Agentul Laszlo Tokes: “Partidul Popular Maghiar din Transilvania propune un astfel de program de descentralizare, de regionalizare, care va conduce la un sistem de federalism în România“.
Vedeti in filmarea cu chermeza bozgoreasca de mai jos cum, la minutul 1.05, Tokes ia paharul în mână și întreabă ”ce caută aia acolo ba, ce e aia”? cu referire la stema oficială a României, dupa care urmeaza o hahaiala despre cum vor scapa ungurii de ea. Oare la fel a hahait si la Palatul Cotroceni, impreuna cu Basescu, cand tovarasul sau din PPE si de la “masa verde” l-a decorat cu “Steaua Romaniei”?!
Bine observa Bogdan Stanciu: este semnificativ faptul ca grupurile care au organizat sau sprijinit manifestarile anti-normalitate sunt aceleasi cu cele care au intreprins demersurile impotriva icoanelor sau a religiei in Scoli. Si, as mai adauga, exact aceleasi care fac propaganda pentru independenta ilegala a Kosovo, autonomia teritoriala a Tinutului Secuiesc, “federalizarea” Romaniei, exacerbarea drepturilor minoritatilor (unele chiar inventate), indepartarea basarabenilor de tara lor mama, “Raportul Final” anti-Romania, etc, etc, etc. As putea continua, dar mi-e prea scarba.
VIDEO – Profesorul Dinu Giurescu la Radu Tudor: “Regionalizarea poate duce la sfarsitul Romaniei”
Partidul Popular European, care se reuneste azi la Bucuresti, pentru putin mai multa gargara “europeana” despre “democratie” si “dreapta”, a stiut ca agentul maghiar Laszlo Tokes a fost informator al Securitatii, Parlamentul European primind dovezi indiscutabile despre acest fapt, prin acte care va stau la dispozitie in link-urile de mai jos. Si, la ce a folosit Romaniei? Prin votul PDL – Traian Basescu, UDMR – Kelemen Hunor, FIDESZ – Viktor Orban si, normal, al PPE, extremistul antiroman Laszlo Tokes a ajuns didamai vice-presedinte al Parlamentului European, postura din care a fost silit sa nu-si mai prelungeasca mandatatul doar dupa ce au aparut public amantlacurile “pastorului” cu o asistenta de-a sa, de 22 de anisori, Prohászka-Rád Boróka. Dar, mai presus de toate acestea, se pune intrebarea, adresata serviciilor de informatii insarcinate, chipurile, sa apere interesele si Constitutia Romaniei: cum a ajuns Laszlo Tokes europarlamentar cu voturi de “unguri” din Braila, Tulcea si Galati?
Partidul Popular European a stiut si ca Monica Macovei a fost o veroasa procuroare comunista si, dupa 1990, activista Soros si membra fondatoare a asociatiei homosexualilor si lesbienelor – ACCEPT, fapt nedeclarat – in pofida Legii – in niciuna dintre Declaratiile sale de interese, nici de la Parlamentul European nici de la Ministerul Justitiei. De ce? Nu se mai potrivea cu directia sa de “dreapta imprejur”. N-as spune: si in 2011, Monica Macovei, altfel toata ziua si noaptea numai cu “dreapta” in gura, si-a aratat sustinerea fata de homosexuali si lesbiene, chiar la Marsul exhibitionistilor “GayFest”. Orice jurnalist cinstit poate gasi dovada “onorabilitatii” Monicai Macovei in Arhiva Judecatoriei Sectorului 2: conform Hotararii Judecatoresti nr. 6727/25.10.1996 a Judecatoriei Sectorului 2 Monica Luisa Macovei este membra fondatoare si de onoare a asociatiei homosexualilor si lesbienelor ACCEPT. Dar poate lui Traian Basescu tocmai asta i-a placut. Nu sustinea el in campania electorala din 2004 ca homosexualii ar trebui sa aiba dreptul sa se casatoreasca si chiar sa poata infia copii?! Curata dreapta popoluara! Pe langa aceasta, un jurnalist polonez de investigatii a informat Parlamentul European asupra unor fapte de coruptie desfasurate de Monica Macovei in Macedonia, pe cand era trimisa pe teava lui George Soros sa-i verifice republica impreuna cu… Vasilica Danilet.
Si, la ce a folosit Romaniei ca PPE a stiut toate aceste lucruri? La transformarea tovarasei, cu concursul securistic al lui Traian Basescu si Gyuri Soros, in gurista de serviciu a “anticoruptiei” care verifica acum tichetul candidatilor “popopulari”, vorba-ceea, din mana in mana pana in fund la controloare.
Cam atat despre “popularii” europeni si “popopularii” lor autohtoni.
Am dat un “Like” si-un “Share” pe Facebook la afisul asta de mai sus si iata, s-a starnit o furtuna in comunitatea ungurenilor cu camasi albe si suflete negre ca taciunele. E ceva incorect aici? Avem trei tovarasi de nadejde ai Partidului, incercand sa-si ascunda carnetele rosii cu camasile negre la guler. Unul e utecist ungurean – asa s-a autointitulat. Dar e si moldovan – tot asa, chiar el s-a autoproclamat. Apoi mai avem un eurouasecerist propagandist PCR si o tovarasa procuror, de “dreapta”, care vedeti dumneavoastra mai jos ce frumos il absolvea de crimele din 13-15 iunie 1990 pe ministrul de interne de atunci, generalul Chitac. Si mai aveti tupeul sa puneti Imnul Golanilor la mitingul vostru rapciugos? Fatalailor, nu vedeti ca doar tovarasa colonel Monika Makarov are ce va lipseste voua (chiar daca-s imprumutate de la Soros)? 🙂 Dar sa trecem peste asta…
Afisul e corect din toate punctele de vedere: Madam Macovei – cea care urla ca vrea “sa-si ia tara inapoi”!? – se autopretinde, si ea, ajutata putin mai mult de domnul presedinte ales si suspendat si musai viitor fraudat, drept o reprezentanta a “noii drepte”. Sa te crucesti! Dar, conform HJ nr. 6727/25.10.1996a Judecatoriei Sectorului 2 Monica Luisa Macovei este membra fondatoare si de onoare a Asociatiei homosexualilor si lesbienelor ACCEPT. Poate ea oare imbratisa, in acelasi timp, si propaganda homosexuala anticrestina si valorile familiei impartasite, cel putin declarativ, de Popularii in care s-a infiltrat, intrand pe sub usa, pe liste, ca pe vremea PCR? Hmmm… Alianta Familiilor din Romania nu prea crede asta. De altfel, in recomandarile sale electorale, cei ca Monica Macovei aveau mereu o bila neagra… bagata undeva. Deci, dragi tovarasi, hotarati-va: Pi dreapta sau pi sentru?
E, si cum spuneam, furtuna in paharul lui Zuckerberg. George Roncea, fratele meu pe care si acum il asteapta Parintele Justin pe la el (ca si pe mine de altfel), s-a gandit sa explice ce si cum. Si a iesit un articol de capa si spada :). Inceputul suna asa:
“• “Scuze ca intreb, dar Victor, fratele tau, s-a vandut cuiva?! Doamne fereste asa ceva nu credeam !Sunt cititoare fidela a blogului lui…asa cand am timp !Dar nu inteleg ce sunt tampeniile alea de poze ?! Cum adica sa votam DA pentru alegeri anticipate !MRU este ungur si Macovei homosexuala….?!”
• “George ce se intampla cu voi, ce e cu fratele tau, v-ati certat pentru Basescu, a ajuns Basescu sa va rupa si sa va invrajbeasca, am citit ce scrie fratele tau pe blog tu ce parere ai in acesta disputa, voi ati fost mereu pe aceeasi baricada cum de s-a ajuns la tampenia asta din care nu mai intelege nimeni nimic?”
Primesc din ce in ce mai des de la o vreme astfel de mesaje cu privire la fratele meu mai mic, deoarece multa lume este derutata si crede ca site-ul roncea.ro ne apartine la comun iar de la o vreme incoace blogul cu pricina este o vitrina a mesajelor anti-base, in timp ce eu ma manifest ca un basist imputzit, o voma pedelista, un vandut etc…
(…)
Abia acum mi-am facut un site, ca tot ziaristul in rezerva, caci m-am multumit cu blogul lui Zuckerberg, pana am aflat ca google nu indexeaza facebook-ul decat partial. www.roncea este adresa site-ului meu. Desigur, este de citit si www.roncea.ro unde se afla de asemenea si multe texte scrise de mine de-a lungul anilor. Ca asumare personala, www.roncea este insa produsul meu propriu si personal, unde cred ca se vede cu ochiul liber ce fel de pozitie am in zavera asta de acum.
(…)
Frate-miu, ala micu’, n-are ce trada, ca si el tine cu Romania si n-are cui se vinde ca nu functioneaza pe bistari, nu e om politic si nu apartine gastilor astora si nu s-a pricopsit cu nimic de la nimeni, ca si mine. Il inteleg foarte bine, e pur si simplu furios si scarbit, ca si mine si ca toata lumea. Si dezamagit de Basescu, ca si mine si ca multe milioane de romani…”
Dar nu uitati sa va delectati mai jos cu ce putea sa scrie colega lui de campanie, comisareasa Monika Makarov, despre zilele in care lui frate-meu i se coseau pe viu (si pe jos, pe ciment) ranile deschise de dragii de mineri ai lui Iliescu-KGB. Vezi tag https://roncea.ro/tag/infernul-se-numeste-magurele/. Deci, conform procuraresei acum in civil, cu peltite de “dreapta”, la Magurele – unde am fost cazati, gratis si ilegal, beneficiind si de meniu all inclusive cafteala non-stop – era liniste si pace. Mai ca minerii – prezenti ca trupe de soc si in Unitatea fostei Securitati!, dar nevazuti, ca spiridusii, pentru madam procuror – plantau flori, serafic, si noi prindeam fluturasi, din zbor, ajutati de domnii procurori cu manusi de box. Iata, bai, manipulizatilor – vorba lui Liiceanu – mai invatati si sa cititi nu numai sa va uitati la poze si sa comentati ca in Ferma Animalelor. Sa mai amintesc ca colonaleasa lui Base l-a lasat pe badia Ogoranu sa moara ca “bandit al poporului” refuzand sa-i stearga cazierul? Cititi aici, atunci: REMEMBER. Scrisoarea Anei si a lui Ion Gavrila Ogoranu catre Monica Macovei, dupa ce aceasta le-a refuzat recunoasterea meritelor anticomuniste. Si mai cautati si voi, singuri, informatii, inainte de a va exprima asupra cuiva. Ca mie mi s-a urat! Chiar ca-mi dau demisia de pe blog pe 29!
PS: Mai amintesc un singur lucru, ca mi-e prea scarba si sa scriu despre javra asta bivolariana. Si ceea ce spun o spun cu toata responsabilitatea: Cat a fost ministra a Justitiei, sorosista noastra de serviciu/i a blocat cu sarg dosarele de cetatenie ale basarabenilor si bucovinenilor, pe care, intr-o adresa oficiala pe care a remis-o la cererea nostra, la redactia ZIUA, ii numea, fara jena, de nationalitate “moldoveneasca” (!) afirmand ca o tata ca s-au dat destule cetatenii in anul respectiv: vreo suta si ceva. Se aude Comandante? Capitane!??? Capitane de plai, peste plaiul ala mioritic despre care Patapievici spune ca e “ca o fecala: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără șira spinării”??? Aloo, turnul de control! Cum e ca pastor peste curve vopsite?
Iata doar unul (sau poate doua) dintre motivele pentru care votez DA la Referendum. AJUNGE!
Reprezinta Mark Gitenstein America? Eu, cu o jumatate de familie formata din cetateni americani, buni platitori de taxe in SUA, cred ca nu. Un ambasador care prefera sa reprezinte 200 de homosexuali exhibitionisti si sa-si bata joc de alte 20.000.000 de romani, de traditia, cultura si religia lor milenare, si carora uita sa le ceara scuze pentru violurile asupra unor minore transformate in obiecte sexuale de soldatii americani de la Deveselu, nu poate reprezenta America. Cel mult o guvernare comunistoida cu spoiala democratica pe care marea majoritate a americanilor o dispretuiesete si de care se va debarasa in foarte scurt timp. Asa cum scarbe ca Monica Macovei – despre care veti afla detalii interesante in materialul lui Mircea Platon de mai jos – nu pot reprezenta Romania. Din pacate, Romania a avut ghinion numai de ambasadori trimisi cu pluta din SUA, maruntei cu fruntea ingusta si mana lunga, veniti pe canalul unor interese afaceristice de grup si nu diplomati desavarsiti, adevaratii emisari ai marii natiunii americane. Un intrigant ca Alfred Moses, “contributor” veros la coruptia transfrontaliera, intrat in vizorul serviciilor speciale euro-atlantice – vezi Afacerea Transchem, unul dintre motivele pentru care Mircea Geoana nu a castigat alegerile (prietenii, mai ales cei insulari si de peste ocean, stiu de ce) -; un buticar aprozarist, ca James Rosapepe, declarat cel mai prost ambasador american chiar de catre Departamentul de Stat al SUA; sau un homosexual notoriu ca Michael Guest, ale carui interese primordiale priveau satisfacerea agendei adoptiilor externe, respectiv a importatorilor de copii albi pentru cuplurile de homosexuali “waspy” din Statele Unite. Iar Mark Gitenstein, cu declaratiile lui ca homosexualii trebuie sa aiba “exact aceleasi drepturi” cu noi, nu este departe de aceeasi agenda. Fortunately, in curand o sa-i zboare talpasita de pe aici, si, sa speram, odata cu el si toata gasca de profitori ai tuturor regimurilor, culegatori de scame si semanatori de intrigi si ura. Singurul ambasador cu adevarat american, un profesionist in toata puterea cuvantului, care a servit in egala masura si America si Romania, ramane Jack Dyer Crouch II. Ghinion, de doua ori, pentru Romania, tocmai fiul sau a fost implicat in accidentul caruia i-a cazut victima minunatul Teo Peter. Norocul nostru este ca avem parte insa si de reali ambasadori pro-bono ai Americii, care cunosc, inteleg si iubesc Romania, ca istoricul american Larry L. Watts sau alti amici de-ai mei care prefera bucuria anonimatului.
Asadar La Multi Ani, America! cea pe care o stiu eu.
Un tip mult mai invatat ca mine, doctor în istorie la Ohio State University – Columbus, Ohio, cu care nu sunt de acord intotdeauna dar caruia ii respect inteligenta si ii admir verbul si argumentatia analitica, explica, la randul sau, in termeni mult mai academici, de ce Mark Gitenstein nu reprezinta America si nici Monica Macovei Romania:
Corupţia locală şi corupţia globală: istorii de deşteptat copiii
de Mircea Platon
1. Ştire Mediafax din 22 martie 2012: “Ambasadorul SUA la Bucureşti, Mark Gitenstein, a declarat joi că Monica Macovei este mentorul său şi prima persoană pe care o sună atunci când vrea să afle pentru ce trebuie să pledeze legat de reforma justiţiei din România.”[1]
2. Ştire Mediafax din 20 mai 2012: “Ambasadorul Gitenstein ‘are tot dreptul’ să facă aprecieri la adresa procurorului-şef al DNA, pentru că Departamentul de Stat al SUA a ‘finanţat’ atât DIICOT, cât şi DNA şi este interesat de ce se întâmplă cu această ‘investiţie’, a declarat, duminică, vicepreşedintele PDL Monica Macovei […] : ‘Da, are tot dreptul ambasadorul american sau alţi ambasadori să facă astfel de comentarii, pentru că SUA, Departamentul de Stat, a finanţat atât DIICOT, cât şi DNA, adică parchetele specializate pe crimă organizată şi corupţie. Sigur că-i interesează ce se întâmplă cu investiţia lor, în sens de eficienţă. Doi: au investitori străini. Investorii străini sunt interesaţi să nu fie corupţie în România. Cine luptă cu corupţia din România, la nivel de investigaţii? DNA. Deci e firesc şi normal să fie îngrijorat şi să-şi spună părerea cu privire la cum e condus DNA, dacă e condus eficient împotriva corupţiei sau nu’, a explicat vicepreşedintele PDL.”[2]
3. Punând cap la cap cele două ştiri putem trage concluzia că dna Macovei apără dreptul dlui ambasador Gitenstein de a rosti răspicat în public ceea ce-i transmite dna Macovei la telefon. Fiind însă, în acest caz, şi parte interesată şi analist-judecător, dna Macovei se află în plin conflict de interese şi se angajează într-un nonşalant act de corupţie – am putea zice – la vârful discursului public. Spre deosebire de privatizările frauduloase ale averii publice, dna Macovei “naţionalizează” fraudulos o opinie privată. Banii murdari se albesc trecându-i printr-o bancă străină, de preferat dintr-o republică bananieră. Ideile contrafăcute se legitimează reciclându-le printr-o ambasadă străină, de preferat dintr-o republică civilizată.
4. Dar dna Macovei nu luptă împotriva corupţiei doar prin telefonul de partid şi megafonul dlui ambasador Gitenstein, ci şi în nume propriu şi pe faţă. La data de 19 mai 2009, dna Macovei a fost invitată să depună mărturie în faţa “Comitetului pentru Servicii Financiare” (Committee on Financial Services) al Camerei Reprezentanţilor din S.U.A..
Sâmbătă, 30 iunie, în centrul Bucureştiului va avea loc a noua ediţie a Marşului Sodomiei, Pedofiliei si Zoofiliei, organizat anual la Bucureşti. Vara aceasta, comunitatea zoofiililor, pedofililor, lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor şi transsexualilor (ZPLGBT) şi prietenii lor trisexuali intenţionează să organizeze marşuri, prelegeri, proiecţii de film şi petreceri pentru a sărbători in public Pornografia, Pedofilia si Zoofilia.
Marşul Mandriei Sodomiei, Pedofiliei si Zoofiliei organizat pe 30 iunie reprezintă doar punctul culminant al unei săptămâni de evenimente care au marcat luna dedicată comunităţii ZPLGBT. Poate aţi citit despre acest subiect în ziare şi v-aţi întrebat care este, de fapt, scopul organizării unor marşuri ale Pornografiei, Pedofiliei si Zoofiliei.
Aceste evenimente nu sunt simple marşuri, ele sunt o sărbătoare demonica a satanistilor si anticrestinilor. Pe 1 iunie, preşedintele Obama a declarat la Casa Alba-Neagra: “Înţelegem că drepturile zoofililor, pedofililor, lesbienelor, homosexualilor, trisexualilor şi transsexualilor sunt echivalente cu drepturile animalelor”. Drept recunoaştere a rolului zoofililor, pedofililor, lesbienelor, homosexualilor, trisexualilor şi transsexualilor din SUA şi pentru a sublinia tradiţia Sodomizatilor Uniti Anal de promovare a drepturilor civile ale animalelor, preşedintele a declarat luna iunie ca fiind luna zoofililor, pedofililor, lesbienelor, homosexualilor, trisexualilor şi transsexualilor.
Cu toate acestea, trebuie sa fim corecti, cum nu sunt de cele mai multe ori ambasadorii trimisi in Romania si care, chipurile, reprezinta America, si sa spunem ca in mai multe state din frumoasa noastra tara sodomia este inca pedepsita prin inchisoare fiind considerata o “crima contra naturii”. Si aceasta in ciuda unei hotarari a Curtii Supreme a SUA din 2003. Sunt state in America care si-au pastrat Mandria (Pride) si pedepsesc pe merit acestea deviatie bolnava, care duce la pedofilie si zoofilie, cu pana la 10 ani inchisoare sau internarea in institutii de sanatate mintala.
Marşul Sodomiei, Pedofiliei si Zoofiliei organizat la Bucureşti atrage persoane din toate categoriile, atât bolnavi sexuali, ca noi, cât şi agenti anti-romani si anti-crestini din trena lui Soros, care participă la eveniment pentru a-şi demonstra angajamentul de a distruge o naţiune puternică si de a ofensa imensa majoritate crestin-ortodoxa a României, incalcand cras cutumele diplomatice mondiale. Zoofilii, pedofilii, lesbienele, homosexualii, trisexualii şi transsexualii din SUA şi din întreaga lume, pe fondul unei accentuate ofensive anti-umane, au realizat progrese enorme în eforturile de obţinere a egalităţii şi acceptării de către societate, însă în multe ţări sunt şi în prezent persecutaţi sau chiar condamnaţi la inchisoare, inclusiv in Statele Unite ale Americii. Acest marş este nu doar o ocazie de a privi în urmă şi de a ne aminti câte progrese a obţinut comunitatea ZPLGBT, ci şi o ocazie de a privi spre viitor şi a identifica provocările cu care se confruntă zoofilii, pedofilii, homosexualii şi tri si transsexualii din întreaga lume.Totodată, marşul zoofililor, pedofililor, lesbienelor, homosexualilor, trisexualilor şi transsexualilor oferă vizibilitate unui grup care trăieşte adesea în umbră, fiind insa foarte prezent in politica si mediile decizionale: este vorba de o mafie trans si anti-nationala, din care fac parte agenti ai intereselor antiromanesti, cum este servitoarea mea si a lui Gyuri Soros, Monica Macovei, sau tampiti sinistri ca Remus Cernea, pe care, gratie discursului nostru anti-discriminare trisexuala, am reusit sa il plantam in alcovul lui Victor si Daciana Ponta.Este important ca această comunitate să atragă atenţia publică asupra luptei lor pentru egalitate, astfel încât să nu fie uitată atunci când se elaborează legi şi se iau decizii care afectează vieţile membrilor săi. Astfel, ca sa intelegeti mai bine, este important sa bagati la cap ca atunci cand eu, ca ambasador al Sodomitilor Uniti Anal, scriu ca vrea muschiul meu ca homosexualii sa aiba drepturi egale cu oamenii normali, aceasta implica si dreptul la casatorie intre pedofili de acelasi sex si, mai ales, acela de a adopta copii, pentru a-i sodomiza legal inca de mici. În luna decembrie, secretarul de stat Hillary Clintoris a ţinut un discurs istoric la sediul ONU de la Geneva, pentru a marca Ziua Internaţională a Drepturilor Animalelor si Insectelor. În acel discurs, secretarul de stat a precizat “Nu faci parte dintr-o categorie inferioară de oameni dacă eşti zoofil, pedofil, lesbiană, homosexual, bisexual sau transsexual, dacă eşti femeie, sau dacă aparţii unei rase, unei minorităţi religioase, unui trib sau unui grup etnic minoritar sau din orice alta specie, chiar si extraterestra. De aceea drepturile zoofililor, pedofililor, homosexualilor sunt echivalente cu drepturile animalelor si insectelor.”Marşul sodomitilor dovedeşte lumii întregi că există zoofili, pedofili, lesbiene, homosexuali, bisexuali şi transsexuali inventati si în România şi că ei ar trebui să beneficieze de aceleaşi drepturi ca şi concetăţenii lor. Adica dreptul de a adopta si sodomiza copii in cadrul legal, al unei casatorii legitime. Ceremonie la care propunem pe post de preotese ale societatii in civil pe procuroarea gagauza Monica Macovei si pe incert-sexuala Alina Tatiana Mungiu Pipidi. Organizarea acestui marş în România este importantă pentru că el afirmă că zoofilia, pedofilia, homosexualitatea, trisexualitatea sau transsexualitatea sunt lucruri care trebuie impuse ca normale şi acceptabile, in vederea distrugerii totale a valorilor romanesti si identitatii nationale si transformarea romanilor in niste animale tampe, lipsite de orice reactie, lobotimizate, numai bune de muls pana nu mai ramane nici piele pe ele, asa cum facem de ani zile cu Autostrada invizibila Bechtel.
Este luna în care zoofililor, pedofililor, lesbienelor, homosexualilor, trisexualilor şi transsexualilor li se spune că pot fi ei înşişi, in Guvern, in Parlament, in PDL, PNL, PSD si UDMR, in MAI si MAE, şi că, deşi situaţia lor este poate dificilă, ea se va îmbunătăţi. Nu toti romanii sunt Teo Peter. Desi ar putea fi!
De aceea propunem ca aceasta sarbatoare sa se petreaca de acum inainte zilnic si, ca atare, deschidem portile Ambasadei SUA pentru orgii zoofile, pedofile si homosexuale, la orice ora din zi si din noapte, conform tezelor de la Casa Alba-Neagra.
Vă încurajez să participaţi împreună cu mine, soţia mea, Lesby, şi alţi ambasadori şi membri ai comunităţii diplomatice care isi bat joc de Romania la Marşul Sodomiei organizat la Bucureşti în 30 iunie, de la ora 17:00 în Piaţa Unirii, pentru a le arăta prietenilor, colegilor noştri, familiilor şi membrilor comunităţii noastre că drepturile comunităţii ZPLGBT sunt importante. Sunt chiar mai importante decat toti ceilalti 22 de milioane de romanii, pe care ne urinam din mers la adapostul Primarului Nostru General, trisexualul vasectomizat Sorin Oprescu. Participarea voastră este un puternic semnal că îi acceptaţi şi îi susţineţi pe aceia dintre noi care trăiesc în umbra, conducand societarea, politica si mafia din Romania.
Zoofilia, Pedofilia, Homosexualitatea, Trisexualitatea şi Transsexualitatea sunt lucruri normale şi acceptabile. Sodomiti din toate tarile, Uniti-va!
“Zoofilii, pedofilii, lesbienele, homosexualii, trisexualii şi transsexualii trebuie să aibă aceleaşi drepturi ca şi concetăţenii lor.”
MARK GUTUTENSTEIN, ambasadorul trisexualilor (homosexuali, copii, animale)
NOTĂ: Termenul “Sodomy” (Sodomie) este folosit în limba engleză pentru a desemna atât mişcarea mondială care susţine că zoofilii, pedofilii, lesbienele, homosexualii, trisexualii şi transsexualii ar trebui să fie sodomizati cât şi paradele şi marşurile diplomatilor ZPLGBT
Considerand ca parada homosexualilor reprezinta o manifestare cu caracter provocator, obscen si anti-social, care aduce atingere bunelor moravuri si ordinii publice, Noua Dreapta organizeaza sambata 30 iunie Marsul pentru Normalitate, ajuns la a 7-a editie.
Manifestarea este autorizata de Primaria Capitalei si va avea loc intre orele 11:00 – 14:00 pe traseul: Piata Victoriei – Calea Victoriei – Splaiul Independentei – Piata Unirii.
Adunarea participantilor se va face in parcarea supraterana din Piata Victoriei intre orele 11:00 – 11:30. La manifestare sunt asteptati toti membrii si simpatizantii Noii Drepte pentru a sustine valorile familiei traditionale si pentru a exprima opozitia noastra fata de parada homosexualilor care promoveaza in fiecare an ideea legalizarii casatoriilor homosexuale si adoptiilor de copii de catre “cuplurile” de homosexuali.
Pe romanii care pana acum au stat deoparte ii indemnam sa renunte la rolul de spectatori si sa participe la Marsul pentru Normalitate, pentru a demonstra o data in plus ca ROMANIA NU E SODOMA SI NICI NU VA FI!
„După dealuri“, în regia lui Cristian Mungiu – filmul care ar putea aduce anul acesta al doilea Palme d’Or pentru lungmetraj României premiat la Cannes pentru interpretare feminina si scenariu, premiu acordat lui Cristian Mungiu, este inspirat din romanele non-ficţionale ale Tatianei Niculescu-Bran, „Spovedanie la Tanacu” şi „Cartea Judecătorilor”, conform informaţiei publicate pe site-ul oficial al Casei de producţie Mobra Film. După dealuri este „aproape o ecranizare”, completează scriitoarea, într-un interviu acordat în exclusivitate publicaţiei Cinemagia.
Iata ce ne mai spune Tatiana Niculescu Bran in interviul cu pricina:
„Succesiunea scenelor urmează cu fidelitate desfăşurarea evenimentelor din ‘Spovedanie la Tanacu’, iar al doilea roman şi filmul documentar – făcut de autoare – au fost folosite pentru informaţii de background şi psihologia personajelor”, declară Tatiana Niculescu Bran.
“Ce-mi lipseşte mie în film, poate, e ceea ce nu mi-a lipsit în piesa lui Andrei Şerban, dramatizare a ‘Spovedaniei la Tanacu’, anume ‘un dincolo’, o dimensiune spirituală”, spune Tatiana Niculescu Bran.
Dincolo de dealuri se apropie de o ecranizare a cărţii „Spovedanie la Tanacu”. Dar de ce nu este întru totul o ecranizare, explică pentru Cinemagia scriitoarea însăşi: „Personajele și locurile se numesc altfel, iar biografia personajelor nu e urmărită în detaliu. Replicile lor sunt, în mare, altele, păstrând sensul celor din “Spovedanie…” Scene pe care eu le-am reconstituit în carte din documente, mărturii şi interviuri, sunt refăcute în film în limbajul imaginii și cu privirea fină din spatele camerei, care îi e caracteristică lui Cristi Mungiu. Pe de alta parte, există detalii vizuale ori replici preluate ca atare. De pildă, când m-am dus să vorbesc cu doctorul de la Psihiatrie, el avea în cabinet – şi asta m-a amuzat la vremea respectivă, şi apare şi în piesa de teatru – o icoană de carton cu Maica Domnului, şi o reproducere, tot pe carton, a Monei Lisa. Regăsim decorul într-una dintre scenele filmului. Pe urmă, în carte dau detalii de interioare, chilia, curtea, biserica, paraclisul, care au fost folosite cu mare dibăcie în reconstituirea lumii personajelor din film. Dar de ce zic că e aproape o ecranizare? Fiindcă filmul urmează firul epic al cărţii, pas cu pas, dupa cum urmează şi principalele linii biografice ale personajelor; urmează scene pe care eu le-am presupus şi reconstituit în carte. Spune, în limbaj cinematografic, aceeaşi poveste…”
„Filmul urmează cartea, în sensul că este despre bune intenţii care duc la un rezultat dezastruos. Este o neînţelegere generală a celuilalt, care e diferit, şi rezultatul final este moartea cuiva”, concluzionează T. Niculescu Bran.
Multe cereri de ecranizare a cărţii „Spovedanie la Tanacu”
Modul în care a fost scris scenariul lui După dealuri a făcut-o pe scriitoare să accepte colaborarea cu Cristian Mungiu, anterior ea refuzând mai multe propuneri de aducere pe ecran a poveştii. Romanul „Spovedanie la Tanacu”, dramatizat de autoare, a devenit în 2007 piesa de teatru cu titlu omonim, în regia lui Andrei Şerban, şi în 2008, un film documentar – Cazul Tanacu – realizat de Tatiana Niculescu Bran, Ionuţ Teianu şi Mirel Bran. Se pare că primul care a avut intuiţia că această carte e un film a fost Andrei Şerban. După ce a citit cartea, i-a scris autoarei că ar vrea să facă pe baza romanului primul lui film, dar ulterior a optat pentru un spectacol de teatru.
Aproape în acelaşi timp, Lucian Pintilie a vrut să facă o ecranizare a cărții, dar Tatiana Niculescu Bran a declinat oferta, din cauza diferențelor de viziune asupra scenariului. Apoi Radu Gabrea a vrut să facă filmul, după care Corneliu Porumboiu a cochetat cu ideea.
Singurul regizor cu care scriitoarea spune că a colaborat foarte bine este Andrei Şerban, pentru că el a avut viziunea cea mai apropiată de adevăr. Aşa s-a născut piesa de teatru care a avut premiera la New York în 2007, cu titlul Deadly Confession, a fost apoi jucată la Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Paris şi Lodz, în Polonia. În 2011, Tatiana Niculescu Bran era contactată de Cristian Mungiu.
„Scenariul lui Cristian Mungiu mi-a plăcut imediat. Era bine scris, cu mult talent, urmărea firul epic din ‘Spovedanie la Tanacu’. Descurajasem tentative anterioare cu sentimentul că nu aveau nicio legătură cu ce scrisesem eu, cu versiunea faptelor la care ajunsesem după aproape trei ani de documentare”.
Cum a ajuns Mungiu sa faca filmul:
În 2007, la New York, Cristian Mungiu îşi promova filmul „4,3,2″, după succesul de la Cannes, unde filmul luase Palme d’Or.
Andrei Şerban l-a invitat la repetiţiile piesei de teatru ‘Spovedanie la Tanacu’. Tatiana Niculescu Bran se afla şi ea acolo, pentru că dramatizase textul cărţii şi juca propriul rol.
Aşa lua Cristian Mungiu contact cu povestea – altfel decât o citise toată lumea din ziare… Mungiu a asistat la una dintre repetiţii şi a vorbit cu Andrei Şerban despre caz, despre piesă, despre cum s-ar putea face film.
Regizorul şi scriitoarea s-au reîntâlnit în toamna lui 2011, când Cristian Mungiu se pregătea să depună scenariul la concursul organizat de CNC.
Nota mea, VR: Nimeni nu l-a intrebat niciodata pe parintele Daniel Corogeanu daca este de acord sa ii fie jucata drama, cu interpretari “artistice” anticrestine, pe scene de teatru sau in filme de prost gust. Nici Tatiana Niculescu Bran, nici Andrei Serban, nici Cristian Mungiu.
De ras daca n-ar fi de plans, pentru cinematografia “romaneasca”, cel putin. Mungiu, cel cu doua scenarii plagiate la activ, a fost premiat acum la Cannes pentru… scenariul filmului “Dupa dealuri”, scenariu care reproduce de fapt cartile Tatianei Niculescu Bran, “Spovedanie la Tanacu” si “Cartea Judecatorilor”. Dar impostura merge mai departe: stirea Mediafax nu o aminteste nicaieri pe autoarea cartilor si, de fapt, nici cartile 🙂 ! Inainte de premiera parca stiau, totusi, ceva, stiristii Mediafax: “cărţile Tatiana Niculescu-Bran au inspirat scenariul peliculei”. Bravo, Cristian Mungiu! Ai copiat frumos! Mai ales ca e preluata tragedia unor oameni si rescrisa in nota anticrestina, cu calugarite lesbiene si o crima inventata. Scarbos, de-a dreptul. Adevarul despre Tanacu, aici.
Mai bine citim si ce scrie Le Point despre “Deceptia Mungiu“: “Doua ore si jumatate pentru a ne bate la cap cu aceasta ideea [ca religia e proasta] e prea mult.”
Iata ca povestea nu se termina aici. Un cititor avizat ne atrage atentia asupra unui aspect si mai ridicol. Dar mai intai sa o prezentam pe Ioana Uricariu (foto sus si dreapta), care este regizoarea episodului “Legenda activistului in inspectie”, al carui scenariu a fost plagiat de Mungiu dupa regizorul Ioan Carmazan, profesor de regie film la Universitatea de arta Mediapro si membru al CNA si CNC:
“Ioana Uricaru povesteşte despre cum a influenţat-o fostul său coleg de generaţie în producţiile pe care le regizează. Cu filmul „Legenda activistului în inspecţie“, coordonat de Cristian Mungiu în proiectul „Amintiri din Epoca de Aur“, regizoarea Ioana Uricaru (39 de ani) a debutat în 2009”, scrie ziarul Adevarul intr-o articol promotional in care, insa, ii greseste numele “promovatei”. Corect: Uricariu.
Alte citate din articolul din Adevarul care poarta titlul “Mungiu m-a invatat cum se face un film” (Halal!):
“Regizoarea a debutat în 2009 cu filmul „Legenda activistului în inspecţie”, în proiectul „Amintiri din Epoca de Aur”, coordonat de Cristian Mungiu, fostul său coleg de generaţie. „Am învăţat foarte multe de la Cristian Mungiu – să scrii un scenariu, ce înseamnă să faci film, cum se «simte» un film”, mărturiseşte Ioana.
De 10 ani, ea trăieşte la Los Angeles, unde a obţinut un master în producţie de film, la prestigioasa University of Southern California, cotată drept cea mai bună şcoală de film din Statele Unite.
Ioana Uricaru a fost selecţionată la rezidenţa Cinefondation, un program al Festivalului de la Cannes pentru tineri regizori, şi a fost voluntar în campania electorală a lui Barack Obama. Tătăl ei este scriitorul Eugen Uricaru, Ioana fiind influenţă de faptul că a crescut într-o casă plină de cărţi, unde se vorbea şi despre filme.”
Am incheiat promovarea :).
Interesant, nu? De ce? Pentru ca, asa cum ne informeaza la obiect un cititor, caruia ii multumim pe aceasta cale, poate si mai “interesant este faptul ca episodul cu tiribomba, cel bazat pe scenariul plagiat dupa nuvela lui Carmazan, a fost regizat de IOANA URICARIU. IOANA URICARIU, fiica prozatorului EUGEN URICARIU.
Eugen Uricariu, fost informator al Securitatii ce a fost deconspirat de Doina Cornea, este in prezent presedinte la COPY RO. Printre altele COPY RO este chemat sa vegheze la protejarea scriitorilor impotriva plagiatorilor.”
Iar de la Alexandru Petria aflam ca la COPYRO – Societatea de Gestiune Colectiva a Drepturilor de Autor, locul de munca al lui Eugen Uricariu, conform unui control al ORDA – Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor, sunt Nereguli grave!
“Ioana, fiica scriitorului Eugen Uricariu, a crescut într-un mediu literar. A văzut de mică artişti şi a învăţat să separe celofanul de adevăr.”, se scrie intr-o revista de femei. Problema e ca a ramas cu celofanul in mana.
Consiliul de Administratie al Centrului National al Cinematografiei
Re: Cazurile de Frauda si Plagiat ale lui Cristian Mungiu
FRÁUDĂ,fraude, s. f. Înșelăciune, act de rea-credință săvârșit de cineva, de obicei pentru a realiza un profit material de pe urma drepturilor altuia; hoție. ♦ Sumă sustrasă prin înșelăciune, prin defraudare. [Pr.: fra-u-] – Din fr. fraude, lat. fraus, fraudis.
Sursa: DEX ’98 (1998)
PLAGIÁT,plagiate, s. n. Acțiunea de a plagia; plagiere. ♦ (Concr.) Operă literară, artistică sau științifică a altcuiva, însușită (integral sau parțial) și prezentată drept creație personală. [Pr.: -gi-at] – Din fr. plagiat.
Sursa: DEX ’98 (1998)
In anul 2007, filmul “4 luni, 3 saptamani si 2 zile” scris si regizat de Cristian Mungiu primea, dupa cum stiti, premiul Palme d’Or la Festivalul de Film de la Cannes. Cu toate acestea, filmul lui Mungiu nu a fost nominalizat pentru Globul de Aur conferit de Academia Americana de Film, nu a fost inclus nici printre filmele nominalizate la premiile BAFTA, ale Academiei Britanice de Film si Televiziune, pentru film in alta limba decat engleza si nu a fost nominalizat nici pentru Leul de Aur al Festivalul de Film de la Venetia. Luata de propriul val creat in urma succesului de conjuctura de la Cannes, presa din Romania nu a luat in seama o acuza grava: filmul lui Cristian Mungiu a fost plagiat dupa scenariul scriitorului Dan Mihu, “Sa iubesti si sa tragi apa”, prezentat – culmea! – cu un an inainte, la un concurs HBO din al carui juriu facea partea chiar Mungiu. Atasam mai jos cele doua scrisori edificatoare, catre public si catre Cristian Mungiu, ale dlui Dan Mihu (Anexa 4).
Din pacate, nu numai presa nu a aprofundat acest caz de frauda ci nici comunitatea din care faceti partea Dvs, a cineastilor din Romania. Aceasta i-a permis lui Cristian Mungiu sa mearga mai departe pe calea plagiatului cand a solicitat de la Centrul National al Cinematografiei finantare pentru o productie de grup, intitulata “Amintiri din epoca de aur”, “un film de lungmetraj” care, conform afisului, prezentarilor promotionale si propriilor afirmatii, este “un film scris de Cristian Mungiu si regizat de Ioana Uricaru, Hanno Hoefer, Razvan Marculescu, Contantin Popescu si Cristian Mungiu”. (Anexa 3). Aici se deschid doua probleme:
1. Suspiciunea de frauda materiala: dubla finantare.
Conform unor informatii din cadrul CNC, filmul “Amintiri din epoca de aur”, in realitate nu un lung-metraj, dupa cum afirma Cristian Mungiu, ci un lung-colaj, realizat din mai multe episoade independente regizate de alti colaboratori, a primit finantare atat ca “lungmetraj” dar, in acelasi, timp, cateva dintre episoadele lui au beneficiat la randul lor de finantare tot de la CNC, separat, inainte de a se realiza “lungmetrajul”. Va rugam sa cercetati acest caz si sa edificati publicul si organele abilitate.
2. Frauda intelectuala, etica si morala: vinovatia de plagiat, pe care o dovedim aici.
In prima parte a “lungmetrajului” numit, intitulata “Tovarasi, frumoasă e viata!”, se gaseste episodul “Legenda activistului în inspecţie” al carui sinopsis suna asa: “Un activist de la centru porneşte să inspecteze traseul vizitei de lucru care urmează să aibă loc în ziua următoare şi insistă ca ordinele să-i fie respectate întocmai. Absurdul e la el acasă, iar totul devine grotesc atunci când autorităţile locale se văd blocate toată noaptea în laţurile de la bâlci şi se învârt până în zori.” In realitate, episodul, centrat pe scena caruselului, este furat/plagiat la virgula, daca putem spune asa, din cartea regizorului Ioan Carmazan, “Povestiri din Bocsa”, publicata in 1983 la Editura Facla si republicata dupa 1990 la Editura Tim Resita (foto). Intr-o declaratie publicata ieri, 21.05.2012, regizorul Ioan Carmazan, profesor de regie film la Universitatea de arta Mediapro si membru al CNA, a reiterat aceasta acuzatie (Vedeti: Cristian Mungiu acuzat de plagiat si de regizorul Ioan Carmazan. Anticrestinism: “Dupa dealuri” este cel mai putin amuzant dintre filmele cu calugarite lesbiene si ex iubite psihopate – Hollywood Reporter. O fundatura – Paris Match). Publicam mai jos extrasul din cartea de povestiri a regizorului Ioan Carmazan (Anexa 1) si furnizam episodul in cauza spre vizionare si comparatie (Anexa 2). Nu exista nici un dubiu: scenariul este furat.
Ce solicitam:
1. Sa luati masurile care se impun: analizarea si judecarea cazului.
2. Sa retrageti toate finantarile obtinute de catre Cristian Mungiu prin intermediul unor fraude intelectuale.
Respectiv: prin Hotărârea nr. 260/30.11.2011 a Consiliul de Administraţie al Centrului Naţional al Cinematografiei, Cristian Mungiu primeste sprijin financiar nerambursabil suma totala de 1.630.996 lei (aproximativ 400.000 de euro) “pentru calitatea artistică” si “succesul de public” rezultate prin doua fraude: “a filmului ,,4 luni, 3 saptamani si 2 zile’’” si “pentru succes de public a (sic) filmelor ,,4 luni, 3 saptamani si 2 zile’’.’’ ,,Amintiri din Epoca de Aur 1 – Tovarasi, frumoasă e viata!’’ + Amintiri din Epoca de Aur 2 – Dragostea în timpul liber’’ producător SC Mobra Film SRL, regia Cristian Mungiu, sprijin ce ii revine producătorului si regizorului filmelor”. (Observati cum frauda intelectuala se extinde intr-un document oficial: “Amintiri din epoca de aur” are in realitate cinci regizori, nu unul singur – Sursa: https://www.cncinema.abt.ro/Files/Documents/fls-1302.pdf)
Dl Cristian Mungiu, aflat zilele acestea la Cannes, afirma ca “nu intelege de ce se construieste o catedrala ortodoxa intr-o tara saraca care n-are decat 5000 de scoli si mai putin de 500 de spitale” (interviuTHR).
Nici noi nu intelegem de ce trebuie sa primeasca dl Mungiu fonduri nerambursabile de sute de mii de euro, din buzunarul acelorasi romani saraci, in baza unor fraude de cea mai joasa speta.
Asteptam un raspuns care tine de deontologia si demnitatea profesiei Dvs.
Anexa 1: Extrasul din cartea lui Ioan Carmazan “Povestiri din Bocsa” (Editura Facla, 1983 / Editura Tim Resita)
“Povestea lui Vili Tuscan”
(…) Si Pătru a inceput domol sa povesteasca:
– Stiti ca Ina pe vremuri umbla cu ringhispilul (caruselul) din sat in sat. Ajutor il avea pe Moise, se zice ca ar fi fost copilul ei din flori, dar nimeni nu stia precis. Ea cu Moise aveau cocia mare cu doi cai si cu asta umblau prin sate. Acu’, intr-o iarna, cam pe la vremea Craciunului, nimeresc intr-un sat pe langa Bozovici. Se duce Ina la primarie sa-i semneze primarul ordinul sa instaleze ringhispilul. Ala nici nu vroia sa auda. Se roaga Ina. Primarul, nimic si nimic. Ii spune sa vina maine ca pana maine are treaba pana peste cap.
Vine Ina a doua zi si cand colo la primarie era un chef mare. Acu’ Ina, daca vede ca e petrecere se duce si cumpara o damigeana de rachie, niste carnati ca, deh, era femeie umblata, si intra si ea. De cum o vad cu damigeana si carnati se schimba povestea. O invita pe Ina sa bea cu ei, ca Ina era si ea cam betiva. Se incinge chef mare. Si la un moment dat Ina scoate hartia de aprobare sa i-o semneze careva. Primarul, se cam imbatase; ii spune “Uite ce-i, eu ti-o semnez dar te duci, montezi ringhispilul si vii sa ne iei si pe noi, noi ne urcam primii, noi si cu tine!” Bun, zice Ina. Gata, s-a facut!
Pleaca Ina fericita. Cand ajunge la cocie, Moise se imbatase de suparare si dormea dus. Ce sa faca femeia: se apuca noaptea si monteaza singura ringhispilul. Dupa vreo doua ceasuri de munca, fiindca, ce crezi, era lucru greu mai ales pentru o femeie, termina Ina treaba si asa, murdara si transpirata, hop inapoi la primarie. Cand a intrat ea, aia se imbatasera asa de tare ca dormeau cu totii. Si atunci Ina n-a mai vrut sa-i scoale.
S-a asezat intr-un colt, a luat cativa carnati ca i se facuse foame si catva tuica. Tacuta, manca si bea. Numa’ ce se trezeste primarul si-o vede. Da cu tine ce-i aici? Nu o mai tinea minte. Pai sa vedeti, ii spuse Ina repede totul, ca se speriase ca nu-i mai da autorizatia. Primarul incepe sa rada. Bea cu Ina cativa deti si se imbata la loc. Acu’ i se infierbanta sangele si zice: “Gata, l-ai montat?” Da, zice Ina. Si numai ce mi ti-i scoala primarul pe toti si hai la ringhispil, sa ne dam in lanturi. Au strambat unii din nas, s-au sculat cu chiu cu vai dar primarul nimic, ca imediat toti pana la unul sa porneasca.
Ajung, se urca in ringhispil. Ina, deh saraca, se urca si ea ca primarul io zis “Fara tine eu nu ma urc”. Ce sa faca femeia? Bun, sunt toti urcati dar cine sa dea drumul la motor? Se duce Ina si-l scoala pe Moise, care era beat mort. Ii toarna o vadra de apa-n cap si-l trezeste. Ina se urca si-i spune sa porneasca ringhispilul. Da drumul Moise la tiribomba si se duce sa se culce la loc.
Dupa un timp, unuia i se face rau. Primarul tipa la Ina sa opreasca. Ina tipa dupa Moise, dar Moise doarme tun. Incep cu totii sa tipe, dar ala parca murise. De la un timp, de invarteala, primarului i s-a facut rau si a inceput sa vomite. Cu totii tipau la Ina dar ea ce sa faca?! Ea stiuse ca umpluse rezervorul de benzina si stia ca acum tiribomba nu se mai opreste decat cand s-o termina benzina. Unii varsau, altii lesinau. Ina, de suparare, a inceput sa cante. Si vezi, asa s-au invartit pana dimineata in tiribomba.
Dimineata cand s-a trezit Moise si a iesit de sub paie a vazut ringhispilul ca se invarte. La inceput a crezut ca viseaza dar pana la urma s-a dus si l-a oprit. Cei din lanturi erau pe jumatate morti. Numai Ina adormise bine in scaun. Cand a sculat-o Moise a inceput sa-si smulga parul din cap. Si vezi, de atunci, din ziua aia i-au confiscat si ringhispilul si i-au luat si autorizatia.” (Pag 85-87)
Anexa 2: Episodul “Legenda activistului în inspecţie” din filmul ,,Amintiri din Epoca de Aur 1 – Tovarasi, frumoasă e viata!’’
(interviu inclus în volumul „Noul val” în cinematografia românească, Grup Editorial ART, Bucureşti,2006)
“(…) Al doilea tău lungmetraj(de fapt prima parte dintr-un proiect colectiv) a obţinut o subvenţie de la CNC, sub numele Amintiri din Epoca de Aur. Despre ce amintiri este vorba? Se va alinia filmul trendului nostalgic, prezent nu doar în cinematografia, ci şi în literatura noastră recentă?
În bună măsură, atmosfera e nostalgică, dar nu ştiu dacă e un trend. Nostalgia e, de fapt, pentru tinereţea noastră, cea de care ne face plăcere să ne amintim. Copii fiind, noi nu am experimentat pe pielea noastră ororile comunismului, fiind martori şi cobai, ca generaţie de „decreţei”, doar la neajunsuri minore, ca învăţatul la bateria auto sau defilatul de 23 August. Dar comunismul târziu avea un fel de derizoriu al lui, nimeni nu se mai lua în serios. Ca orice perioadă de restricţii, el a generat în noi mai multe lucruri demne de povestit decât orice perioadă de bunăstare.
De ce îţi scrii singur scenariile?
Le scriu singur pentru că nu mi s-a întâmplat să întâlnesc pe cineva cu care să le scriu sau care să le scrie în locul meu. Eu nu sunt doar regizor, pentru mine, povestea e esenţială şi felul în care aleg să o spun contează în cea mai mare măsură. Şi, din păcate, nu există o şcoală românească de scenaristică, care să formeze oameni pe care să te poţi baza, iar nivelul multor scenarii româneşti, chiar dintre cele care ajung să primească finanţare, e adesea penibil.
Scenariile tale dovedesc reale calităţi literare. Te-ai gândit vreodată la o carieră de prozator?
Mă consider un fel de prozator care face filme. Sunt foarte multe lucruri pe care am să le povestesc, dar care nu sunt potrivite pentru film, şi, ca atare, le voi povesti în scris la un moment dat. Scrisul are pentru mine un mare avantaj. E locul în care îmi stăpânesc cel mai bine mijloacele şi în care rezultatul nu depinde de nimeni altcineva. De multe ori, mă gândesc că, într-o bună zi, voi ajunge numai să scriu, dar sper ca până atunci să mai fac nişte filme. (…)”
Pentru alte afirmatii privind paternitatea asumata a scenariului vedeti si site-ul productiei:www.amintiridinepocadeaur.ro
Anexa 4. Cazul Dan Mihu
Să iubeşti şi să tragi apa
Cîştigător lung metraj HBO
Motivaţia juriului: Un scenariu care nu pierde timpul, original prin subiectul ales, frust, fără a fi melodramatic şi modern ca demers prin felul în care-şi conţine tensiunea interioară.
Autor, Dan Mihu, membru al Uniunii Scriitorilor din 1997
Buna ziua,
Acesta este un mail colectiv, de aceea, celor care nu ma cunosc le spun ca numele meu este Dan Mihu, sunt jurnalist si scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania (din 1997). Incepand din 1992 am publicat o serie de piese de teatru, lucrari de proza si scenarii de film, am luat mai multe premii literare la concursuri nationale si o simpla cautare pe Google ar trebuie sa va spuna restul istoriei mele.
Stiu ca pare greu de crezut, acum ca dl Mungiu este eroul zilei, insa sustin ca domnia sa a preluat exact tema propriului meu scenariu, premiat chiar de domnia-sa in vara anului trecut la concursul de scenarii originale HBO 2006.
Contand pe o reactie rece din partea dumneavoastra, va prezint direct faptele:
– anul trecut in aprilie, trimiteam la concursul HBO scenariul “Sa iubesti si sa tragi apa”, drama unei femei simple, care face un avort ilegal, in ultimii ani ai comunismului si este silita sa scape cumva de avortonul ei, expus in mod brutal si socant
– in juriul concursului de anul trecut se afla si dl Mungiu
– in luna mai eram declarat finalist cu sus-numitul scenariu
– in iunie, la TIFF, primeam premiul pentru lungmetraj; motivatia juriului: “Un scenariu care nu pierde timpul, original prin subiectul ales, frust, fără a fi melodramatic şi modern ca demers prin felul în care-şi conţine tensiunea interioară.”
– in mai anul acesta, dl Mungiu ia la Cannes un Palme d’Or cu “4 luni…”; conform presei internationale, filmul sau trateaza aceeasi tema a avorturilor ilegale si prezinta imagini socante cu un avorton in baie
– in cadrul ceremoniei de premiere dl Mungiu declara franc ca “acum un an nici nu visam la acest proiect.” Mai exact, intr-un interviu acordat Evenimentului zilei sustinea ca a terminat versiunea finala in luna iulie, asta dupa ce (conform Re:Publik), scrierea integrala a scenariului a durat sub doua luni
Pentru comparatie, scenariul meu, premiat (si) de dl Mungiu, poate fi descarcat liber de la adresa https://editura.liternet.ro/carte/222/Dan-Mihu/Sa-iubesti-si-sa-tragi-apa.html , impreuna cu un scurt comentariu al unui alt membru al jurului, dl Cretulescu. Dupa ce veti citi premisa scenariului, va rog sa rememorati cate scenarii sau carti pe aceasta tema ati citit in ultimii 10 ani?
Nu incerc sa confisc subiectul avorturilor ceausiste, dar:
– dezaprob faptul ca dl Mungiu s-a prevalat de pozitia sa in juriu pentru a cauta idei proaspete apte de a fi rescrise ulterior de domnia sa
– sunt uluit de viteza neobisnuita (remarcata si de el insusi) cu care a rescris un scenariu pe exact aceeasi tema, l-a finantat, l-a filmat, l-a montat si l-a prezentat in premiera la Cannes
– mi se pare total nedrept faptul ca a fortat (pe ascuns) finalizarea propriei sale productii, intuind probabil faptul ca noi ne vom confrunta cu greutati in gasirea finantatorilor/producatorilor – atitudinea sa mi se pare cel putin neloiala
Culmea cinismului este ca juriul punctase tocmai originalitatea temei si partitura tragica a principalului rol feminin. De acum, adio originalitate… Cine isi imagineaza ca anul viitor la Cannes va fi selectat un al doilea film despre avorturi ceausiste e cel putin naiv.
Ma bucur ca in acest an HBO Romania a renuntat la serviciile domniei sale in calitate de jurat. Din punctul meu de vedere, prestatia sa a fost de-a dreptul descalificanta si sper ca abuzul lui sa aiba drept consecinta macar evitarea invitarii domniei sale in alte jurii viitoare.
Asteptand o atitudine obiectiva din partea dumneavoastra, nu pot decat sa deplang faptul ca anul acesta a castigat Palme d’Or-ul un film ce si-a obtinut finantarea prin scandal si tema prin furt, fiind prezentat pe furis direct la Cannes, in speranta ca invingatorilor li se iarta totul.
Al dumneavoastra,
Dan Mihu
PS: Sunt constient ca prin aceasta contestatie spun adio participarii la alte concursuri similare in tara, dar sper ca viitorii competitori sa se bucure de un tratament mai cinstit decat cel de care am avut eu parte.
Iată şi mailul trimis de Dan Mihu lui Cristian Mungiu:
Domnule Mungiu,
Legat de luarea mea de pozitie, tin sa va fac cunoscut ca NU va acuz de plagiat. Nimic mai fals. Observ insa faptul ca, daca n-ati fi fost in juriul HBO de anul trecut, nu ati fi scris acum un scenariu socant pe tema avorturilor din Romania ceausista. pentru ca “acum un an nici nu va gandeati la acest proiect”. Iar eu as fi facut propriul meu film pe aceasta tema inaintea dumneavoastra. Si asa ar fi fost normal, pentru ca – intre noi doi – eu am scris (asa cum m-am priceput) primul pe aceasta idee. Care nu e nici Revolutia Romana, nici caderea turnurilor gemene, nici alt eveniment public.
Acum nu pot decat sa astept urmatoarea sesiune de finantare de la CNC (de fapt, sincer, n-o mai astept pentru ca maine dimineata cred ca voi fi anuntat ca nu mai avem nici co-producatori). Prezenta unui regizor in juriu ne-ar fi indreptatit pe noi scenaristii sa visam ca sunteti acolo pentru a cauta un scenariu pe o idee care sa vi se potriveasca. Nu tineam cu tot dinadinsul sa facem un film impreuna. M-as fi multumit insa cu un simplu mail amical in care sa-mi spuneti ca veti scrie pe tema asta. Astfel avertizat, sa zicem ca ar fi fost o competitie corecta. Faptul ca ati facut filmul pe ascuns si l-ati dus direct la Cannes, nu mi-a lasat nicio alta optiune de reactie.
Socul a fost prea mare…
Iar deziluzia a fost totala. Nu ma asteptam la un astfel de gest de la un regizor tanar, aflat la al doilea sau lung-metraj. Credeam ca ideile incep sa se “imprumute” mai incolo, cand ai cam spus ce aveai de spus si incepi sa te uiti prin ograda vecinilor.
Acum astept filmul.
Pastrand aceeasi atitudine decenta Dan Mihu isi exprima dezamagirea ca reactia sa a fost interpretata tendentios.
O ultima precizare
” Eu am prezentat faptele cat am putut de rece. Sunt dezamagit ca reactia mea a fost interpretatat tendentios si expusa brutal si inexact drept o acuzatie de plagiat. In luarea mea de pozitie nu m-am lansat in injurii si am incercat sa verific si sa ras-verific tot. Amavut la dispozitie un intreval de timp foarte scurt. Va rog sa rememorati singuri cand ati aflat dumneavoastra despre subiectul filmului sau. Cam tot atunci am aflat si eu. La cateva zile dupa prezentarea la Cannes.
Cei interesati sa judece la rece aceasta situatie o vor face. Pe ceilalti nu am cum sa-i conving de nimic. Raman insa la opinia mea ca daca nu participam la concurs, probabil ca dl Mungiu nu si-ar fi scris inca scenariul (“acum un an nici nu visam la acest proiect”). Deasemenea, poate ca nu-l scria daca nu era in juriul care l-a citit si premiat.
Sunt sigur ca filmul e o capodopera, a obtinut totusi un Palme d’Or. Spun doar ca l-ar fi putut obtine altfel. I-a fost probabil teama sa iasa al doilea cu un film despre avorturi, dupa filmul nostru. Chiar daca ar fi fost mai bun. E o teama fireasca. Dar asta nu-l scuza.
Singurul lucru care ma dezamageste este atitudinea unei bune parti a publicului si chiar a unor critici si scriitori. Atata vreme cat genul asta de practici sunt socotite normale, nu vom lua la Cannes niciunpremiu pentru scenariu original. Pentru ca nu vom avea niciodata scenaristi, ci doar regizori plecati la shopping de idei si capabili sa rescrie in mod adecvat orice tema li se potriveste.
October 17th, 2012 
VR 
Agentul Laszlo Tokes: “Partidul Popular Maghiar din Transilvania propune un astfel de program de descentralizare, de regionalizare, care va conduce la un sistem de federalism în România“.
Posted in 
Tags: 
