Biserica rusă, această jalnică unealtă în mâna neoimperialismului moscovit, şi-a făcut surse şi resurse sărate, otrăvite chiar, pentru adăparea întregii suflări româneşti de la noi.
Insa astept si eu sa vad daca unii ganditori din partid, gen Cristian Preda care spunea ca eu trebuia sa fiu dat afara din partid in suturi pentru ca am jignit multiculturalismul european, ce solutii are fata de chiulangii care prin absenta lor fac ca proiecte majore ale Guvernului sa fie ingropate in Senat de o Opozitie care stie si poate sa isi mobilizeze senatorii la vot.
Dupa cum probabil stiti deja, ministrul afacerilor externe român,(sic) a solicitat în cadrul întrevederii din 18 iulie 2011 cu omologul sau ucrainean, identificarea unor masuri de crestere a încrederii între Bucuresti si Kiev, care sa conduca la evitarea unor situatii precum cele care au avut loc la 16 iulie 2011.
Cu stima,
Consilier de Stat
Gabriel-Cristian Piscociu
Stimate Domnule Gabriel-Cristian Piscociu,
Va multumesc foarte mult pentru raspuns. Chiar ma intrebam daca presedintele Romaniei isi va mai aduce aminte intr-o zi ca inca mai exista in aceasta tara si altfel de ziaristi decat cei cu care s-a obisnuit sa se intretina zilnic, in acesti sapte ani, cu precadere in ultimii trei.
Desigur, am urmarit prestatia ministrului de Externe al Romaniei de la intalnirea cu omologul sau ucrainean, avuta chiar la doua zile dupa incidentul de la Hagi Curda, asa cum a fost prezentata pe site-ul MAE roman: “Participarea României la Grupul de Prieteni ai Ucrainei şi întâlnire între miniştrii T. Baconschi şi K. Grişcenko” (https://mae.ro/node/9804).
Citez: “Ministrul Baconschi a solicitat identificarea unor măsuri de creştere a încrederii între Bucureşti şi Kiev care să conducă la evitarea unor situaţii precum cele care au avut loc sâmbătă, 16 iulie, cu ocazia deplasării unor ziarişti şi reprezentanţi ai ONG-urilor la sfinţirea unei biserici din regiunea Odesa.”
Se pare insa ca “identificarea masurilor de crestere a increderii” a fost eficienta, dar numai intr-un singur sens, de la “Grupul de Prieteni ai Ucrainei” spre Kiev, nu si invers. Din pacate, reactia edulcorata a diplomatiei romane in acest caz a dus la accentuarea agresiunii asupra romanilor din Ucraina, in special in ceea ce priveste situatia Bisericii si comunitatii romanesti de la Hagi Curda.
Dupa cum probabil stiti, poate chiar mai bine decat mine, securitatea ucraineana nu a luat in seama deloc enuntul “pro-pasiv” al ministrului Teodor Anatol Baconschi, contrar preceptelor diplomatiei “pro-active” promovate de inaintasul sau, Mihai Razvan Ungureanu. Iata un articol pe aceasta tema, preluat de Ziaristi Online de la Jurnal de Chisinau: “Epitropul Bisericii de la Hagi Curda terorizat de securitatea ucraineana. MAE roman, ca de obicei, tace” (https://www.ziaristionline.ro/2011/08/07/epitropul-de-la-hagi-curda-terorizat-de-securitatea-ucraineana-mae-roman-ca-de-obicei-tace/).
In opinia Asociatiei Civic Media, autoarea protestului inaintat sefului statul roman, domnul Traian Basescu, atitudinea umila a actualilor reprezentanti ai diplomatiei de la Bucuresti fata de politica agresiva a Kievului la adresa comunitatilor romanesti din Basarabia istorica si nordul Bucovinei nu face decat sa stimuleze autoritatile ucrainene in atitudinea lor sfidatoare fata de valorile europene si drepturile minoritatilor, consfintite de normele Consiliului Europei si ale Natiunilor Unite. Ca este o politica tactica si strategica bine pusa la punct, este treaba lor. Problema noastra este ca nu avem la randul nostru nici un raspuns de ordin tactic si strategic in fata unor asemenea provocari.
La ce foloseste “identificarea masurilor de crestere a increderii” daca drepturile celor doi jurnalisti romani – dupa cum sunt inscrise in Declaratia Universala a Drepturilor Omului si Constitutia Romaniei – raman incalcate iar institutia de stat insarcinata sa ii apere, prin insasi misiunea existentei sale – din banii contribuabililor! -, a tacut, a tacut si iar a tacut?!
Nu in ultimul rand tin sa va amintesc ca, intr-un caz similar, al declararii mele drept “persona non grata” de catre autoritatile de la Kiev, in “era” Kucima, tot ca urmare a unor articole de presa, la fel ca in cazul celor doi ziaristi “pedepsiti” acum in acelasi stil rudimentar – Valentin Tigau de la Radio Romania International (post al statului roman) si Simona Lazar de la Jurnalul National – Ministrul de Externe al Romaniei de la acea vreme, desi PSD-ist, nu a ezitat sa inainteze un protest scris Kievului si sa-l cheme la ordine pe reprezentantul Ucrainei la Bucuresti, exprimand “profunda ingrijorare” a statului roman si solicitand “ridicarea neintarziata a acestei masuri abuzive”. Acte absolut firesti ale unui stat membru NATO si UE fata de tupeul nemarginit al unui stat construit din teritorii straine lui, grupate artificial intr-o republica membra a urmasei URSS, CSI, ea insasi o succesoare de facto si de jure a Uniunii Sovietice.
De asemenea, incurajate si de atitudinea ferma a MAE roman, au inaintat proteste oficiale catre MAE ucrainean si presedintele Kucima toate organizatiile internationale de aparare a libertatii presei si jurnalistilor, de la Asociatia Mondiala a Ziarelor si Editorilor de Presa – www.wan-ifra.org la Institutul International de Presa si Comitetul pentru Protectia Jurnalistilor din SUA si chiar si Misiunea SUA la NATO, care a solicitat la randul ei explicatii, in ciuda intereselor geopolitice majore existente la Bruxelles si Washington in privinta acestui teritoriu amalgamat (vedeti arhiva ziarului ZIUA de luni, 30 iunie 2003 si editiile urmatoare sau arhiva Roncea.ro –facsimile mai jos).
Aceasta reactie a fost o consecinta, repet, a atitudinii ferme a Romaniei ca stat suveran si a respectului fata de presa romana de la acea vreme. Lipsa acestora duc, iata, iarasi si iarasi, la umilirea si terorizarea romanilor din Ucraina, de care raspunde in primul rand seful statului, domnul Traian Basescu, in calitatea lui de presedinte al tuturor romanilor, si pe plan intern, la desconsiderarea totala a putinilor jurnalisti care isi mai fac meseria in sprijinul idealurilor nationale si al revelarii adevarului, chiar si cu picatura, intr-un ocean de minciuni si ura specific atmosferii bolsevice a anilor ’50.
Sper ca actiunile viitoare ale sefului real al diplomatiei romane sa-mi demonstreze ca nu v-am scris degeaba si ca mesajele noastre or sa ajunga intr-un final si in mapa sa de “interese nationale”.
Cu regret momentan,
Al Dvs,
Victor Roncea,
Jurnalist
Asociatia Civic Media
PS: Va trimit alaturat si protestul inaintat de Civic Media ministrului de Externe al Ucrainei si ambasadorului Kievului la Bucuresti, ramas, insa, fara raspuns, probabil si in lipsa unei solidarizari a breslei descompuse de azi si a organizatiilor care sustin ca reprezinta drepturile jurnalistilor dar sunt mai degraba preocupate de ce a mai spus Basescu despre tigani si daca le da si lor Soros vreun gram de aur dupa ce intra ungurii in posesia Rosiei Montane…
Protest and Request from Civic Media Association
“History will never leave out someone without paying his price for treason”
To: Ukrainian Foreign Ministry
The Ukrainian Embassy in Romania
HE Konstantin Grişcenko
HE Markiyan Kulyk
Sirs,
We ask you to revoke immediately the interdiction for Romanian journalists Valentin Tigau and Simona Lazar, who were prohibited to enter in present Ukraine and were declared “persona non grata” for 5 years starting 2009.
Also we would like you to formulate a public apologize for restricting their fundamental rights, freedom of movement and freedom of expression and freedom of the press.
As you must know, this Saturday, on 16 of July, two buses with more than 100 Romanian and Moldavian citizens on board – among them journalists, students, officials and NGO representatives – were kept for hours at the Reni customs house on the border between Moldova and Ukraine.
The Romanians and Moldavians citizens of Romanian ethnic origin were planning to attend the dedication of the first Romanian Orthodox Church rebuild in Ukraine, in Romanian minority village Hagi Curda – renamed Kamasovka in Ukrainian.
At the border, two Romanian journalists were turned back. The others, 130 persons, were eventually allowed to enter Ukraine and attend the event, following the intervention of the Romanian Consulate representatives in Odessa send by the Romanian Foreign Affairs Ministry (MFA).
The two Romanian journalists were taken by a Police car and taken outside the Ukrainian territory. They were informed that they have a five year interdiction in Ukraine starting in 2009, an act that nobody informed them about.
The two journalists, Valentin Tigau, an editor from National Public Radio (Radio Romania Actualitati – Radio Romania International) and former press corespondent in Republic of Moldova, and Simona Lazar, from Jurnalul National daily newspaper, had traveled in 2009 in the former Romanian province of south of Bessarabia, since Stalin will from 1944 inside the borders of Soviet Ukrainian Republic, now Ukraine. They published their reports in a series that can be found also on a dedicated Blog – https://www.romanii-de-langa-noi.blogspot.com – “The Romanians along us”.
Simona Lazar stated that they were told that they are not allowed to enter Ukraine for five years’ time, the interdiction being issued in 2009 and that back then the two spent four days in Ukraine, working on several reports on the Romanian community there, the Romanian language in the education system and other similar issues. “We were surprised to find out we are not allowed to enter…,” Simona Lazar stated for Mediafax News Agency.
In an public statement gave for “Curentul” daily, Simona Lazar and Valentin Tigau stressed out that this is o commune problem for Eastern countries with a lack of democracy and who are not respecting the elementary and fundamental rights, such as freedom of movement, freedom of expression and freedom of the press. “Our story is not new. Hundred and thousands of other journalists have suffered for telling the truth. Some paid with their own life, such as Gheorghi Gondgadze. Despite this tragic events, journalists have not stopped to seek the truth in order to present them to the people, hoping to change for the better the world we live in. This is what we have done. Our “guilt”. We believed we are not wrong”.
In the past, especially during the dictatorship of hardliner communist Leonind Kucima, such acts were frequent against Romanian journalists and writers traveling for documentation in Ukraine. In a similar Protest to the Romanian Presidency, from that period, it was underlined that the number of “journalist non grata” in Ukraine was rising year by year: Marian Voicu and his team from the Romanian National Public TV Station TVR, Victor Roncea, at that time Foreign Department Chief Editor with “ZIUA” daily, George Muntean, writer and former vice president of Cultural and Literature Society from Bukovine, Ion Beldeanu, writer, president of the Writers Associations of Suceava, Eugen Patras, former vice president al Romanian Cultural Society “Mihai Eminescu” from Cernauti, etc. We are surprised that these Soviet type of actions are reviving in supposedly democratic Ukraine of today.
Please take all the appropriate actions in order to stop for the future such violation of fundamental rights and freedom of the press as Ukraine sustains that would like to be part of the European family and share the European values that we all respect.
We remind you what a great leader of Romania once stated: “Every Nation has its rights and its duties. There must be respected our rights and the rights of our brothers, which are today outside our borders, as we do respect those of the foreigners that are inside our borders. Lesser than this it cannot be pretended and more than this we cannot offer.”
We are awaiting for your public apology.
Never the less we are awaiting from a minimal sign also from our MFA which kind of forget to defend the rights of the citizens who represents and seems to be more friendly with you than with the Romanians. That reminds us of another minister from Romania sympathizer of Ukraine and of his shameful end: Adrian Severin. History will never leave out someone without paying his price for treason.
DOCTRINA POPULARA. “In interpretarea corelatiei dialectice dintre doctrina populara si constiinta populista, o contributie remarcabila a fost adusa de catre domnul Traian Basescu, care, in repetate randuri, a subliniat unitatea dintre transformarea doctrinei populare si constiinta oamenilor mici, intrucat “numai atunci cand intelectualii ca domnul Andrei Plesu vor dirija in mod constient procesele sociale si vor obtine efectele voite de ei se va putea vorbi cu adevarat de trecerea de la capitalism si democratie la habarnagism si curvasariei”. (pag. 209)
„Trecerea revolutionara de la socialism la capitalism reprezinta un salt istoric din imperiul necesitatii in imperiul libertatii. Si invers.“ (p. 272)
“Sinteza originala, expresie remarcabila a doctrinei populist-creatoare in contemporaneitate, conceptia filosofica si politica a presedintelui nostru, domnul Traian Basescu, reprezinta prin viziunea generala, prin complexitatea, polivalenta si bogatia de semnificatii pe care le comporta nu atat un ansamblu de idei de incontestabila valoare teoretica cat mai ales un model de raportare intelectuala la realitatile sociale de azi. Asa cum o doreste o intreaga dezvoltare a democratiei si a miscarii populare, punctul de vedere al totalitatii concrete care sta la baza intelegerii dialecticii societatii si istoriei este indisociabil de imperativul transformarii revolutionare a lumii, de imperativul practicii social-istorice si a imbuibarii tagmei noastre”. (p. 666)
Ati audiat mai sus parerea lui Traian Basescu despre Andrei Plesu. Sa vedem acum cum il vede Plesu pe Basescu:
Intr-un articol din “Dilema” lui Patriciu, intitulat “Ce lipseste pe piata politica”, “geniul” Andrei Plesu (asa il prezenta Basescu pe unde se ducea cu el), dorind sa dea contur viitorului avorton prezidential din curtea GDS-ului si a Colegiului Noua Europa, recte seful M.A.E. Baconscky, prezinta un tablou contrastant oferind imaginea presedintelui Basescu, conform viziunii sale:
“Mă gîndesc, mai ales, la incapacitatea de a găsi tonul şi limbajul potrivit, în funcţie de interlocutori şi circumstanţe. E ceea ce se numea cîndva „darul limbilor“, înzestrarea (şi preocuparea) de a vorbi fiecăruia pe limba lui. S-ar zice, la prima vedere, că propun un exerciţiu de ipocrizie. Dar nu despre o retorică şmecher-cameleonică e vorba, ci despre respectul pentru cel cu care vorbeşti şi despre talentul comunicării eficiente. Pe scurt, nu e recomandabil să te porţi la o reuniune diplomatică aşa cum te porţi la bodegă sau la o întîlnire restrînsă de partid.”
Pentru ca nu era de ajuns, domnul Plesu sare ca un mic broscoi pe lac – pe lacul Snagov al patronului sau -, din saptamanal in cotidian si, la “Adevarul” aceluiasi Patriciu isi face un fel de autoportret, vorbind despre personajele avide sa apara “pe sticla”, la televizor, emitand cate o gogomanie sau alta.
“Emisiunile de acest tip seamănă cu o întâlnire de gaşcă sau cu un ceai de mătuşi obosite. În loc să se întâlnească la o cafenea sau la o cârciumă şi să înjure tihnit Guvernul, cum face românul dintotdeauna („Criză teribilă mon cher!”), actorii acestor mici taclale o fac, vrem-nu vrem, în faţa noastră, pe banii şi pe nervii noştri.”
Din graba insa, cel mai probabil, distinsul filosof uita sa stea in propriul cadru, cu toate ca si-a exercitat aceasta “foame de sticla” atat pe la domnul Vintu, un alt distins mecena al filosofiei contemplative (mai ales cu un rand de gratii in fata), cat si pe bani publici, la TVR, impreuna cu patronul Humanitas, G. Liiceanu. Exact in postura de mai sus. Mici scapari dar cu mari efecte… umoristice, de tip “Cascadorii rasului”, o emisiune foarte indragita, pe vremuri, la TVR, si care merita reeditata cu cei doi Pat si Patason ai micului ecran, Lesu si Pliiceanu.
Aflat in campanie pre-electorala, la nici o zi dupa autoportretul si fara chip si fara masca din “Adevarul”, iata ca domnul A. Plesu se buluceste chiar el pe o sticla – e drept, ceva mai putin stralucitoare decat cea a TVR-ului sau a Realitatii TV – , intr-un interviu filmat de bloggerul adjunct al lui Volodea Tismaneanu, Mihaita Neamtu. De data asta, in sfarsit, Andrei Plesu spune adevarul despre Traian Basescu. Inchipuindu-si “ca-l face de rasul lumii”, bietul Plesu iar contribuie, fara sa vrea, la cresterea simpatiei fata de Basescu, descriind cu manie aproape proletara iesirile lui fata de “intelectualii patriei”.
Preluat, normal, cu tam-tam-ul de rigoare, de acelasi “Adever” al lui Patriciu – care titreaza cu satisfactie: “Băsescu nu are niciun fel de respect şi de simpatie umană pentru oamenii de carte” – , mai tanarul posesor al “darului limbilor” de sub Tismaneanu face valuri blogarystice cu afirmatiile lui Plesu, din care (iar) citam, cu mare placere:
“Experienţa mea personală cu el este că el nu are niciun fel de respect şi de simpatie umană pentru oamenii de carte. El, în sinea lui, are un hohot de râs când se gândeşte la oamenii ăştia”.
Ha, ha, ha, ha, ha!!! (asta sunt eu 🙂 )
Ceea ce mi se pare insa notabil in noua sa iesire pe “sticlele” calculatoarelor este ca, in sfarsit, Andrei Plesu imi da dreptate, confirmand toate asertiunilor mele privind brigada sa de UTC-isti pe care a infiltrat-o adanc in structurile Statului si ale Partidului la putere, profitand, evident, de aceeasi naivitate a lui Basescu pe care altfel o ridiculizeaza. Daca a facut-o din prostie sau nu, “omul nostru” din strada Plantelor este, totusi, de o sinceritate care nu poate sa nu ti-l faca simpatic. E ca si cum n-ai admira munca unui caldarar, lingurar sau, mai exact, a unui ursar. Incitat de Mihaita Neamtu, Plesu isi etaleasa ursuletii alesi, pe galantar. De consemnat:
Mihaita Neamtu: Si totusi, suntem la Colegiul Noua Europa. Unii dintre cei mai brilianti absolventi sau, ma rog, fosti studenti, post-doctoranzi si asa mai departe care au trecut pe aicea, au incercat sa mai improspateze randurile unor oameni politici, de la Sever Voinescu (Plesu da din cap) pana la Toader Paleologu – Paleologu nu cred ca a trecut pe aicea dar in orice caz e, sa spunem, apropiat valorilor…
Andrei Plesu (scarpindu-se in cap): Baconsky insusi…
Mihaita Neamtu: Si, evident, Teodor Baconschi. Ce sansa le dati? Pe de-o parte…
Plesu (il intrerupe): Razvan…
Mihaita Neamtu (cu deferenta): Mihai Razvan Ungureanu!… Pe de-o parte ati formulat un scepticism pe de alta parte stiu ca ati si salutat prezenta lor.
Plesu (mangaindu-si barba): Nu numai atata dar i-am si incurajat (isi lasa mana dreapta in jos sprijinadu-si antebratul pe burta si mulandu-si palma pe sanul stang)…
Mihaita Neamtu (isi aduce aminte ca a mai uitat un “geniu” al Colegiului): Cristian Preda, la fel!
Plesu: Da! In speranta ca se naste un “Front”!… De mentalitate diferita si de reprezentativitate diferita, care va schimba culoarea scenei politice. Nu s-a intamplat asta. Nu s-a intamplat asta!
Mihaita Neamtu: Bun, ei sunt de trei… de doi-trei-patru ani maxim…
Cam atat era de consemnat. Ah, era sa uit tocmai ce era mai de savoare: intr-un baldabac de pe plaurii lui Patriciu de pe lac, Plesu, saracul, ne amuza teribil descriind cum il prezenta Basescu peste tot ca pe “piticul cu barba”:
“Când eram acolo, când aveam întâlniri mă prezenta în felul următor: “El e domnul Pleşu. E un geniu!” Era atâta băşcălie în această manieră de prezentare.. Lasă că era o grosolănie, tehnic vorbind. Când te întâlneşti cu unul prima oară în viaţă, care e şef de stat sau e ministru, nu-i spui: ţi-l arăt p-ăsta, ridică cinci kile şi vorbeşte patru limbi. Era deja, în această formă, un joc cu el însuşi care, la bază, avea ideea că eu sunt un fel d-ăla care merge pe sârmă, care înghite foc, înghite săbii…”
E drept, acum a mai avansat, a ajuns piticul de gradina al domnului Patriciu…
Autorul masacrului din Norvegia a lasat un “manifest” – o asa-zisa Declaratie de Independenta Europeana (click foto alaturata) – scris ca adept al Ordinului Cavalerilor Templieri (ai Templului lui Solomon), din care facea parte, conform dovezilor foto de mai sus. Mai jos o fotografie din tabara atacata de criminalul mason Anders Behring Breivik, facuta cu o zi inainte de oribilul atentat terorist
Toti patru niste gargaragii. Trei sunt produsii (produsele?) lui Plesu de la “Colegiului Invizibil” Noua Europa iar Macovei e produsul Partidului (Comunist Roman) si al Securitatii, trecuta apoi, ca si Culcer, in tabara “democratica”. Acum s-au urcat in copacul PDL ca para-prim si vicepresedinti, impusi PE LISTE. Despre ei, pe scurt. Dupa ce a distrus ce a nimerit prin Romania, Macovei a ajuns in Macedonia (corect: FYROM), “tara” fondata de Soros, ca sincurista a mogulului international. Ce a facut pe-acolo, stie mai multa lume decat isi inchipuie ea. Militand demagogic impotriva votarii de liste in alegeri a ajuns, bagata fiind pe lista – la fel ca si acum – europarlamentara, impreuna cu tovarasa sa Renate Weber, fosta presedinta la “Soros Open Network”. Tatuka Soros le-a impartit pe partide – un ou la PDL, un ou la PNL. Alina Tatiana Mungiu Pippidi ot Balti a turbat, saracuta, ca nu a reusit sa acceada si ea pe lista PDL pentru a reface in caldarea de la Bruxelles Troika sorosistelor, supranumite si cele “trei hipo-gratii” . Si-atunci democraturile le-au luat la suturi “europene” pe cele doua Elene. Despre Baconschi-Jacuzzi, “finul intelectual” sur-prins intre teologie si clitoris, cred ca nu mai trebuie spus nimic. Vorbeste singur, saracul; al treilea rebut pe banda al scolii de cadre Plesu la sefia MAE, dupa Ungureanu si Cioroianu. Putem spune cu siguranta ca in “epoca Baconschi” diplomatia romana a fost pusa la formol, intr-un sfarsit, dupa ce a fost masacrata pe masa de operatie unde Romania zace la discretia pataplesusmanenilor si sub ochisorul maro si atent al Serviciului de Informatii al Extraterestrilor. Voinescu, un stralucit gurist, si el, acolo, si cam atat. Ultimii trei mai au ceva in comun: toti sunt membri GDS, organizatia kominternista fondata de Brucan si Iliescu prin Plesu si Mihnea Berindei in decembrie 1989, ca partener de “dialog” al FSN. Primul presedinte al GDS a fost simultan si primul presedinte al Fundatiei Soros Romania: Alin Teodorescu, fost turnator, ulterior sef al Cancelariei lui Adrian Nastase si deputat PSD in ciuda colaborarii sale cu securitatea Republicii Populare Ungare si cea succesoare ei. Vintu si Patriciu. Tribunii “basescanistilor” Baconschi si Voinescu, Tismaneanu si T. Ungureanu (alt euro-listac), si-au umplut gurile bine-mersi de la slitul mogulasului cu catuse, Sorin Ovidiu Vintu, la Idei in Dialog, sub sefia lui Patapievici, unde erau bagati in seama, regulat, si primii doi. Baconschi si Voinescu (ultimul si acum) nu s-au jenat sa traga direct din pompa “odiosului” Patriciu, patronul lui Plesu, la Dilema Veche, parte a “Trustului de presa” KazMunaiGaz (ex-Rompetrolul Romaniei). Despre Paleologu n-am nimic de zis. A spus-o Boanchis. Despre curajoasa listaca Macovei Monica Luiza a scris mai multe Antideontologul. Sa vedem acum ce viseaza si seful Comisiei de Cenzori a propagandistilor UASCR Cristian Preda… PDL ajunge in curand Partidul Dilimachilor Lobotomizati! Vorba-ceea: din tampeala in tampeala pana la victoria finala. Victoria kominternistilor asupra Romaniei.
Mai stii?, poate asta e planul lui Basescu ca sa distruga PDL-ul. Dar noi, noi ce vina avem? De romani e vorba.
„Precizez că încă din şcoala generală şi din timpul liceului, am desfăşurat o susţinută activitate obştească, fiind mai întîi preşedinte de detaşament în organizaţia pionierilor, apoi secretar al organizaţiei UTC.” – Valerica Stoica, Autobiografie
Vicepreşedintele PDL Valeriu Stoica a declarat, azi, pentru Mediafax, că a decis, ” în urma unei analize personale”, să renunţe la candidatura pentru o funcţie în conducerea democrat-liberalilor, urmând să se dedice exclusiv activităţii la ISP, din postura de simplu membru al PDL. Este posibil ca “analiza personala” sa fi avut in vedere si relatiile sale cu rusii de la ALRO dar si Dosarul sau de Cadre, din care au fost dezvaluite, recent, doar cateva pasaje biografice. Altele urmeaza. Din dezvaluirile de pana acum, rezulta cat se poate de clar ca “anticomunistul” Valeriu Stoica a fost un activist de nădejde al PCR și, dacă n-ar fi fost momentul decembrie 1989, poate ar fi avut șansa să acceadă în CC al PCR în aceiași funcție pe care o deține acum în PDL. La fel si colegul sau de Partid (comunist), UASCR-istul GDS-ist Cristian Preda.
Un palmares demn de invidiat omis din C.V.
Potrivit documentelor, prezentate recent de GIP, Valeriu Stoica a fost secretar UTC în liceu, membru în comisia politico-ideologică a UASCR, propagandist la „Grivița Roșie” și în Centrul Universitar București, coordonator şi îndrumător al muncii politico-ideologice în mai multe facultăți, secretar UTC la Judecătoria Sectorului 5, propagandist la nivelul Comitetului UTC al Sectorului 5, secretar de partid la Judecătoria Sectorului 5, organizator de grupă sindicală la Tribunalului București. Demn de menționat este faptul că Valeriu Stoica a intrat în PCR în 1974 – deci în anul II de facultate, exact la fel ca si Cristian Preda, devenit membru al Comisiei de Cenzori a Uniunii Asociatiilor Studentilor Comunisti din Romania (UASCR) la doar 20 de anisori – iar pentru activitatea politică și obștească a fost decorat cu medalia „A 40-a aniversare a zilei de 23 August 1944”.
Paradoxal, nici în C.V.-ul depus în Parlament – Stoica a fost deputat între 1996 și 2003 – și nici în cel care se regăsește pe site-ul PD-L,Valeriu Stoica nu a trecut nimic referitor la activitatea sa politică antedecembristă. La fel ca si colegul sau, Cristian Preda, acum vajnic “anticomunist”. Parlamentarii care au fost membri PCR sau au avut funcții în UTC și-au trecut în C.V. activitatea politică de dinainte de decembrie 1989.
Valeriu Stoica – C.V. politic antedecembrist
– 1968 – 1972 : Secretar al organizaţiei UTC la Liceul Gheorghe Lazăr
– 1972 – 1976: activist într-o brigadă de propagandă juridică în organizațiile UTC din cadrul Întreprinderii „Grivița Roșie”
– 1972 – 1976: activist într-o brigadă de propagandă electorală în asociaţiile studenţilor comunişti din Centrul Universitar Bucureşti
– Din aprilie 1974: membru PCR
– 1974 – 1976: membru în comisia politico-ideologică de pe lîngă consiliul Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din Centrul Universitar Bucureşti
– 1974 – 1976: coordonator şi îndrumător al muncii politico-ideologice din institutul de Arhitectură „Ion Mincu”, Institutul de arte plastice ”Nicolae Grigorescu” şi Institutul de educaţie Fizică şi Sport Bucureşti.
– 1980-1981: Secretar al organizaţiei UTC din cadrul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti
– 1980 – 1981: propagandist la nivelul Comitetului UTC al Sectorului 5
– 1980 – 1981: prezintă lunar informări politice în cadrul adunărilor generale ale organizaţiei de bază PCR.
– 1981-1985: Secretar al organizației de bază PCR din Judecătoria Sectorului 5.
– 1981 – 1985: lector la cabinetul politico – ideologic de pe lîngă Comitetul de partid al Sectorului 5
– iunie 1985: absolvent al Universității politice de conducere (cu media 10)
– 1985 – 1986: organizator al grupei sindicale din cadrul secției civile a Tribunalului București
– 1985 – 1986: curs special de pregătire la Cabinetul politico ideologic de pe lîngă Comitetul de partid al Sectorului 4 București
Din scrierile “anticomunistului” si “parintelui fondator al dreptei romanesti”:
Pe uteciştii adevăraţi, înţelegerea metaforei îi electrizează
Multe sunt gândurile şi simţămintele pe care un tânăr le poate încerca citind Programul partidului. Pentru biografia mea interioară însă, puterea şi lumina unor evenimente cruciale le-au avut gândul şi sentimentul istoriei. Lăsând în urmă corăbiile de hârtie şi castelele de nisip ale copilăriei, luptându-ne – cavaleri în regatul închipuirii – cu morile de vânt ale adolescenţei, mulţi dintre noi, în pragul tinereţii, am simţit atingerea de flacără a Istoriei şi ne-am străduit să înţelegem. Drumul spre Istorie este un drum greu, care străbate tărâmul de la joc şi imaginaţie până la lumea în care trăieşti, până la Patria ta, până la propria ta persoană, coborând şi urcând, apoi în trecut şi viitor. Citind Programul Partidului, pentru mine s-a luminat tocmai capătul acestui drum – Istoria. Şi nu oricare istorie, ci Istoria poporului român. (Valeriu Stoica, Universitatea Comunistă anul 7, nr. 24, oct.-nov. 1974, p. 3, revistă a CUASC din Univ. Bucureşti)
Privind retrospectiv ultima jumătate de veac din viaţa patriei – perioadă atât de bogată în radicale mutaţii produse în structura societăţii, în conştiinţa maselor – istoria consemnează (…) larga participare a tineretului la evenimente politice de cea mai mare însemnătate, angajarea sa hotărâtă de partea forţelor militante pentru progres social. Îndrumaţi cu grijă părintească de Partidul Comunist, purtătorul celor mai nobile aspiraţii ale poporului muncitor şi arhitectul lucid al viitorului, uteciştii au ştiut să urce, traversând eroic timpul inechităţii, timpul proliferării morbide a fascismului.
Ne este limpede: în condiţiile unui ev revoluţionar, de natura celui căruia îi suntem cei mai direcţi martori, cotidianul nu se reduce la simple acumulări de fapte. De aceea sensul pe care îl dăm existenţei este (şi n-ar putea fi altfel) unul politic.
Elanul, altădată aspect efemer al vârstei, a devenit o cantitate de durată. Cu ea, tineretul din România se structurează organic activităţii vaste, esenţiale, demiurgice, de edificare a societăţii socialiste multilateral dezvoltate.
Ce satisfacţie supremă pentru noi, scriitorii atât de tineri râvnind să păşim pe drumul consacrării, să eternizăm spiritul acestei epoci, să redăm timpului mesajele generaţiei noastre.
Pentru uteciştii de azi, simpla înţelegere a metamorfozei este electrizantă. (Valeriu Stoica, Realitate şi participare în Amfiteatru, martie 1972, nr. 3 (75), p. 1)
Fragmente din Autobiografia olografă
„Precizez că încă din şcoala generală şi din timpul liceului, am desfăşurat o susţinută activitate obştească, fiind mai întîi preşedinte de detaşament în organizaţia pionierilor, apoi secretar al organizaţiei UTC.”
În perioada studenției, 1972-1976, „am fost cooptat în comisia politico-ideologică de pe lîngă consiliul Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din Centrul Universitar Bucureşti, iar în luna aprilie 1974 am fost primit în rîndurile Partidului Comunist Român.”
„Cu referire la activitatea obştească, menţionez că în perioada 1980-1981 am fost secretar al organizaţiei UTC, iar în perioada 1981-1985 am fost secretar al organizaţiei de bază PCR din cadrul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
În aceste perioade, am fost propagandist la nivelul Comitetului UTC al Sectorului 5, iar apoi am activat ca lector la cabinetul politico – ideologic de pe lîngă Comitetul de partid al Sectorului 5.
După ce am fost promovat la Tribunalul Municipiului Bucureşti, am fost ales organizator al grupei sindicale din cadrul secţiilor civile.
Am absolvit Universitatea politică şi de conducere cu media 10, în anul 1985, luna iunie, iar în prezent urmez un curs special de pregătire la Cabinetul politico ideologic de pe lîngă Comitetul de partid al Sectorului 4.”
Capitolul III din Memoriul de activitate dactilografiat
„III. Activitatea Obştească
În perioada studiilor universitare, am participat la toate activităţile organizate de Asociaţia studenţilor comunişti din Facultatea de Drept, iar din anul 1974, cînd am fost primit în rîndurile Partidului Comunist Român, am luat parte la activităţile desfăşurate de organizaţia de bază.
În acest sens, menţionez că am activat într-o brigadă de propagandă juridică în organizaţiile UTC din cadrul Întreprinderii „Griviţa Roşie” şi într-o brigadă de propagandă electorală în asociaţiile studenţilor comunişti din Centrul Universitar Bucureşti.
În anul 1974, am fost cooptat în comisia politico-ideologică din cadrul Consiliului Uniunii Asociaţiei Studenţilor Comunişti din Centrul Universitar Bucureşti. În această calitate, am coordonat şi îndrumat munca politico-ideologică din institutul de Arhitectură „Ion Mincu”, Institutul de arte plastice ”Nicolae Grigorescu” şi Institutul de educaţie Fizică şi Sport Bucureşti.
După absolvirea facultăţii, am continuat să activez în cadrul organizaţiei UTC şi al organizaţiei de bază PCR din Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.
În perioada 1980-1981, am fost secretarul organizaţiei UTC şi propagandist la nivelul Comitetului UTC al Sectorului 5 Bucureşti.
Totodată, am prezentat lunar informarea politică în cadrul adunărilor generale ale organizaţiei de bază PCR şi am fost propagandist în cadrul acestei organizaţii.
În aceiaşi perioadă, am fost lector la Cabinetul politico-ideologic de pe lîngă Comitetul de partid al sectorului 5.
Am absolvit în luna iunie 1985 Universitatea politică şi de conducere cu media 10.
În perioada 1981-1 februarie 1985, am fost secretar al organizaţiei de bază PCR din Judecătoria Sectorului 5.
Ca membru al Asociației Juriștilor din Sectorul 5, am organizat cicluri de conferințe pe teme juridice în școli și unități economice, precum și la Casa de Cultură a Studenților „Grigore Preoteasa”, am îndrumat activitatea unor comisii de judecată și am participat la diferite acțiuni de popularizare a legii.
În prezent, sînt organizator de grupă sindicală la secţiile civile din cadrul Tribunalului Municipiului Bucureşti.
Totodată, urmez un curs special de pregătire organizat de Cabinetul politico-ideologic de pe lîngă Comitetul de partid al Sectorului 4 Bucureşti.
Pentru activitatea profesională şi obştească am fost decorat cu medalia „A 40-a aniversare a zilei de 23 August 1944.”
Presedintele PD-L – Bucuresti, Elena Udrea, si-a aratat ieri dezamagirea pentru faptul ca intelectualii GDS din PD-L, Cristian Preda si Sever Voinescu, nu au fost sanctionati cum se cuvine, dupa cum afirmase si Traian Basescu – prin eliminarea din partid. Intr-o declaratie publica scurta dar cuprinzatoare, Elena Udrea a mentionat nu mai putin de trei ori necesitatea respectarii disciplinei de partid. Drept urmare, azi noapte, “disidentul” de serviciu/i ales pe liste in Parlamentul European, Cristian Preda, i-a dat Elenei Udrea pe blogul sau personal o replica care se doreste a fi “acida” dar nu face decat sa-i devoaleze lasitatea “intelectuala”. Printr-o extrapolare “savanta” a situatiei sale, guralivul de pe Realitatea si Vox Publica Cristi Preda compara cazul sau, prin juxtapunere, cu cel al lui Mircea Geoana, caruia PSD i-a interzis sa mai comenteze public impotriva sefului partidului, Victor Ponta. Atacul la conducerea PD-L este evident:
Zice Preda: “Eu cred însă că e vorba despre altceva: decizia PSD vădeste faptul că, pentru Victor Ponta si sustinătorii săi, partidul e mai important decât statul. Partidul te sustine si tot el decide când poti vorbi si mai ales când trebuie să taci. În această viziune, partidul nu mai e un vehicul public al opiniilor individuale și colective, ci un cenzor privat. Unul care are drept unic scop să acapareze statul si să distribuie pozitii si rente celor care au tăcut bine. (…) Statul pleacă astfel capul în fata partidului.”
“Mistificarea care justifică atât presiunea asupra lui Geoană, cât si aparenta coerentă organizatională poartă un nume cu rezonantă cazonă: disciplină de partid.
Interpretată tot mai des în cheie leninistă, disciplina de partid tinde să devină în România principalul adversar al libertătii.”
Pam-pam. Preda, daca le ai asa umflate de ce nu o spui direct, cu nume si prenume, cum ii sade bine unui “luptator pentru libertate” si “democratie multi-lateral dezvoltata”. Ti-e frica sa nu ti le taie cineva? Harsh!
Problema lui de logica este ca, folosind aceasta comparatie, inevitabil, se pune in galosii PSD-isti ai lui Geoana. Adica acolo unde ii e de fapt locul.
Documentare:
Elena Udrea, ieri, orele 13.00, via Mediafax:
“Nu vreau să mă refer la persoane, dar trebuie să existe disciplină de partid. Mai ales când partidul este la guvernare şi situaţia economică impune anumite măsuri şi aşa extrem de nepopulare. Cred că trebuie să existe o disciplină de partid. Faptul că nu au fost sancţionaţi de la început a adus ca toată lumea acum să vorbească în afara partidului şi nu în interiorul lui”, a precizat Udrea, întrebată despre posibilitatea sancţionării celor care vorbesc în afara partidului, cum ar fi Cristian Preda sau Sever Voinescu.
Udrea a spus că există organisme de conducere ale partidului şi faptul că nu s-au luat măsuri din punct de vedere instituţional acum opt luni a dus la această situaţie în partid. Ea arătat că trebuie sancţionaţi cei care vorbesc în afara PDL, deoarece un partid “nu se ţine fără disciplină”.
“Da, eu m-am aşteptat să-i văd sancţionaţi inclusiv pe cei care au votat împotriva Guvernului şi lucrul acesta nu s-a întâmplat. Deci, cred că un partid nu se ţine fără disciplină. Într-un partid în care orice opinie este acceptată, oricine poate să-şi spună punctul de vedere, să nu vii să-ţi spui punctul de vedere în partid, iar apoi să profiţi de atitudinea ostilă care există în afara lui şi să adaugi şi tu la criticile împotriva propriului partid, cred că nu este…” onest (probabil – nota mea), a afirmat Udrea.
Elena Udrea a apreciat că premierul Emil Boc a fost indulgent cu aceştia.
Cristian Preda, azi noapte, pe la 3.14, pe blogusorul lui (pana acum, la orele 17.00, 173 de accesari):
Geoana
by cpreda
Desi e în opozitie, PSD face tot posibilul să acapareze statul. Mă rog, o parte din el, dar una importantă în ordine simbolică.
O dovedeste decizia de a-i interzice, sub amenintarea excluderii, lui Mircea Geoană să vorbească public despre PSD în următoarele sase luni, desi formatiunea politică îl sustine în continuare pe Mircea Geoană la Sefia Camerei superioare.
Pe scurt: presedintele confirmat al Senatului nu e liber să se pronunte public în legătură cu unul dintre partidele care alcătuiesc camera ale cărei lucrări le conduce.
Seful Senatului e prizonierul unei formatiuni politice. Întâmplarea face să fie vorba chiar despre partidul căruia îi apartine. Tot întâmplarea face ca partidul respectiv să fi fost condus până mai ieri chiar de către Mircea Geoană. Cum se explică asta?
În aparentă, e vorba doar despre un schimb reciproc avantajos: tăcerea de partid e pretul plătit de Geoană pentru pozitia în stat. Asa vor spune cinicii autohtoni, pragmaticii, politicienii versati, oamenii cu experientă, cei care au priceperea terenului si nu se pierd în abstractiuni sau referinte la valori.
Eu cred însă că e vorba despre altceva: decizia PSD vădeste faptul că, pentru Victor Ponta si sustinătorii săi, partidul e mai important decât statul.
Partidul te sustine si tot el decide când poti vorbi si mai ales când trebuie să taci.
În această viziune, partidul nu mai e un vehicul public al opiniilor individuale si colective, ci un cenzor privat.
Unul care are drept unic scop să acapareze statul si să distribuie pozitii si rente celor care au tăcut bine.
Presedintele Senatului a acceptat situatia, bolborosind ceva despre nevoia de coerentă a actiunii de partid.
Statul pleacă astfel capul în fata partidului.
Mistificarea care justifică atât presiunea asupra lui Geoană, cât si aparenta coerentă organizatională poartă un nume cu rezonantă cazonă: disciplină de partid.
Interpretată tot mai des în cheie leninistă, disciplina de partid tinde să devină în România principalul adversar al libertătii.
Dovada e că putini mai stiu (si încă si mai putini vor mai sti peste 6 luni) de unde a pornit disputa Ponta-Geoană.
Opinia românească va consemna un singur lucru: seful PSD e mai puternic decât seful Senatului, adică decât al doilea om în stat.
Sursa 🙂 (nu stiam daca sa o dau sau nu ca sa nu-l deconspir 🙂 dar na, ca o dau): CPLM
Consilierul prezidential Sebastian Lazaroiu afirma ca una dintre cauzele principale ale situatiei extrem de dificile in care se afla Romania astazi a fost suspendarea presedintelui Traian Basescu, in 2007, actiune politica soldata cu un esec, dar care a avut consecinte negative enorme, greu de anticipat atunci.
Invitat la Televizunea Ziare.com, Sebastian Lazaroiu a dezvaluit de ce a continuat sa ramana consilier prezidential si in al doilea mandat al lui Traian Basescu, a estimat cat de mari sunt riscurile ca PD-L sa nu mai intre in Parlament la viitoarele alegeri, i-a creionat un portret premierului Emil Boc si a explicat de ce Partidul Poporului, condus de Dan Diaconescu, are sanse foarte mari de a deveni un actor important pe scena politica. Totodata s-a referit si la bronzatul Cristi Preda (foto) si colegul sau Voinescu, despre care crede ca au exagerat in cautarea obtinerii unui capital de imagine (cei doi sunt de gasit si pe portalul lui Vintu, Vox Publica).
Au fost atat de speriati de prostia facuta, incat au inceput sa arunce cu banii
Intrebat de cititorii Ziare.com daca Opozitia va profita de scaderea dramatica a presedintelui in sondaje pentru a incerca o noua suspendare a sa, odata cu daramarea Guvernului prin motiune de cenzura, Sebastian Lazaroiu a admis ca exista un plan in acest sens al PSD si PNL, anuntat public de altfel.
“Nu stiu cand se va intampla, dar cele doua actiuni politice nu se vor intampla decat impreuna, cand Opozitia va avea o majoritate care sa dea jos guvernul si cand, probabil, se va actiona si in vederea suspendarii presedintelui(…), Dar nu stiu daca cineva s-a gandit pana acum ca noi suntem in situatia in care suntem, dificila din punct de vedere economic, mai ales in structura bugetului, si din cauza suspendarii presedintelui din 2007. Sa ne reamintim ca suspendarea a avut loc in mai 2007. O actiune nepregatita de Opozitie, ei se asteptau sa aiba succes pana la urma.
Efectele pentru partidele care au initiat acest demers au fost dramatice, au fost sondaje care aratau ca PSD avea 15%, PNL 7%, iar PD-L la 50%! Efectul a fost dramatic intr-o luna sau doua, din cauza suspendarii, pentru ca oamenii au considerat actiunea nelegitima. Speriati, si PSD si PNL, chiar si UDMR, au inceput sa arunce cu banii. Amintiti-va cand s-a marit punctul de pensie: in iulie sau august 2007, cand speriati de consecintele electorale au inceput sa arunce cu bani(…) Iar acum constatam ca trebuie sa ne imprumutam ca sa dam acele pensii majorate foarte mult. (…)
Mi-e teama ca genul asta de evenimente cu mare incarcatura politica au consecinte pe care nici macar nu le putem anticipa pe termen mediu si lung. Sigur, e si criza la mijloc, dar noi suntem unde suntem pentru ca unii au fost atat de speriati de prostia pe care au facut-o in mai 2007 incat, pur si simplu au spulberat bugetul”, a explicat consilierul prezidential.
Partidul Poporului are sanse sa intre in Parlament, e cotat cu 13%
Acesta a mai afirmat ca scaderea inregistrata de presedinte in sondaje, care ar putea sa stimuleze Opozitia in a initia o noua inlaturare a sa de la Cotroceni, este fireasca din cauza masurilor impopulare luate, dar nu trebuie uitat ca toti liderii politici, si de la putere si din opozitie, sunt intr-o scadere dramatica de popularitate.
“Nu reusesc sa depaseasca 25-26%. E foarte putin. Incerc sa imi amintesc daca vreodata in istoria post-decembrista au mai fost cote atat de scazute, dar cred ca nu. De fapt, oamenii au devenit foarte reticenti fata de clasa politica. E un semnal de alarma si s-ar putea sa anunte un nou inceput”, a atras atentia Sebastian Lazaroiu, indemnand alegatorii sa nu isi puna deocamdata intrebarea “eu cu cine votez”, pentru ca e prea devreme.
In acest context, Sebastian Lazaroiu a dat un pronostic electoral surprinzator. “Partidul Poporului are sanse sa intre in Parlament! E mai degraba un simptom la care politicienii ar trebui sa fie atenti. In ultimul sondaj pe care l-am vazut, Partidul Poporului avea 13% ceea ce e enorm pentru un partid abia infiintat. Asta arata ca oamenii sunt dezamagiti de cele patru partide principale care se bat intr-o ‘cutiuta’, dar in afara cutiei se afla majoritatea covarsitoare a electoratului. Practic, un partid nou aparut poate sa coaguleze foarte multe voturi din afara acestei cutiute in care se bat ‘patru furnici’, care au impresia ca ala e universul lor. De fapt, universul electoral este mult mai mare”, a atentionat acesta.
Daca PD-L sta prea mult cu ochii pe sondaje, nu mai face reforma
In ceea ce priveste soarta PD-L, consilierul lui Traian Basescu i-a avertizat pe democrat-liberali ca aceasta depinde nu numai de efectele produse in mod obiectiv de criza economica, dar si de ei insisi.
“Cred ca PD-L poate fi impiedicat sa duca la capat reformele doar de calculele electorale individuale. Oamenii acestia din Executiv sunt si oameni politici, care se aleg. Masurile sunt impopulare si creeaza o anumita depresie a partidului, a celor care vor sa isi innoiasca mandatul. Daca stau prea mult cu ochii pe sondaje, care arata prost, atunci probabil ca reforma va esua. Nu imi dau seama daca actualul premier poate duce la capat reformele, nu ca nu ar avea vointa, stie ce are de facut si ca nu exista o alta directie in care sa mergem, dar daca nu le duce la capat e pentru ca isi poate pierde sprijinul politic in Parlament si in partid”, a declarat consilierul prezidential.
In opinia sa, criticile presedintelui la adresa lui Sever Voinescu sau Cristian Preda au fost indreptatite si se refereau la un fenomen mai general, acela de a ataca partidul din interiorul sau. “In perioada asta un partid aflat la guvernare are nevoie de foarte multa solidaritate. Aceasta hartuire permanenta a Executivului si premierului s-ar putea sa demobilizeze si sa duca la disolutia autoritatii in partid”, a atras atentia Lazaroiu.
La declaratia transanta a lui Basescu de la Radio Romania Actualitati (RRA) privind eliminarea lui Preda, Voinescu si Feldman din PD-L, ca un copil de gradinita ce da vina pe colegul sau, curajosul Cristi Preda face pe fecioara nevinovata si zice cu glas subtire pe blogusorul lui, intr-o postare intitulata “inteligent” “RRA & RFA” (adica el, saracutul, n-a mancat usturoias): “Cred ca presedintele a fost iritat de interviul acordat de Radu F. Alexandru (RFA) Revistei 22”, a GDS, in care acesta spunea ca presedintele submineaza autoritatea lui Emil Boc prin intalnirile repetate de la Snagov.
Dar nu cumva insusi tovaraselul Preda de la GDS declara ceva asemanator cu reprosurile gaunoase ale lui “RFA”, atacandu-l direct pe seful PD-L (si el lui, nu?, oare?) Emil Boc? Sa ne aducem aminte: Cristian Preda diminueaza credibilitatea PDL si a lui Traian Basescu. Dupa ce a garantat pentru Teo cea cu PLM, GDS-istul ales pe lista, ca la PCR, ii da lectii de “credibilitate” premierului Boc. De la ode lui Ceausescu la atacurile la Eminescu
Poate mai bine ar fi sa-si dea demisia din PD-L, daca partidul e asa corupt, cum spunea si coleguta lui din GDS, madam Macovei. Si, totodata, sa se retraga din pozitia lui de sinecurist cu 15.000 de euro pe luna la Bruxelles.
Extrase din interviul pe care i l-a acordat Radu Feldman Alexandru Andreei Pora, publicat in Revista “22” a GDS:
– „sunt o mulţime de lucruri pe care Traian Băsescu le amendează cu perfectă motivaţie. Întrebarea care se pune este în ce calitate o face? De preşedinte al României? … Care este relaţia normală dintre preşedintele ţării şi oricare partid de pe scena politică…? Lista serviciilor pe care preşedintele Traian Băsescu le-a făcut PD şi PDL este extrem de lungă, dar trebuie să ne uităm şi pe lista deserviciilor pe care preşedintele Băsescu le face PDL.”
– „În măsura în care eşti preşedinte jucător doar într-o echipă, toate sentimentele şi toate resentimentele scenei politice şi ale opiniei publice se canalizează şi se revarsă în avantajul sau dezavantajul acelui partid. Iar, pe de altă parte, conducerea acelui partid, a PDL în speţă, este anulată ca autoritate, ca drept de a avea ultimul cuvânt în decizia pe care o ia.”
– „Emil Boc este un om a cărui principală „vină“ este o loialitate desăvârşită faţă de Traian Băsescu… Traian Băsescu subminează autoritatea preşedintelui partidului.”
– „N-am auzit pe nimeni din partid să fi fost întrebat. Ne-am trezit că s-a găsit soluţia ca PDL să guverneze cu PSD. Care a fost bilanţul, care a fost „câştigul“ acestei coaliţii contra naturii ştim foarte bine”
– „Declaraţiile pe care le face public (Băsescu – n.mea) nişte proaste practici.”
September 16th, 2011 
VR 
Ziaristi Online:
Posted in 
Tags: 
