Timp de o luna, in perioada sfintelor sarbatori de Pasti, puteti vizita la Muzeul Unirii din Iasi expoziţia “PRECUM ÎN CER” cu fotografii din albumul “Precum în cer, aşa şi pe pământ”- Călătorie foto prin lumea ortodoxă românească, de Cristina Nichituş Roncea. Realizată cu sprijinul Casei de Avocatură Ţuca, Zbârcea si Asociaţii, expoziţia cu fotografii din manastirile Romaniei a devenit de acum itineranta, dupa ce a fost intai prezentata in Capitala, la Muzeul Bucurestiului – Palatul Sutu si Libraria Sophia. Expozitia de la Iasi, deschisa publicului intre 29 martie si 29 aprilie 2012, a fost vernisata joi, la Muzeul Unirii, din strada Lapusneanu, impreuna cu expozitia de icoane de la Manastirea Agapia “Grigorescu – Arta sacra” si cu participarea Inaltpreasfintiei Sale Teofan, Mitropolit al Moldovei si Bucovinei. Cristina Nichitus Roncea, intoarsa prin periplul ei fotografic acasa, in sanul Mitropoliei pastorite de IPS Teofan, a tinut in cuvantul ei sa multumeasca tuturor surorilor, maicilor, calugarilor, preotilor si ierarhilor din Moldova natala (vedeti video si fotografii de la eveniment in clipul de mai jos). IPS Teofan a binecuvantat-o pe fotografa si a indrumat-o “sa continue lucrarea”. Dupa vernisaj, participantii s-au recules la moastele Sfintei Cuvioase Parascheva, careia i-au multumit pentru ajutorul dat alaturi de Mantuitor si Maica Domnului. In imagine, IPS Teofan, fotografa Cristina Nichitus Roncea si dr Lacramioara Stratulat, director al Complexul National Muzeal Moldova.
Ca intotdeauna, ori in postul Pastelui ori al Craciunului, asupra tovaraseilor “societatii civile” din ograda lui Soros, Cristian Pirvulescu si Mircea Toma, incepe sa se vada efectul neexorcizarii lor la timp, inca din fasa. Cei doi anticrestini au umplut presa de saptamana trecuta cu elucubratiile lor privind “necesitatea eliminarii icoanelor din scoli”. Pun si eu o intrebare, naiva: de ce acorda mass media atentie sunetelor scoase pe canalul fonator de niste derbedei notorii? (Aceasta nu este o insulta. Ca sa fie clar de ce spun asta: Cristian Pirvulescu a reusit sa fie mai tare ca Ceausescu. Nea Nicu a cazut in urma unei lovituri de stat. Pirvulescu, dupa ce a pierdut alegerile de presedinte al Asociatiei Pro Democratia (!) a dat el o lovitura de stat si si-a indepartat succesorul legitim, ales democratic. Doar vorbim de “Pro Democratia”, nu-i asa?! Acum se pare ca e “ales” pe viata. Asta nu face decat un derbedeu ordinar. Despre Toma nu trebuie sa mai demonstrez eu nimic. “Vorbeste” conturile lui, osanzate in numele distrugerii Vamei Vechi, a “salvarii” Rosiei Montane si a tiganilor de pretutindeni. Daca il prind odata si-odata astia din urma cred ca-i vai de cioculetul lui…).
“Locatia” unde s-au produs cele doua personaje in civil a fost noua Academie de cadre “Stefan Gheorghiu”, respectiv SNSPA, din fostul sediu al SRI de pe Povernei, “donat” de Magureanu lui Secares ca rasplata pentru sefia campaniei electorale a lui Iliescu din ’90 si unde Pirvulescu face azi pe decanul.
Ceea ce nu prea a scris presa este ca “simpozionul international” unde si-au depus onomatopeele cei doi tovarasi de drum a fost “organizat cu sprijinul Ambasadei Republicii Franceze la Bucuresti”, conform CECOPSNSPA. Bravos natiune franco-colorata, ne-ati scapat pana la urma de un ambasador homosexual care se plimba in fustita cu “fetita” (sau “masculul”?) lui pe la marsurile “gay”, recte Henri Paul, si ne-ati trimis un anti-crestin!
Sau, cine stie?, sa-i acordam totusi circumstante atenuante noului ambasador francez, Excelenta Sa Philippe Gustin. Poate antamarea “simpozionului international” dateaza din mandatul predecesorului sau, cu care Toma se pupa pe unde apuca. Desi si Gustin naste cateva semne de intrebare. Conform ziarului Adevarul, domnia sa “este un cunoscător al Europei Centrale”. Cu toate acestea, dupa cum se spune in acelasi articol, “se afla pentru prima dată în România”. Din CV-ul sau aflam ca limba pe care o vorbeste chiar mai bine decat engleza este… maghiara. Citam: “Limbi străine: Germană (fluent), Maghiară (foarte bine), Engleză (destul bine), Română (elementar), Rusă (elementar)”. Dl ambasador a prins schimbarile din Europa Centrala si de Est la post, in Ungaria, unde s-a aflat timp de sase ani, intre 1988 si 1994, ca director adjunct de cursuri la Institutul francez din Budapesta. Si totusi nu a avut niciodata curiozitate sa calce si in Romania. De gustibus…
Acum, daca tot este aici, nu ar strica sa stie ca, spre deosebire de doi-trei derbedei de teapa lui Toma, Pirvulescu si Cernea, noi, romanii, suntem crestini-ortodocsi. Iar educatia s-a creat in Romania in pridvorul Bisericii. Poate daca sotia fostului sef al actualului ambasador, ministrul Educatiei franceze Luc Chatel, ar fi constientizat dumnezeirea din om, asa cum ne invata chiar si o simpla icoana – din cele pe care vor sa le elimine din scoli cei doi derbedei – nu si-ar mai fi pus capat zilelor. Si doamna Astrid Herrenschmidt ar fi fost bine-mersi in viata alaturi de cei patru copii ai ei. Iar dl Philippe Gustin in continuare sef de cabinet al dlui Luc Chatel. Si n-ar fi trebuit sa ajunga in acest colt uitat de lume, plin de credinciosi, care se bucura ca sunt in postul Pastelui si asteapta macar putin respect fata de traditia, cultura si credinta lor.
Ca atare, la capitolul lectii pe care am putea sa le primim, dl ambasador ar trebui intai sa stie cui le da. Sa viziteze Romania, sa mearga pe la Patriarhie, pe la Manastiri, pe la Academie, pe la siturile culturii Cucuteni si Hamangia, leagane ale civilizatiei europene, si dupa aceea sa organizeze “simpozioane internationale” cu “duo formidable” de la Circul Soros Mondialu’.
Si pentru a veni in intampinarea acestei documentari recomand un cuvant al academicianului prof univ dr Florin Constantiniu, pe tema de mai sus, sustinut la Libraria Sophia(foto), de unde dl ambasador poate de altfel sa-si inceapa singur documentarea asupra poporului roman:
“(…) Cred ca dumneavoastra ati observat, a devenit un loc comun sa se vorbeasca despre secularizare dar nu este numai secularizarea veacului acestuia, e faptul ca impotriva Bisericii, impotriva crestinismului, in general, se duce o adevarata ofensiva. Eu intotdeauna semnalez faptul ca la Craciun si la Pasti – iau revistele care apar in Occident si sub pretextul acesta, al prezentarii, care sunt rezultatele cele mai noi in ce priveste cercetarea inceputurilor crestinismului, a predicii Mantuitorului, a activitatii apostolilor, etc – se strecoara cu foarte mare dibacie necredinta. Se pune sub semnul indoielii tot ceea ce este temeiul de baza al credintei noastre, se pune sub semnul intrebarii si se sadeste in sufletul credinciosului indoiala.
In afara de aceasta, este ofensiva care se duce prin presa, prin televiziune, o viata care nu mai are nici un fel de norme morale, care sa o stapaneasca, sa o controleze, sa o impiedice sa alunece in pacat.
Si as spune ca in momentul de fata este, eu nu ma sfiesc sa o spun, o ofensiva diavoleasca impotriva Bisericii. Or, pentru aceasta noi trebuie sa gasim arme cu care sa luptam impotriva celor care vor sa ne distruga credinta. Si pentru a putea gasi aceste arme as spune ca arsenalul nostru ramane invatatura lui Hristos, asa cum este ea pastrata in manastirile noastre ortodoxe pentru ca in manastirile noastre ortodoxe este aceasta traire profunda, de identificare cu invatatura divina care, intradevar, este o armura pe care o avem impotriva acestor ispite diavolesti.(…)”
Vernisaj Precum in Cer – Profesorul Radu Ciuceanu despre fotografiile Cristinei Nichitus Ronceade Precum-in-cer
În perioada 15-25 ianuarie 2012 se desfăşoara la Muzeul Bucurestiului – Palatul Sutu Expoziţia de Fotografie “PRECUM ÎN CER” cu fotografii din albumul “Precum în cer, aşa şi pe pământ”- Călătorie foto prin lumea ortodoxă românească, de Cristina Nichituş Roncea. La vernisaj au luat cuvantul profesorul Radu Ciuceanu, fost detinut politic (1948 – 1963, fost membru in conducerea Mișcarii Naționale de Rezistență Anticomunistă din Oltenia), președinte al Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului, Doctor în istorie si membru al Asociatiei Artistilor Fotografi din Romania si al Federatiei Internationale de Arta Fotografica si Academicianul Alexandru Surdu, Filosof, Doctor în filosofie, Preşedinte al Secţiei de Filosofie, Teologie, Psihologie şi Pedagogie a Academiei Române, Director al Institutului de Filosofie şi Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” al Academiei Române, Membru titular al Academiei Române din 1993 (corespondent – 1992).
Academician Alexandru Surdu despre Expozitia Cristinei Nichitus Roncea Precum in Cerde Precum-in-cer
De asemenea, pentru prietenii nostri care nu au reusit sa ajunga la Expozitia de Fotografie “Precum in cer”, fotografa Cristina Nichitus Roncea a creat posibilitatea unei vizite virtuale. Puteti sa va plimbati intr-un tur virtual disponibil aici, apasand sageata din mijlocul imaginii si folosind meniul din stanga jos (apropiere, indepartare, rotire, full screen, etc). Vizionare placuta!
PS: Expozitia este deschisa pana pe 30 ianuarie.
„Doamna Cristina Nichituş Roncea a izbutit, prin arta sa, dar, mai ales, prin forţa sufletului, să coboare Cerul pe pământ şi să ne smulgă, fie şi pentru o clipă, din mizeriile cotidianului, pentru a ne înălţa într-o lume purificată. ”
Astăzi, 19 ianuarie, de la ora 18.00, Libraria „Sophia”, din strada Bibescu Vodă nr. 19, Bucureşti, găzduieşte lansarea albumului de fotografie „Precum în cer, aşa şi pe pământ”, semnat de Cristina Nichituş Roncea, şi o expoziţie cu fotografii din această lucrare.
În descrierea lucrării, academicianul Florin Constantiniu, cel care semnează şi cuvântul înainte al cărţii album, scoate în evidenţă faptul că acest album oferă „o imagine mai puţin obişnuită a vieţii ortodoxe din România”. „De obicei, lucrările de acest fel stăruie asupra valorii artistice a ctitoriilor – mănăstiri sau biserici de mir – din ţara noastră şi a comorilor de artă şi cultură – icoane, obiecte de cult, manuscrise, cărţi – păstrate între zidurile lor. De astă dată, însă, obiectivul fotografic a urmărit altceva: trăirea întru Domnul a celor care au căutat mântuirea prin desăvârşire, dar şi legătura lor cu lumea credincioşilor, în mijlocul cărora continuă să trăiască”, spune academicianul Florin Constantiniu.
Imaginile doamnei Cristina Nichituş Roncea ilustrează perfect aspectele caracteristice ale trăirii ortodoxe, „cu precădere în lumea monastică – înfrăţirea, atât de firească, într-o religie a iubirii, între cleric şi mirean”, subliniază acad. Florin Constantiniu. „Călugărul se roagă şi munceşte – ora et labora! –, iar laicul, beneficiar al ostenelilor celui dintâi, îl priveşte cu iubire şi respect. Într-o vreme când desacralizarea, confuzia şi, mai presus de toate, păcatul sunt atotputernice, fotografiile din acest album au putere reconfortantă. Doamna Cristina Nichituş Roncea a izbutit, prin arta sa, dar, mai ales, prin forţa sufletului, să coboare Cerul pe pământ şi să ne smulgă, fie şi pentru o clipă, din mizeriile cotidianului, pentru a ne înălţa într-o lume purificată. Cartea de faţă este, deopotrivă, o sursă de inspiraţie şi o chemare la împărtăşirea unor valori de esenţă divină. Indiferent de opţiunea celui care o va lua în mână – credincios sau ateu – cartea îi va fi de mare folos”, crede academicianul Florin Constantiniu.
„Mulţumesc, pentru buna primire şi îngăduinţă, tuturor preoţilor din Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, surorilor, maicilor, fraţilor şi călugărilor din Mănăstirile Petru Vodă, Paltin, Sihla, Sihăstria, Secu, Neamţ, Agapia, Văratec, Humor, Voroneţ, Moldoviţa, Suceviţa, Arbore, Putna, Trei Ierarhi, Galata, Copou, Miclăuşeni, Catedrala Mitropolitană din Iaşi, Catedrala Patriarhală şi „Sfânta Maria” din Techirghiol”, spune autoarea albumului, Cristina Nichituş Roncea.
În localitatea turistică Horezu, unde se ridica manastirea sfantului voievod Constantin Brancoveanu, a avut loc sâmbăta aceasta Gala Premiilor Asociaţiei Jurnaliştilor şi Scriitorilor de Turism din România (AJTR), ediţia 2011, desfasurata deja traditional de ziua lui Eminescu. Organizată în parteneriat cu Primăria Horezu, Gala a recompensat activitatea deosebită a unor jurnalişti, scriitori, fotografi, universitari, manageri şi profesionişti din turism, informeaza PresadeTurism.Ro. Colega noastra Cristina Nichituş-Roncea a primit la Gala de la Horezu Premiul Fotografia Fermecatoare a anului pentru albumul foto “Precum în cer, aşa şi pe pământ”. Dupa cum anunta si ziarul Ring, fotografa Cristina Nichituş-Roncea isi lanseaza cartea pentru care a fost premiata joi, 19 ianuarie, la ora 18, la Libraria Sophia din strada Bibescu Voda nr 19, profesorul Florin Constantiniu urmand sa prezinte Albumul de fotografii. In deschidere va fi difuzat un cuvant al parintelui Justin Parvu despre Album. Tot joi si in acelasi loc va avea loc si lansarea Patericului Egyptean editat de monahul Filotheu Balan de la Manastirea Petru Voda, care va fi prezent de asemenea la eveniment. Libraria Sophia gazduieste si o expozitie a fotografei premiate, realizata cu sprijinul iubitorilor de arta ai Casei de avocatura Tuca Zbarcea & Asociatii. O alta expozitie va avea loc la Muzeul Bucurestiului– Palatul Sutu.
Iata lista premiilor Asociaţiei Jurnaliştilor şi Scriitorilor de Turism din România:
Dintre atâtea chipuri cernite din albumul Cristinei Nichituş Roncea, îmi pironeşte privirile în carte un profil cu faţa întoarsă de la lumină (fotografiat din spate) din braţele căruia ţâşneşte peste umăr un buchet imens de flori de câmp. Totul se estompează în jur: un zid de mănăstire se şterge alb în margaretele din braţul cu flori, acoperişul, probabil roşu, devine pată violetă în prelungirea liliacului şi brebeneilor sau puroinicelor, iarba verde de la picioare s-a dizolvat deja în frunzele din braţ dar şi în clopoţei, chiar negrul hainei călugăreşti şi al acoperământului capului a câştigat reflexe alburii, violacee, albăstrii. Nu este o simfonie a culorilor, nu. Mai degrabă o ceartă ostentativă a lor. Iar pentru ochiul celui care a parcurs, până la această pagină cu numărul 113, aceste imagini de sfinţi, călugări, peisaje ori construcţii religioase, pentru ochiul meu de pildă, este ca un semnal de alarmă. Stop cadru! Ce e cu atâta negru călugăresc şi cu această explozie florală strânsă în braţul lui? E ca un memento mori pentru natură, adică viaţa monahală ar fi ca o celebrare a morţii vegetale, adică această haină neagră ce a cosit culorile vii ale câmpului ne aduce aminte că repede-repede ele se vor ofili, fân vor deveni, negrul pământ le va învăli?!
Dacă priveşti din nou tabloul, după ce ai raţionat astfel, surprinzi o altă undă a realului: buchetul din braţele chipului întors se revarsă peste negrul hainei şi acoperământului ei, le îndulceşte acel negru călugăresc până la capacitatea de a oglindi în el culorile vii. Este, aşadar, dimpotrivă: viaţa îmbrăţişează moartea, o ţine în suspensie o clipă, o anulează pentru clipa acestei armonii de culori…
Cum a ridicat Parintele Justin Manastirea Petru Voda…de Victor Roncea
Despre cum a pornit Parintele Justin cele doua ctitorii ale sale din Muntii Neamtului, in urma cu 20 de ani, cum s-au construit pe langa cele doua manastiri un camin de copii, un spital si un azil de batrani, despre duhul rau bolsevic si cum ar trebui sa ajunga Romania un stat national crestin, cu romanii urmand exemplul Mantuitorului.
March 30th, 2012 
VR 
“Precum in Cer” la Muzeul Unirii
Posted in 
Tags: 
