O scrisoare ignorata de profitorul tuturor regimurilor
Primim la redactie:
Domnule Liiceanu,
In imprejurari normale, firesc era sa ma adresez cu „Draga Gabi“. (Si Dumneata ai inceput o scrisoare, candva, cu: „Draga Ica“). Dupa interventia Dumitale la Televiziune si dupa interviul aparut in revista „22“ (nr. 17(1102) din 19-25 aprilie 2011), nefirescul a devenit firesc si nu ma pot adresa – cu regret – decat cu „Domnule Liiceanu“. Fara indoiala, va reamintiti ca v-am primit in casa noastra de la Sibiu de multe ori si atunci ne-ati multumit prieteneste. Acum, la centenarul nasterii lui Emil Cioran, tot ceea ce ati socotit ca este oportun sa faceti era sa ii atacati familia. Ceva mai mult, ati instigat pe directorul Bibliotecii judetene Astra din Sibiu sa ma defere justitiei, dar vi s-a raspuns ca nu este cazul. Nu ati ezitat sa va adresati si altor foruri. Cu ce scop, domnule Liiceanu, si in ce calitate v-ati angajat intr-un asemenea demers? Ce v-a suparat asa de mult?
Consider ca am procedat conform dreptului meu de legatar universal, cu avizul juristilor, eu fiind ruda cea mai apropiata, ca sotie a lui Aurel Cioran. Credeati ca totul va revine, asa cum ati afirmat la TVR 1, dupa ce v-au fost imprumutate aceste documente timp de doi ani?
V-ati ofensat ca documentele au ajuns la Academia Romana, dupa o aventura sfarsita cu bine? Tot ce am facut a fost legal. Adica am predat imediat dupa moartea sotului meu 650 de volume din biblioteca Cioran, iar Aurel Cioran a predat 520 manuscrise la Biblioteca judeteana Astra din Sibiu. Nu stiati acest lucru? Lista donatiilor este deja partial publicata pe Internet, ca sa se edifice toti cei interesati.
Ma intreb inca o data in ce calitate va permiteti sa faceti pe justitiarul cu mine? Documentele, despre care afirmati ca au fost sustrase de mine, le-am gasit ravasite, dupa 13 ani de la decesul sotului meu. Consider ca imi apartineau de drept. Le-am gasit, le-am sortat si le-am valorificat. Daca nu le gaseam eu, ar fi fost probabil aruncate. Justitia franceza a dat castig de cauza menajerei care a gasit 37 caiete ale lui Emil Cioran, pentru simplul motiv ca le-a gasit si le-a pastrat.
Daca nu stiti, va spun eu ca sunt foarte multumita pentru faptul ca manuscrisele lui Emil Cioran, cele romanesti, au ajuns la Biblioteca Academiei Romane, fond invidiat de orice scriitor roman care se respecta.
In 20 de ani, Dumneavoastra ati publicat scrierile Rasinareanului intr-un tiraj de aproape un milion de exemplare.
Va foarte multumesc!
Dar nu ma pot abtine sa va spun ca la Centenarul Nasterii n-ati reeditat nici o carte a Lui, ci doar una a Dumneavoastra despre El…
Va apreciez, domnule Liiceanu, ca scriitor. Ca om, foarte putin.
“Ora de Ştiri: Cetatea Alba Iulia, renăscută” – se intituleaza o “stire” de ieri a TVR, insotita de comentariul din studio al invitatului “Orei de stiri”, Mircea Vasilescu, redactor sef al Dilemei lui Patriciu si Plesu. In total, aproape cinci minute (!). Promo-ul pe net suna asa:
“Cetatea Alba Iulia capătă pe zi ce trece o nouă înfăţişare: în ultimii 3 ani s-au investit în restaurare peste 70 de milioane de euro.
Cei mai mulţi bani provin din fonduri europene.
Chiar şi în stadiul de şantier, turiştii vin în număr tot mai mare să viziteze cetatea.
Despre această surpriză plăcută pentru români, dar şi pentru turişti, de oriunde ar fi, ne spune mai multe invitatul Orei de Ştiri – Mircea Vasilescu, redactor şef la Dilema Veche.”
“Stirea nationala” de 4 minute si 29 de secunde poate fi vizionata AICI
Ca sa vezi, ce coincidenta!, chiar maine are loc deschiderea “Festivalului Dilema Veche” tocmai la… Alba Iulia. Si nu oricum, ci cu sprijinul Ministerului Culturii si Patrimoniului National (al maghiarilor din Romania). Co-producator: TVR (dupa cum scrie pe afis)! Atentie: “co-producator”, nu “partener media”. Si pentru cine? Cap de afis: poetul-portofel dat in cautare de ANI, Mircea “Fa-te ca lucrezi”. Bun!, din banutul vaduvei si al pensionarilor sunt sponsorizati de catre onor conducerea TVR, GDS si UDMR bietul filosof Plesu si saracul miliardar Patriciu (biet, sarman, nenorocit, saracan, sarac – adj. s. 1. formula de compasiune crestineasca; 2. vorba din popor atribuita celor aflati cu un picior si jumatate in groapa ca urmare a bolilor cronice dobandite in urma inavutirii hotesti din bunul national si a atacarii continue a fiintei nationale si poporului pe care il paraziteaza). Am inteles ideea cu filantropia. Dar de ce nu pune TVR pe stire un mare “P”? De la “P”-ul lui Plesu si Patriciu, plimbat prin toata televiziunea, de la cap la coada, pentru… “placerile vietii”, vorba afisului lor. Si… dupa? 🙂
Intr-o compunere de clasa a VIII-a din Dilema lui Patriciu, Plesu isi exprima scarba fata de Imnul National al Romaniei. Si zice ca trebuie schimbat. N-am inteles niciodata ce drept ar avea minoritarii sa se exprime pe probleme nationale. Dl Plesu e tigan, se stie. Ar trebui sa fie mandru de asta. Ca si dl Patriciu. Insa ce mi se pare grotesc nu este scarba sa la adresa romanilor. Doar a contribuit din plin la schimbarea denumirii de tigan in rom cand i-a predat stafeta la MAE lui Petrica Roman, lasandu-i pe birou celebrul “Memorandum” de “rromanizare” a tiganilor si tiganizare a romanilor. Nimic nu mai ridica vreo dilema in activitatea dlui Plesu. Straniu poate sa para, la prima vedere, faptul ca vreo 1332 de oameni i-au apreciat “lucrarea”. Pai atunci astia si sa-l voteze presedintele tiganilor iar el sa le cante cu vocea sa suava “Oda bucuriei tiganilor”!
… cel mai natural cu putinţă –, profesorul Ion Ivan-Roncea. Acesta din urmă, fiind întrebat de ce a ales harpa, mi-a … Naţională de Muzică, la clasa profesorului Roncea, despre care spune că era exigent în privinţa studiului, dar şi …
Articol – Mircea Vasilescu – 2011-06-13 17:01 – 0 comentarii
Cine cu cine – piticul de gradina al lui Patriciu sau Plesu (nici el nu mai stie), C. Ghinea
… profesor, cum de sînteţi de aceeaşi parte cu Victor Roncea?”. Şi ar fi avut dreptate să întrebe, pe aceeaşi logică pe care … toate. Sorin Roşca Stănescu i-a reproşat lui Victor Roncea că a semnat (eu cred că şi scris, după stil) o petiţie în care îl …
În urmă cu o lună am părăsit redacţia Curentul, după o colaborare ce a durat per total vreo câţiva ani. N-aş fi vrut să mă refer public la acest episod însă ventilarea unor versiuni incomplete asupra despărţirii de o publicaţie de suflet şi solicitările unor cititori mă obliga să fac o precizare, prin care să închid sper acest subiect. Sunt dator cu o explicaţie şi colegilor care m-au contactat până în prezent pentru a lămuri motivele automazilirii mele de la ziarul Curentul. Am aflat că deja au apărut pe diverse surse variante mai mult sau mai puţin exacte, în orice caz incomplete.
În data de 23 august a încetat relaţia mea de colaborare cu ziarul Curentul, la iniţiativa mea, după ce am fost informat de către conducerea ziarului că îmi este interzis să mai scriu materiale care să includă referiri la subiectul Rusia, respectiv acţiunile ruşilor îndreptate împotriva României şi a şefului statului român şi malversaţiunile acestora în Basarabia. Delictul de opinie invocat m-a lăsat mască.
Anterior mi s-a mai atras atenţia asupra acestei teme într-o convorbire telefonică dar am crezut că este o glumă. Faţă de marea majoritate a resurselor media, la Curentul a existat în permanenţă o poziţionare sănătoasă aş zice, pe tema rusoilor şi activităţilor malefice ale acestora. În toţi anii în care am lucrat la Curentul am avut parte de o deplină libertate abordând toate subiectele posibile. Am scris întotdeauna de plăcere, nu doar pentru bani, cum se mai întâmplă în presă, unde se mai practică încă din păcate mercenariatul şi trecutul dintr-o tabără în alta. Am scris despre clasa politica venală şi coruptă, despre curvele din politică şi târfele din show-biz, despre pidosnicii din clasa politică şi din “societatea civilă”, despre reţelele masoneriei şi reţelele kaghebiste, despre acţiunile antiromâneşti ale UDMR, despre sindicatele vândute, despre pseudo jurnaliştii infiltraţi de securişti în presă, despre agenţii unor vechi structuri ruseşti, conspiraţi şi aşezaţi în poziţii de frunte ale statului român, şi urmaşii lor. Cum ar fi şi Vladimir Tismăneanu.
Din motive pe care nu le cunosc, ceva s-a schimbat într-un punct esenţial în poziţia conducerii ziarului Curentul şi astfel această plăcută colaborare s-a încheiat în data de 23 august, adăugându-se şi un episod bizar, respectiv cenzurarea, forfecarea unui material în care apărea numele lui Tismăneanu. Însă nu acesta penibilă operaţiune de intervenţie în text a reprezentat pentru mine, aşa cum s-a interpretat, motivul plecării de la Curentul.
Tismăneanu şi activitatea sa mizeră prezintă un interes, însă secundar, în raport cu tema acţiunilor la scară mare a Rusiei împotriva României. Şi el, ca şi întreaga sa familie, a făcut parte, desigur, la un anumit nivel, din dispozitivul acestor acţiuni îndreptate împotriva românilor de foarte multă vreme, coordonate direct de la Moscova. Nu am a adăuga nimic în plus despre Tismăneanu faţă de o situaţie care-l descrie pe deplin. Paul Goma este cel care a relatat, via Dorin Tudoran, o scenă antologică, (în Jurnalul unui jurnal (1997), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1998) care a avut loc în casa lui Virgil Măgureanu, unde Tismăneanu, beat criţă, i-a reproşat “şarpelui cu ochelari” că nu i-a dat “postul de ambasador la Washington”, în ciuda promisiunilor făcute. Promisiuni făcute, aş adăuga, de însuşi Ion Iliescu, mamelucului Tismăneanu, participant la orgiile propagandistice iliesciene, în schimbul jalnicei tămâieri a acestuia, la care s-a pretat actualul Zoe Petre al Cotroceniului reluctantului Traian Băsescu. Aportul din trecut al lui Tismăneanu, în dicţionarul coordonat de Virgil Măgureanu în perioada Ştefan Gheorghiu se pare că nu avut suficientă forţă pentru ca Tismăneanu să atingă cu bucile sale fleoşcăite scaunul de ambasador la Washington. Probabil, dacă în faţa lui Băsescu Liviu Turcu ar fi avut mai mult credit, poate poziţia actuală a lui Tismăneanu, propulsat de Adriana Săftoiu, o fătucă din aceeaşi stirpe cu clanul Tisminenski, în creierii prezidenţiali, ar fi fost alta. Ghinion, pufuletele, actualmente aflată în creierii lui Patriciu, a avut câştig de cauză.
Faptul că cineva s-a străduit să foarfece inabil un material scris de mine în care apărea (şi) numele ambidextrului Tismăneanu plasează într-un context semnificativ linia pe care se aşează în momentul de faţă ziarul Curentul. Linia s-ar numi pe scurt ciulama doctrinară. Într-un ziar persecutat de Timofte i se acordă privilegii unui Tismăneanu, comilitonul lui Măgureanu. No comment, cum zicea SRI-ul la orice pe vremea lui Măgureanu. Fără îndoială, şi fără legătură cu tema Tismăneanu, este, de asemenea, decizia suverană a patronatului Curentul să acorde spaţiu editorial unor subiecte majore cum ar fi caracatiţa Camorrei zootehniştilor de la fermelor de vaci de lapte din Vaslui, ignorând subiecte minore, secundare, cum ar fi Basarabia şi activităţile agenturii ruseşti ori atacurile Kremlinului la adresa României şi a şefului statului român. De la Pamfil Şeicaru, fondator al Curentului, până astăzi, e clar că s-a mai schimbat câte ceva în presa românească.
În presa autohtonă, de vreo câţiva ani, tema “afacerilor” ruseşti a devenit una sensibilă. Este evident că agitaţia structurilor moscovite infiltrate în România, scoase la lumină din bunkere de apariţia americanilor pe meleagurile noastre, a crescut şi creşte odată cu apropierea termenului aşezării militare de facto, pe teritoriul nostru, a forţelor NATO. Orice observator cât de cât atent observă cum se distribuie pe “frontul mediatic”, şi politic totodată, în apologia intereselor Rusiei, tot felul de “resurse”, producători de vocalize indignate la adresa lui Băsescu, pornind de la “problema” Rusiei – de la un Andrei Pleşu la un Ciutacu, de la un Ponta la un Crin Antonescu. Despre Iliescu, febleţea lui Andrei Pleşu încă dinainte de ’89, nici n-are rost să pomenim; a intrat în fibrilaţie de la o vreme încoace. Să sperăm că poate îi va crăpa inima când vor fi aduse rachetele americane la Deveselu.
Fostul pluri-ministru şi consilier de la Cotroceni, actualmente salahor la Pravda lui Patriciu, rezumă într-o singură frază “problema” cu Băsescu versus Rusia: “Se poate numi un bun politician cineva care a reuşit, în câţiva ani, să-şi pună în cap toată suflarea naţională? În conflict cu „poporul”, cu opozanţii politici, dar şi cu o parte a partidului din care provine, cu Rusia, cu Europa…” Este evident că lui Andrei Pleşu i se rupe şi de “suflarea naţională” şi de “popor” – pus de altfel chiar de dânsul între ghilimele, iar cât despre “opozanţii politici” ai lui Băsescu, chiar el i-a veştejit într-o manieră memorabilă, fără apel. Pleşu a plasat problema cu Rusia, pe locul întâi, înaintea Evropei, de care de asemenea i se rupe major, nu întâmplător. În interpretarea lui Pleşu, Băsescu nu este cool, nu este “politician bun” deoarece se afla în conflict cu Rusia – “şi-a pus în cap” ruşii.
Ieşirea publică a lui Traian Băsescu – cu privire la Mareşalul Antonescu şi Basarabia – a developat, în această vară, un comportament patologic frapant al unei largi categorii de politicieni şi de jurnalişti deveniţi portavoci ale Ambasadei Rusiei, într-o manieră jenantă. Ce fel de modele de îndoctrinare au creat asemenea câini de pază ai „corectitudinii” faţă de Rusia? Poziţionări ce păreau năzbâtii bizare ori expresia unui curat meşteşug de tâmpenie determinat de arşiţa soarelui de vară s-au dovedit a fi asumări prosovietice ignare, cu atât mai penibile dacă avem în vedere că URSS nu mai e. Teoretic.
Ideocraţia filo-rusă se lăţeşte tumoral şi capătă aspecte caricaturale şi absurde. Restricţia la teme ce pot deranja Rusia, devoalează un proces de dezarticulare a memoriei poporului român care trebuie restrânsă drastic, conform ideocraţilor menţionaţi, cu eliminarea a tot ce se referă la naţional şi la conştiinţa naţională, decretată ca răul suprem. Asistăm la un efort sistematic de a compromite, de a distruge bornele care definesc, consfinţesc existenţa fiinţei româneşti. O mare parte dintre jurnalişti se fac vinovaţi de culpa traiului (cu batista umedă de slobozi la gură) în duplicitate şi prin duplicitate.
În presă are loc o epurare sistematică, pentru a se face loc unor noi slujitori gata să îndeplinească ad litteram directivele primite, sunt puse la index nume de persoane şi teme – un specific amintind de epoca revolută a comunismului bolsevic. Strădania obliterării unor anumite teme şi subiecte capătă accente brutale iar miza actualului sistem mediatic este de fapt interzicerea accesului la informaţie, la adevăr, la lucrurile cu adevărat importante, limitarea interacţiunii cu faptele din spatele evenimentelor. O uriaşă desfăşurare dezinformativă este pusă în practică de un Aparat al intoxicării în masă unde îndeplinesc un rol comisarial agenţi sub acoperire care au ca sarcină excluderea anumitor teme din circuitul public.
Mirajul Libertăţii, din decembrie 1989, miraj plătit cu sacrificiul a 1104 vieţi, aproape toate foarte tinere, slujeşte, acum, în primul rând, unei minorităţi, unor grupuri restrânse, care au falimentat România sistematic şi au demantelat sute şi sute de uzine şi capacităţi de producţie, trecute în mâinile altora. Romanii se pare că s-au resemnat sub jugul ocupaţiei străine şi în loc să lupte au ales cedarea, fuga, boicotul, dispărând aproape orice resurse reactive faţă de atacurile concentrice ale inamicilor de tot felul dintre care unii au reuşit chiar să redeseneze în interiorul graniţelor naţionale o frontieră internă, ca în perioada stalinistă.
Suntem în faţa sfârşitului naţionalismului românesc iar clasa politica românească, născută în catacombele ideologice ale unor structuri tenebroase, a devenit un instrument al unor grupări cu orientare clară antiromânească, mustind de puroi resentimentar. Suntem pe un fundal de retardare a mentalităţilor profunde de autoapărare faţă de agresiunile concentrice desfăşurate împotriva noastră.
Noile dezvăluiri ale telegramelor Ambasadei SUA de la Bucureşti scot pe tapet dimensiunea cu adevărat serioasă a mefienţei şefului statului faţă de acţiunile Rusiei. Fără îndoială din poziţia sa de şef de stat a avut şi are la îndemâna mult mai multe date cu privire la ameninţarea reprezentată de Rusia. Ceea ce nu rezultă din telegramele wikileaks dar aş putea completa eu, după 20 de ani de presă, este faptul că acum, în 2011, intervalul de două decenii “profeţit” de Silviu Brucan românilor pentru a se deştepta din starea de “stupid people” s-a prelungit. Prin concursul acţiunii malefice a unor organizaţii conspirate sub “acoperirea” mass-media. Astăzi una dintre principalele vulnerabilităţi a României a devenit manevrarea opiniei publice de către instituţii media arondate, prin patronat, unor interese străine şi ostile României.
De când mă ştiu, ca jurnalist, am avut probleme datorită abordării temei acţiunilor malefice ale Rusiei şi Ucrainei împotriva noastră. Referirea la acţiunile desfăşurate de Andrei Pleşu, în perioada când ocupa scaunul de ministru de externe, în beneficiul Ucrainei şi în deserviciul comunităţii româneşti, a generat o avalanşă de atacuri la adresa mea, formându-se chiar şi o listă cu peste 300 de oengişti de stat şi de partid de la GDS, în frunte cu Patapievici şi Liiceanu care cereau pedepsirea mea. Andrei Pleşu personal a solicitat organelor statului, invocând legi ale securităţii naţionale (!) să mă lovească la temelie pentru că i-am ciobit prestigiul de ministru.
Chestiunea ruso-ucraineană a reprezentat motiv de plecare şi de la alte publicaţii. O revistă a fost chiar topită şi retipărită, desigur fără materialul meu, care includea menţionarea, în premieră în România, a activităţilor nesănătoase desfăşurate de Ucraina la gurile Dunării – aşa numita “afacere Bâstroe”.
Gaşca Pleşu – Tismăneanu a reuşit până una alta să obţină poziţii proeminente, inclusiv prin aportul unui Traian Băsescu, cel îngrijorat la maximum, acum trei ani, conform ultimelor transcrieri wikileaks, de potenţialul agresiv rusesc la frontiera României. Problema reală este că, inclusiv prin aportul lui Traian Băsescu, inamicii României şi-au găsit culcuş cald în instituţiile statului român. Frontiera internă a fost penetrată multiplu, mai ceva ca o blondă delabrată aterizată în politică adusă de mână de o libarcă, un jeg beneficiar de vilă, via Boris Golovin. Boris de la GRU, cu paşaport de R. Moldova, acea parte a Basarabiei despre care nu mai este loc de scris decât pe internetul care suportă orice, până una alta.
…………………………
Menţiune: am postat această precizare pe un blog, creat de un cititor, care a adunat câteva dintre materialele de presă scrise de mine la Curentul.
În perioada următoare voi realiza un portal informativ unde se vor putea întâlni vechi golani, dintre cei care umpleau Piaţa Universităţii, momentul în care a debutat de fapt expresia liberă în România după 1989. Pentru cei care strigau atunci “Iliescu KGB du-te în URSS!” costul Libertăţii a însemnat capete sparte şi oase rupte.
KGB-ul s-a renuvelat iar agenţii săi s-au coafat, s-au machiat bine şi s-au conspirat care pe unde şi-a găsit culcuş – în presă, în structurile statului, în politică.
România nu va fi liberă cu adevărat până nu va scăpa de aceste “conserve” şi de acţiunea malefică a agenţilor moscoviţi, şi nu numai, desfăşurată pe toate palierele posibile împotriva poporului român. Probabil că în timpul vieţii noastre nu vom apuca să vedem o România liberă.
Putem însă încerca un ultim efort, măcar pentru copiii noştri.
Peste numai o lună, patriarhul Moscovei şi al “intregii Rusii”, Kirill Gundeaev, urmasul generalului KGB Alexei al II-lea, care tocmai l-a gratulat pe “comandantul” comunistilor Fidel Castro de ziua lui, va efectua o vizită “la robii sai” din Republica Moldova. In acest context, ziarul Timpul de la Chisinau a publicat astazi parerea mai multor analisti si preoti despre “vizita de lucru” a Patriarhului BORuse. Printre acestia din urma, Pavel Borsevschi, de la Mitropolia Chisinaului si a “intregii Moldove”, conduse de colonelul Vladimir Cantarean si subordonate Bisericii Ruse, cunoscut atat “gratie” laudatorului sau sef,jurnalistul in sutana Savatie Bastovoi, cat si, mai ales, prin prisma faptului ca este preotul preferat al premierului Vladimir Filat (foto stanga jos) dar si duhovnicul ambasadorului Romaniei in Republica Moldova, Marius Lazurca si al directorului ICR-Chisinau si pupil al lui Andrei Plesu (foto impreuna), Petre Guran, a carui familiei se trage de peste Prut si Nistru, si care afirma intr-un interviu din Jurnal.md cat de bucuros este ca a descoperit “comunitatea din jurul parintelui Pavel Borsevschi”.
Ce frumos, ce inaltator…
Acum, iata, vor avea norocul sa li se poarte de grija direct de catre seful lor, al pravoslavnicilor “din jurul lui Pavel Borsevschi”, Kirill I, despre a carui vizita la Chisinau subordonatul lui Cantarean afirma:
“Vizita unui patriarh înseamnă purtare de grijă
Mitropolia Moldovei înseamnă Biserica Ortodoxă Rusă pe teritoriul Moldovei şi patriarhul trebuie să vină să vadă bisericile pe care le păstoreşte, de care el răspunde în faţa lui Dumnezeu. Eu, în calitate de preot, nu mă pot duce în faţa lui Dumnezeu, fără comunitatea mea, fără Parohia „Sfântul Dumitru” şi fără ascultarea mitropolitului Vladimir. La rândul său, mitropolitul Vladimir răspunde de mine, adică de preoţi. Pentru ca eu să-mi fac datoria cum se cuvine, el trebuie să mă ajute, să mă viziteze şi să mă ghideze. Exact acest mesaj trebuie să poarte vizita unui ierarh. Se numeşte purtare de grijă pentru mântuirea sufletelor creştinilor din R. Moldova.”
Ce frumos, ce inaltator…
Si pentru ca totul sa mearga snur, subordonatul lui Patapievici peste Prut, Petre Guran, curajosul istoric roman (?) care revolutiona lumea “intelectuala” prin afirmatii de genul “natiunea romana va fi istorie iar BOR o secta de provincie” sau cat de “stramt este romanismul in respiratia larga a culturii”, la recent incheiatul Salon international de carte de la Chisinau, directorul ICR a tinut sa lanseze personal, conform RGN Press, “volumul Cronici incomode al scriitorului Savatie Baştovoi (foto cu cei doi), în prezenţa autorului”, nepot al fostului vicepresedinte al companiei ASCOM si plamadit ca publicist de larga respiratie “moldoveneasca” in urma primului sau premiu, incasat de la… Fundatia Soros-Moldova.
Foarte vocal in ultima perioada impotriva presedintelui Romaniei – de a-i zice chiar ca candideaza -, Andrei Plesu a inghitit musca si a inchis gura dupa ce Traian Basescu i-a aratat pisica. Chiar asa fricos sa fie filosoful luminilor? Se pare ca da, din moment ce in Adevarul lui Patriciu a trecut (mai bine zis s-a intors) de la razboiul cu Basescu la cel cu chelnerii dar si cu romanii, in general, in binecunoscutu-i stil romanesc (de la rom nu de la roman – ar trebui sa scriu romales? Mai bine scriu eu ca in DEX) tiganesc. Da, asta e adevarul, de care fuge razboinicul transcedental de cand s-a nascut, prin flori, pe campiile tulcene: Andrei Plesu este tigan, ceea ce este fara nici un dubiu pentru orice antropolog sau criminalist. Oare de ce i-o fi rusine de origini? Se pare ca fostul, fostul si fostul (stiti dvs ce) si-a adus aminte de omleta rece cu care il trata chelnerita MAE pe cand era ministru de externe (probabil tipa facea parte din rezistenta sarbeasca sau romaneasca 🙂 ), de data asta fiind tratat cu acelasi dos – sau mai bine zis cu “curul”, pentru a-l cita chiar pe marele maestru – la o terasa din Sibiu. Intr-un articol demn de Scanteia si bun de semnalat si la rubrica “Reflectorul” a Televiziunii comuniste – intitulat bombastic, de ziceai ca-i vorba ori de Basescu ori de “mama-Rusie”: “Netrebnicie” – , Plesu se burzuluieste ca n-a primit – vai! – nici maslina nici gheata la martiniul sau cel de toate zilele. Si acesta este pretextul de care se foloseste pentru a infiera “netrebnicia autohtona”, vezi Doamne, romaneasca. Dar de unde stim noi ca chelnerul nu era tigan? Ar fi scris atunci marele pitic de gradina al lui Patriciu (altul care se vede imparat) despre “netrebnicia tiganeasca”, condamnand in masa tot neamul sau?
Dupa cum probabil stiti deja, ministrul afacerilor externe român,(sic) a solicitat în cadrul întrevederii din 18 iulie 2011 cu omologul sau ucrainean, identificarea unor masuri de crestere a încrederii între Bucuresti si Kiev, care sa conduca la evitarea unor situatii precum cele care au avut loc la 16 iulie 2011.
Cu stima,
Consilier de Stat
Gabriel-Cristian Piscociu
Stimate Domnule Gabriel-Cristian Piscociu,
Va multumesc foarte mult pentru raspuns. Chiar ma intrebam daca presedintele Romaniei isi va mai aduce aminte intr-o zi ca inca mai exista in aceasta tara si altfel de ziaristi decat cei cu care s-a obisnuit sa se intretina zilnic, in acesti sapte ani, cu precadere in ultimii trei.
Desigur, am urmarit prestatia ministrului de Externe al Romaniei de la intalnirea cu omologul sau ucrainean, avuta chiar la doua zile dupa incidentul de la Hagi Curda, asa cum a fost prezentata pe site-ul MAE roman: “Participarea României la Grupul de Prieteni ai Ucrainei şi întâlnire între miniştrii T. Baconschi şi K. Grişcenko” (https://mae.ro/node/9804).
Citez: “Ministrul Baconschi a solicitat identificarea unor măsuri de creştere a încrederii între Bucureşti şi Kiev care să conducă la evitarea unor situaţii precum cele care au avut loc sâmbătă, 16 iulie, cu ocazia deplasării unor ziarişti şi reprezentanţi ai ONG-urilor la sfinţirea unei biserici din regiunea Odesa.”
Se pare insa ca “identificarea masurilor de crestere a increderii” a fost eficienta, dar numai intr-un singur sens, de la “Grupul de Prieteni ai Ucrainei” spre Kiev, nu si invers. Din pacate, reactia edulcorata a diplomatiei romane in acest caz a dus la accentuarea agresiunii asupra romanilor din Ucraina, in special in ceea ce priveste situatia Bisericii si comunitatii romanesti de la Hagi Curda.
Dupa cum probabil stiti, poate chiar mai bine decat mine, securitatea ucraineana nu a luat in seama deloc enuntul “pro-pasiv” al ministrului Teodor Anatol Baconschi, contrar preceptelor diplomatiei “pro-active” promovate de inaintasul sau, Mihai Razvan Ungureanu. Iata un articol pe aceasta tema, preluat de Ziaristi Online de la Jurnal de Chisinau: “Epitropul Bisericii de la Hagi Curda terorizat de securitatea ucraineana. MAE roman, ca de obicei, tace” (https://www.ziaristionline.ro/2011/08/07/epitropul-de-la-hagi-curda-terorizat-de-securitatea-ucraineana-mae-roman-ca-de-obicei-tace/).
In opinia Asociatiei Civic Media, autoarea protestului inaintat sefului statul roman, domnul Traian Basescu, atitudinea umila a actualilor reprezentanti ai diplomatiei de la Bucuresti fata de politica agresiva a Kievului la adresa comunitatilor romanesti din Basarabia istorica si nordul Bucovinei nu face decat sa stimuleze autoritatile ucrainene in atitudinea lor sfidatoare fata de valorile europene si drepturile minoritatilor, consfintite de normele Consiliului Europei si ale Natiunilor Unite. Ca este o politica tactica si strategica bine pusa la punct, este treaba lor. Problema noastra este ca nu avem la randul nostru nici un raspuns de ordin tactic si strategic in fata unor asemenea provocari.
La ce foloseste “identificarea masurilor de crestere a increderii” daca drepturile celor doi jurnalisti romani – dupa cum sunt inscrise in Declaratia Universala a Drepturilor Omului si Constitutia Romaniei – raman incalcate iar institutia de stat insarcinata sa ii apere, prin insasi misiunea existentei sale – din banii contribuabililor! -, a tacut, a tacut si iar a tacut?!
Nu in ultimul rand tin sa va amintesc ca, intr-un caz similar, al declararii mele drept “persona non grata” de catre autoritatile de la Kiev, in “era” Kucima, tot ca urmare a unor articole de presa, la fel ca in cazul celor doi ziaristi “pedepsiti” acum in acelasi stil rudimentar – Valentin Tigau de la Radio Romania International (post al statului roman) si Simona Lazar de la Jurnalul National – Ministrul de Externe al Romaniei de la acea vreme, desi PSD-ist, nu a ezitat sa inainteze un protest scris Kievului si sa-l cheme la ordine pe reprezentantul Ucrainei la Bucuresti, exprimand “profunda ingrijorare” a statului roman si solicitand “ridicarea neintarziata a acestei masuri abuzive”. Acte absolut firesti ale unui stat membru NATO si UE fata de tupeul nemarginit al unui stat construit din teritorii straine lui, grupate artificial intr-o republica membra a urmasei URSS, CSI, ea insasi o succesoare de facto si de jure a Uniunii Sovietice.
De asemenea, incurajate si de atitudinea ferma a MAE roman, au inaintat proteste oficiale catre MAE ucrainean si presedintele Kucima toate organizatiile internationale de aparare a libertatii presei si jurnalistilor, de la Asociatia Mondiala a Ziarelor si Editorilor de Presa – www.wan-ifra.org la Institutul International de Presa si Comitetul pentru Protectia Jurnalistilor din SUA si chiar si Misiunea SUA la NATO, care a solicitat la randul ei explicatii, in ciuda intereselor geopolitice majore existente la Bruxelles si Washington in privinta acestui teritoriu amalgamat (vedeti arhiva ziarului ZIUA de luni, 30 iunie 2003 si editiile urmatoare sau arhiva Roncea.ro –facsimile mai jos).
Aceasta reactie a fost o consecinta, repet, a atitudinii ferme a Romaniei ca stat suveran si a respectului fata de presa romana de la acea vreme. Lipsa acestora duc, iata, iarasi si iarasi, la umilirea si terorizarea romanilor din Ucraina, de care raspunde in primul rand seful statului, domnul Traian Basescu, in calitatea lui de presedinte al tuturor romanilor, si pe plan intern, la desconsiderarea totala a putinilor jurnalisti care isi mai fac meseria in sprijinul idealurilor nationale si al revelarii adevarului, chiar si cu picatura, intr-un ocean de minciuni si ura specific atmosferii bolsevice a anilor ’50.
Sper ca actiunile viitoare ale sefului real al diplomatiei romane sa-mi demonstreze ca nu v-am scris degeaba si ca mesajele noastre or sa ajunga intr-un final si in mapa sa de “interese nationale”.
Cu regret momentan,
Al Dvs,
Victor Roncea,
Jurnalist
Asociatia Civic Media
PS: Va trimit alaturat si protestul inaintat de Civic Media ministrului de Externe al Ucrainei si ambasadorului Kievului la Bucuresti, ramas, insa, fara raspuns, probabil si in lipsa unei solidarizari a breslei descompuse de azi si a organizatiilor care sustin ca reprezinta drepturile jurnalistilor dar sunt mai degraba preocupate de ce a mai spus Basescu despre tigani si daca le da si lor Soros vreun gram de aur dupa ce intra ungurii in posesia Rosiei Montane…
Protest and Request from Civic Media Association
“History will never leave out someone without paying his price for treason”
To: Ukrainian Foreign Ministry
The Ukrainian Embassy in Romania
HE Konstantin Grişcenko
HE Markiyan Kulyk
Sirs,
We ask you to revoke immediately the interdiction for Romanian journalists Valentin Tigau and Simona Lazar, who were prohibited to enter in present Ukraine and were declared “persona non grata” for 5 years starting 2009.
Also we would like you to formulate a public apologize for restricting their fundamental rights, freedom of movement and freedom of expression and freedom of the press.
As you must know, this Saturday, on 16 of July, two buses with more than 100 Romanian and Moldavian citizens on board – among them journalists, students, officials and NGO representatives – were kept for hours at the Reni customs house on the border between Moldova and Ukraine.
The Romanians and Moldavians citizens of Romanian ethnic origin were planning to attend the dedication of the first Romanian Orthodox Church rebuild in Ukraine, in Romanian minority village Hagi Curda – renamed Kamasovka in Ukrainian.
At the border, two Romanian journalists were turned back. The others, 130 persons, were eventually allowed to enter Ukraine and attend the event, following the intervention of the Romanian Consulate representatives in Odessa send by the Romanian Foreign Affairs Ministry (MFA).
The two Romanian journalists were taken by a Police car and taken outside the Ukrainian territory. They were informed that they have a five year interdiction in Ukraine starting in 2009, an act that nobody informed them about.
The two journalists, Valentin Tigau, an editor from National Public Radio (Radio Romania Actualitati – Radio Romania International) and former press corespondent in Republic of Moldova, and Simona Lazar, from Jurnalul National daily newspaper, had traveled in 2009 in the former Romanian province of south of Bessarabia, since Stalin will from 1944 inside the borders of Soviet Ukrainian Republic, now Ukraine. They published their reports in a series that can be found also on a dedicated Blog – https://www.romanii-de-langa-noi.blogspot.com – “The Romanians along us”.
Simona Lazar stated that they were told that they are not allowed to enter Ukraine for five years’ time, the interdiction being issued in 2009 and that back then the two spent four days in Ukraine, working on several reports on the Romanian community there, the Romanian language in the education system and other similar issues. “We were surprised to find out we are not allowed to enter…,” Simona Lazar stated for Mediafax News Agency.
In an public statement gave for “Curentul” daily, Simona Lazar and Valentin Tigau stressed out that this is o commune problem for Eastern countries with a lack of democracy and who are not respecting the elementary and fundamental rights, such as freedom of movement, freedom of expression and freedom of the press. “Our story is not new. Hundred and thousands of other journalists have suffered for telling the truth. Some paid with their own life, such as Gheorghi Gondgadze. Despite this tragic events, journalists have not stopped to seek the truth in order to present them to the people, hoping to change for the better the world we live in. This is what we have done. Our “guilt”. We believed we are not wrong”.
In the past, especially during the dictatorship of hardliner communist Leonind Kucima, such acts were frequent against Romanian journalists and writers traveling for documentation in Ukraine. In a similar Protest to the Romanian Presidency, from that period, it was underlined that the number of “journalist non grata” in Ukraine was rising year by year: Marian Voicu and his team from the Romanian National Public TV Station TVR, Victor Roncea, at that time Foreign Department Chief Editor with “ZIUA” daily, George Muntean, writer and former vice president of Cultural and Literature Society from Bukovine, Ion Beldeanu, writer, president of the Writers Associations of Suceava, Eugen Patras, former vice president al Romanian Cultural Society “Mihai Eminescu” from Cernauti, etc. We are surprised that these Soviet type of actions are reviving in supposedly democratic Ukraine of today.
Please take all the appropriate actions in order to stop for the future such violation of fundamental rights and freedom of the press as Ukraine sustains that would like to be part of the European family and share the European values that we all respect.
We remind you what a great leader of Romania once stated: “Every Nation has its rights and its duties. There must be respected our rights and the rights of our brothers, which are today outside our borders, as we do respect those of the foreigners that are inside our borders. Lesser than this it cannot be pretended and more than this we cannot offer.”
We are awaiting for your public apology.
Never the less we are awaiting from a minimal sign also from our MFA which kind of forget to defend the rights of the citizens who represents and seems to be more friendly with you than with the Romanians. That reminds us of another minister from Romania sympathizer of Ukraine and of his shameful end: Adrian Severin. History will never leave out someone without paying his price for treason.
| Elitiştii bugetivori de prin Institute, Edituri, Fundaţii şi conace se leapădă de la o vreme ostentativ, unii chiar huliganic, de Cotroceni, după ce i-au înălţat ani în şir osanale stăpânului şi s-au înfruptat…