Chiar daca la prima vedere poate parea un caz desuet – eh, inca o amarata de informatoare/agenta a Securitatii, acolo – gravitatea acestui caz trebuie inteleasa in conjuctie cu faptul ca in Colegiul CNSAS a lucrat chiar sotul persoanei, recte Andrei Plesu, iar in prezent Catrinel Plesu lucreaza pentru un alt fost membru al Colegiului CNSAS, recte Patapievici. Dupa cum remarca si Q Magazine, ambele personaje si-au făcut imagine din condamnarea comunismului (scena Lojii). In acelasi timp, cazul trebuie analizat prin comparatie cu adevaratele executii de presa care s-au realizat prin intermediul CNSAS asupra unor persoane publice si personalitati de marca ale Romaniei (vezi cazurile Petru Romosan, Cezar Ivanescu sau IPS Bartolomeu Anania, dintr-o multitudine) fara a exista nici cea mai mica dovada a colaborarii lor cu Securitatea, daramite un document oficial din care sa reiasa recrutarea si functionarea in sistem, inclusiv in strainatate, timp de mai multi ani de zile. Dar despre aceasta, in cele mai mici detalii, in articolul urmator, pentru care am solicitat si o lamurire din partea CNSAS, tinand cont si de interesul opiniei publice (vezi mai jos).
Monitorizand presa zilei, este interesant de observat cine a exclus subiectul. Evident, mai toata “presa buna”. Dupa cum aminteam mai sus, in cazul Bartolomeu Anania, fara absolut nici o dovada, fara nici un act remis de CNSAS, doar pe baza unor inventii murdare crosetate de Mirela Curlatan, intervievatoarea preferata a lui Andrei Plesu – vezi EvZ: Nota lui Băsescu către Securitate, văzută de Andrei Pleșu cu “mancatorii de cacat” – Evenimentul Zilei a tinut o campanie de exterminare psihica si defaimare publica de trei zile la rand, prin articole de cap de ziar multiplicate prin nenumarate prezente TV. La fel, Adevarul, Cotidianul si Evenimentul Zilei, plus agentia de stiri a lui Sorin Ovidiu Vintu NewSin si sifonarul Mircea Dinescu, au umplut “pe surse” toate ziarele vremii cu presupusa colaborare a lui Cezar Ivanescu si, apoi, a lui Petru Romosan. Petru Romosan si-a aparat onoarea in fata falselor acuze ale CNSAS intr-un proces castigat definitiv si care nu a facut inca valurile necesare (aviz tot Mirela Curlatan). Cezar Ivanescu a murit de inima rea si alte cauze ramase neelucidate. Astazi, in cazul Catrinel Lacramioara Plesu, mucles. Sau, cum foarte plastic se exprima marele patron de presa Sorin Ovidiu Vintu, in loc de prezentarea subiectului, se alege varianta “prin batista”. Dinu Patriciu, patronul lui Andrei Plesu, stie mai bine de ce.
Pana voi reveni asupra subiectului, sunt de remarcat urmatoarele articole de presa:
Cazul Catrinel Plesu – colaboratoare (informatore/agenta) a Securitatii a scandalizat lumea mai mult sau mai putin bine informata din Romania. Dis de dimineata am fost trezit de telefonul unui important fost demnitar de rang inalt al statului roman (printre primii oameni in stat) care vroia sa stie daca sotia disidentului “prin mancare” Andrei Plesu, actuala directoare a Centrului National al Cartii lui Patapievici de la ICR, “a fost sau nu a fost?”. Daca e sa ne luam dupa cel mai bun tovaras al lui Andrei Plesu, atoateincompatibilul Mircea Dinescu, cica n-ar fi fost “deloc-deloc”. El stie. Desi recunoaste ca nu a participat la sedinta Colegiului CNSAS cand s-a constatat ca Catrinel Plesu “a fost recrutata de Directia Generala de Informatii Externe” si “a avut numele conspirativ “Maria””. Asadar, daca e sa ne luam dupa documentele CNSAS, puse la dispozitie in articolul Catrinel Plesu de la ICR, sotia lui Andrei Plesu de la GDS, a turnat pentru DIE, mama lui SIE. DOCUMENT CNSAS. El, membru PCR de la 19 ani. Ea, informatoare de la 19 ani, se pare ca e undeva intre nici “prea-prea” nici “foarte-foarte”. Totusi, ramane intrebarea: de ce a tacut 44 de ani (in fata prietenilor) si 22 de ani (in fata opiniei publice)?
Revista Q Magazine, condusa de profesionista Floriana Jucan, incearca sa afle raspunsul la aceste dileme, intervievandu-l pe inca membrul Colegiului CNSAS, incompatibilul Mircea Dinescu:
A fost sau nu soţia lui Pleşu colaboratoare a DIE? Dinescu spune că nu!
Soţia lui Andrei Pleşu, Catrinel Pleşu, ar fi fost colaboratoare a Direcţiei de Informaţii Externe, conform unei adeverinţe furnizate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), care a fost făcută publică pe blogul lui Victor Roncea. Mircea Dinescu a precizat pentru Q Magazine că soţia lui Andrei Pleşu nu a fost o colaboratoare a DIE, întrucât nu există nicio notă informativă semnată de ea care să se regăsească în dosarul de la CNSAS.
Având în vedere faptul că Andrei Pleşu a fost în cadrul CNSAS, au apărut şi speculaţiile conform cărora documentele care ar fi putut dovedi colaborarea soţiei sale cu DIE ar fi fost sustrase. Mircea Dinescu afirmă că „reciclarea” unor dovezi ar fi fost imposibilă din momentul în care dosarele ajungeau la CNSAS, dar recunoaşte că au existat şi dosare care nu aveau decât… coperta.
„Întâmplarea face că nu am participat la acea şedinţă. Ce vă pot spune însă este că doamna Pleşu nu a fost colaborator al Securităţii pentru că nu există note informative pe care să le fi semnat. La dosar nu există decât afirmaţiile securiştilor. A fost probabil o tentativă de racolare, dar se pare că nereuşită. Să ştiţi că băieţii dădeau ca la peşte. Ştiau că urma să pleci sau că doreai să pleci în străinătate şi imediat erai contactat. Însă, una era că ei încercau să te racoleze, alta să şi colaborezi. Din ce ştiu eu, nu există documente care să confirme colaborarea doamnei Pleşu cu DIE. Că puteau să fie sustrase documente, la CNSAS, e o porcărie. Dar, ce, despre mine nu s-a scris că am cărat cu geamantanul documente în Germania? O porcărie fără margini. Este imposibil să lipsească ceva la CNSAS, pentru că orice intră în instituţie, orice document care este luat de un membru al CNSAS şi returnat are şi număr de ordine, de primire şi predare. Chestiile acestea se pot verifica, nu se fac după ureche. Este adevărat însă că la CNSAS au venit şi dosarele unora care conţineau doar coperta. E clar pentru mine că la SRI s-a făcut un matrapazlâc, o pot spune cu mâna pe inimă. Cred că au fost unii atunci care şi-au cumpărat dosarele, dar asta s-a întâmplat înainte să ajungă la noi. În plus, cred că cei de la CNSAS au formulat puţin cam neclar, cam incorect, adică a fost colaborator, dar de fapt nu a fost pentru că nu există note informative”, a precizat Mircea Dinescu, fost membru în Colegiul CNSAS.
Dileme morale… pe bani publici
Catrinel Pleşu este chiar director al Centrului Naţional al Cărţii din cadrul Institutului Cultural Român, condus de Horia Roman Patapievici, ICR funcţionând sub înaltul patronaj al Preşedinţiei Române. Aşadar, un funcţionar al statului aflat într-un post înalt, patronat de o instituţie care şi-a făcut imagine din condamnarea comunismului.
Racolată şi abandonată de DIE, fără documente informative
Conform adeverinţei NR. 748/ 22.02.2011, eliberată la solicitarea „Evenimentului zilei”, document care poate fi accesat prin simpla căutare a numelui Catrinel Lăcrămioara Pleşu (Petrulian) pe motorul de căutare al CNSAS, se menţiona că „În baza Notei de Constatare nr S/DI/I/1433 din data de 03.06.2010, întocmită de către direcţia de Specialitate din cadrul CNSAS, în care se regăsesc următoarele elemente: doamna Pleşu (Petrulian) Lăcrămioara Maria Catrinel este cotitulară a dosarului nr. SIE 89 (cotă CNSAS). Domnia sa a fost recrutată de către Direcţia Generală de Informaţii Externe, în perioada în care urma să-şi continue studiile de limbă şi literatură engleză în Anglia. A avut numele conspirativ «Maria». A fost abandonată din reţea la data de 16.03.1974. Direcţia de Specialitate nu a identificat documente transmise Securităţii de către domnia sa. Dosarul nr. SIE 89 (cotă CNSAS), al cărei cotitulară este doamna Pleşu (Petrulian) Lăcrămioara Maria Catrinel conţine şi documente privind urmărirea domniei sale de către organele de Securitate, în perioada 1985-1986. Doamna Pleşu (Petrulian) Lăcrămioara Maria Catrinel, figurează în calitate de urmărită şi în dosarele de grup fond informativ nr. I 198678 (cotă CNSAS) şi nr. I 5813 (cotă CNSAS)”. Conform procesului verbal al şedinţei colegiului CNSAS din data de 22.02.2011, Mariei Catrinel Pleşu „nu i se poate atribui calitatea de lucrător/ colaborat al Securităţii”.
Domnul Larry L. Watts pregateste pentru tipar volumul al doilea al lucrarii “With Friends Like These… The Soviet Bloc’s Clandestine War Against Romania“ (Fereste-ma, Doamne, de prieteni… Razboiul clandestin al Blocului sovietic contra României). In acest al doilea volum sunt înfatisate actiunile coordonate de serviciile secrete sovietice, în colaborare cu cele ale celorlalte state membre ale Tratatului de la Varsovia, contra României, din intervalul 1978 – decembrie 1989. Revista Magazin Istoric, prezinta, in serial, capitolul consacrat „defectiunii Pacepa“. Prin amabilitatea prestigioasei publicatii romanesti si a autorului american Ziaristi Online publica in premiera pentru spatiul liber al internetului al doilea episod dedicat lui “Pacepa-KGB”, dupa ce a reprodus si LARRY L. WATTS DESPRE PACEPA-KGB (I). In acest episod veti putea afla despre cum au demascat serviciile speciale de informatii americane dezinformarile si “masurile active” intreprinse in Statele Unite de agentul Moscovei si Budapestei, Ion Mihai Pacepa. Fotografia a fost imprumutata de Ziaristi Online de pe site-ul Pacepa.ro.
Alertate de insistentele afirmatii ale lui Pacepa si ale adeptilor sai, agentiile americane, inclusiv comunitatea de informatii, au plasat România sub o atenta examinare, atunci când venea vorba despre achizitiile sovietice de tehnologie. Ceea ce au descoperit a fost tocmai opusul celor declarate de Pacepa si foarte aproape de ceea ce se plângeau serviciile de informatii sovietice (1).
La patru ani dupa ce Pacepa a început sa propage mitul operatiunilor de procurare de tehnologie pentru sovietici, agentiile de informatii americane au ajuns, toate, la concluzia ca, spre deosebire de celelalte state membre ale Tratatului de la Varsovia, România „nu raspundea sarcinilor trasate de sovietici pentru colectarea de informatii stiintifice si tehnologice“ (2). La un an dupa aparitia cartii Orizonturi rosii, în care Pacepa repeta afirmatiile, Pentagonul nota ca românii nu actionau „ca un surogat pentru serviciile sovietice“ din cauza „slabelor legaturi cu sovieticii în domeniul informatiilor“, nici nu se observase, din studierea comportamentului lor în Statele Unite, ca aveau ca prioritate culegerea de informatii sensibile din domeniul stiintei si tehnologiei (3).
Afirmatiile lui Pacepa au oferit si dovezi care sugerau ca Bucurestiul avea dreptate sa îl suspecteze ca fiind agent si al Moscovei, si al Budapestei. Pacepa a indicat Germania de Est, România si Polonia – în aceasta ordine – ca fiind statele care desfasurau cea mai intensa activitate de furt de tehnologie din SUA.
Dincolo de includerea României în acest grup, el excludea, în mod inexplicabil, Ungaria (o constanta în scrierile lui Pacepa). În realitate, principala contributie în acest domeniu pentru Moscova a venit din partea acelor natiuni care aveau o puternica comunitate de emigranti, reprezentante oficiale mai numeroase si locatii multiple pe teritoriul american, de unde puteau opera. Dupa cum nota comunitatea de informatii într-una dintre National Intelligence Estimates (Estimari nationale de informatii), „Polonia si Ungaria apar drept participantii est-europeni majori“ la acest proces (4).
Doamna Catrinel Plesu “este cotitulara a Dosarului nr SIE 89 (cota CNSAS). Domnia sa a fost recrutata de Directia de Generala de Informatii Externe, in perioada in care urma sa-si continue studiile de limba si literatura engleza in Anglia. A avut numele conspirativ “Maria””, se afirma in Documentul CNSAS.
De aceea, nu pot să apreciez decât că ori s-a vrut o capcană în care Preşedintele să se repeadă repede cu un decret de instituire a stării de urgenţă, ceea ce ar fi însemnat ca imediat conducerile administraţiilor locale să fie preluate de militari, să se conducă prin ordonanţe militare, ori este vorba de necunoaşterea legii.
Documentul CNSAS publicat astazi pe Roncea.Ro este o premiera. Nici un alt membru sau fost membru al Colegiului CNSAS – si tocmai unul din cei de vaza, ca Plesu sau Patapievici – nu a aflat, pana acum, ca insusi cel mai apropiat tovaras de viata al sau a fost un turnator al odioasei Securitati si poate l-a avut chiar pe el “in lucru”, ca “obiectiv”. Si mai releva si o tragedie a ce putea sa faca regimul comunist din om: el, membru PCR de la 19 ani, ea, informatoare de la 19 ani. Iata istoria acestei veritabile povesti de telenovela damboviteana cu staif intelectual:
Cine spune ca comunismul era rau mananca cacat, ca sa il citez, literalmente pe dl Andrei Plesu (vezi interviu in EvZ: Nota lui Băsescu către Securitate, văzută de Andrei Pleșu). In interviul cu pricina, dl Andrei Plesu se revolta, printre altele, pe urmatoarea categorie de oameni: “Foştii care au adoptat strategia inversă, care au devenit nişte mari, feroci luptători anticomunişti. Pe mine ăştia mă enervează la fel de mult. Adică, după ce ai mâncat căcat până în 1989, brusc, când s-a dat voie la revoltă, tu îţi faci un portret de mare combatant, care nu-i suportă pe primii”. Limbaj de filosof sadea.
Chestiune e ca, exact acum un an, in februarie 2011, de pe scena Ateneului Roman, disidentul Adam Michnik il cam baga la apa pe prietenul dlui Plesu, Gabriel Liiceanu, tocmai pe acest motiv, fara a-i uita si pe intelectualii care in timpul comunismului au luptat cu regimul ca membri ai miscarii de “rezistenta prin mancare”: “Filosoful trebuie să fie precaut când îşi pune haina procurorului…. Enunţul tău a fost un ecou al gândirii bolşevice, doar acela refuza dreptul unor oameni de-a exista în spaţiul public… Pardon, nu esti bolşevic, ci menşevic!” (vezi Bookiseala.ro).
Adevarul e ca, daca urmarim, chiar din avion, traseele celor doi, Plesu si Liiceanu, cei care sustin ca in comunism s-a trait rau chiar mananca cacat – in lipsa de altceva -, ca sa-l plagiez, din nou, pe dl Plesu. Dupa cum se stie, dl Plesu a fost intre 1975-1977 bursier al Fundatiei „Alexander von Humboldt” la Bonn, in Germania Federala, conferentiind despre “arta si filosofia culturii românesti” la Bonn, Dortmund, Düsseldorf si Freiburg, conform CV-ului sau oficial. Intr-o a doua bursa a aceleiasi Fundatii, in anii 1983-1984, dl Plesu s-a insotit la Heidelberg cu prietenul sau, Gabriel Liiceanu, dand ture de week-end si pe la Paris, unde se intretineau sau erau intretinuti, cum vreti sa spuneti, cu/de familia Lovinescu-Ierunca. Dl Liiceanu are o povestire simpatica despre ultimul an al domniilor lor la Heidelberg si “rezistenta prin mancare” care a urmat la revenirea lor la Bucuresti, lasata cu o orgie culinara la Bran. Desigur, in timpul oprimantului regim comunist.
Dar despre dl Andrei Plesu, angajatul distinsului capitalist kazahstanez Dinu Patriciu, se pot spune multe. Pentru discutia de azi ne vom restrange la doar cateva aspecte… geografice. Dl Plesu traia si in anii odiosului regim comunist exact unde locuieste si astazi: intr-o vila din str Paris nr 14 A, la umbra Palatului Victoria. In decembrie 1989, venit val-vartej de la Tescani, posibil in acelasi tren cu dl Magureanu, “exilat” si el prin zona, sfarsitul regimului Ceausescu il prinde la o sueta revolutionara cu Iliescu si Brucan, in casa la vecinul si cumnatul sau, Ascanio Damian. Asa s-a fondat GDS-ul, la scurt timp dupa intrarea in legalitate a FSN-ului. Despre arhitectul Ascanio Damian, istoricul dlui Vladimir Tismaneanu, Gabriel Catalan, ne informeaza ca era un activist de Partid si membru al nomenklaturii de origine evreieasca (vezi Anuarul Institutului de Istorie “A.D. Xenopol” – Iaşi, Issue no.47 /2010). Asta apropo de “fostii” pe care era enervat dl Plesu ca “mananca cacat”. Dl Plesu era si el, se intelege, membru al familiei si se intelegea bine si cu cartierul. Mama sa vitrega lucrase in afacerile Externe ale RSR si tatal, venit de la Tulcea, unde avusese o aventura mai aprinsa cu o tanara nomada, lucra la Policlinica membrilor CC al PCR si a “organelor speciale”, aflata dupa colt, pe strada Washington. Familia era intarita acum si prin casatoria surorii sotiei sale Catrinel Lacramioara, fiica academicianului Nicolae Petrulian, cu mai varstnicul nomenclaturist Ascanio Damian.
Pe Catrinel, in prezent director al CNC al ICR (Centrul National al Cartii) si pensionara Humanitas, a intalnit-o, conform confesiunilor doamnei, in octombrie 1972. Zvonurile despre inselarea ei de catre filosof, dupa o casnicie de 40 de ani, chiar in noaptea Craciunului, au fost confirmate cu lux de amanunte printr-un foto-reportaj publicat de o revista axata pe… “minima moralia”.
Mai rapida decat el, apropo de comunism si “mancatorii de cacat”, Catrinel Lacramioara Petrulian beneficiase deja, la data amorezarii lor, de o bursa “la o universitatea foarte buna din sudul Angliei”. Intr-un interviu pe care i l-a luat actuala directoare a ICR Viena, Carmen Bendosvchi, doamnei Catrinel Plesu, pentru o carte omagiala scoasa de Academia Catavencu cu neveste de demnitari, directoarea CNC al ICR ne informeaza ca acest eveniment s-ar fi petrecut prin 1968: „Marturisesc ca am plecat trista, aici aveam prieteni, era acea lume paralela din anii ’60. Am facut bachelor trei ani”. Deci pana prin 1971, luna iulie, cand se incheie scoala. Avea 23 de ani si, la revenirea in tara, este angajata imediat la Institutul „G. Calinescu“, sectia de literatura comparata. In noiembrie se casatoreste cu Andrei Plesu, si el, desi abia absolvise facultatea, deja “cercetător” la Institutul de Istoria Artei al Academiei Române. Oare stia atunci Andrei secretul cel mare al Lacramioarei?
Carmen Bendovschi, fara sa stie ce va lasa istoriei, o intreaba pe dna Catrinel Plesu, in interviul citat deja: “– Ti-ai citit dosarul?”. Catrinel: “– Am gasit un dosar din anul plecarii in Anglia, din ’68… Iti dai seama ce minciuna a fost asta cu „anii de deschidere“?! Ma urmareau in troleibuz, cind ma duceam la prietene de-ale mamei si le lasam bilete in usa: „draga tanti Gina, imi pare rau ca nu te-am gasit, te mai caut poimiine…“! M-a apucat o furie teribila, o liota de oameni platiti pentru ce?! Am mai vazut ceva care m-a indispus teribil si de-aia iti spun ca este utila, utila istoria dosarelor, nu pentru a plati polite sau pentru a umili oameni, dar iti explica cum functioneaza un sistem. Poate ca copiii nostri sau copiii lor vor dori sa stie cum functiona acest sistem… Din dosar lipsesc anii ’82-’83, dar „Panait“ (numele meu de cod) reincepe a fi urmarit in 1986…”.
“– Oroare?”, revine actuala directoare ICR – Viena. “– Da, o mizerie de viata! Lucrurile astea trebuie sa apara, ca document.”, subliniaza directoarea CNC al ICR, sotia “filozofului socratic” rector la Colegiul Noua Europa. Un filosof care, nu se stie prea bine de ce, desi fusese membru al PCR, inca de la 19 ani (!), a acceptat sa incalce Legea CNSAS si, in loc sa se ocupe de opera sa neinceputa, si-a sacrificat timpul pentru a-si baga mainile, pana la coate, in Arhivele Securitatii. Oare de ce?
Carmen Bendovschi are un moment de clarviziune privind pozitia ocupata de Plesu la CNSAS impreuna cu Patapievici si Dinescu: ” – Sa fim sincere, ramine pentru moment o functie jegoasa… iertaciune!”. Doamna Catrinel Plesu nu se lasa mai prejos: “– E adevarat, umbli in intestinele jalnice ale unui aparat de represiune. Mi se pare important. Si cred ca trebuie sa o faca oameni corecti si cu compasiune, pot sa fie „radicali“, dar fara vehementa si fara brutalitate; si el are aceste calitati, absolut! Nu fiindca e sotul meu, dar sint in genomul lui! Pe de alta parte, daca nu se pun la dispozitie toate arhivele, mi se pare o munca inutila. Repet, e important pentru generatiile care vin, se demitizeaza un monstru care parea atotputernic, poate asa nu se va mai putea naste altul… In rest, exista oameni mai slabi si oameni mai puternici. In Germania au fost drame reale, neveste spionate de soti, frate de frate, unii s-au sinucis… In Romania nimic nu e prea dramatic, dar recuperarea acestei istorii este totusi necesara, desi e dureroasa. De cite dezamagiri si de cite suferinte nu am avut cu totii parte in acesti ani?… „Normalitatea“ se cucereste greu, e o lupta zilnica. In ’89 ni s-a schimbat viata, am pierdut prieteni, am cistigat prieteni, asta e. Trebuie acceptat asta, daca nu – vom muri incremeniti in proiect, cum spune Gabriel Liiceanu.”
Oare dna Catrinel Plesu, functionar public al unei institutii culturale de stat, si-a inchipuit, cand a trantit aceste minciuni istorice, ca sotul ei, dl Andrei Plesu, a curatat toata arhiva CNSAS?
Pentru a nu ramane incremeniti in proiectul “Noii Europe”, Humanitas si CNC al ICR, dupa cum se speriase dna Catrinel Plesu ca s-ar putea intampla, consider necesar sa prezint Documentul CNSAS de mai jos, emis la 11 ani de la infiintarea CNSAS, in urma cu un an, dar ramas “netranspirat” in presa, in ciuda faptului ca dna Plesu ocupa o functie publica iar Adeverinta a fost transmisa si solicitantului, respectiv ziarului Evenimentul Zilei, inca din martie 2011. E drept, este o Adeverinta de necolaborare cu Securitatea, asa cum a primit, de altfel, si Sorin Rosca Stanescu, auto-deconspiratul agent “Deleanu”. Dar este o Adeverinta in care, chiar daca intregul adevar este escamotat, cel putin apare faptul ca Catrinel Lacramioara Plesu (Petrulian) a mai avut un nume de cod pe langa “Panait”, respectiv “Maria”, dar pentru activitatea sa, nelamurita, de agent sau informator al Directiei de Informatii Externe, DIE, mama lui SIE.
Ce observam, din prima: desi Nota de Constatare a fost emisa pe data de 3.06.2010 ea a fost discutata tocmai in sedinta Colegiul CNSAS din 2.02.2011. Dupa 8 (opt) luni. Fiind transmisa apoi catre taciturnul EvZ pe 23.03.2011. Acum 11 luni.
Alte date interesante: contrar obligatiilor investigatorilor CNSAS si chiar si ale Colegiului, Adeverinta este redactata in termeni vagi pentru “a se eluda meandrele concretului”. Astfel, se afirma ca doamna Plesu “este cotitulara a Dosarului nr SIE 89 (cota CNSAS). Domnia sa a fost recrutata de Directia de Generala de Informatii Externe, in perioada in care urma sa-si continue studiile de limba si literatura engleza in Anglia. A avut numele conspirativ “Maria”. A fost abandonata din retea la data de 16.03.1974.“ Adica la un an si jumatate dupa ce s-a casatorit cu Andrei Plesu. Bineinteles, conform Adeverintei CNSAS, Directia de Specialitate, condusa de fosta subalterna a dlui Plesu, pe numele ei Germina Nagâţ, “nu a identificat documente transmise Securitatii de catre domnia sa”. Domnie, nu gluma. Dupa cum observati, lipseste elementul cel mai important, care este o data fixa, ce, de multe ori, are inscrisa pe Angajament pana si ora: momentul recrutarii. Daca vorbim de “perioada in care urma sa-si continue studiile” (alta formulare voit ambigua), conform marturiilor dnei Plesu, ne intoarcem in anul 1968 sau chiar 1967. Asadar vorbim de o colaborare documentata de cel putin 5 (cinci) ani, cu organele speciale ale DIE. De la 19 ani! “– Oroare?”
A semnat sau n-a semnat? – aceasta va fi (oare?) dilema lui Plesu. Si ce a turnat? – ca doar nu a tinut-o Securitatea in brate degeaba cinci ani, pe banii poporului, cu teschereaua plina de informatii culese din spatele liniilor inamicului imperialist.
Ce mai observam: “domnia sa”, dna Plesu, afirma in interviul cu dna Bendovschi ca “am gasit un dosar din anul plecarii in Anglia, din ’68” – Dosarul de informatoare, asadar – si ca din el lipseste aparent doar perioada ’82-’83 (perioada cu Meditatia Transcedentala, lasata cu scrisorile lui Plesu catre Ceausescu, adaug eu). CNSAS afirma insa ca din 1973, data abandonarii “Mariei/Panait” din Retea, si pana in 1985, cand a inceput sa fie urmarita pentru un an, nu mai exista alte date la Dosar. Se pune o intrebare logica: Ce Dosar are de fapt in posesie domnia sa, dna Plesu? Si de ce a tacut, pana la urma, de 21-plus de ani?
Si ar mai fi una, mai de “DilemaVeche”: cata nesimtire poti sa ai sa vorbesti de “lichele” si chiar tu sa fii una dintre ele si sa te revolti pe turnatori si “mancatori de cacat” ai regimului comunist si chiar biata ta nevasta inselata si cu tine sa te numeri printre ei?
“– Da, o mizerie de viata! Lucrurile astea trebuie sa apara, ca document.”
Baietii de la AnonOpsRomania ne-au cam tras clapa. Informatiile despre MRU sunt cam vechi si de domeniul public. Oricum, le recomand pentru cei care nu au aceleasi cunostinte ca ale unui ziarist. Sunt in limba engleza si le gasiti aici https://pastebin.com/S2bHQhQv
Baietii au declarat ca retin de la publicare niste liste de agenti SRI si SIE, ceea ce pare a fi o noua plasa. Numele agentilor nu sunt de gasit prin calculatoare, unde sustin ei ca le-ar fi descoperit. In schimb ne-au promis ceva de genul “numele unor banci unde lucreaza agenti secreti”. Inteleg sa ne fi dat o lista cu banci unde nu lucreaza agenti… 🙂 Si, la ce folos? Qui Prodest?
Una peste alta, n-am inteles daca sunt niste baieti de-ai lui Soros, pusi sa-i faca cuiva “oole” mari si sa-i sperie cu apocalipsa pe fraierologii descrisi atat de bine de Eliade in eseul “Mentalitatea francmasonica“, sau daca sunt doar niste sancho-panzisti…
Într-un mesaj postat pe internet şi semnat AnonOpsRomania (Anonymous Operations Romania), se precizează că la ora 00:00 vor fi publicate, printre altele, conturi bancare, tranzacţii secrete şi alte informaţii legate de noul premier Mihai Răzvan Ungureanu si serviciile secrete ale Romaniei, transmite Realitatea TV. Stirea este transmisa si de Cyber War News cat si de International Business Times.
“Astăzi, la miezul nopţii, noi cei de la AnonOpsRomania, vom publica informaţii legate de serviciilor de informaţii din această ţară: numere de telefon, contacte, cam tot ce ne-a căzut pe mână. E un protest legat de noul premier, Mihai Răzvan Ungureanu, care a fost şeful SIE”, se anunţă în mesajul postat pe internet.
“Îi vom acorda lui MRU o atenţie deosebită: conturi bancare, numere de telefon, tranzacţii secrete şi modurile în care s-a implicat în trecut în politică”, se mai spune în mesaj, potrivit ibitimes.co.uk.
“Nu ne vom opri aici şi vom arăta ceea ce el a încercat să acopere împreună cu adevăratele creiere ale serviciilor de securitate. Cum România s-a dus la vale în ultimii 20 de ani, în ceea ce priveşte sistemul bancar, privatizat integral în prezent, şi ce rol a jucat Israelul în toată povestea asta. Nu contează cât de multă zăpadă vor aşeza peste muşamalizările lor, noi o vom îndepărta pentru a ajunge la adevăr”, scriu hackerii români, care şi-au intitulat operaţiunea “SnowMelt” (Topirea Zăpezii)”.
Fosta SC Aurul SA a trecut prin mai multe suveici si istorii controversate, care nu au exclus accidente ecologice si crime misterioase, pana a devenit Romaltyn Mining. Daca Rom banuim ca vine, ca si in cazul Rompetrol, de la Romania si nu de la ciocolata Rom sau conlocuitorii nostri nomazi, Altyn [алтын] vine de la o denumire tatareasca a aurului. Carevasazica, Romaltyn ar insemna, totusi, aurul romanesc. Daca nu ar fi acum rusesc. Conform altor explicatii, numismatice, Altyn a fost o moneda ruseasca batuta de tarii Alexei, Piotr si Nicolai (toti intai) si folosita apoi pana prin 1991, cu o valoare de trei copeici. Adica cu ce ne alegem noi din mina de la Baia Mare. Oricum ar fi, observam o invazie de firme “romanesti”, toate una si una, care ar merita sa-si dea arama (sau aurul) pe fata. Oficiul de protectie al consumatorului ar trebui sa se autosesizeze pe marginea propagandei inselatoare cu prescurtari care invoca numele Romaniei in cazuri precum Romaltyn – Rusaltyn, Alro – Alru, TMK Artrom – TMK Artrus, Volksbank – Rusbank, Rompetrol – Ruspetrol sau Petrom – Petrus. Basca Lukoil – Rusoil.
De la Rosia Montana la Rusia Montana
Cazul Aurul este insa, semnificativ, si pentru modul cum retele mai mult sau mai putin deschise, de la reteaua “civililor” lui Soros la cea a “acoperitilor” lui Putin, au reusit sa traga Romania in piept eliminand investitori occidentali in folosul aliantei ruso-maghiare, dupa cum se preconizeaza si in cazul Rosia Montana, localitate aflata deja pe hartile aurifere ale laboratoarele de la Kremlin cu denumirea mai neaosa de… Rusia Montana.
Foto: Vladimir Putin si miliardarul Mihail Prokhorov, proprietarul Romaltyn Mining
Inca din anul 1990 in societatea Aurul SA s-a aflat implicata cu o participatie de 50% o companie australiana, Esmeralda Exploration Ltd. Pentru a fi pusa pe fuga s-a inventat in 2000, intamplator anul venirii lui Putin la putere, o “catastrofa planetara”: accidentul ecologic de la Baia Mare. Poluarea raului Tisa – provocata de un accident la SC Aurul SA Baia Mare, aflata in apropierea unui afluent al Somesului, care, la rândul lui, se varsa in Tisa – “a ucis 88- 90% din fauna si flora raului”, se plangeau ecologistii maghiari. “Sunt afectati, pe o perioada de zeci de ani ungurii, iugoslavii mai putin romanii”, declara atunci un ziarist ungur. Ciudat, au trecut doar 10 si carasul maghiar zburda zlobiu prin apele Tisei. “Se pare ca accidentul de la S.C. Aurul S.A. Baia Mare, in urma caruia Tisa a fost poluata cu cianuri, este speculat politic, de vreme ce se vorbeste de “cea mai mare catastrofa dupa Cernobâl” si dincolo de Tisa se fac referiri la Tratatul de la Versailles”, se arata la vremea respectiva in buletinul Argument Ecologic al Centrului de Consultanta Ecologica Galati. In ciuda faptului ca analizele cercetatorilor romani aratau indici normali, dincolo de granita propaganda maghiara se zbatea in marsuri cu drapele negre si lumanari pentru “moartea Tisei”.
Pesti unguri cu pasaport chinezesc sau invers?
Presedintele companiei Esmeralda, Brett Montgomery, avea sa respinga acuza de contaminare a raului si sa afirme destul de raspicat la Bursa din Australia: “Subliniez, oricum, ca nu exista nici o dovada care ar putea confirma ca distrugerile si contaminarea despre care s-a spus ca sunt cauzate de noi sunt rezultatul inundatiei provocate de spargerea digului de la Baia Mare”. Purtatorul de cuvânt al companiei Esmeralda, Chris Codrington, a apreciat ca pentru moartea pestilor din râul Tisa nu trebuie data vina pe cianuri. “În reportajele televizate am vazut pesti care înca mai miscau. Daca erau otraviti cu cianura ar fi fost morti. Si, daca exista pesti morti în Ungaria, de ce nu s-a intamplat acelasi lucru în Romania, acolo unde s-au produs deversarile?”, a mai intrebat, poate prea curios, reprezentantul companiei australiene. Raspunsul a fost dat prin faptul ca Ungaria a pierdut procesul european intentat Romaniei. Dar nu l-a mai auzit nimeni. Pestii vazuti de Chris Codrington si o lumea intreaga, care dadeau acrobatic din coada dandu-si ultima rasuflare in fata camerele de filmat, erau… crapi chinezesti. Se pare ca proprietarii crescatoriilor de peste din Ungaria au dat lovitura vietii lor, cu bani-gheata proveniti direct din rezervele serviciilor speciale ungare.
Rezultatul: australienii si-a luat talpasita. La scurt timp, Ioan Hudrea, Iuliu Chiorean şi Staicu Bălănescu, afirmati drept magnatii resurselor minerale din Maramures, au reprivatizat Aurul SA redenumita Transgold pe mana kazaha (va suna cunoscut?) prin Altyn Group, parte a KazakhGold Group Limited cu o participatie a Oxus Gold, retrasa din joc undeva prin Uzbekistan, pentru ca apoi fosta Aurul SA sa intre direct in posesia oligarhului rus Mihail Prokhorov printr-o operatiune alambicata a Polyus Gold. Pana la urma, acesta pare sa fie si interesul Retelei Deschise Soros: blocarea proiectului actual de la Rosia Montana pentru a aparea, calare pe o racheta Katiusa “ecologica”, un “salvator” rasaritean cu stea rosie in frunte si un proiect revolutionar care sa placa pana si crapilor chinezesti din crescatoriile unguresti.
Dl Gabriel Andreescu, cunoscutul aparator al tuturor minoritatilor din Romania, de o anumita orientare sexuala sau sectara, eventual transcedentala, dar mai ales, de origine “moldava” si maghiara, a ales sa-si exprime frustrarile de ordin personal atacandu-l pe istoricul american Larry Watts si pe generalul SRI (r) Aurel Rogojan printr-un melanj despre “reabilitarea Securitatii” mixat sub forma unei duble recenzii publicata in Timpul.ro (Revista aparuta cu sprijinul financiar al Primariei Iasi – Primar Gheorghe Nichita, vicepresedinte PSD).
Mircea Popescu: Daca as avea acces la emailul domniei sale, l-as intreba pe domnul Victor Ponta daca doreste la fel de mult ca o minoritate importanta ca cea romaneasca din zonele in care UDMR-ul forteaza maghiarizarea prin toate mijloacele, sa aiba o reprezentare parlamentara. Nu de alta, dar tocmai prezenta parlamentara si guvernamentala a UDMR-ului adanceste tensiunile pe plan local.
Asa cum era de asteptat si asa cum a anticipat si a declarat OSB Bucuresti la lansarea studiului, societatea a perceput acest studiu ca pe o dovada ca basarabenii sunt nepregatiti, incapabili sa asimileze programul romanesc de invatamant si prin urmare ca acestia consuma in zadar bursele oferite de catre statul roman. Probabil crearea acestei perceptii a fost si intentia autorilor acestui studiu incomplet care au folosit eronat sintagma “rata de abandon’’ anume cu acest scop, desi raportul lansat de ei este irelevant dintr-o serie de motive importante.
Ca intr-un adevarat serial despre cele 1001 de nopti nesfarsite ale Romaniei, astazi se strecoara in spatiul public, din grota de pe Calea Victoriei 120 a celor 40 de hoti, una dintre povestile in care Sheherezada este si Ali Baba iar padisahul nostru putin mai mult pervers este de fapt chiar Printul “nevazut” al Hotilor, maria sa Harun al-Plescoi, nume de cod “Tulceanul”. O poveste adevarata, relatata de Sorin Iliesiu, in care veti afla cum Andrei Plesu l-a avertizat pe Ali Baba sa “invete sa pastreze tacerea” in Grupul pentru Dialog Social, o Centrala locala a Neo-Kominternului, mosita de Silviu Brucan si Ion Iliescu chiar in casa filosofului de Plescoi din strada Paris 14 si stropita ulterior cu milionul de dolari al lui George Soros, la sediul infamilor din Calea Victoriei.
Daca recent s-a aflat ca patronul spirtual al teologului Baconschi-Jacuzzi nu il iubeste numai pe Marcello-Siegfried-Liiceanu ci merge pe urmele discipolului sau la capitolul Despre amante, din Scrisoarea Deschisa a lui Sorin Iliesiu veti mai afla cum renumitul filosof a refuzat sa dea detalii despre biografia sa secreta si colaborarea cu Securitatea chiar si colegilor sai din GDS, despre cum se impart functiile in diverse Guverne, intre “colegii Marius Oprea, Vladimir Tismaneanu si Ioan Stanomir” basca “colegul Horia Roman Patapievici”, despre cum a girat Andrei Plesu guvernele lui Ion Iliescu si Petre Roman fara sa regrete niciodata crimele comise de catre acestia in 1989 si 1990, despre cum a sustinut ca isi da demisia si din Guvernul FSN si din GDS si, ulterior, a uitat, despre cum s-a infruptat califul Harun al-Plescoi din fonduri guvernamentale fara sa dea socoteala nimanui si a sfidat Legea CNSAS care interzicea ca din Colegiu sa faca parte membri ai PCR (cum era cazul lui, inca de la 19 anisori), despre cum a fost atacat Sorin Iliesiu de “colegul” sau de “Grup” Andrei Oisteanu, nepotul lui Leonte Rautu, despre cum Radu Filipescu vrea sa-l depaseasca pe Ceausescu in longevitate in Consiliul de Conducerea al unui organism para-guvernamental, cum e CC al GDS, despre cum e deranjat Plesu ca Iliesiu apare la postul lui Voiculescu in timp ce el latra fara jena ca un chow-chow cu limba neagra in lesa lui Patriciu, si, nu in ultimul rand, despre cum Traian Basescu “a devenit Scheletul nostru din dulap”, recte din dulapul lui Patapievici de la ICR. O poveste care va continua, cu siguranta, cu vreo tragedie oedipiana masculinizata total prin haremul celor 40 de hoti ai Romaniei, si care, dupa parerea noastra, nu este recomandabil sa fie citita seara pentru ca poate provoca prea multe cosmaruri. Sa speram insa ca nu se va transforma in Povestea Comerciantului si a Papagalului, in care bietul Iliesiu va avea soarta celui din urma…
Scrisoare deschisă
– Sorin Ilieşiu către colegii din Grupul pentru Dialog Social (GDS) –
Am vazut care este bordul “Geopol”. La ce sa ne asteptam ? La manipularea informationala cu staif academic pusa in opera de o rezidenta de agenti internationali cu personalitate juridica. Manipulatori din toate tarile, uniti-va!
“Rezultatele acestui recensământ arată că s-a inversat o tendinţă veche de un secol, și pentru prima oară după o sută de ani procentul maghiarilor a crescut și pentru prima dată după 100 de ani procentul românilor a scăzut. Acesta este un lucru extrem de important, și în această problemă putem înregistra și include mulți ani, decenii de muncă și tot aici aparțin și investiţiile publice puse în aplicare pentru creșterea standardelor calitative de viaţă.”
In cadrul dezbaterii publice despre istoria reala a Romaniei, declansata de aparitia lucrarii istoricului american Larry Watts, “Fereste-ma, Doamne, de prietenii…” s-a evidentiat in spatiul online al bloggerilor si postacilor un acerb aparator al unei lumi in declin: dl Vladimir Tismaneanu, foarte deranjat de deconspirarea lui Ion Mihai Pacepa drept un agent KGB.
February 15th, 2012 
VR 
Cazul Catrinel Plesu, relevat in articolul Roncea.Ro – Catrinel Plesu de la ICR, sotia lui Andrei Plesu de la GDS, a turnat pentru DIE, mama lui SIE. DOCUMENT CNSAS. El, membru PCR de la 19 ani. Ea, informatoare de la 19 ani a fost imediat inteles in greutatea si importanta sa de Q Magazine – Cazul Catrinel Plesu – informatoare a Securitatii, disecat de Mircea Dinescu in Q Magazine: A fost sau nu soţia lui Andrei Pleşu colaboratoare a DIE? Dileme morale… pe bani publici.
Monitorizand presa zilei, este interesant de observat cine a exclus subiectul. Evident, mai toata “presa buna”. Dupa cum aminteam mai sus, in cazul Bartolomeu Anania, fara absolut nici o dovada, fara nici un act remis de CNSAS, doar pe baza unor inventii murdare crosetate de Mirela Curlatan, intervievatoarea preferata a lui Andrei Plesu – vezi EvZ: Nota lui Băsescu către Securitate, văzută de Andrei Pleșu cu “mancatorii de cacat” – Evenimentul Zilei a tinut o campanie de exterminare psihica si defaimare publica de trei zile la rand, prin articole de cap de ziar multiplicate prin nenumarate prezente TV. La fel, Adevarul, Cotidianul si Evenimentul Zilei, plus agentia de stiri a lui Sorin Ovidiu Vintu NewSin si sifonarul Mircea Dinescu, au umplut “pe surse” toate ziarele vremii cu presupusa colaborare a lui Cezar Ivanescu si, apoi, a lui Petru Romosan. Petru Romosan si-a aparat onoarea in fata falselor acuze ale CNSAS intr-un proces castigat definitiv si care nu a facut inca valurile necesare (aviz tot Mirela Curlatan). Cezar Ivanescu a murit de inima rea si alte cauze ramase neelucidate. Astazi, in cazul Catrinel Lacramioara Plesu, mucles. Sau, cum foarte plastic se exprima marele patron de presa Sorin Ovidiu Vintu, in loc de prezentarea subiectului, se alege varianta “prin batista”. Dinu Patriciu, patronul lui Andrei Plesu, stie mai bine de ce.
Zburdalniciile tineretii : Catrinel Plesu recrutata de DIE in 1968 – Politica Ta
Posted in 
Tags: 
