiana Teiului, unde arhimandritul a ridicat lăcaşurile de închinăciune de la Petru Vodă, l-a inclus încă din 2004 în rândul vârfurilor localităţii.
Titlul de Cetatean de Onoare acordat Parintelui Justin Parvu pentru martiriul sau din minele de la Baia Sprie va ramane indiferent de vociferarile unor urmasi ai comisarilor bolsevici cocotati in varful Institutului cu numele lui Elie Wiesel, un impostor al holocaustului. DOCUMENTE
Alexandru Florian, urmasul unui comisar ideologic bolsevic si o persoana cu evidente probleme mintale – cand, oare, vor fi testati psihiatric toti cei numiti in sinecuri de stat? -, a sarit, din nou, ca prostul din baie (vorba romaneasca), pentru a contesta onorarea post-mortem a unui martir al inchisorilor comuniste. Dupa agitatia bolsevica si lucratura de tip stalinist savarsita impotriva “Sfantului Inchisorilor”, Valeriu Gafencu, la Targu Ocna, de data aceasta personajul cocotat in fruntea unui institutii ce poarta numele unui impostor al holocaustului, Elie Wiesel, contestat radical de mai multi evrei la nivel international si in instantele de la Budapesta, il ataca chiar pe bunul Parinte Justin Parvu, numit de catre popor “Sfantul de la Petru Voda”si “Duhovnicul Neamului”. Plecat la Domnul si fratii sai, martirii temnitelor comuniste, pe 16 iunie, in urma unei suferinte crunte indurate cu mucenicie, Parintele Justin Parvu tocmai a primit titlul de Cetatean de Onoare post-mortem al orasului Baia Sprie, localitate unde a fost chinuit la munca fortata in minele de sare si plumb, in perioada detentiei sale de 16 ani. Distinctia i-a fost oferita in memoriam pe 23 august, cu votul in unanimitate al intregului Consiliu Local, la initiativa Gazetei de Maramures, sustinuta de sute de simpli romani dar si mari personalitati ale Romaniei si organizati neguvernamentele, inclusiv IPS Justinian Chira, Arhiepiscopul Maramuresului si Asociatia Fostilor Detinuti Politic din Romania (vedeti toate detalii mai jos). Ce ar fi de spus, deocamdata: ca Titlul de Cetatean de Onoare acordat Parintelui Justin Parvu pentru martiriul sau din minele de la Baia Sprie va ramane indiferent de vociferarile unor neo-comisari bolsevici. De data asta, isi vor inghiti “‘indignarea”. Daca nu, le va ramane-n gat! Voi reveni. Doamne ajuta!
Gasiti aici nerozia pigmeului de la Institutul in cauza, conform unei stiri Hotnews, cat si toate datele despre conferirea distinctiei post-mortem dar si un documentar despre Parintele Justin – “S-a nascut un Sfant” -, recomandat tuturor, si celor buni si celor rai:
“Directorul general al Institutului Elie Wiesel, Alexandru Florian, isi exprima “indignarea” fata de o decizie a Consiliului Local Baia Sprie, care i-a acordat parintelui Iustin Parvu titlul de cetatean de onoare post-mortem al orasului. Institutul arata intr-o scrisoare deschisa ca Iustin Parvu a fost un negationist al Holocaustului. Bla, bla, bla, bla, bla…”
Iniţiativa GAZETEI privind acordarea celor 6 titluri de cetăţean de onoare post-mortem a înregistrat prima reuşită: săptămâna trecută, proiectul de lege iniţiat de primarul Dorin Vasile Paşca a fost aprobat în unanimitate de Consiliul Local Baia Sprie. Părintele Justin Pârvu a primit post-mortem titlul de cetăţean de onoare al oraşului Baia Sprie.
Recent, GAZETA de Maramureş a propus acordarea titlului de cetăţean de onoare pentru şase personalităţi care au trăit şi au murit pentru valorile care dau identitate Maramureşului şi Ţării: Iuliu Maniu, Gheorghe Brătianu, Iuliu Hossu şi Aurel Vişovan la Sighetu Marmaţiei, Justin Pârvu la Baia Sprie şi Nicolae Steinhardt la Târgu Lăpuş. Am adunat zeci de propuneri şi mesaje de susţinere.
Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici Maramureş, subfiliala Sighetu Marmaţiei, susţine demersul nostru, dar şi preşedintele AFDPR Octav Bjoza a anunţat că şi structura centrală a Asociaţiei susţine acest demers.
Cum între cei şase se numără şi un cardinal greco-catolic şi un duhovnic şi monah ortodox, am primit şi susţinerea Episcopiei Ortodoxe a Maramureşului şi Sătmarului şi personal a Arhiepiscopului Justinian Chira. De asemenea, susţin cererea noastră Episcopia greco-catolică de Maramureş, dar şi Asociaţia Filantropică Sf. Ierarh Iosif Mărturisitorul, condusă de părintele Vasile Fodoruţ, care s-a arătat de asemenea încântat de iniţiativă şi va pune o listă la dispoziţia credincioşilor din parohia sa, care doresc s-o semneze.
Datorită deschiderii deosebite şi susţinerii arătate de Victor Roncea şi Civic Media, demersul a devenit unul naţional, adunând susţinători importanţi din ţară şi din străinătate.
Astfel că, recent, cererea noastră, însoţită de lista de semnături de susţinere a fost depusă la Primăria Baia Sprie. Primarul Dorin Vasile Paşca a iniţiat un proiect de hotărâre care a fost aprobat în unanimitate de Consiliul Local Baia Sprie în şedinţa din 22 august.
Părintele Justin Pârvu a primit post-mortem titlul de cetăţean de onoare a oraşului Baia Sprie, care va fi conferit în 14 septembrie, când are loc slujba şi parastasul anual de la vechea intrare în colonie. Cu această ocazie vor avea loc şi o pomană, şi simpozionul „Triunghiul morţii”.
Mulţumim administraţiei din Baia Sprie, aleşilor locali şi susţinătorilor acestui demers. E un prim pas spre normalitate şi spre o ierarhie corectă a valorilor.
„Oraşul pe care îl conduceţi se numără printre locurile demnităţii noastre naţionale. După 1952, Baia Sprie a devenit colonie de muncă forţată pentru deţinuţii politici. Silicoza, bolile de plămâni şi de inimă au făcut ravagii. Colonia era aşezată într-o căldare înconjurată de munţii Gutinului şi reprezenta locul de muncă al celor 7-800 de condamnaţi la pedepse mari. Primii deţinuţi au fost aduşi de la Aiud. Treptat, treptat, au sosit deţinuţi pedepsiţi de la alte închisori, iar după închiderea Canalului, o parte dintre supravieţuitori au fost dirijaţi aici.
Cel mai cunoscut reprezentant al foştilor deţinuţi politici de la Baia Sprie era poate părintele Justin Pârvu, care s-a stins recent. Ca unui om care are înţelepciunea să distingă valoarea şi tăria să o aprecieze, GAZETA de Maramureş, cel mai important săptămânal din nord-vestul ţării, susţinut de o listă de organizaţii, instituţii şi persoane anexată prezentului memoriu vă propune acordarea titlului de cetăţean de onoare post-mortem părintelui Justin Pârvu. Ultimul mare sfânt al temniţelor comuniste.
Argumentăm propunerea noastră prin următoarele:
Părintele Iustin s-a născut la data de 10 februarie 1919, în satul Poiana Largului, comuna Calugăreni, judeţul Neamţ. În 1936, tânărul râvnitor de doar 17 ani intră frate la Mănăstirea Durău. După numai un an, în anul 1937, merge la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Cernica, pentru a-şi continua apoi studiile la Râmnicu-Vâlcea şi Roman. În 1940, la 20 de ani, este tuns în monahism şi, peste numai doi ani, hirotonit întru preot. Devine apoi preot misionar pe Frontul de Est, în Neamţ, până la Odesa. După război, începe prigoana comunistă. În anul în care va absolvi seminarul, în 1948, va fi arestat şi condamnat la 12 ani de “închisoare politică”.
Trece prin închisorile Suceava, Văcăreşti, Jilava, Gherla, Periprava, Aiud, minele de la Baia Sprie, şi “reeducarea” de la Piteşti. În 1960, este condamnat la încă patru ani de temniţă pentru că nu s-a lepădat de credinţă. După eliberare, ajunge să slujească în mai multe mănăstiri, iar de douăzeci de ani este preot la Mănăstirea Petru Vodă – judeţul Neamţ, pe care o închină martirilor români din închisorile comuniste. Părintele Justin Pârvu a continuat până la moarte lupta pentru credinţă şi adevăr prin învăţăturile sale în care caută să facă cunoscută jertfa unei generaţii.
Având convingerea că sunteţi un om care ştie că dăinuirea unei comunităţi se poate face numai prin păstrarea identităţii, valorilor şi idealurilor sale, suntem convinşi că veţi da curs propunerii nostre, discutând-o în Consiliul Local”.
Scrisoarea din partea Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România
ASOCIAŢIA FOŞTILOR DEŢINUŢI POLITICI DIN ROMÂNIA
A.F.D.P.R.
ASSOCIATION DES ANCIENS DETENUS POLITIQUES DE ROUMANIE
FORMER ROMANIAN POLITICAL PRISONERS ASSOCIATION
Str.Mântuleasa nr.10, 70087 Bucureşti, sector 3, ROMÂNIA,
tel.fax.3172317
Nr. 97/29.08.2013
C ă t r e
Primăria Baia Sprie
Domnului primar Dorin-Vasile Paşca
Consiliului Local
Comitetul Naţional de Conducere al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi şi Victime ale Dictaturii din România (AFDPR), mulţumeşte pe această cale dumneavoastră şi Consiliului Local, pentru faptul de a fi declarat şi aprobat cu unanimitate de voturi ca Arhimandritul Justin Pârvu să devină cetăţean de onoare post-mortem al localităţii Baia Sprie, adică acolo unde a muncit aproape 5 ani în minele de plumb, din cei 16 ani pe care i-a “petrecut” după gratiile temniţelor comuniste.
Vă rugăm să primiţi întreaga noastră consideraţie pentru respectul şi recunoştinţa ce le purtaţi martirilor neamului românesc.
Cu aleasă preţuire,
Preşedinte, Ing. Octav Bjoza AFDPR
Răspunsul din partea Mănăstirii Petru Vodă
Mitropolia Moldovei si Bucovinei
Arhiepiscopia Iasilor
Manastirea Sfintilor Arhangheli
– Petru Voda –
Stimate Domnule Primar Dorin Vasile Paşca,
Stimaţi membri ai Consiliului Local Baia Sprie,
Decizia domniilor voastre de a acorda, cu binecuvîntată unanimitate, cetăţenia de onoare Părintelui Arhimandrit Justin Pârvu, fericitul întru pomenire stareţ şi ctitor al mănăstirii noastre, vă face cinstea de a vă număra printre primii edili din România care îi acordă această distincţie postumă, recunoscînd jertfa şi dragostea de Dumnezeu şi de neam a duhovnicului nostru.
Fie ca acest gest onorific să rodească în inimile tuturor generaţiilor României prezente şi viitoare dragostea de Adevăr şi de neam pentru care întreaga generaţiile a părintelui nostru stareţ s-a jertfit în vremuri de cumplită prigoană şi de mărturisire a frumuseţii sufletului Creştin din această ţară. Cu siguranţă această distincţie vă va fi răsplătită de binecuvîntarea Cuviosului Părinte Justin Pârvu din Împărăţia Cerurilor în care acum îşi odihneşte mult truditul şi mult încercatul său suflet.
Primiţi, vă rugăm, prin aceste puţine cuvinte, recunoştinţa noastră adusă consiliului local al Primăriei Baia Sprie, dimpreună cu felicitările pentru frumoasa iniţiativă, cuvenite jurnaliştilor Victor Roncea şi Asociaţiei Civic Media, susţinuţi de jurnaliştii Mircea Crişan şi Ioana Lucăcel de la Gazeta de Maramureş şi de numeroase şi importante personalităţi ale lumii creştine şi academice ale României contemporane.
Dumnezeu să vă răsplătească şi să vă binecuvinteze!
Catre: Primaria si Consiliul Local Baia Sprie Romania, Maramures, Baia Sprie Strada Piata Libertatii, nr. 4 Fax: +40-262-260059 [email protected]
27 August 2013
Stimate Domnule Primar Dorin Vasile Paşca,
Stimati membri ai Consiliului Local Baia Sprie,
Am aflat prin intermediul Gazetei de Maramures ca Dvs sunteti primii din minunatul tinut al Maramuresului care ati dat curs demersului lor civic deosebit, privind distingerea unor mari personalitati ale Romaniei, care au suferit pentru valoarea si crezul lor in temnitele ocupatiei sovietice, prin acordarea unei mult meritate Cetatenii de Onoare post mortem.
Parintele Justin Parvu, pentru care ati votat cu o unanimitate remarcabila, act care va ramane cu siguranta inscris in istoria Romaniei, merita cu prisosinta aceasta distinctie memorabila, la fel cum si localitatea Baia Sprie se innobileaza la randul ei prin conferirea Cetateniei de Onoare unui om sfant, care s-a dus la Dumnezeu si care si-a patimit suferintele cu fruntea sus in inchisorile bolsevice in care a fost detinut timp de 16 ani si la munca fortata din subteranele minelor de plumb si sare din Baia Sprie.
Peste ani, cand se va pune in discutie ridicarea martirilor inchisorilor comuniste in randul mucenicilor si sfintilor din calendarele Bisericii Ortodoxe Romane – asa cum deja Biserica Catolica a inceput sa beatifice o serie de fosti detinuti politic din Romania – gestul Dvs va fi amintit cu cea mai aleasa consideratie. Pentru ca, asa cum spunea insusi Parintele Justin, „Sfântul sau martirul este eroul neamurilor. Nu ne interesează pe noi coloratura lui politică. El nu este omul mărginit – în România, ori în Spania, ori în Franţa – el este omul care depăşeşte graniţele valorilor.”
Permiteti-ne, ca sustinatori ai initiativei Gazetei de Maramures, sa va transmitem sincerele noastre omagii, felicitari si multumiri pentru actul Dvs de demnitate nationala, atat in numele Asociatiei Civic Media, cat si a istoricilor, profesorilor universitari si jurnalistilor care s-au alaturat acestui demers national, si dintre care ii amintim pe Prof. Dr. Radu Ciuceanu, fost detinut politic, Director – Institutul National pentru Studiul Totalitarismului (INST), Membru de Onoare al Academiei Oamenilor de Stiinta din Romania, Prof. Univ. Dr. Ioan Scurtu, Președintele Secției de Științe Istorice și Arheologie a Academiei Oamenilor de Stiinta din Romania, Dr. Radu Baltasiu, Director – Centrul European de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române, Prof. Univ. Dr. Ilie Badescu, Universitatea Bucuresti, Prof. Univ. Dr. Adrian Boeru, Universitatea Nationala de Arte, Prof. univ. dr. Viorica Bălteanu, Universitatea Politehnica Timișoara, Constantin Dobre, fost organizator si conducator al revoltelor mineresti din Valea Jiului, Lupeni, august 1977, istorici de pe ambele maluri ale Prutului, ca profesorii Vasile Lechintan, Cristian Troncota si Alexandru Moraru, cat si, mai ales, presedintele Asociatiei Fostilor Detinuti Politic din Romania, dl. Octav Bjoza, la care se adauga o lista lunga de personalitati, dintre care nu trebuie sa-l uitam pe distinsul Arhiepiscop al Maramuresului, Inalt Preasfintia Sa Justinian Chira, la randul sau un om al lui Dumnezeu.
Nu in ultimul rand, trebuie amintite vorbele calde la adresa Parintelui Justin Parvu, supranumit “Duhovnicul Neamului”, transmise lumii de Intai Statatorii Bisericii Ortodoxe Romane, Patriarhul Daniel si Mitropolitul Teofan al Moldovei si Bucovinei:
„În perioada plină de lumină dintre sărbătoarea Înălţării Domnului la Cer şi sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh a trecut la cele veşnice Părintele Arhimandrit Iustin Pârvu, stareţul-ctitor al Mănăstirii Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil de la Petru Vodă, judeţul Neamţ, şi duhovnic apreciat de numeroşii săi fii duhovniceşti. Format în atmosfera de rugăciune şi înaltă trăire spirituală a Mănăstirilor Durău şi Cernica, cunoscute vetre monahale din perioada interbelică, Părintele Justin a îndurat, cu multă credinţă, încercările temniţelor comuniste de la Văcăreşti, Jilava, Aiud şi Suceava (între anii 1948 – 1964), mărturisind cu mult curaj dreapta credinţă în vremuri de încercare.(…) Veşnică să-i fie pomenirea din neam în neam!
Cu părinteşti binecuvântări şi condoleanţe pentru obştea mănăstirii,
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române”
“După ce a dus o viaţă înălţătoare, tulburătoare şi sfântă, părintele Justin Pârvu s-a îndreptat spre împărăţia cerurilor. Părintele a pregustat împărăţia cerurilor încă din această viaţă, dobândind-o din plin în lumina cea neînserată a lui Dumnezeu. S-a dus la Hristos, fără de care nu a conceput, din tinereţea lui până pe patul de suferinţă, să trăiască vreo clipă. A fost conştient de faptul că în Hristos trăieşte, viază şi se mişcă. S-a născut în cer, cum spuneau creştinii altă dată, după ce a fost binecuvântat de Dumnezeu să se nască întru împărăţia cerurilor încă din această lume. S-a dus la fraţii şi surorile sale de suferinţă, care au plecat din această viaţă cu multă vreme înaintea sa. În ultimele zile ale vieţii sale, în chilia de alături, într-un moment de har, a mărturisit un testament care să fie împlinit de cei care rămân în urmă. Părintele a ţinut să ceară iertate tuturor, a menţionat persoana care să-i urmeze în funcţia de stareţ, iar la final a dorit să comunice patru lucruri poporului român. Părintele a accentuat că trebuie să fie unitate în orice situaţie, iar apoi a îndemnat la multă pocăinţă, astfel încât Dumnezeu să ne ierte de multele noastre păcate. În al treilea rând, părintele Justin a spus că în Biserică trebuie să fie ascultare, iar apoi a îndemnat la multă rugăciune”. – IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei
Dumnezeu sa va rasplateasca ravna si gestul deosebit facut in memoria Parintelui Justin Parvu!
Romanul Mihai Cofar, maltratat si batjocorit sadic la Targu Mures, in martie 1990, aproape ucis de extremistii unguri dar prezentat de televiziunile straine si de Smaranda Enache drept un “maghiar victima a pogromului romanesc”
Revista INSTITUTUL DE STIINTE POLITICE SI RELATII INTERNATIONALE AL ACADEMIEI ROMANE ne pune la dispozitie un intreg capitol, in format PDF, din lucrarea istoricului Larry Watts “Cei dintai vor fi cei din urma” (Editura Rao, 2013), a doua parte a trilogiei expertului in informatii american dedicata Războiului clandestin al blocului sovietic împotriva României. Pagina de internet Roncea.Ro, afiliata portalului Ziaristi Online, reda prima parte a acestui capitol, cu trimitere in final la site-ul ISPRI pentru descarcarea directa a documentului PDF. Revista de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale Nr. 1/2013 poate fi cumparata prin comanda electronica de la libraria ISPRI, a Institutului Academiei Romane.
ROMÂNIA GREŞIT ÎNŢELEASĂ*
LARRY L. WATTS**
Abstract. This chapter examines the origins and impact of cognitive bias, organizational pathologies such as dysfunctional secrecy and compartmentalization, and intentional disinformation on US assessments of Romanian policy and behavior during the Cold War. This excerpt analyzes US dismissals of independent behavior during the mid-1950s, and the failure to share dramatic elements of Romanian policy among key stakeholders after the Cuban Missile Crisis.
În ultimul deceniu al Războiului Rece, analizele americane susţineau că regimul comunist din România n-ar mai fi „rebelul“ care fusese cândva. Pe la mijlocul deceniului, mulţi dintre cei mai bine informaţi specialişti în problemele Europei de Est erau convinşi, de exemplu, că multe dintre analizele anterioare „bătuseră prea mult monedă pe independenţa României în cadrul Organizaţiei Tratatului de la Varşovia, în contrast cu «cei cinci loiali»“, iar această atenţie exagerată faţă de aparentul diferend sovieto-român de asemenea „predispunea la exagerarea fidelităţii restului ţărilor din Pactul de la Varşovia“.1 Se credea acum că „problemele economice grave şi dependenţa de sprijinul economic sovietic“ a României permiseseră Moscovei să o „mituiască, furnizându-i energie, pentru a-I câştiga asentimentul sau măcar supunerea faţă de deciziile Pactului de la Varşovia“, transformând-o într-un „aliat ceva mai cooperant“.2
Câţiva analişti au insistat că sfidarea afişată de România faţă de Moscova a fost doar o aparenţă; că România nu a fost o „rebelă“, ci mai degrabă un „cal troian“ sovietic, iar această servitute secretă faţă deMoscova ar reprezenta caracteristica definitorie a regimului de la Bucureşti.3 Aceşti analişti au argumentat că liderii occidentali creduli (ca şi liderii de opinie) au fost duşi cu zăhărelul de docilitatea liderilor români, care ar fi lucrat neîncetat împotriva intereselor SUA şi în beneficiul Kremlinului. Conform acestei viziuni, fiecare demonstraţie a opoziţiei României faţă de URRS şi fiecare exemplu admirabil de comportament al Bucureştiului reprezentau o parte a unui complot elaborat de câştigare a unei încrederi nemeritate din partea Occidentului sau de înşelare a poporului român.4
Cu o frecvenţă crescută în perioada premergătoare Revoluţiei din decembrie 1989 din România, ţara şi liderul său au fost portretizate ca fiind responsabile de provocarea în mod deliberat a unor tensiuni internaţionale, de pe urma cărora ar fi tras foloase;5 ca promovând şi pregătind agresiuni militare în Europa6; conspirând cu state paria, cum ar fi Coreea de Nord şi Libia, împotriva SUA7; conducând programe de înarmare nucleară şi bacteriologică8 şi angajându-se într-o politică de „genocid cultural“ împotriva minorităţilor proprii9. Acuzaţiile extreme de şovinism, în special în rândurile militarilor români, au fost atât de dese în anii 1980, încât serviciile secrete din SUA au inclus conflictul etnic şi pogroamele împotriva maghiarilor din Transilvania drept scenarii probabile, în caz că s-ar ajunge la instabilitate în România10. Conform unei evaluări de la mijlocul anului 1988, o „revoltă generalizată“ ar fi dus „aproape la anarhie, lucru care ar conduce la o preluare a puterii de către forţele militare“, timp în care violenţele interne s-ar putea „transforma în violenţe etnice îndreptate împotriva minorităţii maghiare din Transilvania.“11 La doar câteva luni de la Revoluţie, acest portret sumbru părea să-şi capete confirmarea, o dată cu ciocnirile etnice din oraşul transilvănean Târgu Mureş, pe care presa internaţională le-a prezentat drept un atac furibund al şovinilor români împotriva etnicilor maghiari, lucru asimilat ulterior cu pogroamele antisemite din perioada Holocaustului12.
Descoperirile din arhivele Pactului de la Varşovia după 1989 şi investigaţiile conduse de organisme de monitorizare americane şi internaţionale au infirmat toate aceste acuzaţii anterioare anului 1989. Ele au relevat faptul că Bucureştiul a continuat să sfideze Moscova pe „aproape toate punctele de pe agendă“, în interiorul Pactului de la Varşovia13. Într-adevăr, românii intraseră atât de tare în conflict cu URSS, spre finele anilor 1970, încât ţara lor fusese transferată, în cadrul KGB-ului, de la departamentul de colaborare cu alte state socialiste surori, la cel care se ocupa de statele NATO duşmane (împreună cu Iugoslavia şi Albania).14 KGB-ul punea România în aceeaşi categorie cu SUA, Germania de Vest şi Israelul—centre ale unor operaţiuni subversive antisovietice, îndreptate împotriva populaţiilor din URSS.15
De fapt, revelaţiile postcomuniste provenite din arhive şi investigaţii nu au reuşit să confirme în nici un fel existenţa unor preparative pentru operaţiuni militare agresive din partea României, îndreptate împotriva niciunuia dintre vecinii săi – în ciuda unor schimburi de replici adesea acide, care au avut loc la sfârşitul anilor 1980 între Budapesta şi Bucureşti. Şi nu s-au descoperit nici arme de distrugere în masă, nici urme că ar fi existat vreodată astfel de arme pe teritoriul României.16 Departe de a fi militarii şovini arzând de nerăbdare să lanseze un pogrom împotriva minorităţilor etnice, ForţeleArmate Române au jucat, de fapt, după Revoluţie, un rol important de mediere între popoare şi state — un rol pe care Budapesta l-a recunoscut public.17
Filmul original al ciocnirilor etnice despre care s-a spus că au fost provocate de români la Târgu Mureş, în martie 1990 — neacceptat multă vreme de anchetatori – şi interviurile cu regizorul şi jurnalistul britanic care a relatat către Occident ce se întâmpla, au relevat că lucrurile au stat exact invers.18 Grupul mai mare de demonstranţi de etnie maghiară (majoritar în zona respectivă) i-a atacat pe cei de etnie română, iar victima confruntărilor brutale, portretizată în presa internaţională drept un etnic maghiar atacat de un şovin român era de fapt un etnic român atacat de maghiari.19 Jurnaliştilor britanici care relatau ciocnirile li s-au oferit desfăşurătoare ale evenimentului gata interpretate, pe care ei n-au avut posibilitatea de a le supune unei verificări, de vreme ce nu i-au putut intervieva pe cei implicaţi.20
Chestiunea arzătoare este aceasta: cum şi de ce au înţeles atât de greşit analiştii americani evoluţia situaţiei din România şi dinamica relaţiilor din interiorul Pactului?
————————
1 Acest citat este preluat din alocuţiunea susţinută de Robert Hutchings, în mai 1984, în cadrul conferinţei ocazionate de lansarea volumului The Warsaw Pact and the Question of Cohesion: Volume I, The GreaterSocialist Army: Integration and Reliability (1983), coordonat de Teresa Rakowska-Harmstone şi Christopher D. Jones de la Departamentul Canadian alApărării. Pentru a fi corect cu Hutchings, percepţia sa a fost împărtăşită de marea majoritate a participanţilor, care a inclus 97 de specialişti de vârf şi oficiali guvernamentali din America de Nord şi Europa. Hutchings, la vremea aceea director al Radio Europei Libere, a fost curând detaşat ca ofiţer al US National Intelligence, unde a coordonat National Intelligence Estimates realizată de întreaga comunitate de intelligence a SUA pe perioada ultimilor ani ai decadei. „Remarks of Robert Hutchings“ in „Part II: The Warsaw Pact Forces: Fragmentation and Reintegration,“ The Warsaw Pact and the Question of Cohesion:A Conference Report, co-sponsored by Washington, D.C., Kennan Institute for Advanced Russian Studies and The Woodrow Wilson International Center for Scholars, 1985, 25. Singura voce din cadrul conferinţei care a subliniat cât de diferită este acum România în comportamentul său de politică externă şi de securitate a fost Christopher Jones.
2 Christian Nünlist, „Cold War Generals: The Warsaw Pact Committee of Defense Ministers, 1969-90,“ May 2001, Courtesy of Parallel History Project on European Cooperation (PHP), ww.php.isn.ethz.ch, by permission of the Center for Security Studies at ETH Zurich on behalf of the PHP network, (Hereafter: PHP), at https://www.php.isn.ethz.ch/collections/coll_cmd/introduction.cfm?navinfo=14565.
4 Din 1989 această linie interpretaţională i-a influenţat pe unii să susţină că Bucureştiul sprijină în mod explicit regimul Dubcek şi chiar că şi mai spectaculoasa denunţare a invaziei sovietice din Cehoslovacia nu a fost decât „o mascaradă politică“. Vezi Vladimir Tismăneanu and Bogdan Iacob, „Betrayed Promises: Nicolae Ceauşescu, the Romanian Communist Party, and the Crisis of 1968“ in Vladimir Tismăneanu, editor, Promisesof 1968: Crisis, Illusion and Utopia, Budapest, Central European University Press, 2011, p. 257; Vladimir Tismăneanu, „Behind the Façade of the Ceauşescu Regime,“ Radio Free Europe, 28 June 2008, at https://www.rferl.org/content/Behind_Facade_Ceauşescu_Regime/1145867.html. Vezi de asemenea Tom Gallagher, Theft of a Nation: Romania Since Communism, London, Hurst & Co, 2005, p. 58.
6 Henry Kamm, „Hungarian Accuses Rumania of Military Threats,“ The New York Times, 11 July 1989; Andrea Tarquini, „Ceauşescu is Buying Missiles to Aim at Hungary,“ La Repubblica, 16/17 July 1989; Douglas Clarke, „The Romanian Military Threat to Hungary,“ RAD Background Report/130, Radio Free Europe Radio (RFER), 27 July 1989, Open Society Archives (OSA), Box 143, Folder 4, Report 53.
7 Vezi de exemplu Ion Mihai Pacepa, Red Horizons,Washington DC, Regnery Gateway, 1987, pp. 99-100, 297, 300-301.
8 Vladimir Socor, „Ceauşescu Claims That Romania Could Make Nuclear Weapons,“ Romanian Situation Report/4, RFER, 4 May 1989; Jonathan Eyal, „Romania: Looking for Weapons of Mass Destruction?“ Jane’sSoviet Intelligence Review, vol. 1, no. 8 (August 1989), pp. 378-382. Douglas Clarke a obţinut acest articol înainte de a fi publicat şi îl citează cu titlul original propus de Eyal indicând modul în care Eyal a fost pe deplin convins de campania de măsuri active: „Romania: A Dictator Dreaming of New Mass Destruction Weapons.“ Clarke (1989b), p. 6.
9 Vezi Witnesses to Cultural Genocide: First-Hand Reports on Rumania’s Minority Policies Today, New York, American Transylvanian Federation, Inc and Committee for Human Rights in Romania, 1979; Volgyes (1982), pp. 82-83; Genocide in Transylvania: Nation On The Death Row, compiled by the Transylvanian World Federation and the Danubian Research and Information Center, Astor, Fl., Danubian Press, 1985.
10 Pentru presupusul şovinism al militarilor români vezi Volgyes (1982), pp. 41, 45, 47, 54-56, 58, 83, 94, 98.
11 „Romania: Impending Crisis?“ in Soviet Policy Toward Eastern Europe Under Gorbachev: National Intelligence Estimate (NIE 11/12-9-98), 26 May 1988, p. 16, CIA.
12 Vezi The Washington Post, 22 March 1990. Povestea originală a fost spusă de jurnalistul de la Sky News, Gary Lawon Honeyford. Elöd Kincses, Marosvásárhely fekete márciusa, Püski Kiadó, Budapest, 1990, disponibil în engleză ca Black Spring: Romania’s Path from Revolution to Pogrom December 1989 – March 1990, Budapest-Munich,, Present LTD, 1992, at https://www.hunsor.se/dosszie/elod_blackspring.pdf.
13 Anna Locher, „Shaping the Policies of the Alliance —The Committee of Ministers of Foreign Affairs of the Warsaw Pact, 1976-1990“, May 2002, PHP. See also Nünlist (2001), PHP.
14 Christopher Andrews and Vitalyi Mitrokhin, The World Was Going Our Way: The KGB and the Battle for the Third World, New York, Basic Books, 2005, p. 500. România a fost de asemenea transferată din grupul de cooperare al serviciilor de informaţii frăţeşti al statelor din Pactul de la Varşovia. De exemplu în compartimentul de informaţii externe est german al Stasi, România a fost transferată în grupul statelor „rebele“, „dizidente“ şi „renegate“ (grupul G) alături de China, Albania şi Iugoslavia. Georg Herbstritt şi Stejărel Olaru, Stasi şi Securitatea, Bucureşti, Humanitas, 2005, p. 102. Vezi de asemenea „Ein feindliches Bruderland. Rumänien im Blick der DDR-Staatssicherheit“, Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik (Berlin), no. 1 (May 2004).
16 Vezi „Ameninţarea nucleară românească“ în capitolul 16 al cărţii.
17 Vezi Nepszabadsag (Budapest), 15 December 1990, tradus în Foreign Broadcast Information Service – East Europe (FBIS-EEU), no. 243, 18 December 1990, p. 62; Lajos Für interview by Peter Marvanyi on Budapest Kossuth Radio Network, 3 June 1992, 1830 hrs GMT in „Minister Fur on Military Agreements with Romania,“ FBIS-EEU-92-109, 5 June 1992, p. 19. Vezi de asemenea, Zoltan Barany şi Peter Deak „The Civil – Military Nexus in Hungary“ în Constantine P. Danopolous şi Daniel Zirker, eds, The Military and Society in the Former Eastern Bloc, Boulder, Westview, 1999, p. 46.
18 Vezi interviul cu directorul programului, Patrick Swain, realizat de Mihai Mincan, „Culisele manipulării conflictului româno-maghiar din 20 martie 1990“, Adevărul, 14 martie 2010, la https://adevarul.ro/ news/eveniment/exclusiv-culisele-manipularii-conflictului-romano-maghiar-20-martie-1990-1_50ad49937c42d5a663924d61/index.html. Vezi de asemenea Dorin Suciu, „Postscriptum la o manipulare“ la https://roncea.ro/2010/03/22/dupa-20-de-ani-post-scriptum-la-o-manipulare-dorin-suciu-prezinta-noi-dovezi-de-la-targu-mures-ungurii-au-reusit-sa-blocheze-pe-youtube-documentarul-despre-ororile-din-1990/. Poveşti despre pogromul românilor împotriva etnicilor maghiari în Târgu Mureş continuă să circule, cu câteva semne de întrebare: cum o „adunătură“ estimată între 500 şi maxim 3.000 indivizi ar putea lansa un pogrom împotriva unui grup estimat între 9.000 şi maxim 15.000 indivizi sau cum poate avea un pogrom ca rezultat 135 de răniţi între cei care l-au comis şi numai 33 de răniţi între presupusele victime. Ministrul de Externe maghiar Gyula Horn a fost primul care a descris evenimentele din Târgu Mureş ca un „pogrom“, la 22-24 martie 1990, în cadrul reuniunii Consiliului Europei dedicat relaţiilor cu Europa Centrală şi de Est. Vezi de asemenea „Minority Situation in Romania Seen as Worst in Central Europe“ şi „Anti-Hungarian Attacks in Mures County Discussed“ in the Foreign Broadcast Information Service’s, Joint Publications Research Service Report: Eastern Europe, JPRS-EER-90-166, 19 December 1990, U.S. Government Printing Office, pp. 1-2, 5.
20 Conform lui Swain, el a fost angajat de postul londonez de televiziune Channel 4 pentru a realiza un segment al unui program numit „Şi zidurile au căzut: vecinii răi“ dar proiectul a fost finanţat şi produs numai de Budapesta. Mai mult, imaginile filmului şi informaţiile privind identitatea grupurilor şi indivizilor ca şi natura acţiunilor ce au avut loc au fost asigurate de producătorul maghiar. Swain s-a bazat în întregime pe partenerii lui pentru interpretarea evenimentelor şi nu a intervievat niciun român ca parte a proiectului. Vezi Mincan (2010).
* Extras din Capitolul 1 „România greşit înţeleasă“ din Cei dintâi vor fi cei din urmă: România şi sfârşitul războiului rece (Editura RAO), volumul II din trilogia lui Larry L. Watts, Războiul clandestin al blocului sovietic împotriva României.
** Profesor la Universitatea din Bucureşti, Masterul Studii de Securitate şi Analiza Informaţiilor al Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială.
La Bucuresti, in fata Guvernului, in timpul sedintei de la Targu Ocna
Catre: Tribunalul Bacau
Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal
Str. Ştefan cel Mare Nr. 4, Tel. 0234-514419 / Fax 0234-525221
10.07.2013
Stimata Doamna Presedinte,
Subscrisa Asociatie Civic Media, organizatie neguvernamentala infiintata in anul 2000 in Bucuresti, prin presedinte fondator, in contradictoriu cu orasul Targu Ocna, reprezentat prin Primar General si Consiliul Local, amandoua cu sediul in Str. Trandafirilor Nr. 1, formulam prezenta
Contestatie
Impotriva Hotararii Consiliului Local cu Nr. 47 din data de 21.06.2013. prin care s-a admis propunerea Primarului Ştefan Şilochi de retragere a Cetateniei de Onoare a orasului Targu Ocna, atribuita fostului detinut politic Valeriu Gafencu, mort in temnita comunista din acest oras, distinctie conferita post-mortem prin Hotararea Nr. 17 a Consiliul Local Targu Ocna din 10.02.2009.
Hotararea contestata de noi contrazice o alta Hotarare a Consiliului Local, cu Nr. 42, adoptata chiar la sedinta precedenta, din data de 30.05.2013, cand a fost respinsa prin vot democratic aceeasi cerere a Primarului Ştefan Şilochi, survenita ca urmare a unor adrese contrare spriritului democratic, parvenite Primariei din partea unor institutii cu interese private sau de grup straine de interesul national al statului suveran roman.
Motive:
In fapt, aratam ca prin Hotararea Consiliului Local Targu Ocna cu Nr. 17, din 10.02.2009, numitul Valeriu Gafencu, nascut la 24 ianuarie 1921 in Basarabia, localitatea Sangerei, județul Balti, Romania Mare – ca fiu al unui artizan al Unirii, membru al Sfatului Tarii de la Chisinau, ucis ulterior in Gulagul sovietic -, si decedat la 18 februarie 1952 la inchisoarea Târgu Ocna, a fost numit prin toate regulile democratiei drept Cetatean de Onoare post-mortem al orasului Targu Ocna. Distinctia s-a inscris atat ca un semn de innobilare a orasului Targu Ocna cat si ca un minim gest de pretuire fata de personalitatea fostului detinut politic care si-a sacrificat viata in inchisoarea comunista salvand in schimb viata unor altor detinuti politic, dintre care cel mai celebru este cazul evreului convertit Richard Wurmbrand. Pentru aceasta, Valeriu Gafencu a fost supranumit „Sfantul Inchisorilor” de catre calugarul evreu Nicolae Steinhardt de la Rohia.
La presiunea anumitor grupuri de interese straine, reprezentate de Institutul ce poarta numele unui impostor al lagarelor naziste cercetat international si dat in judecata pentru acest temei la Budapesta, respectiv „Elie Wiesel”, grupuri care au considerat ca prin apartenenta lui Valeriu Gafencu, in tineretea sa, la Fratiile de Cruce, organizatia de tineret a Miscarii Legionare, s-ar dauna „imaginii Romaniei de stat membru NATO”, a avut loc la data de 30.05.2013 o sedinta a Consiliului Local, pentru a se stabili daca retragerea titlului de Cetatean de Onoare este sau nu morala si legala.
In urma sedintei publice, prin vot perfect democratic, a fost adoptata Hotararea Consiliului Local cu Nr. 42 de respingere a solicitarii Institutului in cauza.
In cadrul acestei sedinte, in apararea “Sfantului inchisorilor”, s-a facut referire la faptul ca asa-zisa „rebeliune legionara” la care ar fi participat studentul Valeriu Gafencu, motiv pentru tanarul care a fost condamnat sub regimul dictatorial antonescian, a fost, potrivit istoricilor si dezvaluirilor actuale – mentionam departamentul de istorie al revistei de specialitate a SRI si revista „Historia” – nu o operatiune a Miscarii Legionare ci a serviciilor speciale sovietice NKVD si a celor interne din Romania.
Totodata, legatura cu faptul ca asocierea Cetateanului de Onoare al orasului Targu Ocna Valeriu Gafencu cu statutul tarii noastre de membru NATO ar dauna Romaniei este total fantezista si neconcorda cu realitatea. Potrivit mai multor istorici romani si straini si documentelor CIA recent declasificate, prima organizatie romaneasca din lume care a colaborat activ cu structurile speciale ale NATO a fost chiar Miscarea Legionara din exil si din tara, care poate fi astfel considerata premergatoare si promotoarea integrarii Romaniei in NATO, motiv pentru care cei implicati in aceste activitati ar merita cel putin Ordinul National „Steaua Romaniei” si nu numai o Cetatenie de Onoare a unui orasel de provincie.
Subliniem totodata ca regimul Antonescu – perioada in care a fost inchis prima oara Valeriu Gafencu – a fost un regim considerat totalitar iar regimul comunist – in inchisorile caruia a murit Valeriu Gafencu – a fost condamnat de catre presedintele Romaniei, Traian Basescu, drept „ilegitim si criminal”. Practic, cererea Institutului in cauza neaga caracterul totalitar al ambelor regimuri, preamarind Justitia regimului Antonescu, si il contrazice pe insusi presedintele Romaniei, legitimand o crima si un sistem criminal.
Hotararea arbitrara a Consiliului Local prin care sunt anulate alte doua Hotarari democratice ale aceluiasi Consiliului nu a fost adusa la cunostinta opiniei publice in timpul prevazut de Lege iar procesul verbal al sedintei din 21.06.2013 nu este nici acum afisat pe site-ul institutiei, pentru a putea fi cercetate argumentele Primarului, care, prin atitudinea sa, a incalcat flagrant statutul pentru care a fost ales, respectiv primul punct din cadrul obligatiilor sale, potrivit Legii Administratiei Publice Locale, si anume sa „asigure respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor”, respectiv a comunitatii locale care a solicitat si s-a bucurat de Hotararile precedente ale Consiliului Local in cazul martirului Valeriu Gafencu.
In consecinta, consideram ca nelegala Hotararea Consiliului Local cu Nr. 47 din data de 21.06.2013 intrucat o data ce a fost luata o Hotarare in urma unei initative cetatenesti, reconfirmata de o a doua Hotarare, decizia respectiva nu poate fi desfiintata printr-o alta decizie ci doar prin atacarea ei in fata instantei de judecata conform dispozitiilor Legii Conteciosului Administrativ sau prin initiarea unui Referendum local, la fel cum poate fi din nou obtinuta Cetatenia de Onoare pentru Valeriu Gafencu, procedura democratica prin care, in acelasi timp, poate fi si demis din functie actualul Primar.
Pentru toate acestea considerente solcicitam anularea Hotararii Consiliului Local cu Nr. 47 din data de 21.06.2013 si mentinerea ca legala si temeinica a Hotararii Nr. 17 a Consiliul Local Targu Ocna din 10.02.2009 prin care se aduce onoare orasului Targu Ocna conferindu-se Cetatenia de Onoare post-mortem „Sfantului Inchisorilor”, Valeriu Gafencu.
Victor Roncea
Asociatia Civic Media
Hotararea abuziva de retragere a Cetateniei de Onoare lui Valeriu Gafencu – Targu Ocna – 21.07.2013
Memoria uneia dintre cele mai luminoase figuri ale închisorilor comuniste, Valeriu Gafencu, este călcată în picioare de o mână de aleşi care se tem mai rău de partid decât de Dumnezeu şi de istorie.
Adresa catre Consiliul Local al oraşului Tg.Ocna-referitor la retragerea titlului de “Cetatean de onoare al orasului Tg.Ocna” acordat post-mortem lui Valeriu Gafencu
ASOCIAŢIA FOŞTILOR DEŢINUŢI POLITICI DIN ROMÂNIA – A.F.D.P.R.
-ASSOCIATION DES ANCIENS DETENUS POLITIQUES DE ROUMANIE
FORMER ROMANIAN POLITICAL PRISONERS ASSOCIATION
Str.Mântuleasa nr.10, 70087 Bucureşti, sector 3, ROMÂNIA, tel.fax.3172317
Catre:
Consiliul Local al oraşului Târgu Ocna
Domnului primar Ştefan Şilochi
Spre ştiinţă: Institutul Naţional
pentru Studierea Holocaustului
din România „Elie Wiesel”
D-lui Director General Alexandru Florian
Referitor: retragerea titlului de „Cetăţean de onoare”
al oraşului Tg.Ocna, acordat post-mortem lui Valeriu Gafencu
Amintim că prin Hotărârea nr.17/10.02.2013, Consiliul Local al oraşului Târgu Ocna, acordă titlul de „Cetăţean de onoare” post-mortem lui Valeriu Gafencu, în semn de cinstire şi recunoştinţă pentru lupta anticomunistă, suferinţa, smerenia şi sfinţenia de care a dat dovadă pe parcursul vieţii şi mai ales în finalul acesteia, când s-a stins în temniţa din Târgu Ocna.
Deşi vigilenţi, cercetătorii din cadrul Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, au aflat cu oarecare întârziere despre acest fapt şi printr-o adresă tip „somaţie”, din data de 08.11.2012, solicită Consiliului Local retragerea imediată a titlului acordat, pentru motivul că Valeriu Gafencu a făcut parte din Mişcarea Legionară, o mişcare de tip fascist. Mai mult decât atât, fusese condamnat în două rânduri de către un regim totalitar, deşi nu comisese nici o crimă.
Amintim de asemenea, că istoria religiilor cunoaşte cazuri de tâlhari şi femei de moravuri uşoare care s-au întors la Dumnezeu şi au devenit sfinţi şi respectiv sfinte. Iată că unui fost legionar nu-i este permis acest lucru!?
Valeriu Gafencu, printr-un sublim gest oferă ultimele sale medicamente unui evreu, Richard Wurmbrand, contribuind la salvarea vieţii acestuia.
Aflând despre pretenţia aberantă, mai multe asociaţii, fundaţii, precum şi numeroase personalităţi ale vieţii culturale şi politice iau atitudine fermă împotriva retragerii titlului.
În şedinţa Consiliul Local din 30.05.2013, la care pe lângă consilieri au participat şi reprezentanţi ai celor două „tabere”, acuzatori şi apărători ai lui Valeriu Gafencu, a fost emisă HOTĂRÂREA nr.42, prin care se respingea solicitarea Institutului Naţional „Elie Wiesel”. Şi cum reclamanţii au fost cuprinşi de o adevărată mânie proletară, au revenit la scurt timp cu întăriri. După trei săptămâni, prin HOTĂRÂREA nr.47/21.06.2013, Consiliul Local retrage titlul de „Cetăţean de onoare” al oraşului Târgu Ocna , acordat post-mortem lui Valeriu Gafencu.
Iată dovada de netăgăduit a rezolvării în stil stalinist a unui caz în care sunt invitaţi şi iau cuvântul doar cei care acuză!! Este incredibil cum la un interval de doar trei săptămâni, consilierii şi primarul să-şi schimbe radical punctul de vedere, aruncând oraşul Târgu Ocna dintr-unul al martirilor, în altul al ruşinii. Să fie vorba de ignoranţă, de amnezie, de sfidare? Sau mai degrabă de o totală lipsă de demnitate a componenţilor Consiliului Local, cât şi a primarului zelos, în această problemă, care s-au lăsat timoraţi de domnii veniţi de sus, adică de la partid.
Aţi mai bifat domnilor o victorie, care desigur va scoate poporul român din cea mai cruntă mizerie materială şi mai ales morală, din toată istoria existenţei sale. De asemenea, aţi mai reuşit să aduceţi o gravă ofensă supravieţuitorilor temniţelor şi lagărelor de exterminare comuniste, care toţi, deopotrivă, indiferent de culoarea lor politică, sau fără de culoare, au acceptat ca Valeriu Gafencu să fie mai mult decât un cetăţean de onoare al unui oraş şi anume, un adevărat martir, un sfânt al temniţelor comuniste şi al românilor ortodocşi de pretutindeni.
Aşa va rămâne el în mintea şi inimile noastre!
În altă ordine de idei, suntem nu numai indignaţi ci chiar îngrijoraţi de faptul că după evenimentele din decembrie 1989, nu a existat o preocupare semnificativă în condamnarea extremei stângi care a săvârşit înmiit mai multe crime decât extrema dreaptă.
Indivizi şcoliţi la Moscova au venit în ţară odată cu Armata Roşie „eliberatoare”, contribuind activ la instaurarea regimului comunist „ilegitim şi criminal”.
Nici unul dintre ei nu a fost condamnat măcar „post-mortem”!
Criminalii care au trimis la moarte tot ce a avut mai bun, mai drept, mai moral, mai sfânt, mai bine pregătit profesional acest popor şi mai trăiesc, beneficiază în continuare de decoraţiile şi distincţiile obţinute în lupta cu noi, precum şi de pensiile „nesimţite”?!! Nimeni nu a cerut retragerea acestora!!
În justiţia română găsim adesea termeni cum ar fi: rezonabilitate, echitate, proporţionalitate etc. Care vă sunt unităţile de măsură? Unde este dreptatea?
Motivele se cunosc şi nu le mai înşir aici pentru că m-ar cuprinde o „silă iremediabilă”.
În încheiere, se impun câteva precizări privind persoana semnatarului acestei scrisori:
– nu fac politică, alta decât cea anticomunistă;
– nu accept extremele în politică;
– nu accept cultul personalităţii;
– nu accept vigilenţa exacerbată care are menirea de a întreţine o stare de irascibilitate neconstructivă;
– recunosc şi condamn crimele săvârşite asupra poporului evreu;
– nu accept ca hoţia şi minciuna să fie aduse la rangul de politică de stat;
– nu accept ca persoane din alte culte să vină să ne dicteze cine poate sau nu să ne devină sfinţi.
Proiectul de hotarare privind retragerea Titlului de Cetatean de Onoare acordat post mortem lui Valeriu Gafencu a fost respins. Astazi, 30 mai, de Cuviosul Isaachie Marturisitorul, Sfantului Inchisorilor, Valeriu Gafencu, i s-a facut dreptate impotriva noilor prigonitori anti-crestini, de la Institului “Elie Wiesel”.
Vointa majoritatii romanesti a primat impotriva unor porniri de ura specifice mentalitatilor celor care au slujit dictaturilor totalitare straine de Romania si de romani, de spiritul crestinesc in care a murit fratiorul de cruce Valeriu Gafencu, dandu-si viata pentru a salva un alt suflet, chiar daca era de alt neam si alta credinta, un evreu si, mai mult, un fost comunist.
Trebuie felicitati reprezentantii societatii civile romanesti prezenti la sedinta Consiliului local, pentru alocutiunile de sustinere prezentate, cat si, mai ales, membrii Consiliului local Targu Ocna care au votat pentru Cetateanul Raiului Valeriu Gafencu, pentru Sfintii Inchisorilor, pentru Romania!
Dumnezeu si Maica Domnului le vor rasplati pe masura!
Comunicatul bolnaviorului de kominternita Alexandru Florian, integral, aici:
30 mai 2013, Comunicat de presa
Joi, 30 mai 2013, Consiliul Local al orașului Târgu Ocna a respins solicitarea Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel”, din noiembrie 2012, de a i se retrage, legionarului Valeriu Gafencu, titlul de cetățean de onoare post-mortem.
Menționăm că promovarea ca simbol de către o instituție publică a unei persoane care a fost membru activ în Mișcarea Legionară, grupare politică de extremă dreaptă, reprezintă o gravă abatere de la normele și valorile democrației la care România a aderat odată cu integrarea la NATO și UE.
Valeriu Gafencu, student la Drept și șef al Frățiilor de Cruce (FDC) în Iași a participat activ la Rebeliunea Legionară. Între altele, conform documentelor, la 21 ianuarie 1941, la Liceul de Băieți ”Mihail Kogălniceanu” a suspendat cursurile și a vorbit liceenilor despre FDC și despre faptul că “elevii sunt un explozibil mai puternic decât dinamita, că sunt elita și conducătorii de mâine a țării și că avem dușmani înlăuntru pe iudeo-masoni, iar în afară pe ruși care ocupă mereu câte un ostrov din Delta Dunării”.
De asemenea, “a înarmat pe elevul Ciutacu Gheorghe de la Liceul Internat spre a putea lua parte la manifestații”.
În mai 1941 a fost condamnat la trei luni închisoare pentru participare la Rebeliunea Legionră.
În decembrie 1941 a fost condamnat la 25 de ani muncă silnică pentru „crima de constituire de asociațiune și activitate legionară potrivnică ordinei existente în Stat prevăzută și penalizată art. 5 și 7 al. I din Decretul Lege nr. 236/1941”.
Valeriu Gafencu nu s-a dezis niciodată de apartenența și rolul său în Mișcarea Legionară.
Este surprinzător cum reprezentanți aleși ai orașului Târgu Ocna apreciază și promovează ca model o persoană activă a extremei drepte românești, care a produs dezordine, devastări, haos economic și crime împotriva populației civile. Ne îngrijorează și faptul că, un reprezentant al BOR a fost prezent în ședința Consiliului Local pentru a susține titlul de cetățean de onoare pentru Valeriu Gafencu.
PS VR:Alexandru (?) Florian (?) nu stie ca legionarii au fost primii romani care au lucrat cu NATO si SUA si Fortele Aliate impotriva celor pentru care slujea taticutul lui, a Kominternului si bolsevicilor URSS?
Imagini de la demonstratiile tinute ieri in apararea lui Valeriu Gafencu la Targu Ocna si Bucuresti:
Credinciosi in fata Primariei din Targu Ocna, in timpul dezbaterii
Preoti si credinciosi in fata Primariei din Targu Ocna, in timpul dezbaterii
La Bucuresti, in fata Guvernului, in timpul sedintei de la Targu Ocna
Foto Targu Ocna: Alexandru Costache /Bucuresti: Buciumul.ro
Amin!
Voi n-aţi fost cu noi în celule
Voi n-aţi fost cu noi în celule
să ştiţi ce e viaţa de bezne,
sub ghiare de fiară, cu guri nesătule,
voi nu ştiti ce-i omul când prinde să urle,
strivit de cătuşe la glezne.
Voi n-aţi plâns în palme, fierbinte,
străpunşi de cuţitul trădării.
Sub cer fără stele, în drum spre morminte,
voi n-aţi dus povara durerilor sfinte
spre slava si binele ţării.
În cântec cu noi laolaltă
trecând printre umbre pereţii,
voi n-aţi cunoscut frumuseţea înaltă
cum dorul irumpe, cum inima saltă
gonind dupa harpele vieţii.
Ce-i munca de braţe plăpânde,
ce-i jugul, ce-i rânjet de monstru,
cum scârţâie osul când frigul pătrunde,
ce-i foamea, ce-i setea, voi n-aveţi de unde
să spuneţi aproapelui vostru.
Voi nu ştiţi în crunta-nchisoare
cum minte speranţa şi visul,
când uşile grele se-nchid în zăvoare,
şi-n teama de groaznica lui încleştare
pe sine se vinde învinsul.
Aţi stat la ospeţe-ncărcate
gonind după fast şi orgoliu,
nici milă de noi şi nici dor, nici dreptate,
nici candel-aprinsă şi nici libertate,
doar ghimpii imensului doliu.
Aşa sunteţi toţi cei ce credeţi
că pumnul e singura faimă.
Făţarnici la cuget, pe-alături ne treceţi,
când noi cu obrajii ca pământul de vineţi,
gustăm din osânda şi spaimă.
Când porţile sparge-se-or toate şi morţii vor prinde să urle, când lanţuri şi ziduri cădea-vor sfărmate, voi nu ştiţi ce-nseamnă-nvierea din moarte, căci n-aţi fost cu noi în celule.
Joi, 30 mai a.c., între orele 15.00 şi 17.00, în Piaţa Victoriei, pe trotuarul din faţa Muzeului Antipa, Fundaţia “Ion Gavrilă Ogoranu”, căreia i se alătură Asociaţia “Rost”, Centrul Rezistenței Anticomuniste, Civic Media si alte asociaţii ale societatii civile romanesti, deci crestine, organizează un protest împotriva Guvernului Victor Ponta, care a dictat defăimarea lui Valeriu Gafencu – Sfântul închisorilor.
Prin retragerea titlului de cetăţean de onoare al oraşului Tg. Ocna, sub acuzaţia de “fascism”, guvernul Victor Ponta şi inspiratorii săi de la Institutul Elie Wiesel intenţionează să-l supună – din nou – oprobiului public – a se citi “Tribunalului Poporului” – pe Sfântul închisorilor comuniste.
Manifestarea initiată de Fundaţia “Ion Gavrilă Ogoranu” se va desfăşura în acelaşi timp cu şedinţa Consiliului Local Tg. Ocna, care va trebui să-şi dea votul formal pentru decizia luată deja la Bucureşti… sau pe alte meleaguri.
Sunt aşteptaţi să participe toţi cei care au conştiinţă naţională şi credinţă creştină. Singurele însemne permise la miting sunt crucea şi drapelul tricolor.
De asemenea, vă îndemnăm să veniţi fiecare cu portretul lui Valeriu Gafencu, informeaza Romania, Uneste-te!
PS VR: Primarul din Targu Ocna se plangea ca cica “un domn de la SRI” i-ar fi aratat niste filmulete cu steagurile verzi de la comemorarea lui Valeriu. Si ce rau faceau, ca fluturau la cimitirul inchisorii plin de oseminte de legionari si nu pe institutiile “statului roman”, ca carpele secuiesti din fostele judete ale Romaniei, Harghita si Covasna! Pe de alta parte, Valeriu a fost prigonit pentru ca a fost membru al Fratiilor de Cruce, echivalentul UTC-istilor de ieri… politicienilor de azi! Atunci n-ar merita si ei sa fie inchisi?!
PS 2: Daca chiar asa e cum spune primarul, SRI-ul chiar n-are alta treaba? Ca sa nu mai vorbesc ca e platit si din salariile si pensiile urmasilor familiilor de legionari (1 milion membri ori patru cel putin, plus descendentii lor, faceti si voi socoteala!). Totodata este de notat ca sfintenia lui Valeriu nu poate sa i-o ia nimeni pe acest pamant ci cel mult sa i-o sporeasca, in inimile romanilor. Bravo, frati cuprinsi intre copertile aceleiasi Carti! Sa fie prigonit un crestin care a salvat de la moarte un evreu! Ce se intelege din asta: ca Institutul ce poarta numele impostorului de Elie Wiesel propaga, practic, antisemitism, aratand ce se intampla cu cei care ajuta evrei, chiar si dupa moartea lor.Va recomand si FERICIRILE explicate dumnezeieste de Parintele Calciu (un alt legionar)
Doamna Aspazia Otel Petrescu, fost detinut politic: Masura impotriva lui Valeriu Gafencu este un act de ura, dictatorial, care nesocoteste vointa societatii civile si a cetatenilor din Targu Ocna. 61 de ani de la moartea Sfantului Inchisorilor
Valeriu Gafencu, basarabeanul a carui mare parte din familie s-a jertfit pe altarul tarii, cu tatal, artizan al Unirii, mort in gulagul sovietic, s-a savarsit din viata sa de pe acest pamant in urma cu 61 de ani, pe 18 februarie 1952, in inchisoarea de la Targu Ocna, dupa ce isi daruise streptomicina pentru salvarea unui alt detinut, evreu, pastorul Richard Wurmbrand. Dupa 61 de ani de la acest gest suprem, un Institut ce poarta numele unui impostor al lagarelor naziste, Elie Wiesel, care s-a reusit sa fie infiltrat sub cupola si acoperirea Guvernului Romaniei, isi permite sa conteste omagierea lui Valeriu Gafencu de catre primaria si cetatenii din Targu Ocna, prin conferirea cetateniei de onoare celui supranumit de un alt evreu, Parintele Nicoale Steinhardt, drept “Sfantul Inchisorilor”. Gestul, catalogat de Doamna Aspazia Otel Petrescu, fost detinut politic cu 14 ani de temnita grea, drept un “act de ura”, a nascut o reactie fireasca a societatii civile crestine, zeci de organizatii si mii de persoane portestand printr-o petitie publica sau prin scrisori transmise direct autoritatilor locale din Targu Ocna. Detinutii politici cu peste 15 ani de inchisoare, Parintele Justin Parvu si profesorul Radu Ciuceanu, sau istoricul Gheorghe Buzatu, s-au raliat acestei initiative. Nu este cazul sa mai intram in amanunte. Spre sfarsitul acestei luni, Consiliul Local din Targu Ocna urmeaza sa decida – in sedinta publica – ce se va intampla cu aceasta cerere aberanta. E bine ca cei care vor sa apere memoria martirului inchisorilor sa fie aproape si sa-l sustina pe Sfantul Inchisorilor inclusiv la fata locului, la momentul respectiv. Doamna Aspazia Otel Petrescu, a carei declaratie o puteti citi sau asculta aici, la fel ca si Parintele Justin Parvu, afirma ca orice s-ar intampla pentru noi Valeriu Gafencu ramane un sfant. Rugati-va pentru el asa cum si el se roaga pentru noi.
“Ma uluieste aceasta pornire impotriva cetateniei de onoare a lui Valeriu Gafencu!”, ne spune doamna Aspazia Otel Petrescu, fost detinut politic timp de 14 ani si autoarea impresionantelor volume memorialistice “Strigat-am catre tine, Doamne!” , “Cu Hristos in celula” sau “A fost odata”. “Masura aceasta se indreapta in primul rand impotriva cetatenilor din Targu Ocna. Pe Valeriu Gafencu nu-l afecteaza cu nimic lucrul acesta; el va ramane in istorie ceea ce a fost: unul din cei care a protestat cu pretul vietii sale impotriva unui regim tiranic si care a adus foarta multa nefericire in lumea intreaga. Gasesc asadar ca masura aceasta este absurda si este un fapt al urii, si se stie ca tot ce izvoraste din ura este ilogic. Poate sa-i ia cetatenia de onoare, ca nu el a cerut-o. Asta nu inseamna ca el nu ramane un om de onoare. E o masura lipsita de logica impotriva oamenilor din partea locului, a societatii civile, a celor care au considerat ca Valeriu Gafencu ii reprezinta”, prin sarcrificiul lui, ne spune venerabila traitoare intru Hristos. “Este o este doar inca o nedreptate in plus pe umerii lui de martir. Valeriu Gafencu si-a dat medicamentul care putea sa-l salveze pe el unui cetatean strain de religia si etnia lui. Dar era un om care era in suferinta si el a hotarat ca sa-l ajute. Prin gestul acesta a dovedit odata pentru totdeauna ca este un om al Cetatii lui Dumnezeu, al cetatii universale. Cine poate sa-i conteste acest gest, care este un gest valabil in eternitate? Deci el merita sa fie cetatean de onoare al Universului. Si acest Institut (“Elie Wiesel”) vine sa se ridice impotriva unui gest similar local!?”, arata Doamna Aspazia Otel Petrescu, afirmand ca o astfel de “masura aberanta, ilogica si inumana”, a celor care solicita retragerea cetateniei de onoare a orasului Targu Ocna pentru “Sfantul Inchisorilor”, pe motiv ca a facit parte din Fratiiile de Cruce si a fost condamnat de regimul lui Ion Antonescu (!), este “un act de ura”, dictatorial, “care contesta vointa societatii civile si a cetatenilor din Targu Ocna” si “tinuta inalta a lui Valeriu Gafencu in eternitate”.
Cititi si: Nu va jucati cu Sfintii Inchisorilor! Parintele Justin Parvu si Profesorul Radu Ciuceanu in apararea lui Valeriu Gafencu, Sfantul Inchisorilor
Fostii detinuti politic cu peste 15 ani fiecare in temnitele comuniste, Parintele Arhimandrit Justin Parvu, starețul Mănăstirii Petru Vodă, impreuna cu profesorul Radu Ciuceanu, presedintele Institutului National pentru Studiul Totalitarismului, s-au alaturat listei de sute si sute de sustinatori ai Sfantului Inchisorilor, Valeriu Gafencu, a carui memorie a fost atacata de un domn, Alexandru Florian, care a propus in numele Institutului “Elie Wiesel” sa ii fie retrasa martirului anticomunist Cetatenia de Onoare conferita post-mortem de Primaria si Consiliul Local Targu Ocna.
In semn de protest fata de acest sacrilegiu, este deschisa online o Petitie de solidaritate cu Valeriu Gafencu, in vederea exprimarii sustinerii publice si apoi a transmiterii semnaturilor catre Primaria si Consiliul Local Targu Ocna la data sedintei in care se va discuta cazul creat, spre sfarsitul acestei luni. La 18 februarie se implinesc 61 de ani de la moartea martirica a lui Valeriu Gafencu, moment pentru care Asociatia “Prezent” organizeaza sambata, 16 februarie, o comemorare la Troita din cimitirul Targu Ocna. Valeriu Gafencu a fost supranumit Sfantului Inchisorilor de catre un evreu, Parintele Nicolae Steinhardt, dupa ce a aflat si faptul ca tanarul studios anticomunist si-a daruit ultimele medicamente pentru salvarea unui pastor evreu, Richard Wurmbrand, in inchisoarea din Targu Ocna, unde a si murit ulterior. Cu atat mai ciudata pare cererea facuta acum de un alt evreu, Alexandru Florian, fiul comisarului ideologic Radu Florian, care in anii ’50 il incrimina in Scanteia comunista pe marele filosof Constantin Noica, ajuns in cele din urma, si el, in temnitele bolsevice.
Astfel de atitudini care aduc aminte de vremurile kominterniste aduc mari deservicii comunitatii evreiesti, asa cum s-a intamplat si in cazul Tismaneanu, a declarat cu ingrijorare si dezaprobare un inalt reprezentat evreu al lumii academice si culturale din Romania, citat de profesorul Radu Ciuceanu pentru Ziaristi Online. “Cu astfel de lucruri nu te joci!”, a afirmat profesorul Ciuceanu. “E bine sa se stie ca eu insumi am propus canonizarea lui Valeriu Gafencu, a lui Ioan Ianolide si a parintelui staret de la Tismana Gherasim Iscu in ultimele luni ale vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist. Dosarele sunt la Patriarhie. Ar fi bine sa fie cautate pentru ca, iata, Biserica catolica deja a canonizat un martir al inchisorilor din Romania. Ca sa nu mai vorbim de polonezi sau rusi! Sa nu ne-o ia altii inainte… Biserica noastra, cu toate mladitele ei, cum a fost si Valeriu Gafencu, si-a dat mare prinos de jertfa in inchisori si in rezistenta din munti, unica in intreaga Europa ocupata de Armata Rosie si NKVD. Mantuitorul are o oaste puternica romaneasca, acum, acolo sus, in Ceruri. E bine ca cei de pe pamant sau din alte locuri mai ascunse sa nu se se puna cu ea. Dupa cum mi-a spus si colegul pe care vi l-am citat ar fi bine ca cel care a comis aceasta greseala sa si-o revizuiasca rapid prin retragerea cererii absurde – atat prin formulare cat si prin continut – si jignitoare la adresa memoriei unui tanar mort in inchisorile comuniste. E un sfat, desigur. Dar la varsta si anii mei de puscarie, dar si de deputatie, cred ca e bine sa se tina cont de opinia noastra, a detinutilor politici care ne-am impotrivit cu arma in mana hidrei bolsevice”, a conchis istoricul veteran al Miscarii Nationale de Rezistenta, Radu Ciuceanu, fondator al Asociatiei Fostilor Detinuti Politic din Romania si fost presedinte al Comisiei de abuzuri a Camerei Deputatilor. Atat Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din Bucureşti cat si Federaţia Română a Foştilor Deţinuţi Politici Luptători Anticomunişti sustin cu fermitate demersul de aparare a Sfantului Inchisorilor.
La randul sau, Parintele Justin Parvu, supranumit Duhovnicul Neamului, a afirmat nu o data ca doreste si asteapta canonizarea lui Valeriu Gafencu. De asemenea, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, IPS Teofan, a amintit adeseori cu evlavie de memoria lui Valeriu Gafencu, in cuvintele sale duhovnicesti, cum ar fi cel de la savarsirea unui alt mare sfant mucenic pentru Hristos, fost detinut politic si duhovnic al Ortodoxiei, Parintele Arsenie Papacioc, luptatorul. Prea bunul Parinte Gheorghe Calciu, cu peste 20 de ani de temnita grea, afirma: “Nu avem alt sfant mai mare decat Valeriu Gafencu!”.
Chiar astazi, 9 februarie, la Paris, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Mitropolit Iosif al Europei se desfasoara o noua conferinta din ciclul comemorativ MARTOR, dedicat martirilor mărturisitori din temniţele comuniste. “Programul întregii zile va fi consacrat memoriei lui Ioan Ianolide, celui care a fost prietenul de suferință și rugăciune, precum și biograful lui Valeriu Gafencu (Sfântul Inchisorilor)”, informeaza ca atare Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale.
După Sfânta Liturghie, ÎPS Iosif va oficia parastasul de veşnică pomenire pentru Ioan Ianolide – detinutul profet -, mort la 5 februarie 1986 și va deschide ziua comemorativă, impreuna cu Pr. Nicolae Ioan Bordașiu, la randul sau fost detinut politic. “Alături de Valeriu Gafencu, Ioan Ianolide a luptat pentru apărarea credinţei ortodoxe, făcând parte din grupul misticilor (nume dat chiar de Securitate) din temnița Aiudului și mai tarziu din cea de la Târgu Ocna”, se scrie pe portalul oficial al Mitropoliei. Aviz amatorilor.
Pentru slujba Sfantului Inchisorilor, Valeriu Gafencu, la pomenirea a 61 de ani de la trecerea sa la Ceruri (18 Februarie)
Tropar: Mucenicul Tău, Doamne, Valeriu, întru nevoinţa sa, cununile
nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că avînd tăria Ta,
pe chinuitori i-a surpat; zdrobit-a şi ale dracilor neputincioase
îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, Hristoase, Dumnezeule, mîntuieşte
sufletele noastre.
Condac:
Pe cel mai luminos din ceata noilor purtători de Hristos să-l
prăznuim, pe cel ce în temniţe a strălucit credinţa ortodoxă, pe cel
ce a nuntit patria cea pămîntească cu patria cerească şi desăvîrşit
lui Hristos urmînd I s-a asemănat, cu bucurie îl mărim.
stihiri la Laude
glas 1, podobie: Prea-lăudaţilor mucenici
Lauda lui Hristos, Valeriu, cu revărsările lacrimilor tale şi cu
mărturisirea credinţa ţi-ai desăvîrşit, mucenice, nou pătimitorule, şi
dumnezeiesc învăţător te-ai făcut fraţilor tăi către nevoinţa cea mai
cinstită.
Sufletul tău cer nou s-a arătat, şi pămînt nou feciorelnic trupul tău,
alesule al Mielului, o, dumnezeiescule Valeriu, făcîndu-te însuţi
slăvită mărturie a stăruinţei întru Duhul Sfânt.
Fîntînă de dumnezeieşti daruri a săpat Cuvîntul lui Dumnezeu în inima
ta, Sfinte Valeriu, căci înţelepţeşte ai îmbrăcat tot chipul iubirii
omeneşti în cea mai sfîntă nemurire.
Lumina lui Hristos străluceşte tuturor prin viaţa ta, Valeriu, şi
întunericul în veac nu o va birui, căci precum doar de Hristos s-a
cuprins cugetul tău, prea-lăudate, doar prin El neamul tău se va
mîntui.
Slavă, glas 5
Strălucit-a blîndeţea lui Hristos pe chipul tău şi de lumina ei s-a
risipit a temniţelor negură, iar cu puterea şi îndrăzneala Crucii ai
zdrobit stăpînirea cea fără de Dumnezeu. Prea-viteazule Valeriu, noule
mucenic şi veşnicule rugător, stîlp al credinţei Bisericii te-ai
arătat, chemîndu-ne către tainica ta prăznuire, dragostea ta pomenind
şi pe Hristos slăvind, Cel ce în ceruri de-a pururi îl măreşte pe
mucenicul Său.
Rep.: Ce reacţii a generat în societatea civilă din România cererea Institutului Elie Wiesel de retragere a titlului de cetăţean de onoare al oraşului Târgu Ocna acordat lui Valeriu Gafencu?
Victor Roncea: Primele reacţii au fost de uimire. Valeriu Gafencu a fost un profund trăitor creştin şi a murit martiric. Înainte de a fi închis, încă din timpul lui Antonescu, a fost membru al Frăţiilor de Cruce, organizaţie de tineret a Mişcării Legionare. Milioane de oameni în această ţară au fost pioneri şi utecişti într-un regim condamnat prezidenţial, de la tribuna Parlamentului, drept criminal, ilegitim şi ilegal. Ar trebui arestaţi toţi părinţii noştri, membrii generaţiei anilor comunişti, şi băgaţi într-un lagăr? Dar cu membrii Partidului Comunist – deci cei care au sprijinit regimul “criminal, ilegitim şi ilegal”, ce facem? Îi împuşcăm? Aceeaşi aberaţie în cazul bietului Valeriu, prigonit şi după 60 de ani de la moarte.
Nu poţi decât să rămâi siderat când afli că un tânăr care şi-a dat viaţa pentru a salva un evreu, pe Richard Wurmrand, şi care a fost denumit de un alt evreu, viitorul monah Nicolae Steinhardt, drept Sfântul Închisorilor, este pus la zid acum, chiar mort fiind, de un alt evreu, Alexandru Florian, şeful Institutului cu pricina, sub acuzaţia de “fascist”. Societatea civilă a reacţionat rapid şi firesc: sunt deja peste 30 de organizaţii din întreaga ţară care au semnat un protest public (semnat deja de mii de oameni) şi de susţinere a Primăriei din Târgu Ocna. De asemenea, numeroase personalităţi şi-au exprimat indignarea.
E bine de amintit că Valeriu Gafencu este cinstit de Biserica Ortodoxă Română prin fiii şi slujitorii ei, atât tinerii din ASCOR, cât şi prin credincioşii, preoţii şi monahii din numeroase Mitropolii, inclusiv din afara ţării.
La sfârşitul acestei luni, Primăria şi Consiliul Local Târgu Ocna urmează să decidă, în şedinţă publică, ce se va întâmpla cu cererea în cauză, de retragere a cetăţeniei de onoare post-mortem pentru Valeriu Gafencu. E bine ca toţi apărătorii adevărului istoric să fie acolo, să-şi spună punctul de vedere. După cum foarte bine aţi scris, Adevărul nu poate fi “antisemit”!
Rep.: I-aţi avut ca şi duhovnici şi îndrumători pe mulţi dintre “Sfinţii închisorilor”, Părintele Sofian Boghiu, Părintele Adrian Făgeţeanu, Părintele Gheorghe Calciu, s.a.. De ce România nu a canonizat nici un “Sfânt” al temniţelor comuniste?
V.R.: Poate pentru că nu-i merităm? Ne ridicăm noi la înălţimea jertfei lor pentru neam, ţară şi Dumnezeu? Măcar să aspirăm la aceasta, prin faptele noastre de zi cu zi. Desigur, cum spunea şi profesorul Ciuceanu, care a solicitat canonizarea lui Valeriu Gafencu, a lui Ioan Ianolide şi a fostului stareţ de la Tismana, Gherasim Iscu, este regretabil că, înainte de Biserica Ortodoxă Română, „mama poporului român”, după cum o numea Eminescu, Biserica Catolică din România deja a propus spre canonizare un fost deţinut decedat în închisoarea de la Aiud.
În aplauzele extremistului maghiar Laszlo Tokes, fostul episcop-auxiliar catolic de Satu Mare şi Oradea, Bogdanffy Szilard, a fost beatificat de Papă, în 2010, împreună cu clericul catolic Márton Áron, în vederea trecerii lor în rândul sfinţilor. Din păcate pentru România, Bogdanffy Szilard şi Márton Áron au fost atât antiromâni, cât şi de un antisemitism fervent, fiind membri ai unor grupări considerată teroristă de către Serviciul Special de Informaţii al Regatului României. Bogdanffy Szilard a făcut parte din “Organizaţia de autoapărare din Mihályfalva” (Valea lui Mihai), iar Márton Áron a luptat în aşa-numita Divizia 82 Secuiască. Unde a fost atunci Institului “Elie Wiesel”?!
De asemenea, în 2012, pe 21 aprilie, după cum informează portalul StiridinBanat.ro, la biserica greco-catolică din Govândari un sobor de episcopi şi preoţi au fost prezenţi la momentul decernării titlului de ”cetăţean de onoare” post mortem episcopului Valeriu Traian Frenţiu de către Mihai Stepanescu, primarul Municipiului Reşiţa, ocazie cu care a fost propusă şi canonizarea fostului episcop, mort în închisoarea de la Sighet. În Polonia şi Rusia au fost canonizaţi, de ambele biserici, Catolică şi Ortodoxă, peste 1000 de mucenici, victime ale Gulagului sovietic. În Ţările Baltice, de asemenea, au fost canonizaţi zeci de martiri, preoţi şi militanţi anticomunişti, mulţi dintre aceştia, dacă ar fi să ne luăm după Institutul “Elie Wiesel” sau Armata Roşie, fiind “fascişti” notorii. Eu unul nu mă îndoiesc însă că vor fi canonizaţi şi martirii noştri, Sfinţii Închisorilor. Priviţi-i cu ochii minţii cât de frumoşi sunt, acolo, în Ceruri, alături de Mântuitor şi Arhistrategii Lui!
Rep.: Printre funcţiile din administraţie care v-au fost oferite, şi pe care le-aţi refuzat, se numără şi cea de şef al Departamentului pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni. Cum vedeţi politica României de sprijinire a românilor din afara graniţelor comparativ cu a altor state: Ungaria, Ucraina şi cu drepturile de care beneficiază minorităţile etnice din România?
V.R.: Da, au fost nişte vremuri interesante, pe când preşedintele Traian Băsescu nu era complet prins în capcană de agenţii Reţelei Deschise Soros şi ai altor entităţi străine, ceva mai închise. În prezent, după cum se vede, nu există nici o strategie naţională de sprijinire a românilor din spaţiul cultural, istoric şi etnic românesc, un proiect în acest sens fiind îngropat succesiv la Senat, Camera Deputaţilor şi apoi Guvern de către reprezentanţi ai întregului eşichier politic, UDMR remarcându-se ca vârf de lance în distrugerea proiectelor de lege în favoarea românilor din jurul României. Prin semnătura lui Gyorgy Frunda, pe atunci preşedinte al Comisiei pentru drepturile omului, culte şi minorităţi din Senat, a fost blocată, de exemplu, o propunere legislativă privind declararea foştilor deţinuţi politici de la Tiraspol, Alexandru Leşco, Andrei Ivanţoc şi Tudor Popa drept eroi-martiri, luptători pentru democraţie, drepturile omului şi apărători ai valorilor spirituale şi culturale româneşti. Scopul era atât de recunoaştere a meritelor lor, cât şi de recompensare a sacrificiului acestora.
Cei trei, împreună cu Ilie Ilaşcu, au stat până la 15 ani în închisoare, torturaţi şi umiliţi pentru crezul lor în românism, după care, la iniţiativa Asociaţiei Civic Media şi a ziarului Ziua, au primit Steaua României şi Cetăţenia de Onoare a Capitalei. La ce folos? După o tinereţe distrusă în numele idealului naţional nu beneficiază de nici o remuneraţie minimă pentru a putea trăi şi, deşi sunt Cetăţeni de Onoare ai Capitalei, nu-şi pot face buletin de Bucureşti pentru că nu au primit o locuinţă în Bucureşti, aşa cum le-au promis un preşedinte, doi primari generali şi trei premieri, inclusiv actualul, Victor Ponta.Mai mult: pe Ilie Ilaşcu au vrut să-l dea afară din apartamentul de la RAAPPS în care mai plăteşte şi o chirie piperată! E de râs sau e de plâns? E strigător la cer! Şi cum a fost recompensat Gyorgy Frunda? A fost făcut consilier “onorific” al primului-ministru Victor Ponta. Şi sunt convins că are casa de la RAAPPS!
Am intrat în detaliile acestui caz pentru că îl consider elocvent pentru starea generală a tuturor românilor din jurul României şi chiar şi a celor din ţară – şi mă gândesc în mod special la românii supuşi unei adevărate purificări etnice în judeţele Harghita, Covasna şi Mureş – şi modul în care aceştia sunt apăraţi de către cei care au această misiune sau cel puţin au jurat pe tricolor şi sfânta Biblie pentru aceasta.
Rep.: 5 locuri din ţară şi 5 personalităţi pe care ar trebui să le cunoască orice român adevărat?
V.R.: Mi-e imposibil să mă rezum la cinci! Aşa cum văd eu ţara, vă voi răspunde astfel: Chişinău şi Cernăuţi, pentru că trebuie să te bucuri de farmecul şi de încărcătura lor de spiritualitate românească, Nistrul frumos curgător cu cetăţile lui Ştefan şi emoţionantele mănăstiri şi schituri rupestre, dovezi ancestrale ale ortodoxiei noastre, Iaşii, cu teii lui Eminescu şi Sfânta Parascheva, Putna, cu Ştefan cel Sfânt, apărătorul Creştinătăţii, Munţii Neamţului, cu chilia Părintelui Justin, Munţii Apuseni cu prezenţa Crăişorului Munţilor, Avram Iancu cel mereu viu, obcinele Bucovinei, Maramureşul, Transilvania, Oltenia de unde mă trag prin tată, Dunărea până-n Dobrogea şi tot aşa, până ne întoarcem la Basarabia noastră. La personalităţile României – pe care trebuie întotdeauna să o privim cu tot cu cei ce nu mai sunt, cu noi cei de azi şi cu cei care vor veni – mă voi rezuma la două. Pentru România de azi, fără îndoială, Părintele Justin Pârvu, cu exemplul său de viaţă şi rugăciunea sa izbăvitoare, este cea mai mare personalitate a ţării, căreia poporul deja i-a dat un nume pe măsură: Duhovnicul Neamului.
Dintre personalităţile României trecute, dar etern prezente, nu există o personalitate mai complexă ca Eminescu, necunoscut nici până astăzi în toata profunzimea şi dimensiunea lui românească şi universală. Cine nu va încerca să-l cunoască mai bine pe Eminescu nu va reuşi niciodată să afle cine suntem cu adevărat şi încotro ne îndreptăm. Caută-l pe fratele Eminescu şi îţi vei afla istoria neamului, trecută, prezentă, dar şi viitoare.
„Foştii deţinuţi politici de la Tiraspol, Alexandru Leşco, Andrei Ivanţoc şi Tudor Popa, împreună cu Ilie Ilaşcu, au stat până la 15 ani în închisoare, torturaţi şi umiliţi pentru crezul lor în românism, după care, la iniţiativa Asociaţiei Civic Media şi a ziarului Ziua, au primit Steaua României şi Cetăţenia de Onoare a Capitalei. La ce folos? După o tinereţe distrusă în numele idealului naţional nu beneficiază de nici o remuneraţie minimă pentru a putea trăi şi, deşi sunt Cetăţeni de Onoare ai Capitalei, nu-şi pot face buletin de Bucureşti” – Victor Roncea.
September 5th, 2013 
VR 
La initiativa Gazetei de Maramures, sustinuta de Asociatia Fostilor Detinuti Politici din Romania, Arhiepiscopul Maramuresului Justinian Chira, PS Justin Hodea Sigheteanu al Episcopiei Ortodoxe a Maramureşului şi Sătmarului, Asociaţia Filantropica Sf. Ierarh Iosif Mărturisitorul condusa de părintele Vasile Fodoruţ, Grupul Independent pentru Democratie, Asociatia Civic Media si “Floarea de Foc” si de sute de personalitati, istorici, scriitori, jurnalisti si simpli romani din intreaga tara, vrednicul de pomenire Parinte Justin Parvu, Duhovnicul Neamului, a primit pe 22 august Cetatenia de Onoare a orasului Baia Sprie, locul unde a “petrecut” cinci ani din cei 12 ani de condamnare politica, prelungiti cu inca patru de detentie, la munca fortata si in inchisorile sistemului ocupantului bolsevic al Romaniei. Rezultatul votului in unanimitate al Consiliului Local Baia Sprie a fost salutat cu recunostinta de Manastirea Petru Voda a Arhiepiscopiei Iasilor, din cadrul Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, cat si de AFDPR si ceilalti sustinatori ai demersului. “Noi suntem cei onorati” de conferirea acestei distinctii, a afirmat Primarul localitatii, Vasile Dorin Pasca. La scurt timp, ca si in cazul Valeriu Gafencu, Sfantul Inchisorilor, o institutie plasata sub pulpana guvernamentale si deci platita din banii nostri, a majoritatii romanilor crestin-ortodocsi ai acestei tari, respectiv Institutul “Elie Wiesel”, care are ca obiect de activitate “studiul holocaustului”, isi depaseste prerogativele si solicita abuziv, impotriva vointei comunitatii locale, a reprezentantilor Bisericii Ortodoxe Romane si a sutelor de sustinatori, retragerea titlului bunului Parinte Justin, invocandu-se niste acuze absolut aberante. Vom reveni asupra lor intr-o adresa oficiala catre Primul Ministru al Romaniei si Federatia Comunitatilor Evreiesti din Romania, a celor jigniti de demersul bolnav al presedintelui acestui institut, Alexandru Florian, fiul comisarului ideologic bolsevic Radu Florian. Pana atunci, iata raspunsul demn al Primarului Orasului Baia Sprie obtinut de Gazeta de Maramures si prezentat aici via Ziaristi Online:
Posted in 
Tags: 
