Se implinesc azi patru ani de cand ne-am despartit de Mihai Pelin, neobositul cercetator al istoriei comunismului, dupa cum il omagia Civic Media pe 14 decembrie 2007. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
In Memoriam Mihai Pelin publicam azi un articol de investigatii revelator pentru hotia la care s-a dedat fostul rege Mihai, extragand din tara tablouri de o valoare inestimabila, din patrimoniul Coroanei, pentru a le valorifica apoi in folos propriu. Ca sa intelegeti mai simplu: prin grija predecesorilor lui Mihai tablourile apartineau Coroanei Romaniei, ceea ce reprezenta echivalentul de atunci a actualei Administratiei Prezidentiale. Este ca si cum presedintii de azi ai Romaniei ar pleca acasa, la finalul mandatului, cu tablourile de la Cotroceni si din vilele de protocol. Statul roman are datoria sa repare aceasta pierdere nationala prin mijloace legale. Are cuvantul Mihai Pelin:
“Descoperim un tanar (are 35 de ani si pare cu vreo zece mai putin) simplu, emotionant si emotionat, aproape patetic, care ne vorbeste de tatal lui iesind din închisoare si nespunându-i nimic din cele petrecute acolo. Aduce o sticla de Murfatlar s-o bem împreuna în amintirea acestui tata mort fara sa-i fi spus fiului suferintele prin care a trecut”. – Monica Lovinescu
De la N.K.V.D. şi Gestapo la Banca Naţională a României şi Institutul Cultural Român
Despre Horia-Roman Patapievici s-a afirmat, mai mult sau mai puţin explicit, că ar avea niscaiva legături cu afacerile secrete ale unor servicii străine, ca activ şi totodată nociv agent de influenţă. Avem, din păcate, şi o tradiţie a trădării, prin care unii s-au definit dintotdeauna. Este şi cazul familiei Dionis şi Odarca Patapievici, un cuplu informativ creat de N.K.V.D. la începutul anilor ’40 în Cernăuţi şi infiltrat apoi în secţia Gestapo-ului din Viena, de unde, în 1947-1948, s-a petrecut marşrutizarea în România.
În sfârşit, după o insistenţă diabolică, UDMR-ul şi-a văzut visul cu ochii. Tone de arhivă din patrimoniul instituţiei Arhivelor Naţionale, o instituţie nobilă creată de generaţiile făuritoare a statului naţional român modern, urmează să fie oferite în natură, gratuit, cu o inconştienţă incomensurabilă, de Camera Deputaţilor a Parlamentului României etniei şi confesiunilor maghiare. Camera Deputaţilor a făcut un act de ştirbire a suveranităţii statului român, împărţind această atribuţie cu UDMR-ul prin această cedare a funcţiei statului de a administra arhivele de pe tot cuprinsul ţării, arhive de interes public major.
Formulăm această întrebare cu justificată îngrijorare şi răspundem şi noi la apelul „Apăraţi istoria românilor!”, emis de un grup de ziarişti cu referire la proiectul „România medievală”, lansat de către directorul Institutului Cultural Român (ICR), Horia Roman Patapievici, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe (MAE), respectiv cu ministrul Teodor Baconschi.
Din această toamnă, elevii din Salonta învaţă în şcoli separate pe criterii etnice. În secret, Ministrul Educaţiei a aprobat propunerea înaintată de Inspectoratul Şcolar Bihor, la cererea UDMR, pentru înfiinţarea unei şcoli cu clasele I-XII în care să se predea numai în limba maghiară.
Adevarul: Un prostituat din dosarul de proxenetism homosexual în care apare şi directorul OTV, Doru Iuga, susţine că a întreţinut relaţii sexuale cu preotul de la Biserica de la Palatul Cotroceni, Irineu Dogaru – supranumit “duhovnicul SPP”.
UPDATE 13.28 Societatea de avocatură care a fost angajată, astăzi, de părintele arhimandrit Irineu Dogaru să-i reprezinte interesele în justiţie, precizează, într-un comunicat transmis către Agerpres că “articolul publicat este unul mincinos, iar declaraţiile din cuprinsul său sunt pure fabulaţii”. Citeşte totul aici!
UPDATE 12.57 Potrivit purtătorului de cuvânt al Patriarhiei, Constantin Stoica, Arhiepiscopia Bucureştilor a început o anchetă internă despre dezvăluirile prezentate în „Adevărul”, în care un tânăr îl acuză pe parohul de la Biserica Palatului Cotroceni că a întreţinut relaţii sexuale cu el. Citeşte mai multe aici!
UPDATE, ora 12.15 Contactat telefonic în urmă cu câteva zile, parohul Bisericii de la Cotroceni acuzat de un prostituat din „dosarul Iuga” că ar fi întreţinut relaţii sexuale cu el pe vremea când era minor nu a negat că-l ştie pe băiat. El susţine că acuzaţiile nu sunt adevărate. Citeşte ce spune preotul aici!
Cristian Ştefan (18 ani) a povestit în exclusivitate pentru reporterii Adevărul faptul că în urmă cu aproximativ un an şi zece luni, când era minor, a făcut sex cu părintele Irineu de la Patriarhie. Băiatul ştia că numele de familie al monahului este Buzurin din cauză că avea acest nume la adresa de messenger, lucru pe care băiatul l-a relatat şi anchetatorilor. Procurorii nu au găsit niciun preot cu numele acesta.
Click pe imagini pentru fotogalerie!
Din spusele tânărului, părintele caruia i-a căzut în mreje Cristian este nimeni altul decât parohul bisericii de la Palatul Cotroceni, Irineu Dogaru. „Mi-a făcut legătura cu el un prieten. Ne-am întâlnit într-o joi-seară, pe la 21.30, în faţa Hotelului Horoscop. Io am venit cu taxiul şi mă aştepta acolo cu BMW-ul lui de serviciu. Era îmbrăcat în haine preoţeşti, dar nu avea cruce la gât. M-a întrebat cât iau pentru sex anal şi oral. I-am făcut un preţ de 350 de lei şi mi-a dat o hârtie de 100 de euro”, spune băiatul.
S-a incheiat Procesul Liiceanu-Liicheanu-Liigheanu vs Ziarul Ziua, Victor Roncea si Libertatea presei. Ce pacat, doar prin suspendare! Plagiatorul si impostorul “anticomunist” care facea naveta Bucuresti-Heidelberg-Paris (si retur) cu acordul si sprijinul “organelor de stat” a ramas dovedit ca atare doar la Curtea de Apel a Tribunalului Bucuresti, unde am castigat procesul dupa ce “maestrul” Valerica Stoica se laudase pe toate gardurile ca a castigat Liiceanu, dar doar la… Judecatorie. Halal castig!
UPDATE: Ulterior Stoica & Liiceanu au revenit in Justitie. Porcesul continua.
Filmul este urmatorul: dupa ce mirandolina “societatii civile”, marcellina si siegfriedina “intelectualitatii angajate” (bine zis “angajate”), ne-a dat in judecata, in 2007, o judecatoare promovata prin transfer taman de la Buftea a decis peste noapte, fara a fi audiati toti martorii si fara a fi administrate probele noastre, ca suntem buni de plata cu un miliard si jumatate de lei – despagubire “morala” care s-ar fi inscris in istoria presei drept cea mai mare gaura in buzunarul unui ziarist, facuta, mai ales, de catre un “intelectual” rasat – nu-‘asa?, vorba lui Brucan – , intamplator milionar in euro.
Cu concursul lui Valerica Stoica si a madamei Indira Crasnea – acum didamai mostenitoare a Cetepeului la Cerepeu – pe atunci o biata reporterita Mediafak putin grabita, care a “uitat” sa mai solicite si pozitia partii “incriminate”, stirea-“bomba” ca Liiceanu a castigat procesul cu Ziua a aparut in aprilie 2008 pe toate tembeliziunile si, mai ales, in presa “multi-lateral-culturala”. Aiurea! Procesul a continuat bine-mersi, conform principiilor de drept, si, dupa un an, prin Sentinţa nr. 735/19.05.2009 a Tribunalului Bucuresti, am castigat procesul, Liiceanu-Liicheanu-Liigheanu devenind plagiator si impostor cu acte in regula.
Urmarea a fost ca Valerica Stoica ne-a mai plimbat doi ani prin instante invocand fel si fel de matrapazlacuri pana cand, intr-o noapte, Ziua a fost sinucisa. Chiar daca avocatul ALRO (de ce nu ALRU?), “maestrul” GDS si al “dreptei” kominterniste a incercat sa ma scoata individual “vinovat” – ceea ce mi-ar fi convenit de minune, ca sa pot ajunge la Strasbourg cu acest caz revoltator – completul de judecata al Tribunalului Bucuresti n-a fost de acord si iata ca Liiceanu a scapat de CEDO prin suspendare. Pacat, cum spuneam!
Iata sentinta, urmata de editorialul pentru care, desi n-am fost condamnat, am ramas “executat”! Vorba tovarasului Patapievici Dionisie: “Traiasca Lupta pentru Pace pana nu va ma ramane piatra pe piatra din Romania!”
UN PS IN ATENTIA EX-PCR: Am inteles ca Nicky Manolesco, alias “Marin”, alias Nicolae Manolescu Apolzan, fost propagandist comunist si aghiotant al ilegalistilor bolsevici, de la George Ivascu la Ghe “Gogu” Radulescu, pe care Marin Mincu il caracteriza drept “Extracţia mafiotică Nicolae Manolescu”, in prezent sef al USR si pensionar de lux “pe langa” UNESCO, imi ameninta neinsemnata persoana in (doar) doua editoriale “de forta”, unul din Adevarul lui Patriciu altul din Romania (fosta) literara. E suparat ca, la cererea mea si a unui scriitor, Agentia Nationala de Integritate ii verifica averea si “compatibilitatile” (de ce nu da ANI in judecata?). Si aud ca s-ar plange ca nu poate sa ma dea pe mine in judecata pentru ca nu ar stii la ce adresa sa-mi trimita Citatia. Iat-o, mai jos:
Liiceanu nu are dreptul moral de a se pretinde in nici un fel vreo victima a mineriadei sau vreun opozant al regimului comunist si neocomunist post-decembrist. A fost intotdeauna un profitor; al tuturor regimurilor.
Posesorul “frumosului nume” Liiceanu (dupa cum se auto-gratuleaza domnia sa in “Romania libera” de ieri) se simte “executat in piata publica”. Pentru ca doi confrati de ai sai din grupul celor care-l inconjurasera pe Constantin Noica – din diferite motive – ii contesta, in primul rand, dupa cum consider eu, dreptul de a se auto-personifica in moralistul (narcisist) al societatii romanesti. Vanatorii de suflete din celula adulatorilor intelectualilor rosii ii tin isonul. Pe langa un handicapat sufleteste de la “Cotidianul”, si la EvZ, organul Partidului Idolilor de Mucava, Ioana Lupea crede ca de pe frontispiciul ZIUA lipseste sloganul “moarte intelectualilor”, “pentru a fi din nou in 15 iunie 1990″. Si domnul Liiceanu se auto-victimizeaza (pentru a cata oara?) afirmand in “Comunicatul” sau ca in 1990 s-ar fi aflat “in fruntea unei liste de intelectuali care trebuiau impuscati pe stadioane”. Pentru “memoria incetosata” a acestora si din respect pentru adevar, trebuie sa-i spunem aparatoarei de serviciu a mafiotilor culturnici ca pe 15 iunie se rezolvase treaba: studentii creatori ai fenomenului anticomunist Piata Universitatii – printre care si subsemnatul – fusesera deja executati “in piata publica” sau maltratati si apoi incarcerati. In timp ce domnul Liiceanu era la Paris, bine-mersi. Inca din data de 14 iunie acesta a fost protejat – ca si membrii si sediul Grupului pentru Dialog Social din care provine – de catre autoritatile paramilitare ale Frontului Salvarii Nationale (FSN). In dimineata acelei zile, Gabriel Liiceanu, care avea bilet pentru Paris, s-a deplasat de la sediul Editurii Humanitas la aeroportul Otopeni, cu o masina guvernamentala, oferita de prietenul sau Andrei Plesu, ministru in Guvernul Mineriadei (inainte, in timpul si dupa masacrarea studentilor din Piata Universitatii).
Nu este prima oara cand Liigheanu, vorba disidentului Dan Petrescu, isi cosmetizeaza biografia. Nici pana azi, de exemplu, “Lulu”, dupa cum era alintat de Securitate, nu a dat o explicatie privind modalitatea prin care a reusit sa se strecoare in 1982 prin sanul aparatului Departamentului Securitatii Statului, pana la Heidelberg, pentru a beneficia de o bursa Humboldt sub ochii BND si STASI, servanta KGB, si cum facea si “salturi” la Paris, pentru a-i “capcana” si pe Monica Lovinescu si Virgil Ierunca, dupa Noica. Sau, cum a obtinut – daca era “persecutat”, dupa cum se pretinde – acordul aceleiasi Securitati si, recte, al cenzurii comuniste, “nomina odiosa”, pentru a publica in zeci de mii de exemplare “Jurnalul de la Paltinis”, – totodata bine remunerat.
Disidenta sa este tot atat de falsa pe cat este anticomunismul mimat de el si gruparea sa anti-romaneasca. Mai ieri, la alegerile din 2000, ii facea propaganda “batranului edecar”, Ion Iliescu, acelasi de la care a primit, cu o vorba buna de la Petre Roman – prim ministrul Mineriadei – o halca din averea statului roman: Editura Politica a PCR transformata peste noapte in privata Editura Humanitas. Folosita, printre altele, pentru a forfeca manuscrise originale – Emil Cioran, Mircea Eliade, Monica Lovinescu – sau chiar a topi carti (!) – Paul Goma, “Culoarea Curcubeului” sau, mai recent, Petru Cimpoesu, care, in “Christina Domestica si Vanatorii de suflete” il pune pe “Filosoful L.” in posturile jalnice care-i intruchipeaza adevaratul sau caracter “filosofic”. Acelasi, redat si de Mircea Zaciu, in “Jurnalul” sau: de servitor al mai marilor zilei, de la patronul KGB al intelectualimii multilateral-dezvoltate, membrul CPEx al CC al PCR Gogu Radulescu, la Ion Iliescu si la Traian Basescu, caruia nu-i putea aduce un mai mare deserviciu prin acordarea “girului” sau (dupa cum se lauda in “Rl”).
Domnul Liiceanu nu are dreptul moral de a se pretinde in nici un fel vreo victima a mineriadei sau vreun opozant al regimului comunist si neocomunist post-decembrist. A fost intotdeauna un profitor; al tuturor regimurilor.
Comisia avea rolul de a condamna dictatura comunistă, astfel că a lucrat pe baza unor concluzii deja stabilite, iar membrii acesteia, numiţi de preşedintele României, erau, în majoritate covârşitoare, orice altceva, dar numai istorici nu. Însuşi preşedintele acestei comisii, Vladimir Tismăneanu, nu este istoric, singurul său merit fiind acela că şi-a făcut o „profesie” din a condamna comunismul.
În vara anului 2009, a apărut la Editura Humanitas lucrarea Faţă în faţă cu generalul Ion Mihai Pacepa. Lucia Hossu Longin (211 p.). Respectivul general reia multe dintre minciunile vehiculate în urmă cu peste două decenii în cărţile Moştenirea Kremlinului şi Orizonturi roşii, neamendate de doamna Lucia Hossu Longin.
Scrise şi rostite cu nonşalanţă, minciunile lui Pacepa sunt spulberate la o analiză a realităţilor istorice. Ne vom referi la una dintre cele mai grosolane minciuni.
Nu ştiu şi nici măcar nu mă interesează dacă harnicul şi laboriosul autor Larry L. Watts este lucrător al CIA sau al altor servicii secrete americane, aşa cum se spune pe la colţuri. Ba poate că ar fi chiar mai bine aşa, după unii care cred că girul faimoasei agenţii americane de informaţii (şi nu numai) ar spori credibilitatea cărţilor sale.
MI6 unlike the CIA knew that a Russian invasion was on the cards. Harold Wilson discussed with Michael Stewart and Denis Healey the idea of sending crack troops to fight alongside partisans as in the Second World War. 1968 not 1963 was probably the moment when Cold War came closest to becoming hot.
Ca să nu se creadă că ceea ce vă scriu ar fi „sarcină de partid”, tocmai mi-am dat demisia din PNŢCD şi din funcţia de vicepreşedinte.
Singura modalitate de a iubi astăzi România este de a spune adevărul despre dvs : aţi preschimbat Dreptatea şi Adevărul în Nedreptate şi Minciună, aţi batjocorit demnitatea, aţi strangulat speranţa, aţi violat România.
Unica urmare ar fi demisia de onoare! Dar nu cred că mai aveţi onoare.
Zavera mare in “Coalitie”: ungurii au trecut de la mersul piticului la pasul uriasului si pedelistii fac spagat, intre Statutul Minoritatilor si Regionalizarea in 8 1/2 felii a Romaniei (cu tot cu Basarabia). Basescu a aruncat fumigena intre ei si s-a retras strategic, pe post de mutu’ care nu mai stie ce sa faca cu pamantu’ “secuiesc”, la Cotroceni, unde asteapta astazi adunarea ungureasca si leseasca la gavareli, neaparat cu translator din secuiasca in ceangaiasca si apoi moldoveneasca si la urma romaneasca (toate intre ghilimele).
Intre timp, bozgoriti din pedelime fac pe patriotii si netezesc sendero luminoso pentru garzile kosovare secuiesti, incingand discursul public pe cararile batatorite de Budapesta: cu masca-fara masca, cu arme-fara arme, cu prezervativ-fara prezervativ.
E drept ca Ungaria, prin acordarea de cetatenii in masa in inima Transilvaniei, tocmai asta isi doreste (planul este deja facut, sta pe masa lui Orban): un nou “15 martie ’90” pentru a putea interveni in apararea cetatenilor natiei maghiare, oriunde s-ar afla ei, conform obligatiilor stipulate in noua Constitutie, de altfel copiate din deja vechea Strategie de Securitate a Rusiei, care viza “apararea” cazacilor in civil din Kaliningrad si Transnistria (sau macar niste “casti albastre” pe ici, pe colea, nu le-ar strica).
Dar ce vrea Basescu?, asta e intrebarea, care sta si pe buzele pedelimii si in capul celor care se mai preocupa de soarta romanilor din Romania si evident, a celor din Harghita si Covasna (romani-romani, care e bine sa se stie ca sunt nu unul-doi ci 400.000, respectiv 42% din totalul populatiei asa-zisului “tinut secoiesc”).
Pai, sunt doua variante: ori, daca se voteaza Statutul Minoritatilor asa cum e (cu pretentiile nesimtite ale UDMR coroborate cu alineatul trei din articolul 6 al noii Constitutii, parca pus cu manuta lui Soros) vorbim de Tradare de Tara, cu “T” mare, si blestem din neam in neam pentru toti cei care vor duce la implinire acest atac perfid la suveranitatea nationala si continuitatea poporului roman in spatiul carpato-danubiano-pontic, ori, daca chiar se doreste doar ridicarea adrenalinei in “Coalitie” prin volei cu cartoful fierbinte al regionalizarii, atunci s-ar putea ajunge la spargerea buboiului si eliminarea supuratiei maghiare in bratele USL, ceea ce ar duce la gadilarea coardei nationaliste, in favoarea PDL.
E o varianta, pe care am auzit-o azi pe la Parlament. I se spunea “varianta B”. Asa sa fie oare? Sa fie Basescu atat de bun in dezinformare strategica si joc la “n”-spe capete? In cateva zile ne vom lamuri. Definitiv.
Suveranitatea Romaniei a fost insultata deambasadorul Ungariei de pe treptele MAE
La ceva timp dupa ce am dat un telefon virtual la Cotroceni: Alo, Cotrocenii, vedeti ca l-ati uitat pe Baconschi ca mutulica de Externe! Ungaria ne cere “Tinutul Secuiesc” prin Zsolt Semjen. Scripcaru PDL e gata sa-l dea. UDMR vrea autonomie si pentru Bihor, Satu-Mare si Salaj, oficialii MAE s-au gandit totusi sa-l cheme la o cafea pe Oskar Fuzes, ambasadorul Budapestei. Nu e prima pe care o bea la sediul MAE (de data aceasta fara “bunul sau prieten” Baconschi, aflat in Tunisia). In ultima perioada, diplomatia romana a schita in mai multe randuri dezacrodul cu declaratiile provocatoare ale Ungariei revizioniste, la o cafea cu ambasadorul Fuzes si “inimoasa” sa sotie. Cea precedenta s-a baut inainte ca Ungaria sa-si bage “Tinutul Secuiesc” in “Casa” de la Bruxelles, cu tot cu cererea imperativa a Romaniei de a nu se da curs acestei manifestari. Burzuluiala a durat de o cafea. Nici o alta masura nu a fost luata desi diplomatia are destule cai la indemana, de la inmanarea oficiala a unui protest verbal la expulzarea ambasadorului, dupa cum ar merita.
De data aceasta am primit urmatorul Comunicat de presa:
“Data: 16.06.2011
Ambasadorul Republicii Ungare la Bucureşti, Oszkár Füzes, a fost invitat astăzi, 16 iunie 2011, la sediul Ministerului Afacerilor Externe. În cadrul întâlnirii, partea română şi-a exprimat dezacordul faţă de declaraţiile publice din 15 iunie 2011 ale autorităţilor ungare referitoare la proiectul reorganizării administrative a României. Partea română a apreciat ca neuzual şi nepotrivit demersul public al părţii ungare în condiţiile în care reorganizarea teritorială a Romaniei este o chestiune strict de politică internă, iar dezbaterea publică pe marginea acestui proces a fost lansată de puţin timp.”
Si ce a zis Fuzes cand a iesit de la MAE? Ne-a injurat din nou:
“Dacă vreţi părerea mea personală, eu cred, eu am convingerea că interesul din partea Ungariei este natural, acest lucru este important şi pentru noi. Acest lucru este absolut natural: ce este, ce va fi, care este părerea comunităţii maghiare din România şi atât”, a spus Fuzes, citat de Mediafax si preluat de Gandul.
E, ce va face MAE acum? Il invita din nou la cafea? Da data aceasta cu ministrul si sotiile, nu? Nu vine si doamna Vulpe?
Iar romanii bihoreni, cand au auzit ca ori se desfiinteaza ori devin parte a “Partiumului” maghiar, s-au gandit sa-si faca propriul referendum, printr-o petitie online, in care se afirma, printre altele:
“Cerem ca o eventuală reorganizare administrativ-teritorială a ţării să ţină cont de realităţile istorice şi geografice ale României. Considerăm că orice astfel de iniţiativă nu se poate realiza decât având în vedere zone care împărtăşesc aceleaşi tradiţii. Dacă Puterea este incapabilă să “redeseneze” o Românie mai bună, ar face mai bine să o lase aşa cum este!”
Subscriu si adaug: Aloo, Cotrocenii, vedeti ca l-ati uitat pe futulica, pardon, mutulica de Externe in functie!
December 14th, 2011 
VR 
Se implinesc azi patru ani de cand ne-am despartit de Mihai Pelin, neobositul cercetator al istoriei comunismului, dupa cum il omagia Civic Media pe 14 decembrie 2007. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace! 
In Memoriam Mihai Pelin publicam azi un articol de investigatii revelator pentru hotia la care s-a dedat fostul rege Mihai, extragand din tara tablouri de o valoare inestimabila, din patrimoniul Coroanei, pentru a le valorifica apoi in folos propriu. Ca sa intelegeti mai simplu: prin grija predecesorilor lui Mihai tablourile apartineau Coroanei Romaniei, ceea ce reprezenta echivalentul de atunci a actualei Administratiei Prezidentiale. Este ca si cum presedintii de azi ai Romaniei ar pleca acasa, la finalul mandatului, cu tablourile de la Cotroceni si din vilele de protocol. Statul roman are datoria sa repare aceasta pierdere nationala prin mijloace legale. Are cuvantul Mihai Pelin:
Posted in 
Tags: 
