În cursul anilor 1940-1944, cât timp a fost Preşedinte al Consiliului de Miniştri şi Conducător al Statului Român, Ion Antonescu a fost adeseori considerat – în mediile de stânga ori de dreapta, de „sus” sau de „jos”, civile ori militare, interne sau externe – tiran ori dictator. Situaţia s-a … deteriorat mai apoi, când, cum se ştie ori se spune, după război mulţi viteji se arată, la „procesul” din mai 1946 ori în presa de după 23 august 1944, în abordările memorialistice ori, mai grav, în rândul istoricilor, Mareşalul avea să fie inclus fără reticenţe în categoria dictatorilor fascişti, alături de Hitler sau Mussolini.
Analiza documentată şi nuanţată a caracterului regimului social-politic din România anilor 1940-1944, pe care Mareşalul l-a „patronat”, nu i-a preocupat pe politicieni şi nici pe mulţi istorici.
Profesorul Constantin Barbu prezinta, in exclusivitate pentru Ziaristi Online, noi contributii ale demersului sau pentru infatisarea adevarului total privind moartea lui Eminescu, demers sustinut de Asociatia Civic Media, conform nazuintelor enuntate la 160 de ani de la nastere si 120 de ani de la uciderea ganditorului national Mihai Eminescu (vedeti Mihai-Eminescu.Ro). Constantin Barbu, discipol si continuator al proiectelor national-culturale definite de Constantin Noica, urmeaza sa publice 12 volume care concretizeaza, cu dovezi de netagaduit, “Istorisirea celei mai cumplite crime din istoria Romaniei”, plan editorial pe care il punem azi la dispozitie cititorilor portalului Ziaristi Online. Anuntam pe aceasta cale si proxima publicare online, impreuna cu Civic Media, a documentelor “Dosarului de Interdictie Mihail Eminescu”, a actelor medicale si a autopsiei urmate dupa uciderea celui mai mare gazetar roman, inscrisuri cuprinse in facsimil in lucrarea filosofului Constantin Barbu “Memorialul Mihai Eminescu”. Ascultati totodata si expunerea facuta de profesorul Constantin Barbu despre “Memorialul Mihai Eminescu” la aniversarea a 163 de ani de la nasterea lui Eminescu, in cadrul unei manifestari de exceptie organizata de Universitatea Crestina “Dimitrie Cantemir” si Asociatiunea Astra – Despartamantul Bucuresti.
Am aşteptat cu mult interes dezbaterea intitulată „Cum trebuie condamnat comunismul”, organizată de ICR-ul nou, condus de fostul ministru de Externe Andrei Marga. Când colo dezbaterea a strălucit prin lipsă. Invitaţii speciali Victor Ponta şi Crin Antonescu nu au apărut. Iar discursurile au fost în mare parte formale şi cu un iz de răfuială politică. Doar adevăratele victime ale comunismului au impresionat publicul prezent.
Incursiunea intreprinsa de Basarabia-Bucovina. Info in Transnistria, luna trecuta, a cuprins mai multe etape si obiective, istorice, culturale si religioase, pe care le vom prezenta, in detaliu, in postarile noastre, insotite si de mai multe filmari din Tighina si Tiraspol. Am prezentat, intr-un prim articol exclusiv, zona aflata dincoace de Nistru dar sub control ruso-transnistrean: Cetatea Tighina, bastion geopolitic de sute de ani aflat pe o frontiera geostrategica de mii de ani, daca luam in considerare Valul lui Traian care se opreste la Nistru. Va introducem asadar in misterele de dupa sarma ghimpata din rasaritul romanesc, in care se afla tintuiti, impreuna, romani, ucraineni si rusi, ca intr-o uriasa rezervatie sovietica incremenita in timp.
Dacă nu acum, în viitorul apropiat, generaţiile ce or să vină cu pretenţia de-a se ridica la cultură n-ar ierta faptul ca unul dintre cei mai luminaţi cărturari ai veacului al XVIII-a, principele Dimitrie Cantemir, cu scrieri de o excepţională importanţă depozitate în mai multe oraşe ale lumii, să nu se afle în zestrea bibliotecilor neamului din care s-a zămislit şi s-a ridicat. Dar cum cultura este un organism viu, care ştie singură cum să-i ademenească în mrejele ei (ca legendara Circe) pe cei meniţi s-o slujească şi s-o ducă înainte, iată că în cazul de faţă pe post de Ulise a fost profesorul Constantin Barbu, cel care a făcut din aducerea acasă a manuscriselor lui Cantemir o adevărată odisee, după cum singur mărturiseşte. Graţie efortului său susţinut pe parcursul a câtorva decenii şi prin bunăvoinţa, înţelegerea şi “complicitatea” Excelenţei Sale ambasadorul Alexander Churilin, primele 25 de volume din “Integrala Manuscriselor Dimitrie Cantemir”, un proiect coordonat de profesorul Constantin Barbu şi realizat cu aprobarea lui Vladimir Putin, vor fi donate azi Bibliotecii Academiei Române de către Ambasada Federaţiei Ruse la Bucureşti. “Povestea manuscriselor lui Cantemir este o odisee. Pentru această odisee ai nevoie de îndurare, cărturărie, muncă, dar Dimitrie Cantemir, principele cel mai cultivat din ultima mie de ani, merită.” Pentru extraordinarul său efort de-a aduce acasă o parte scanată din marele tezaur Cantemir, Jurnalul Naţional îl declară Omul Zilei pe profesorul Constantin Barbu.
Profesorul Constantin Barbu, care a coordonat proiectul “Integrala Manuscriselor Dimitrie Cantemir”, spune, într-un interviu acordat MEDIAFAX, că povestea acestora este o odisee, pentru care este nevoie de îndurare, de muncă, dar Cantemir, “principele cel mai cultivat din ultima mie de ani”, merită.
Primele 25 de volume din “Integrala Manuscriselor Dimitrie Cantemir”, un proiect coordonat de profesorul Constantin Barbuşi realizat cu aprobarea lui Vladimir Putin, vor fi donate, joi, Bibliotecii Academiei Române, de către Ambasada Federaţiei Ruse la Bucureşti.
În acest context, profesorul Constantin Barbu a acordat un interviu agenţiei de presă MEDIAFAX:
Reporter: Care este contextul în care aţi avut primul contact cu manuscrisele lui Dimitrie Cantemir de la Moscova?
Constantin Barbu: Cred că prin 1979, pe când lucram la o carte de metafizică despre Ens (anume “Reamintirea Fiinţei”, care a apărut în 1985, sub titlul “Rostirea esenţială”), am citit despre Ens în “Metafizica” lui Dimitrie Cantemir, traducerea cărţii “Sacro-Sanctae Scientiae indepingibillis Imago”. Transcrierea textului latinesc o făcuse Tocilescu după manuscrisul aflat în Lavra Serghei, iar copia se afla la Biblioteca Academiei Române. Cercetarea am publicat-o în revista Ramuri (5/1981) sub titlul “Ens şi căile lui înspre Fiinţă şi către ins”. Eseul a provocat curiozitatea lui Mihai Şora, academicianul de astăzi şi cel mai mare filosof european din zilele noastre.
În chip fericit, primul manuscris pe care l-am ţinut în mână la Moscova a fost chiar “Sacro-Sanctae Scientiae indepingibillis Imago”. Manuscrisul se păstrează la Biblioteca de Stat din Moscova (venind de la Lavra Serghei), în condiţii absolut excepţionale, aproape că simţi mirosul aurului cu care Cantemir şi-a ornat cartea şi tăria purpurei cu care a scris titlul capitolelor.
Experimentatul diplomat Serghei Victorovici Lavrov este ministru de Externe al Federatiei Ruse de opt ani si se afla in prezent la al treilea mandat. Aceasta continuitate imperiala denota modul in care trateaza Diplomatia Rusia. In aceeasi perioada, daca numaram si doua interimate, asigurate de Tariceanu si Predoiu, Romania a avut 11 ministri de Externe. Cristian Diaconescu a fost de doua ori sef in Aleea Alexandru, dar, in total, daca-i adunam lunile mandatelor de abia daca ajunge la un an de ministeriat. Geoana si Comanescu au reprezentat vechea garda, de diplomati de cariera, Marga de musca-n lapte si Corlatean de ariergardist pe urmele fostilor sai magistri. De departe cei mai catastrofali ministri de Externe pe care i-a avut Romania, in aceasta perioada dar si in intreaga istorie a diplomatiei romane, sunt produsele cooperativei de agitprop “Noua Europa” scoase din jobenul rapciugos al lui Soros de cuplul contra naturii Basescu – Plesu. Respectiv “trio formidable”: Mihai Razvan Ungureanu, in prezent “os de aradean”, Adrian Cioroianu, “yesman” desavarsit, si Teodor “Dorel” Baconsky, teologul din Jacuzzi, tustrei demisi din functie pentru activitatea lor lamentabila. Prosti la MAE, buni in Parlament, forul suprem al Romaniei? Haida, de! Daca Romania se afla in haznaua in care se scufunda astazi nu este numai din cauza serviciilor speciale si a noastra, ca nu am facut ce a trebuit cand a trebuit, cat, mai ales, din cauza imbecililor care au condus-o, mai ales a celor din “fruntea” diplomatiei inexistente a Romaniei. Cand aud, azi, tot felul de habarnagii din presa si politica discutand savant pe nas despre Tezaur, fara macar a sti ce contine, sau despre Transnistria, fara macar a fi siguri ca stiu unde e pe harta, ma ia din nou amocul de emigrare. Fara indoiala, numai animalele politice care se numesc Iliescu si Basescu pot genera asemenea sentimente nefiresti care au dus la pustiirea Romaniei de valorile sale umane si la destararea in masa a romanilor, cu efecte distrugatoare asupra prezentului si viitorului natiunii. Dar sa ne intoarcem la Rusia “noastra”. Rusia face ce stie, dintotdeauna. Nimic nu mai este nou si nu ar trebui sa ne surprinda din partea ei. Totul este deja scris, de la Petru cel Mare citire. Asa si cu Tezaurul si Transnistria. In primul si singurul interviu pe care – din cate stiu – l-a acordat unui ziarist roman, seful diplomatiei ruse da cheia tratarii problemelor dintre Romania si Rusia inca din urma cu 7 (sapte) ani. Urechi nu s-au gasit, pana acum, sa-l auda, nici creiere sa-l inteleaga, daramite vreun barbat de stat care sa-i raspunda cu demnitate si responsabilitate, calitate si simt incompatibile cu gargara cu care ne-am obisnuit in ultimii ani. Opt ani de scandal si sapte ani de “diplomatie” irosita, pentru a ne gasi exact in acelasi punct, mort, in relatia cu Rusia. Cu mici exceptii, extrem de notabile: oameni ca filosoful Constantin Barbu, cel care a reusit, iata, de unul singur, sa extraga din bunkerele Rusiei un al doilea Tezaur romanesc si universal – Operele lui Dimitrie Cantemir. Republic aici, pentru ochii celor care vor sa vada, si sa inteleaga, interviul pe care mi l-a acordat Serghei Lavrov in urma cu exact sapte ani.
Ziua, Joi, 10 noiembrie 2005
Ministrul de externe al Rusiei, Serghei Lavrov, a acordat un interviu in exclusivitate sefului Departamentului Externe al ziarului ZIUA, Victor Roncea
Rusia ne da praful de pe Tezaur
Rusia isi permanentizeaza prezenta militara din Transnistria, este stirea principala rezultata in urma vizitei ministrului rus de Externe, Serghei Lavrov, la Bucuresti. Ministrul rus a afirmat ca in zona separatista transnitreana sunt in misiune 500 de militari rusi membri ai “fortei de pace” si inca 1000 care asigura paza depozitelor de munitii ale fostei Armate a XIV-a ruse, cifre contradictorii cu alte rapoarte neoficiale. Rusia este deranjata de planurile Statelor Unite de a instala mai multe facilitati militare in Romania, la Gurile Dunarii si Marea Neagra, este o alta remarca importanta pe care seful diplomatiei ruse a lasat-o sa razbata in cadru public, printre foarte putinele declaratii oficiale. Secretarul de Stat al SUA, Condoleezza Rice, este asteptata luna viitoare la Bucuresti pentru a semna cu presedintele Traian Basescu acordul bilateral privind bazele mobile americane. In exclusivitate pentru ZIUA, Serghei Lavrov a raspuns, in tonul diplomatiei ruse, mai multor intrebari legate de problematicele relatii romano-ruse.
Trecutul este o realitate care apartine istoriei
Rusia este una din marile puteri ale lumii. In istoria noastra comuna, Rusia, in cautarea spatiului sau geopolitic vital, a traversat spatiul Romaniei de mai multe ori, lasand in urma rani care nu s-au vindecat nici pana acum. Cum ar fi Basarabia, nordul Bucovinei, Tinutul Herta, Insula Serpilor si chiar unele parti importante din Delta Dunarii. Regimul comunist impus, de asemenea, cu forta Armatei rusesti si romanii deportati in Gulaguri au adancit aceste rani si mai mult. Inaintarea Rusiei in Europa prin Romania l-a facut pe unul din marii nostri politicieni, Take Ionescu, sa ii numeasca pe rusi “dusmanii naturali” ai poporului roman. Ce considerati ca ar putea fi facut pentru inlaturarea aceste sentimente, deosebit de actuale pentru romani, in pofida declaratiilor de la nivel oficial?
Intrebarea dumneavoastra vorbeste despre cat de complicata a fost istoria relatiilor dintre tarile noastre in secolul XX, mai ales in perioada interbelica si in anii celui de-al doilea Razboi mondial. Cu toate acestea, consideram ca in prezent este important sa ne concentram atentia in primul rand la ceea ce se intampla astazi in relatiile noastre si cum vor arata ele maine. Este important sa ne dam seama unde ne aflam, sa ne straduim sa folosim toate posibilitatile pe care ni le ofera viata internationala extrem de dinamica si sa atingem orizonturi noi de colaborare. Asa cum remarca presedintele Vladimir Putin inca din anul 2003, in discutia avuta cu seful statului roman, nu trebuie sa lasam ca istoria sa ne traga de maneca inapoi. Presedintele Traian Basescu, la randul sau, a spus in timpul vizitei la Moscova in februarie, anul acesta, ca trecutul este o realitate care apartine istoriei.
Ministrul de Externe roman, Mihai Razvan Ungureanu, a apreciat, cu ocazia ultimei sale vizite la Moscova, ca nu exista probleme intre Romania si Federatia Rusa, ci numai “subiecte de discutie”. Jurnalistii romani si rusi nu au fost de acord cu acest punct de vedere, mentionand Tezaurul romanesc, retinut de Moscova, drept una din probleme. In cazul in care istoricii care cerceteaza aceasta problema nu vor descoperi nimic, nu considerati ca Rusia ar trebui sa returneze Romaniei contravaloarea Tezaurului?
Predarea spre pastrarea Guvernului tarist, in perioada primului Razboi Mondial, a tezaurului national al Romaniei este un fapt istoric. Numai ca eu nu as incepe sa masor istoria cu un echivalent in bani. De altfel printre valorile transmise, dupa cum se stie, nu era numai aur, ci si documente, opere de arta, a caror valoare este greu de stabilit si care au fost restituite Romaniei in anii ’30-’50 din secolul trecut. Haideti sa lasam timp specialistilor istorici sa lamureasca definitiv aceste probleme in cadrul comisiei de specialitate existenta.
Rusia dezvolta “planul Iuscenko”
Transnistria este deja considerata in regiune drept un al doilea Kaliningrad. Considerati ca formatul extins de negocieri se va dovedi folositor si cum vedeti viitorul acestei regiuni si al Republicii Moldova?
Nu vad nici un fel de motiv pentru a face o analogie intre Kaliningrad si Transnistria. Regiunea Kaliningrad, spre deosebire de Transnistria este subiect al Federatiei Ruse. In ceea ce priveste problema transnistreana, solutionarea sa necesita punerea de acord intre Chisinau si Tiraspol a unui model de stat comun, viabil, in cadrul caruia sa i se acorde Transnistriei un statut special, cu garantii sigure. In legatura cu aceasta Chisinaul si Tiraspolul vor trebui sa cada singure de acord. Trebuie insa ca si cei invitati sa le fie mediatori – in prezent acestia sunt Federatia Rusa, Ucraina si OSCE – sa sprijine crearea unui climat de incredere intre partile aflate in conflict, sa le sugereze solutii de compromis in fondul normalizarii care s-a constituit in acesti ani. De exemplu, Rusia, in contextul initiativelor care se elaboreaza in prezent a adus la masa tratativelor propuneri suplimentare – “Foaie de parcurs de reglare”, care dezvolta “planul Iuscenko”, orientata spre realizarea urgenta a intelegerilor, in etape. La finele lunii octombrie, anul acesta, la Chisinau si Tiraspol, dupa aproape un an si jumatate de cand Moldova a intrerupt procesul de participare la negocieri, au fost reluate contactele directe ale partilor aflate in conflict. Pentru prima data acestea si-au dat acordul ca la procesul de negociere sa fie invitati observatori din partea Uniunii Europene si SUA. Noi salutam acest lucru. In sens larg, procesul este transparent pentru comunitatea internationala, structurile politice europene, unde problematica solutionarii conflictului transnistrean este examinata in legatura indisolubila cu crearea premiselor pentru stabilitate si securitate in aceasta zona a intereselor reciproce.
Portile Marii Negre raman inchise
Marea Neagra se imparte, la acest moment, dupa cum a fost si in trecut, in sfera de influenta a Rusiei si Turciei. Presedintele Traian Basescu, sprijinit de strategii ale NATO, a solicitat internationalizarea Marii Negre pentru a pune capat activitatilor transfrontaliere ilegale si chiar teroriste, referindu-se, de asemenea, si la conflictele inghetate din regiune, in majoritatea acestora fiind implicate trupe sau baze rusesti. Cat de departe credeti ca va ajunge aceasta propunere? Veti accepta si alte forte navale in Marea Neagra in afara de cele din BlackSeaFor?
Nu pot fi de acord cu faptul ca Rusia si Turcia ar imparti Marea Neagra intre ele. Dimpotriva, Marea Neagra a devenit, mai ales in ultimul timp, o punte care a deschis cele mai largi oportunitati pentru colaborarea ruso-turca. La randul sau, Marea Neagra trebuie sa devina un factor dinamizator al colaborarii multilaterale in regiune, in special pentru unele institutii regionale cum ar fi Organizatia pentru Colaborare in Zona Marii Negre. Romania a devenit presedintele acesteia pentru urmatoarele semestre. Cresterea eficientei Organizatiei pentru Colaborare in Zona Marii Negre reprezinta directia principala in care depun eforturi atat Rusia, cat si Romania. In ceea ce priveste dimensiunea militara, as dori sa apreciez in mod pozitiv activitatea “BlackSeaFor”. Tarile noastre, la fel ca si alte state membre ale acordului privind crearea grupei maritime militare, au convenit sa completeze mandatul acesteia in lupta impotriva terorismului si a raspandirii armelor de distrugere in masa. Cred ca in cadrul “BlackSeaFor” tarile riverane vor putea rezolva cu eforturi comune aceste probleme. Referitor la accesul in Marea Neagra a fortelor maritime militare ale tarilor neriverane Marii Negre, aceasta problema este reglementata prin prevederile cunoscutei conventii semnate la Montreux.
Bazele SUA, contestate prin acordul Rusia-NATO
Principala putere concurenta a Rusiei – Statele Unite – a fost acuzata de comentatorii rusi ca ar incerca sa limiteze influenta ruseasca, de la regiunea Marii Baltice, Caucaz si pana in Asia Centrala, imbinand problemele de securitate cu obtinerea de resurse naturale. Romania si Bulgaria vor gazdui, in curand, facilitati militare americane. Cum comentati situatia?
Nu, probabil ca nu mai este nevoie sa explicam ce importanta are situatia din Caucaz si Asia Centrala pentru Rusia. Cu tarile din aceste regiuni suntem uniti prin istoria multiseculara, prin stransele relatii economico-comerciale si culturale, legaturile dintre familii. Rusia este interesata sa aiba vecini stabili din punct de vedere politic si economic. A ramas de domeniul trecutului timpul discutiilor scolastice privind sferele de influenta in spiritul “razboiului rece”. Noi suntem impotriva incercarilor de instigare a competitiei politico-militare artificiale acolo unde sunt necesare cu adevarat eforturi colective. Suntem convinsi ca numai o colaborare pe scara larga, pe baze egale, crearea unor contexte stranse a relatiilor integrationiste va permite atingerea unui progres calitativ in solutionarea problemelor social-economice si ecologice din regiune, a luptei mai eficiente impotriva terorismului, extremismului, traficului de droguri, imigratiei ilegale si altor amenintari la adresa stabilitatii. Pentru noi este important ca aceasta colaborare sa fie transparenta si previzibila, sa se faca in spiritul increderii reciproce si cu luarea in considerare a intereselor tuturor statelor din regiune. Acum, in ceea ce priveste planurile anuntate de reconfigurare a prezentei militare a SUA in strainatate. Partea americana ne informeaza despre stadiul elaborarii acestor planuri. Acest lucru raspunde intereselor mentinerii unui climat politic pozitiv in intregul spatiu euroatlantic. Noi pornim de la faptul ca orice pasi in cadrul “reconfigurarii” nu trebuie sa contravina spiritului Documentului fundamental Rusia-NATO si declaratiei Consiliului NATO din 8 decembrie 1998. In aceste documente sunt stabilite obligatiile Aliantei de a se abtine de la amplasarea suplimentara continua de forte militare importante ale “vechilor” membri NATO pe teritoriul noilor tari membre NATO in cadrul procesului de extindere a organizatiei. Speram ca in viitor se va respecta cu strictete intregul complex de obligatii, politice si juridice din partea tarilor membre ale NATO in sfera controlului asupra inarmarilor.
Uniunea Rusia-Belarus ramane deschisa
Asa-numitele “revolutii portocalii” au beneficiat de sprijinul unor structuri occidentale. Considerati ca aceasta a facut parte din operatiuni mult mai elaborate sau ca reprezinta, in egala masura, rezultatul regimurilor autoritare din regiune, care au reflectat necesitatea unei schimbari?
Rusia porneste de la faptul ca in problemele spatiului ex-sovietic trebuie sa aiba o atitudine ponderata, tinand seama de particularitatile situatiei in fiecare tara in parte. Anii anteriori au demonstrat deja cat este de complicata si de contradictorie perioada trecerii la democratie si la economia de piata, ce probleme importante trebuie rezolvate pe acest drum. Cu atat mai mult sunt inacceptabile incercarile de a impune din afara standarde unice pentru structura sociala. Este treaba popoarelor respective sa decida cum sa-si construiasca viata. Principala prioritate aici este cat de buna va ajunge viata oamenilor din aceste tari. Pentru Rusia toate fostele republici sovietice sunt parteneri cu drepturi egale iar noi nu intentionam sa le dictam in ce fel trebuie sa-si rezolve problemele interne.
Rusia intentioneaza sa realizeze o uniune cu Belarus, care, se spune, ar oferi presedintelui Putin ocazia de a-si prelungi sederea la Kremlin. Ucraina se pare ca nu o sa acceada la aceasta structura, desi Kievul a facut parte intotdeauna din civilizatia ruseasca. In cazul in care Putin va deveni liderul Uniunii, credeti ca Ucraina se va alatura acesteia sau isi va pastra orientarea spre UE si NATO, reprezentand in aceste structuri si o viziune ruseasca?
In primul rand as dori sa subliniez ca motivul principal al crearii Uniunii Statale nu sunt interesele personale ale diferitilor politicieni, asa “cum considera unii”, ci cerintele profunde, obiective ale tarilor noastre. Posibilitatea ca si alte state sa adere la Uniunea Statala formata din Rusia si Belarus este prevazuta in documentele constitutive – cu conditia ca acestea sa fie de acord cu obiectivele si principiile acestei Uniuni.
Rusia, China, Iran, India, Pakistan, impreuna in SOS
Considerati ca o eventuala alianta intre China si Iran ar putea diminua influenta exercitata de SUA in Orientul Mijlociu si Asia? Considerati ca Organizatia de Cooperare de la Shanghai – SOS – ar putea deveni replica unei structuri conduse de SUA?
Nu am auzit nimic despre o uniune chino-iraniana. Ambele tari sunt doua state asiatice puternice, desfasoara o politica externa de sine statatoare, determinata de propriile interese nationale. Poate ca dumneavoastra aveti in vedere participarea Chinei si a Iranului la Organizatia de Colaborare de la Shanghai, dar aceasta organizatie nu urmareste scopul de a submina interesele cuiva in Orientul Apropiat sau in Asia. Agenda sa de lucru este cu totul alta. Organizatia de Colaborare de la Shanghai nu este un club inchis si nici o dublura a vreuneia din institutiile existente. Aceasta este o organizatie deschisa parteneriatului, orientata spre mentinerea pacii si stabilitatii in regiunea din centrul Asiei, spre lupta activa impotriva noilor provocari si amenintari, dezvoltarea colaborarii economico-comerciale inclusiv in domeniul energiei si al retelei de transporturi din tarile membre, investitiilor reciproce, colaborarii in domeniul stiintei, invatamantului, culturii. La summit-ul Organizatiei de Cooperare de la Shanghai din vara aceasta, India, Iranul si Pakistanul au obtinut statut de observator.
Baza solida Moscova-Berlin
Care este opinia dvs privind rezultatele alegerilor legislative din Germania si viitoarea orientare a politicii externe a acesteia?
Rusia este deschisa colaborarii constructive cu noul Guvern al Germaniei, care va fi constituit in urma alegerilor din 18 septembrie, anul acesta. In opinia noastra, nu exista o alternativa reala la dezvoltarea in continuare a parteneriatului strategic dintre Germania si Rusia. Contactele de incredere stabilite in timpul cancelarilor Helmuth Kohl si Gerhard Schröder intre Moscova si Berlin constituie o baza solida, care permite si astazi sa privim cu incredere in viitor, dezvoltand relatiile dintre statele noastre in spiritul bunei vecinatati si a egalitatii in drepturi. Si in acest plan remarcam cu satisfactie acordul tuturor fortelor politice din Germania spre mentinerea unor relatii constructive stranse cu tara noastra.
Belgradul, drepturi egale la negocieri in Kosovo
Revenind in Balcani: la atatia ani de la invadarea Kosovo de catre trupele internationale, drepturile populatiei sarbe din regiune inca nu sunt respectate, misiunile ONU si KFOR aflandu-se sub semnul esecului. Cum vedeti viitorul provinciei sarbe Kosovo?
Dupa cum se stie, Consiliul de Securitate al ONU, pe baza recomandarii cuprinse in raportul Trimisului special al Secretarului general al ONU pentru urmarirea respectarii prevederilor referitoare la provincia Kosovo, K. Aide, a decis inceperea procesului de negocieri pentru determinarea statutului Kosovo. Cadrul provizoriu al negocierilor, precum si decizia finala nu au fost prestabilite. Pornim de la necesitatea mentinerii rolului conducator al Consiliului de Securitate al ONU in aceasta etapa. Ramane imperativa realizarea standardelor stabilite de comunitatea internationala pentru Kosovo. Situatia in aceasta sfera este extrem de nesatisfacatoare, in primul rand in ceea ce priveste securitatea si asigurarea drepturilor populatiei care nu este de origine albaneza din acest tinut, libertatea circulatiei, reintoarcerea refugiatilor. Consideram ca desfasurarea negocierilor trebuie sa fie direct corelata cu progresul in respectarea standardelor. Principala raspundere revine aici organelor de conducere provizorie a tinutului, partii albaneze din Kosovo. Un rol activ trebuie sa-l aiba si prezenta internationala in aceasta directie. Ne pronuntam pentru participarea cu drepturi egale a Belgradului la negocieri, care trebuie sa se poarte in mod direct intre parti. Numai in cazul acesta s-ar putea ajunge la o solutie acceptabila pe termen lung si la consfintirea acesteia intr-o rezolutie a Consiliului de Securitate al ONU.
Gazprom si legile economice
Relatiile intre Romania si Rusia in domeniul afacerilor s-au imbunatatit. Companiile rusesti deja actioneaza in Romania in sectoare importante. In aceste conditii, nu considerati ca o renegociere a pretului gazelor naturale importate de Romania din Rusia ar putea fi interpretata drept un semn al acestei bune cooperari?
Noi traim de ceva vreme in conditiile economiei de piata, in care preturile nu sunt dictate de “gesturi de bunavointa”, ci se formeaza sub actiunea legilor economice general cunoscute. Principalul furnizor de gaze in Romania este “Gazprom” si activitatea sa de asemenea este determinata de conditiile pietii. In afara de aceasta, el nu controleaza retelele de distributie a gazelor din interiorul Romaniei, iar acesta este un factor important pentru determinarea pretului pe care il plateste consumatorul roman si pentru gazele rusesti si pentru gazele proprii romanesti.
Cand va veni Vladimir Putin la Bucuresti?
Invitatia ca Vladimir Putin sa viziteze Romania a fost confirmata in octombrie, anul acesta, in mesajul de felicitare adresat de Traian Basescu cu ocazia zilei de nastere a sefului statului rus, precum si verbal, in cadrul vizitei la Moscova a ministrului roman de Externe, Mihai Razvan Ungureanu. Cred ca trebuie sa lucram serios in directia completarii substantiale a continutului acestei vizite, astfel incat aceasta sa devina un reper important in relatiile noastre.
Nota mea, de azi: De prisos sa spun ca aceasta vizita de stat n-a mai avut loc niciodata, Putin multumindu-se sa fie vedeta Summitului NATO de la Bucuresti, din 2008? Si atat!
Plus: O amintire de la Moscova, dintr-o vizita din 2009:
Vadul-Raşcov – post fortificat de sprijin şi control, cu vameşi şi ostaşi de pază pe Nistru, aflat in apropiere de cunoscuta Manastire Japca unde se afla o importanta biserica rupestra, a fost atestat documentar la 14 ianuarie 1447. În calitate de târg a găzduit negustori şi călători străini, alaiuri diplomatice din diferite ţări. (…)
In imaginile redate aici de Basarabia-Bucovina.Info puteti vedea clopotniţa rămasă de la Biserica din lemn cu hramul Sf. Nicolae ctitorita de domnitorul Vasile Lupu (1634-1653) şi închinată mănăstirii Golia din Iaşi, biserica disparuta in prezent. Tîrgul Raşcov apare pomenit în cronica lui Miron Costin, în capitolul despre domnia fiului lui Vasile Lupu: „Ştefăniţă-Vodă aicea, ca un om tînăr, nevrîndu soru-sa, doamna Roxanda, să vie pre scrisorile tătîne-său ş-a lui în ţară, den Raşcov, care tîrgu îi didésă Hmil, după moartea feciorului său, lui Timuş, au trimis oaste asupra Raşcovului, să-l bată şi să o ia cu de-a sila. Ce n-au pututu face nemică ai noştri Raşcovului, numai ce au făcut zarvă cu căzacii.”(…)
Dintre personalitatile nascute in satul Vadul-Rașcov ii mentionam pe marele poet basarabean Dumitru Matcovschi si pe regretatul actor de neuitat Iurie Darie, Dumnezeu sa-l odihneasca in pace. Academicianul Dumitru Matcovschi povesteste in filmarea prezentata de Basarabia-Bucovina.Info ca denumirea corecta a satului este Vadul-Rașcului si vine de la cuvantul “rașcu” din limba dacilor, ce se spune ca insemna “punga”, de la taxa care se platea ca sa treci Nistrul.
Integral laBasarabia-Bucovina.Infounde puteti sa urmariti integral si filmul Cantemir (1975), de Gheorghe Vitanidis, cu Iurie Darie, Alexandru Repan, Ioan Bulca, Stela Popescu, Amza Pellea, Ilarion Ciobanu, Victor Rebengiuc, Ion Besoiu, Ion Dichiseanu
E grea pedeapsă pe acest popor cineaşti ca Mungiu, un amartoloi ca şi Patapievici, blesteme pe istoria românilor, spurcăciuni care nu urmăresc decât reclamă ieftină, să câştige de pe urma unor nenorociri. Dacă ar fi prelat, Mungiu ar fi excomunicat de biserică. Dar nu e, de aceea Satana se bucură.
Poate unii vor crede că glumesc vorbind în contextul bătăliei de la râul Kalka (1223) despre asocierea românilor la acest eveniment. Vorbim despre o mare bătălie care a însemnat, prin înfrângerea ruşilor, un important recul din istoria lor, reducându-i timp de peste trei sute de ani ca şi tributari şi supuşi tătarilor.
Sunteti invitati sa participati la conferinta internationala cu tema: ,,Dimensiunea enciclopedica si universal a operei lui Dimitrie Cantemir”, editia a II-a, organizata de Universitatea Crestina,,Dimitrie Cantemir” in perioada 26-27 octombrie, 2012, la Bucuresti.
Mihai Razvan Ungureanu, fostul ministru de Externe demis al Cabinetului Tariceanu, apoi fost sef al SIE demisionar si fost prim ministru demis de Parlament dupa 78 de zile, actual candidat ARD pe unde apuca, s-a aflat la Arad la sfarsitul saptamanii trecute, in fieful penticostal al PDL, declansand un nou protest anti-prezidential si anti-tradare nationala. Protestatarii i-au reprosat inclusiv faptul ca se plimba cu un Jeep Volkswagen Touareg V6 TDI 4XMOTION, al carui pret incepe de la circa 40.000 de euro, considerat de catre compania germana de autovehicule SUV de lux drept “maximum in confort, siguranta si placere”, cu numarul de inmatriculare B 11 PBN, pus la dispozitie de catre Serviciul de Protectie si Paza (SPP) cu tot cu benzina, sofer si bodyguard. Vizibil iritat, fostul premier, poreclit mai nou MR Ungueanu, si-a inceput conferinta de presa explicand ca el beneficiaza de masina si protectie de la SPP “conform Legii, timp de doi ani, ca fost premier al Romaniei”. Bun asa: 78 de zile premier si 730 de zile protectie SPP, casa RAAPPS si jeep VW Touareg, din banii prostimii…
Aşadar, trădarea din interior este cea mai eficientă armă de distrugere prin dizolvare a unui stat, a unei societăţi, a unei naţiuni. Ruinarea încrederii în viitor şi pulverizarea oricărei speranţe prin apartenenţa la mediocritate şi stupizi sociali, acesta este proiectul politic al dreptei de sorginte comunistă, în afiliere cu mafia transpartinică, alături de canalele marii finanţe de unde este alimentată şi de unde vin comenzile guvernării.
Ionel Bratianu: „Statul român are dreptul să ceară tuturor cetăţenilor săi să cunoască limba statului. Este în interesul tuturor locuitorilor acestei ţări să cunoască limba oficială, căci numai astfel se pot închega legăturile sufleteşti între toţi locuitorii unei ţări care trebuie să aibă aceleaşi interese generale şi aceleaşi năzuinţe”
Portalul Ziaristi Online are onoare sa prezinte, in exclusivitate, detalii inedite despre Misiunea Moscova a filosofului Constantin Barbu: recuperarea averii principelul Dimitrie Cantemir – Manuscrisele aflate de sute de ani in Arhivele Federatiei Ruse, un adevarat Tezaur al culturii universale.
January 19th, 2013 
VR 
Ziaristi Online: ANTONESCU, ALTFEL (2) 
Posted in 
Tags: 
