VT: “Insultarea intelectualilor a devenit un fel de sport favorit pe diversele canale media, nemaivorbind de mizeriile proferate pe varii forumuri (cititi unele din reactiile pestilentiale la articolul din EvZ). Te-ai astepta ca organizatii specializate in asanarea vietii publice sa reactioneze cu promptitudine. Din pacate, chiar pe site-ul uneia dintre acestea am citit informatii suprarealiste despre un volum academic publicat in SUA. Am incercat sa raspund, am trimis mesaje printr-un cunoscut ziarist, tacere totala. In chip ironic, am obtinut de la “Realitatea” ceea ce nu pot obtine din zone pe care le consider apropiate ca valori. Pe scurt, daca ai fost taxat drept “intelectual al lui Basescu”, se poate spune despre tine absolut orice. Contextul nu mai conteaza, cuvintele iti sunt rastalmacite, desfigurate, intoarse pe dos. Sudalma cea mai josnica este considerata mod de adresare legitim. Numele iti este schilodit. Biografia iti este siluita.
Un fost general de securitate, Aurel Rogojan, azi pensionar SRI, ultimul sef de cabinet al generalului Iulian Vlad, el insusi ultimul sef al Securitatii, publica o carte in care se spun enormitati si se profereaza calomnii despre Horia Patapievici si despre mine. In cazul lui H.-R. Patapievici, este calcat in picioare numele parintelui sau. Se sugereaza ca amandoi am fi agenti ai unor puteri straine. Despre mine, pornind de la o fisa publicata candva de Mihai Pelin, se brodeaza scenarii rocambolesti. Evident, autorul n-a avut acces la sutele de pagini din dosarul meu, dar isi permite sa speculeze cu deplina rea-vointa scornind tot felul de aiureli. Cartea nu apare sub egida lui Vadim, ci la editura “Compania” condusa de Petru Romosan si Adina Keneres. N-am vazut pana acum vreo analiza in paginile revistelor culturale si politice care sa demonteze aceste mistificari aparute la o editura socotita respectabila. Sub ochii nostri, discursul vadimist a migrat spre centrul vietii culturale, iar observatorii culturii romanesti tac. Alt exemplu: Ioan Scurtu, istoric oficial al sistemului Iliescu, candva consiler al fostului presedinte, scrie ca as impartasi cu Mihail Roller aceeasi “fibra spirituala” (!?). I se raspunde in vreun fel? Tacere sepulcrala.”
Tezele de la Sulina: “Ce vreau sa intelegeti, in primul rand, chestiunea de optiune – oamenii politici sa decida daca vor face pasul decisiv pentru crearea Statelor Unite ale Europei – e o viziune a mea cu privire la evolutia Europei in continuare (…) Cand nu ai forta economica, nu poti să fii nici forta militara. Degeaba ataci Libia, ca nu castigi razboiul, iar securitatea este fundamentala. Securitate nu se poate decat cu bani, iar banii nu pot fi facuti decat cu o economie performanta. O economie fragmentată cu politici diferite in 27 de state nu ne face competitivi din punct de vedere economic. Si repet teza prin care am trecut deja: trebuie sa decidem repede, in urmatorii doi-trei ani, daca vom crea ‘Statele Unite ale Europei’ sau nu. Si subiectul este extrem de delicat si dificil pentru ca trebuie asigurat un leadership formidabil la nivel european, care sa convinga cele 27 de natiuni – 28, ca intra si Croatia de indata – ca numai prin cedarea masiva de suveranitate Europa mai poate ramane o mare putere economica si o putere militara pe masura, capabila sa asigure securitatea cetatenilor ei. (…) Altfel, Europa va ramane o carte de istorie a lumii, in care vei putea citi despre cele mai sofisticate culturi.”
– Traian Basescu, joi, 18 august 2011, Tabara de la Sulina a elevilor si studentilor romani din jurul Romaniei
– Afirmatia a avut loc la doua zile dupa ce presedintele francez Nicolas Sarkozy si cancelarul german Angela Merkel au sustinut la Paris crearea unui Guvern european al zonei Euro cu un presedinte ales pe o perioada de 2 ani si jumatate, oferindu-i acest post actualului presedinte al UE, Herman Van Rompuy, membru al Grupului Bilderberg.
“Viziunea” presedintelui Romaniei privind “Statele Unite ale Europei”, daca nu este vreo smecherie politica din arsenalul fara fund al lui Traian Basescu, nu poate decat sa surprinda daca tinem cont de faptul ca nu o data acesta s-a exprimat impotriva masonilor si a masoneriei, chiar si in ce priveste legaturile fratelui sau, Mircea Basescu, cu aceasta organizatie oculta, transformata in ONG de “utilitate publica” de catre fostul premier Adrian Nastase.
“Tezele de la Sulina” privind “SUE” au, de fapt, o vechime de peste 160 de ani, mai precis dateaza din 1843, de cand s-a infiintat la New York loja masonica B’nai B’rith, care isi propune, printre altele, crearea unui Guvern unic mondial. “Tezele de la New York” au fost puse in practica, apoi, la “revolutiile” din 1848 si, incet-incet, prin infiintarea Ligii Natiunilor Unite, in 1919, si, apoi, a succesoarei acesteia, Organizatia Natiunilor Unite, in 1945. In paralel, in spatiul sovietic se pune, exact in aceeasi perioada a inceputuui secolului trecut, de o mare “Uniune a Statelor” sovietice socialiste. In spatiul Occidental, dupa aparitia Grupului Bilderberg, in mai 1954, in 1968, magnatul David Rockefeller si eminenta sa cenusie, Zbigniew Brzezinski, au infiintat Clubul de la Roma pentru a se extinde, dupa cinci ani, in 1973, peste trei continente, creand Comisia Trilaterala, formata initial din 180 de “comisari”: 60 din “Statele Unite” (ale Americii), 60 din Europa si 60 din Japonia. Toate cele trei organizatii, cu URSS “on top” – al carei ultim presedinte, Mihail Gorbaciov, membru al Trilateralei, propunea in anii ’80 o “Casa Comuna Europeana” – au sustinut de-a lungul anilor proiectul “Statelor Unite ale Europei”, ca pas in crearea unei “Noi Ordini Mondiale” cu un guvern central. Un fel de “plan de regionalizare administrativ-teritoriala” a lumii.
La intrunirea fondatoare a Trilateralei, desfasurata la Kyoto, Zbigniew Brzezinski, referindu-se la stabilirea legaturilor cu tarile comuniste, avea sa sustina ca “aceasta este metoda de a dezvolta limitarea deja existenta a suveranitatilor nationale” ale statelor ocupate.
Dupa acesta intrunire, Richard Gardner, membru al Trilateralei, avea sa emita cateva dintre “Tezele de la Kyoto” in revista Consiliului pentru Relatii Externe (CFR) “Foreign Affairs” (publicata in Romania de trustul lui Dinu Patriciu, sub patronajul lui Andrei Plesu, Petre Roman, Adrian Severin, Mihai Razvan Ungureanu, s.a), din aprilie 1974: “Pe scurt, “Casa Ordinii Mondiale“, va trebui să fie construit de jos în sus, mai degrabă decât de sus în jos… astfel vom pune capat suveranitatii nationale, erodand-o bucata cu bucata, ceea ce va fi mult mai eficient decat atacul frontal de moda veche.” Toti urmatorii presedinti ai Statelor Unite au apartinut Comisiei Trilaterale.
Romania si “Statele Unite ale Europei”
In ce priveste Romania si ideea masonica a “Statelor Unite ale Europei”, aceasta a fost devoalata in anii 1930 si 1931 de catre un fost mason gradul 33, reputat economist, ale carui lucrari au fost interzise in perioada regimului comunist si pana astazi: Nicolae Casian. Profesorul si generalul (r) Radu Theodoru evidentiaza in cartea sa “Romania ca o prada”, ca marturia lui Nicolae Casian a fost publicata intr-o lucrare cu titlul SPOVEDANIA D-LUI N. CASIAN FOST FRANCMASON GRADUL 33 ÎN MAREA LOJA ZISĂ NAŢIONALĂ, aparuta in Biblioteca Anti-Masonică no. l, 1930, Bucureşti, in care acesta afirma ca masoneria este “o asociaţie de societăţi secrete suprapuse care urmăreşte distrugerea civilizaţiei creştine”. In cartea citata, aparuta in 1996 la Editura ALMA, profesorul Radu Theodoru are un subcapitol intitulat chiar DE LA LIGA NAŢIUNILOR LA STATELE UNITE ALE EUROPEI.
Intr-un studiu al Institutului European din Romania, cu titlul IDEEA DE EUROPA ÎN ROMÂNIA INTERBELICĂ, realizat de Mihai Sebe si colaboratorii sai in noiembrie 2010, se remarca faptul ca ideea “Statelor Unite ale Europei” a fost ventilata in principal de miscarile de stanga, respectiv de adeptii socialismului, fara sa scape ulterior si national-socialistilor, nazistilor lui Hitler. In lucrarea „Societatea Naţiunilor si federaţia europeană”, publicata de Constantin Titel-Petrescu in “Socialismul”, an XXIV, nr. 40, 21 septembrie 1930, acesta afirma: „Realizarea lui [a idealului Statelor-Unite europene, n.n.] depinde de progresul mişcărei socialiste şi numai de el”. Acum si de cel al “mişcărei” “democrat-liberale” a “popularilor europeni”! Mai mult chiar – se afirma in studiul citat – socialiştii îşi arogă paternitatea ideilor federaliste, „ideea pe care o preconizează Internaţionala Socialistă, mai stăruitor de la război încoace, aceea a federalizării, a uniunei economice şi politice a statelor europene, este lansată şi oficial azi, de un reprezentant al guvernelor actuale”, respectiv Aristide Briand, scria tot Titel-Petrescu in articolul cu titlul “viziunii” presedintelui Traian Basescu, „Statele Unite ale Europei”, aparut in “Socialismul”, an XXIV, nr. 24, 29 mai 1930.
In contrapartida, fostul mason, economistul Nicolae Casian, amintit mai sus, se opunea “ideii” pe baza informatiilor acumulate in “atelierele” “MLNR”, intr-o lucrare profetica intitulata “România şi Statele-Unite ale Europei. Ce se pregăteşte Neamului şi Statului nostru naţional prin înfăptuirea acestei confederaţiuni”, publicata de Tipografia „Reforma Socială”, in 1931, pe baza unei conferinte publice a acestuia, din data de 22 februarie, acelasi an, sustinuta la sala Tinerimea Romana, brosura interzisa prin decretul lege din 2 mai 1945 semnat de regele Mihai, ministrul propagandei comuniste Petre Constantinescu-Iasi si agentul sovietic Teohari Georgescu (Tescovici Burah), ministrul afacerilor interne. Intr-un comentariu de pe situl Apologeticum se afirma ca lucrarea poate fi gasita la Biblioteca Universitara din Iasi (si probabil si la Academia Romana), la fostul “fond secret”.
In lucrarea numita, economistul N. Casian afirma: „Adevăraţii şi singurii născocitori ai Paneuropei sunt numai bancherii şi numai dânşii. (…) Prin crachul bursier din New-York, bancherii americani au reuşit să ia din mâinile poporului american valorile mobiliare spre a putea avea mâna liberă”. De remarcat similitudinea cu situatia crizei mondiale de astazi, pe fondul careia se reclocesc proiectele la care robotesc “fratii” masoni de peste 160 de ani. Si de amintit si o alta “idee creata” a Guvernului Boc, respectiv crearea unui “Centru al Guvernului” format din “reputati economisti straini” pentru “a ne scoate din criza”.
Prin sugestiile cedarii suveranitatilor nationale catre un for de conducere european, România va deveni o colonie economică, supusă capitalului străin, afirma, previzionar, fostul mason: „Prin libera circulare a bunurilor şi a capitalurilor, precum şi prin desfiinţarea paşapoartelor, tot ce bruma ne-a mai rămas, întregul nostru patrimoniu naţional, va intra în mâinile străinilor care vor veni să ne civilizeze şi să ne colonizeze”. Valabil si azi. Nu ne mira ca a fost interzis de comunisti si ca sta si azi la index.
Asadar, ca sa revenim la “Tezele de la Sulina”, ideea ca formarea “Statelor Unite ale Europei” este “o viziune proprie” a presedintelui Basescu lasa de dorit si poate demonstra mai curand ca i-a fost insuflata abil de catre unul dintre interlocutorii sai care se invarte in cercurile de mai sus, si anume Mugur Isarescu, singurul membru roman al Trilateralei, Clubului de la Roma si Grupului Bilderberg, mentionat in unele cercuri drept un potential candidat la presedintia Romaniei (cu un apropiat de-al sau drept posibil viitor prim-ministru).
De altfel, PROTV, postul de televiziune al lui Ronald Lauder, membru al societatilor secrete amintite, a completat imediat declaratia lui Traian Basescu cu niste precizari ale purtatorului de cuvant al BNR, fostul propagandist comunist, convertit la capitalism feroce, Adrian Vasilescu, care aproape a copiat pana si in exprimare “viziunea” “oracolului de la Sulina”: “Europa are de ales intre a fi un muzeu al civilizatiei sau a juca un rol important si poate determinant in viitorul apropiat si indepartat. Iar acest viitor nu-l poate juca in conditiile actuale cu tari care trag unele hai si altele cea, cu bugete facute la intamplare”, spune Vasilescu intr-un interviu de pe InCont.ro.
Desigur, tot ceea ce am scris mai sus sunt simple supozitii…
Chestiunea esentiala pe care o omite insa si presedintele Romaniei si purtatorul de cuvant al presedintelui BNR este ca orice schimbare ce poate aduce atingere suveranitatii nationale nu poate sa treaca de vointa poporului si Constitutia Tarii. Mi-e teama ca o eventuala schimbare fortata a Articolelor 1, 2 si 3 din Legea Fundamentala, eludand un referendum national, pe fondul unei “situatii de criza”, nu va duce decat la afluenta Romaniei la un posibil conflict european major despre care exista deja profetii si nu doar “viziuni”.
Nu in ultimul rand, pe langa intrebarea “Cine-i sfredeleste creierul lui Basescu?”, ramane una de ordin mai personal: Daca presedintele care s-a inchinat la moastele Parintelui Arsenie Papacioc se gandeste uneori si la propria mantuire…
Articol publicat din solidaritate cu jurnalistul basarabean Sergiu Praporscic (foto dreapta) , urmarit in Justitie de magnatul ASCOM Group, multimiliardarul Anatol Stati (foto sus – doar un alt Dinu Patriciu)
Politică, business, mafie şi canalia liberală
Cine este Anatol Şalaru?
Liberalii lui Ghimpu nu scapă nicio ocazie în acest scrutin ca să-l prezinte pe Anatol Şalaru, locul trei în lista electorală a PL – in prezent, ministrul Transporturilor si Infrastructurii Drumurilor din Republica Moldova – drept „fondatorul mişcării de renaştere naţională”. Chiar însuşi Şalaru nu se sinchiseşte să se recomande astfel, crezând că merită pe deplin această titulatură pentru simplul fapt că, în anii în care a luat avânt mişcarea de renaştere naţională, acesta s-a implicat în anumite activităţi culturale, dar nu şi politice, punându-se la adăpost, în felul acesta, de eventualele represiuni din partea autorităţilor sovietice de atunci.
Cei mai în vârstă ştiu foarte bine că Şalaru se ferea ca dracul de tămâie să participe la vreo acţiune de protest neautorizată, lupta lui cu regimul nu a mers mai departe de organizarea şedinţelor Cenaclului „Alexei Mateevici” la care participanţii recitau cuminţi poezii şi cântau cântece.
Opinia publică cunoaşte însă foarte puţin, dacă nu chiar aproape nimic, care au fost de fapt „îndeletnicirile” lui Şalaru, despre relaţiile lui cu clanul oligarhic al multimilionarului Anatol Stati, cu puternice relaţii în lumea interlopă, securitatea ceauşistă şi KGB. Anume acest aspect vom încerca să-l clarificăm în această investigaţie jurnalistică, pornind de la un caz concret care a fost elucidat pe larg în presa timpului de la Bucureşti. Vă asigurăm că această filă din biografia obscură a lui Şalaru este mult mai captivantă decât cântatul la drâmbă în cadrul şedinţelor Cenaclului „Mateevici”.
Prietenia de nezdruncinat dintre multimiliardarul Stati şi „fondatorul” mişcării de “renaştere naţională”, Şalaru
„Ardealul nu este un pământ. Ardealul suntem noi toţi.
Ardealul este sufletul nostru”
(Mihai Antonescu, 10.X.1941).
ROMÂNIA –
STAT DE NECESITATE EUROPEANĂ
de GH. BUZATU
Realitatea desprinsă din titlu a fost formulată tranşant de însuşi inegalabilul nostru istoric – unul dintre cei mai mari ai lumii – Nicolae Iorga. Iar aceasta în repetate rânduri şi întărită, în formule diverse dar exprimând aceiaşi esenţă, de către cei mai mari dintre CEI MARI ai spiritului şi ştiinţelor româneşti: M. Eminescu, M. Kogălniceanu, Brătienii, A. D. Xenopol, Spiru Haret, Take Ionescu, N. Titulescu, S. Mehedinţi, Grigore Antipa, Vasile Pârvan, Octavian Goga, I. Petrovici, I. Simionescu, C. Rădulescu-Motru, Radu R. Rosetti, D. Gusti, Grigore Gafencu, Mircea Eliade, Sabin Manuilă, Mircea Vulcănescu, C. C. Giurescu, Emil Cioran, Petre Ţuţea, Pamfil Şeicaru sau G. Vâlsan[1]. Unul dintre ei – l-am numit pe Gh. I. Brătianu – a desluşit cu nedezminţitu-i talent şi exemplară concizie, în Cuvântul înainte al celei dintâi reviste române de „Geopolitică şi Geoistorie” (1941), coordonatele poziţiei României în contextual general continental şi, mai limitat, sud-est european, deşi nu doar atât: „Suntem ceea ce Nicolae Iorga numea: un Stat de necesitate europeană. Răzimată pe cetatea carpatică şi veghind asupra Gurilor Dunării, străjuind aici în numele şi interesul întregii Europe din spatele ei – ba, încă şi mai departe -, se cheamă că România noastră trăieşte şi vorbeşte aicea nu numai pentru dânsa singură. Statul nostru este, deci, – continua Gh. I. Brătianu – în atenţia Estului şi Vestului, Nordului şi Sudului deopotrivă – şi în tot timpul. Ea deţine, cum s-a spus, cu adevărat o poziţiune-cheie. Iar atenţia aceasta a altuia pentru tine poate fi grijă şi simpatie, poate fi ocrotire, dar poate fi şi apetit sau primejdie. Înseamnă, deci, că, mai mult decât oriunde aiurea, veghea în astfel de puncte trebuie să fie mereu trează (veghea ta, a celui acolo aşezat). Ideea de hotar, de putere şi de apetit economic, internaţional, de autarhie şi independenţă, trebuie purtată acolo mereu în conştiinţe, ca o obsesie. Suntem, prin poziţia noastră pe glob, dar şi prin cele ce poartă faţa şi ascund măruntaiele pământului nostru, ca o stână carpatică la un vad de lupi. Ciobanii, drept aceea, trebuie să aibă ghioagă bună şi toţi şi … să doarmă cât mai puţin. Se înţelege, deci: un Stat cu o astfel de situaţie, în care te urmează în tot locul vânturile, valurile, dator este, el cel dintâi, să cunoască această situaţie, să-şi dea permanent seama de toate, bune şi rele, câte se ascund într-însa. Toţi membrii acestui Stat, şi în primul rând pătura lui conducătoare, trebuie să-şi aibă gândul mereu aţintit la ele”[2].
În momentul în care monumentala enciclopedie Transilvania, Banatul, Crişana şi Maramureşul. 1918-1928, apărută integral în 1929 (3 volume, Bucureşti, Cultura Naţională, 1929, în total 1583 p., inclusiv indici de persoane şi de locuri), deci în timpul celei dintâi guvernări naţional-ţărăniste (Preşedinte al Consiliului de Miniştri, Iuliu Maniu), tocmai a apărut unele consideraţii se impun.
În primul rând, ediţia originală în trei volume masive a ambiţionat să reprezinte – ceea ce a reuşit cu maximă strălucire şi pentru un timp îndelungat – un tablou şi un bilanţ al evoluţiei şi stării provinciilor după cel dintâi deceniu al apartenenţei lor la România Mare. Opera, evident marcată de un spirit enciclopedist, fusese pregătită de un comitet de redacţie prezidat de D. Gusti, viitorul coordonator al celebrei Enciclopedii a României (4 volume, 1938-1943), asistat fiind de Emanoil Bucuţa. Ea beneficia de solide contribuţii şi intervenţii, purtând semnătura unor personalităţi ştiinţifice de imens prestigiu naţional şi european – N. Iorga, R. W. Seton-Watson, Emanuel de Martonne, Wickham Steed, Liviu Rebreanu, Onisifor Ghibu, Nicolae Colan, Sextil Puşcariu, S. Mehedinţi, G. Vâlsan, Ştefan Meteş, Zaharia Bârsan, Constantin Moisil, George Moroianu, Sabin Manuilă, Al. Borza, R. Vuia, I. I. Lapedatu, V. L. Bologa ş.a.
În 1929 ori în prezent, când discuţiile despre Transilvania revin în atenţie. Aceasta în contextul unor pretenţii revizioniste implicând anularea Sistemului Tratatelor de Pace de la Paris – Versailles din 1919-1920 (mai ales, în cazul în speţă, a Tratatului de la Trianon), pe motive ilogice şi raţiuni deşarte. În atare situaţie, se înţelege, trilogia destinată tiparului recâştigă în semnificaţie. Acum, ca şi în 1929, trilogia Transilvania, Banatul, Crişana şi Maramureşul. 1918-1928, constituie, mai mult decât un argument, proba verităţii. Iar, în context, putem să neglijăm demonstraţiile lui N. Titulescu, ilustrul nostru diplomat, care anterior făuririi României Mari la 2 Decembrie 1918, s-a remarcat în lupta pentru Unirea Transilvaniei cu Ţara-Mamă? Pe atunci, mai precis la 3 mai 1915, într-un discurs susţinut la Ploieşti pentru cauza intrării României în război împotriva Austru-Ungariei, a opinat:
“…România nu poate fi întreagă fără Ardeal … Ardealul e leagănul care i-a ocrotit copilăria, e şcoala care i-a făurit neamul, e farmecul care i-a susţinut viaţa … Ardealul nu e numai inima României politice; priviţi harta: Ardealul e inima României geografice!…”[3]
După un sfert de veac, la 10 octombrie 1941, trimiţându-i un mesaj lui Manfred von Killinger, ministrul german la Bucureşti din 1941-1944, Mihai Antonescu, titularul Externelor României şi Prim-vicepreşedintele Consiliului de Miniştri, în condiţiile în care tocmai prepara fondarea Biroului Păcii destinat să coordoneze campania pentru participarea ţării la Conferinţa Păcii de după al Doilea Război Mondial, pe urmele şi în tonul discursului celebru al înaintaşului din mai 1915, îl atenţiona pe trimisul Berlinului că:
Serialul portalului Ziaristi Online despre spionii Ungariei in Romania – Secretele Serviciilor Secrete – lansat cu dezvaluirile facute in exclusivitate de fosti sefi ai Unitatii speciale “Anti-KGB”, continua. Nu am pornit de la Domokos Geza si Ion Iliescu, fondatorii UDMR, desi poate ar trebui sa facem si acest istoric al tradarii Romaniei pe mainile Ungariei si Rusiei “ex”-sovietice. Dupa prezentarea pionului Alin Teodorescu, fost “sef al Cancelariei” primului ministru Adrian Nastase, documentat drept tradator si agent de influenta in favoarea Ungariei, am ajuns la Guvernarea Tariceanu si, incet-incet, ne apropiem si de Guvernul Boc. Pana acum, atat ultimul sef al Unitatii Speciale “anti-KGB” cat si generalul (r) Aurel Rogojan au reconfirmat datele noastre, cel din urma in cea mai recenta lucrare a sa “Fereastra serviciilor secrete. Romania in jocul strategiilor globale”, publicata de Editura Compania, Bucuresti, 2011 si prezentata si de Ziaristi Online in mai multe materiale. In episodul trecut am devoalat asocierea “si” in afaceri – vorba presedintelui Traian Basescu – a lui Calin Popescu Tariceanu – primul premier din istoria Romaniei casatorit la Budapesta -, cu Rudas Erno, fost consul al Ungariei inainte de 1989, expulzat pentru spionaj, si ulterior ambasador la Bucuresti, considerat de profesionistii serviciilor secrete romanesti seful rezidentei de spionaj maghiar in “bazinul carpatic”, cum ii place agentului Laszlo Tokes sa spuna. Ca si prima parte din ancheta “Toti spionii maghiari ai premierilor romani”, episodul de mai jos este, de asemenea, o ancheta “la cheie” marca reporterul special de investigatii Dan Badea si a fost publicata in 2007 de “Interesul public”. Itele si schema Retelei Rudas Erno – publicata aici – ii implica si pe multimiliardarii Romaniei Verestoy Attila si Dan Costache “Dinu” Patriciu, in prezent inca liberi. Intre timp, asemenea arhivei ziarului “Ziua”, si “Interesul public” a disparut de pe fata internetului. Nu ne mira, tinand cont de ce subiecte au fost tratate in ambele ziare. Articolele au supravietuit insa atacului orwellien asupra presei romane prin blogul anchetatorului public Dan Badea – Adevaruri necesare prin investigatii la cheie -, caruia ii multumim si pe aceasta cale. Continuam asadar prezentarea scandalului de spionaj Erno-Tariceanu in editiile noastre viitoare cand vom publica si cum au fost amenintati de oamenii premierului ziaristii care anchetau afacerea – de la Civic Media, “Interesul public”, “Curentul” si (fostul) B1TV . De asemenea, in editia de azi scoatem la lumina o fotografie rara cu acest personaj altfel atat de infiltrat in spatiul public romanesc. In imaginea de la Ziaristi Online, surprinsa in 1995 la sediul UDMR, apar pe aceeasi canapea Laszlo Kovacs – in prezent comisar european din partea Ungariei, Rudas Erno – spion ungur -, Marko Bela, Francisc Barany, Laszlo Borbely si Gyula Vida, “fruntasi” UDMR. Ii dam cuvantul, din nou, lui Dan Badea, care afirma despre Rudas Erno ca “Din punct de vedere al originii socio-politice, spionul Rudas Ernö, partenerul de afaceri al premierului Tăriceanu, este ceea ce sunt Volodea Tismăneanu, Petre Roman, Bogdan Olteanu, Horia Radu Patapievici, Bujor Sion şi alţi fii sau nepoţi de comunişti pur-sânge”.
A lucrat timp de aproape patru decenii în serviciile speciale româneşti. A cunoscut două regimuri politice, fiindu-i apreciată expertiza pe domenii de interes deosebit de sensibile. A susţinut cursuri de pregătire o perioadă îndelungată în instituţii ce pregătesc specialişti în probleme de informaţii şi contraspionaj. Este autor a numeroase studii şi comunicări, precum şi a mai multor volume foarte apreciate, cea mai recenta fiind “Fereastra serviciilor secrete. Romania in jocul strategiilor globale”, publicata de Editura Compania, Bucuresti, 2011 si prezentata si de Ziaristi Online in mai multe materiale. Un om care nu ezită să arate cu degetul: “Chiar dacă generaţia lui Brucan a dispărut, ea a lăsat în urmă un sistem instituţional perfect adaptat noilor condiţii, în care sunt clonate replici fidele. Exact ca în anii `50, există indexuri negre de persoane a căror imagine trebuie promovată şi a altora care trebuie denigraţi şi interzişi în spaţiul comunicării publice. Dreptul la exprimarea opiniei nu are şi corolarul dreptului de acces la mijlocul de a fi ascultat. Văd zilnic pe ecrane consultanţi, experţi, analişti despre care ştiu că sunt “rezervişti” ai unor structuri speciale străine. Unii au deja loc permanent în “grilă”. Toţi au devenit specialişti în problemele româneşti şi contribuie la bulversarea reperelor axiologice ale omului de rând”. Într-un incitant interviu realizat de Nicolae Balint, Aurel Rogojan, general de brigadă S.R.I. (în rezervă), pune punctul pe „i”, în probleme de interes internațional și național. Intertitlurile apartin redactiei.
(…)
KGB-istul Pacepa, aparat de Tismaneanu si Sorin Rosca Stanescu
Reporter: Vom trece acum într-un alt registru de întrebări. Mi s-au părut deosebit de interesante – chiar incitante aş spune – afirmaţiile dv. dintr-un cotidian central, potrivit cărora Vladimir Tismăneanu, fiu al unei cunoscute notabilităţi comuniste postbelice – şi care acum ne dă lecţii de anticomunism – ar fi plecat în S.U.A., în 1981, graţie sprijinului acordat de K.G.B. Dincolo de întrebările fireşti pe care şi le-ar pune orice serviciu de intelligence pe seama unei atari afirmaţii şi dincolo de reacţia domnului Tismăneanu – dacă a existat – stau şi mă întreb şi vă întreb şi pe dv., cum a fost posibil ca americanii să nu depisteze acest aspect care a fi trebuit să ridice, cu deplin temei, anumite semne de întrebare? Se pare însă că, altfel se va pune problema în viitorul apropiat, după recentele afirmaţii ale domnului Larry L. Watts, specialist pe probleme româneşti al CIA, vis-a-vis de Pacepa, despre care dânsul afirmă că se ştia la Washington că este spion sovietic. Acelaşi Pacepa, arătat cu degetul de dv. şi de regretatul Mihai Pelin, dar care a fost apărat atât de acerb de Sorin Roşca Stănescu şi…chiar de Vladimir Tismăneanu şi arătat drept „erou anticomunist”. Halal eroi cei ca Pacepa…Cred că viitorul ne rezervă încă multe surprinze în ceea ce priveşte – folosind un limbaj familiar dv. – agenţii de influenţă existenţi şi operaţionali în România. Mai spuneaţi dv. într-un cotidian central – şi iarăşi ne puneţi pe gânduri pe cei care mai îndrăznim să gândim cu propriile creiere şi nu după „reţete prestabilite” – faptul că, şi aici vă citez: „în perspectiva întâlnirii de la Malta, un grup de 40 de intelectuali români stabiliţi în străinătate, din care peste 30 de etnie evreiască, au cerut celor doi lideri mondiali, precum şi preşedintelui Franţei, o intervenţie sovietică în România (în 1989 – n.a.).” Întrebarea pe care doresc să v-o pun, aceşti intelectuali – câţi or mai fi trăind dintre ei – mai joacă vreun rol major azi (politic, cultural, financiar, etc.), în străinătate sau aici? Nu cumva, după un „bun”, vechi şi cunoscut obicei, au devenit acum fervenţi pro-americani?
De la Orwell si Brucan la Romania de azi
Aurel Rogojan: Chiar dacă generaţia lui Brucan a dispărut, ea a lăsat în urmă un sistem instituţional perfect adaptat noilor condiţii, în care sunt clonate replici fidele. Cineva mi-a cerut să fac publică lista respectivă. Ea a circulat la începutul anilor `90. Nu cei 40 sunt problema, ci forţa de susţinere a războiului psihologic împotriva identităţii naţionale româneşti. În ceea ce priveste agenţii de influenţă, ca să citez “un clasic în viaţă” :”Nici nu mai ştim câţi suntem!” Exact ca în anii `50, există indexuri negre de persoane a căror imagine trebuie promovată şi a altora care trebuie denigrate şi interzise în spaţiul comunicării publice. Dreptul la exprimarea opiniei nu are şi corolarul dreptului de acces la mijlocul de a fi ascultat. Văd zilnic pe ecrane consultanţi, experţi, analişti despre care ştiu că sunt “rezervişti” ai unor structuri speciale străine. Unii au deja loc permanent în “grilă”. Toţi au devenit specialişti în problemele româneşti şi contribuie la bulversarea reperelor axiologice ale omului de rând. Dacă nu vom avea un minister al informaţiilor publice, dacă posturile publice de radio şi televiziune nu vor deveni cu adevărat naţionale, în condiţiile în care sporeşte şi analfabetismul, în condiţiile în care s-a diminuat unitatea familiei şi rolul educativ al acestei, iar biserica ni s-a “dedulcit” la afaceri, vom rămâne fără valorile morale tradiţionale şi identitiare. Lipsa controlului societăţii asupra informaţiei cu valenţe formaţional – educative este o crimă. Contradictorialitatea dezbaterilor televizate dintre personaje cu comportament şi limbaj huliganic oferă foarte proaste exemple educative şi promovează modelele negative. (Exemple: “Dacă vrei să ajungi preşedinte, chiuleşte de la şcoala şi trişează la examene !” sau “Dacă vrei să-ţi impui punctul de vedere, foloseşte violenţa de limbaj, urlă la interlocutor şi nu mai lăsa pe alţii să vorbească.”) Asemenea “modele” de comportament receptate în primii ani de viaţa se întipăresc în subconştient şi devin stereotipuri. Să nu ne amăgim, acesta este numai unul dintre aspectele războiului psihologic împotriva românilor. Vă confirm, cu vârf şi îndesat, că cei care fac cea mai mare paradă de prooccidentalism sunt foştii propagandişti roşii. Ei nu ştiu să facă altceva, decat agitaţie şi propagandă. De la tribunele Uniunii Studenţilor Comunişti au trecut la microfoanele Europei Libere, iar de acolo în studiourile televiziunilor, în redacţii, în agenţii de consultanţă politică – unele sunt secţii organizatorice si ideologice pentru clone politice – şi alte intreprinderi unde absenţa normelor de muncă le este compensată prin venituri.
Spionajul ungar în România: Tokes, un agent grabit
| Elitiştii bugetivori de prin Institute, Edituri, Fundaţii şi conace se leapădă de la o vreme ostentativ, unii chiar huliganic, de Cotroceni, după ce i-au înălţat ani în şir osanale stăpânului şi s-au înfruptat…
Au trecut trei zile de cand Traian Basescu a facut aceasta declaratie, la finalul unui interviu de nota 10 realizat de jurnalista Sorina Matei (de la minutul 2.40 din secventa de mai sus): “Nu as vrea sa spun public lucruri care sa nu-i placa lui Plesu despre cum l-am vazut eu ca si consilier. Il invit la decenta. Este ultimul apel la decenta pe care il mai fac la Andrei Plesu”.
Adevarul: Un prostituat din dosarul de proxenetism homosexual în care apare şi directorul OTV, Doru Iuga, susţine că a întreţinut relaţii sexuale cu preotul de la Biserica de la Palatul Cotroceni, Irineu Dogaru – supranumit “duhovnicul SPP”.
UPDATE 13.28 Societatea de avocatură care a fost angajată, astăzi, de părintele arhimandrit Irineu Dogaru să-i reprezinte interesele în justiţie, precizează, într-un comunicat transmis către Agerpres că “articolul publicat este unul mincinos, iar declaraţiile din cuprinsul său sunt pure fabulaţii”. Citeşte totul aici!
UPDATE 12.57 Potrivit purtătorului de cuvânt al Patriarhiei, Constantin Stoica, Arhiepiscopia Bucureştilor a început o anchetă internă despre dezvăluirile prezentate în „Adevărul”, în care un tânăr îl acuză pe parohul de la Biserica Palatului Cotroceni că a întreţinut relaţii sexuale cu el. Citeşte mai multe aici!
UPDATE, ora 12.15 Contactat telefonic în urmă cu câteva zile, parohul Bisericii de la Cotroceni acuzat de un prostituat din „dosarul Iuga” că ar fi întreţinut relaţii sexuale cu el pe vremea când era minor nu a negat că-l ştie pe băiat. El susţine că acuzaţiile nu sunt adevărate. Citeşte ce spune preotul aici!
Cristian Ştefan (18 ani) a povestit în exclusivitate pentru reporterii Adevărul faptul că în urmă cu aproximativ un an şi zece luni, când era minor, a făcut sex cu părintele Irineu de la Patriarhie. Băiatul ştia că numele de familie al monahului este Buzurin din cauză că avea acest nume la adresa de messenger, lucru pe care băiatul l-a relatat şi anchetatorilor. Procurorii nu au găsit niciun preot cu numele acesta.
Click pe imagini pentru fotogalerie!
Din spusele tânărului, părintele caruia i-a căzut în mreje Cristian este nimeni altul decât parohul bisericii de la Palatul Cotroceni, Irineu Dogaru. „Mi-a făcut legătura cu el un prieten. Ne-am întâlnit într-o joi-seară, pe la 21.30, în faţa Hotelului Horoscop. Io am venit cu taxiul şi mă aştepta acolo cu BMW-ul lui de serviciu. Era îmbrăcat în haine preoţeşti, dar nu avea cruce la gât. M-a întrebat cât iau pentru sex anal şi oral. I-am făcut un preţ de 350 de lei şi mi-a dat o hârtie de 100 de euro”, spune băiatul.
Ion Varlam – diplomat al Școlii Franceze de Științe Politice si descendent direct al logofătului Răducanu Rosetti și domniței Aglae Ghica, fiica domnitorului Moldovei, Grigore Alexandru Ghica, prin strabunicul sau, Radu Rosseti -, fost detinut politic inchis de comunisti de la 14 ani (aviz Dan Puric, utecistul informator la 17 ani!) si membru marcant al exilului romanesc, fost si actual secretar general al Uniunii Mondiale a Romanilor Liberi (UMRL), devoaleaza o intreaga retea kominternista anti-Romania, activa in Occident dinainte de 1989 si infiltrata apoi pana in maduva tuturor regimurilor de la Bucuresti, pana la actualul, adus la stadiu de osteoporoza in faza terminala.
Pentru a atinge si un subiect la moda, este de consemnat si faptul ca Ion Varlam, cand si-a anuntat Radu Duda candidatura la presedintie, intr-o baie de aplaudaci la Palatul Elisabeta (iar aviz D.P.), s-a gandit sa-i solicite “principelui” sa raspunda la mai multe intrebari legate de legaturile sale cu Securitatea si de felul in care va armoniza statutul sau de membru al casei regale cu o functie intr-o republica. Protestele civilizate ale profesorului Ion Varlam au ramas fara raspuns din partea lui Duda si a sustinatorilor sai, fiind acoperite de muzica de fond care rasuna din boxe, consemna la vremea respectiva WebPhoto.ro.
In acelasi timp, pornind de la aceasta Declaratie si ajungand la semnatarii ei, Ion Varlam sustine ca promotorul acesteia, Mihnea Berindei, a fost un agent de natura sovieto-trotkista, refuzat din acest motiv la “Europa libera”, si care, dupa ce a format GDS-ul sponsorizat de Brucan si Soros, i-a luat la “specializare” si pe alti “tovarasi de drum”, cum ar fi Stelian Tanase, “slefuit de Paleologu”, Gabriel Liiceanu, “un tip cu o inteligenta scremuta” si Alina Tatiana Mungiu Pipidi, care, afirma Ion Varlam, cand a ajuns la Paris, era “o bolsevica imputita-imputita-imputita, o hazaica”, cum se spunea dupa ce a venit Armata Rosie in “vizita” prin Romania. Fostul detinut politic mai afirma ca grupul de agenti anti-Romania isi trage seva de la “Stefan Gheorghiul” Occidentului, London School of Economics, unde, recent, Tismaneanu l-a pus pe presedintele Romaniei, Traian Basescu, intr-o situatie penibila, tarandu-l la LSE-ul lui Soros pentru a inaugura seria de conferinte “Ghita Ionescu”, despre care Ion Varlam subliniza ca a fost “singurul roman trotkist pe care l-a intalnit in Apus”.
Dar iata ce-i spunea Vladimir Tismaneanu despre Ghita Ionescu unui alt presedinte al Romaniei, pe numele sau Ion Iliescu, in cartea lor de rasunet mondial (lansare in Romania, Franta si SUA) MARELE ŞOC- DIN FINALUL UNUI SECOL SCURT – Ion Iliescu în dialog cuVladimir Tismăneanu, de unde se vede cat de “anticomunisti”, pe linie gorbaciovista, erau profesorul de trotkism de la London School of Economics si elevul lui intarziat:
“Intr-un articol intitulat “Personal Power and Political Crisis in România”, pe care l-am publicat în revista „Government and Opposition” (Vol. 24, No. 2, Spring 1989, vi l-am dat în februarie 1990, când ne-am întâlnit, eram împreună cu Dorin Tudoran), revistă editată de regretatul profesor Ghiţă Ionescu, scriam: “Există grupuri în elita comunistă din România profund îngrijorate de actuala criză. Mai mult, aceşti oameni au găsit o sursă de încurajare în reformele lui Gorbaciov” şi mă refeream la dumneavoastră ca simbol al unei posibile alternative la dictatura familiei Ceauşescu; menţionam faptul că, în timpul vizitei lui Gorbaciov la Bucureşti, în mai 1987, Ion Iliescu a fost „expediat” din Bucureşti pentru a se evita o posibilă întâlnire cu oaspetele sovietic. Menţionam, de asemenea, faptul că Ion Iliescu fusese eliminat din conducerea PCR, sub acuzaţiile de „liberalism” şi „intelectualism”. Mai menţionam articolul său „Creaţie şi informaţie” (o critică voalată a ultracentralismului birocratic şi a incompetenţei dominante în epocă) apărut în „România literară” (3 septembrie 1987, p. 19), precum şi importantul profil biografic despre Ion Iliescu publicat în săptămânalul german „Der Spiegel” (9 noiembrie 1987), profil în care, de asemenea, se făcea referire la articolul amintit şi din care se reproducea celebra frază a lui Francis Bacon, întoarsă de dumneavoastră într-o oglindă mai mult decât sugestivă: „ştiinţa înseamnă putere” (Bacon), „ceea ce — adăugaţi dumneavoastră – nu înseamnă că şi reciproca ar fi valabilă”.”… Ati inteles ideea, nu?! 🙂
Dupa “Declaratia de la Budapesta”, Ion Ratiu publica in „Românul liber”(Londra, anul V, nr. 9), dinseptembrie 1989:
GRAVITATEA UNUI GEST POLITIC IRESPONSABIL
Un grup de exilaţi români au semnat la 16 iunie 1989, la Budapesta, textul unei declaraţii „româno-maghiare“, care a scandalizat în egală măsură pe compatrioţii noştri din Transilvania şi din diasporă, pentru că reia tezele revizioniste ale actualului regim de la Budapesta formulate în 1987 de autorii oficialului tratat de istorie a Transilvaniei.
Din ideile confuze şi termenii ambigui ai „declaraţiei“ reiese că autorii ei se pronunţă pentru dislocarea teritorială a Statului român, în favoarea unor considerabile transferuri de suveranitate, şi pentru subordonarea independenţei naţiunilor faţă de interese străine.
În ciuda inconsistenţei ei, „declaraţia“ este un fapt grav deoarece ar putea deveni un precedent în mâna minorităţilor alogene din Basarabia şi Bucovina.
August 22nd, 2011 
VR 
VT: “Insultarea intelectualilor a devenit un fel de sport favorit pe diversele canale media, nemaivorbind de mizeriile proferate pe varii forumuri (cititi unele din reactiile pestilentiale la articolul din EvZ). Te-ai astepta ca organizatii specializate in asanarea vietii publice sa reactioneze cu promptitudine. Din pacate, chiar pe site-ul uneia dintre acestea am citit informatii suprarealiste despre un volum academic publicat in SUA. Am incercat sa raspund, am trimis mesaje printr-un cunoscut ziarist, tacere totala. In chip ironic, am obtinut de la “Realitatea” ceea ce nu pot obtine din zone pe care le consider apropiate ca valori. Pe scurt, daca ai fost taxat drept “intelectual al lui Basescu”, se poate spune despre tine absolut orice. Contextul nu mai conteaza, cuvintele iti sunt rastalmacite, desfigurate, intoarse pe dos. Sudalma cea mai josnica este considerata mod de adresare legitim. Numele iti este schilodit. Biografia iti este siluita.
Posted in 
Tags: 
