Ziua Profesorului Gh. Buzatu (6 iunie 1939 – 20 mai 2013)
Astazi au avut loc manifestari omagiale la Iasi (Centrul de Istorie si Civilizatie Europeana – Academia Romana), Constanta (Universitatea “Ovidius”) si Craiova (Biblioteca Judeteana “Alexandru si Aristia Aman”)
Faptul că Gheorghe Buzatu s-a ocupat de câteva figuri mari, tragice şi controversate ale istoriei noastre contemporane, precum mareşalul Antonescu sau Corneliu Codreanu, îi face cinste. A murit în picioare şi cu sabia cuvântului în mână. Şi cum a sluji adevărului înseamna a îi sluji lui Dumnezeu, şi bunul şi dreptul profesor este un învingător, împlinind cuvintele psalmistului : « Peste aspidă şi vasilisc vei călca, şi vei păşi peste leu şi peste balaur ».
Lumea contemporană nu crede în miracole, deşi acestea, din când în când, totuşi survin… Precum, de exemplu, acordul formal existent actualmente, deşi fragil, între istorici sau comentatorii de presă, de pe o parte, şi politicieni, pe de altă parte, în privinţa faptului de netăgăduit că veacul care s-a încheiat recent a fost, înainte de orice, unul al monştrilor. Şi în cursul căruia, se ştie prea bine, pe scena politică s-au putut întâlni, confrunta ori chiar colabora în unele moment, Lenin, Stalin şi Hitler, Himmler şi Beria, Molotov şi von Ribbentrop, Goebbels şi Jdanov ş.a., ş.a.
Dupa cum deja se stie, mafia homosexuala din Parlament a dat o lovitura de forta marti, 4 iunie 2003, prin introducerea de catre senatorul PNL Tudor Chiuariu a amendamentului la articolul 4, alineatul 2, din proiectul de revizuire a Constitutiei, care suna asa:
“România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi. Orice discriminare bazată pe sex, culoare, origine etnică sau socială, trăsătură genetică, limbă, credinţă sau religie, opinii politice sau de altă natură, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere, dizabilităţi, vârstă sau orientare sexualăeste interzisă”.
Alianta Familiilor din Romania avertizeaza ca acest act ar face ca Romania sa fie a patra tara din Europa si a saptea tara din lume care sa includa nediscriminarea orientarii sexuale in Constitutie, in majoritatea tarilor respective schimbarea Constitutiei conducand aproape imediat la legalizarea casatoriilor intre homosexuali si apoi a adoptiilor de copii de catre “familiile” homosexuale. De asemenea, orice contestare publica a acestor aberatii este amendata sever de lege, pe “principiul nediscriminarii”, al carui brat, deocamdata nearmat, este, in Romania, Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii.
Ca Chiuariu (care a demonstrat ca Justitia este chioara, vorba Parazitilor via Mircea Badea) are fata de homosexual, ne este clar. De altfel, surse extrem de credibile – tinand cont ca sunt chiar din interiorul Parlamentului Romaniei – sustin ca peste jumatate din membrii Parlamentului sunt homosexuali mascati. Drept dovada, agenda secreta a mafiei homosexuale, combinata cu tampenia crasa (pe cand un test de inteligenta obligatoriu in Parlament?) si tradarea ca mod de trai au facut ca votul la acest amendament sa fie de 18 “pentru” si doar două voturi “împotriva” (sa aflam cine sunt cei doi pentru a fi pusi la pomenire in toate Bisericile Romaniei). Ca sa fie mai clar: 90% din membrii Comisiei au votat pro-homosexuali! (In paranteza: aceeasi Comisie a respins amendamentul BOR privind recunoaşterea rolului istoric al bisericilor in Romania).
Dar problema este mult mai “sus” (eufemistic, vorbind; in realitate este vorba de cat mai in fundul Gheenei). “Capul la” “forumul constitutional” este Cristian Pirvulescu, un agent cunoscut si recunoscut al mafiei societatii in civil stipendiata de Soros (GDS, SAR, APD, NEC, ETC), care s-a pronuntat inca de la inceputurile “carieriei” sale antiromanesti ca fiind un sustinator pe fata al “drepturilor” homosexualilor si un agresiv militant anticrestin, manifestandu-se cu spume la gura – literlamente – impotriva icoanelor si a religiei in Scoli. Sinistrul personaj este si presedinte fraudulos al Asociatiei Pro Democratia, dupa ce, incalcand statutul asociatiei a rasturnat alegerile democratice ale “cluburilor” si s-a reinstaurat presedinte… pe viata. Curat democratic! Cine a permis ca un anticrestin declarat sa se ocupe de revizuirea Constitutiei unui stat crestin si de ce nimeni – cu o singura exceptie, dar pe temeiul de sinecura – nu a protestat, tine atat de procentul mafiotic si de molotovul invocat mai sus cat si de atrofierea simtului civic prin lobotomizare in masa si prin infiltrarea masiva a tuturor organismelor care ar putea avea o minima capacitate de reactie cu agenti antiromani ce poarta toate fetele posibile, de la prea-dreptaci la prea-cucernici.
Sa mai amintim ca acelasi individ este “reformatorul” sistemului de vot “uninominal” prin care au ajuns intr-un Parlament de 600 de “alesi” (!) personaje lugubre votate de trei bezmetici, fiind eliminati stupid realii castigatori?!
In acesta directie – a contestarii obiectivitatii presedintelui Forumului Constitutional – ar trebui sa se indrepte, in acest moment, toate reactiile societatii civile crestine cat si a Bisericii, daca aceasta mai are un cuvant de spus. Cat de greu poate sa fie pentru oricine sa dea o minima cautare pe Google cu cuvintele “cristian pirvulescu icoane religie” cu varianta “cristian parvulescu icoane religie discriminare homosexuali” pentru a-i afla opinia anticrestina si antiromaneasca?
In urma loviturii de marti la adresa fiintei nationale (Partidul Liberal mai are tupeul sa-si spuna “National”?) Biserica, prin Patriarhia Romana, a emis un comunicat in care isi afirma “dorinta ca, atunci când vor fi luate în discuţie amendamentele la articolul 48 alin. (1) din actuala Constituţie a României, Comisia de revizuire va ţine cont de propunerea Bisericii Ortodoxe Române, înaintată Parlamentului României (27 mai 2013) în numele majorităţii românilor (85,9%), şi anume:
„Familia, elementul natural şi fundamental al existenţei şi dezvoltării societăţii, se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor şi beneficiază de sprijin şi ocrotire din partea statului şi a societăţii”.”
Am incheiat citatul. Dar nu este suficient. De fapt, trebuie militat prin toate mijloacele pentru desfiintarea amendamentului propus pidosnic de inversionistul Legii Tudor Chiuariu. De ce nu este suficient sa fie introdus Articolul propus de Patriarhie, chiar la virgula, in forma de mai sus, solicitata de BOR? Mai precis, de ce poate fi o amagire aprobarea Articolului de mai sus, in toate aplauzele participantilor si cu toate mainile sus, inclusiv ale anticrestinului Cristian Parvulescu?
Pentru ca “principiul nediscriminarii”va avea intaietate. Unde? La Curtea Constitutionala. Acolo, homosexualii se vor simti ca acasa. Pentru ca acolo – in forul supra-suprem al democratiei – exista deja judecatori, ca agramata, inculta si tampa (si chiar si vrednic de mila, daca nu ar raspunde de soarta a 20 de milioane de romani) Iulia Motoc, care deja s-a pronuntat categoric pro-homosexualitate. Si votul va fi ca atare, exact ca in Comisia de Revizuire a Constitutiei. Acolo, monstrii lui Antonescu si Ponta se vor intalni si vor dantui cu monstrii lui Basescu. Ii lasam?
PS: Ca sa incheiem intr-o nota amuzanta, desi apocaliptica: Ce-o sa se faca Iulia Motoc cand o sa vina si trisexualii cu cererea de a se casatori cu pisicile lor, asa cum a anuntat deja ca intentioneaza sa faca bolnavul homosexual Karl Lagarfeld? Nici ei nu trebuie discriminati. Ca doar si ei… “are drepturi”!
Intelectualul de bucatarie N. Manolescu, asteptandu-si pensia
Aprigul jurnalist Ion Spanu demonstreaza, din nou, ca pensionabilul de la USR si UNESCO N. Manolescu are probleme nu numai cu prostata. Manolescu este pus la insectar, unde ii este locul, intr-un articol epocal, as spune, aparut in Cotidianul de azi sub titlul “Gafă monumentală a preşedintelui Uniunii Scriitorilor: Nicolae Manolescu publică “Un text inedit” care a mai fost publicat de două ori”. Este vorba de textul lui Emil Cioran „Bref portrait de Dinu Noïca”, citit iniţial la „Europa liberă”, fiind publicat apoi atat in Romania cat si in Franta. Textul ar fi fost, chipurile, tradus chiar de Manolescu. Un mare critic de arta roman, care a asistat la o “prelegere” a lui Manolescu despre Brancusi intr-o limba schimonista cu vagi inflexiuni de prin suburbiile Parisului s-a intrebat sec: “A invatat Manolescu franceza?”. Prin amabilitatea filosofului Constantin Barbu si a jurnalistului Ion Spanu (combatant si in cunoscutul Proces Liicheanu), public aici facsimilul Emil Cioran despre Dinu Noica si opinia profesorului Barbu, discipol al marelui Noica, despre această (noua) mistificare a lui Manolescu:
„Nicolae Manolescu publică în România Literară nr. 19/10 mai 2013 “Un text inedit”, traducând “Scurt portret al lui Dinu Noica”. Manolescu crede că “textul n-a fost tipărit niciodată”. Istoria literară n-a fost niciodată punctul tare al lui Manolescu, „Bref portrait de Dinu Noïca” fiind tipărit de mai multe ori după 1990, când apare în cărticica „L’Ami lointain, Paris-Bucarest”, Paris, Criterion, 1991 (fără corecturile pe care le vedem în facsimilul alăturat).
Eu însumi aveam o copie xerox a textului, copie pe care mi-a dăruit-o Cioran în septembrie 1990, când l-am vizitat prima dată la Paris (o altă copie aveam chiar înainte de 1990, când îi trimisesem printr-un scriitor craiovean o carte a mea în care îi dedicasem un capitol despre prepoziţia Sans şi primisem, între altele, un autograf pe prima ediţie din „Histoire et utopie”).
Dactilograma lui Cioran are corecturile autorului însuşi („à la Nationale”, „du”, „harceleur”) şi ale “unei doamne” (al cărui nume Cioran mi l-a spus dar nu mi-l amintesc) – anume cuvintele “tyran” şi “aux autorités”. Am publicat textul de mai multe ori (2001, 2006, 2011) în caietul „Cioran” şi în „Cioran. Nihilistul privat” (Editura Contrafort, pag. 175-176, text francez fără corecturile dactilogramei, ca în „L’Ami lointain”, şi pag. 177-180, dactilograma textului cu corecturile).
Informaţia privind publicarea textului „Bref portrait de Dinu Noica” putea s-o găsească Manolescu şi în „Cioran, L’Herne”, Paris 2009, pagina 534. Nu este un lucru grav că Manolescu nu ştie că textul nu este inedit, mai ales că zice “din câte ştiu”. Iar Manolescu nu ştie, iar împotriva lui Noica scrie de câţiva ani cu mult venin şi incultură. De ce? Întâi fiindcă ştie că Noica nu-l aprecia decât ca pe un harnic foiletonist din “epoca de aur”. Apoi fiindcă Manolescu vrea să acrediteze ideea ridicolă că epoca anilor ’80 nu ar fi dominată de Noica şi Şcoala de la Păltiniş ci de Manolescu şi Cenaclul de luni (lucru exprimat şi de Cărtărescu în teza de doctorat despre „Postmodernismul românesc”, într-un subsol, teză de doctorat susţinută cu celebrul stalinist Paul Cornea). Nu poţi compara niciodată doi plagiatori, adică Manolescu şi Cărtărescu, cu geniul indescriptibil al lui Noica. La Păltiniş au participat, în hestia culturii de performanţă, mai multe genii tinere. În timp ce la bietul Cenaclu de luni nu era decât un ceape literar…
Ce poţi să-i ceri lui Manolescu care n-a aflat nici acum (când e membru al Academiei Române, preşedinte al Uniunii, ministru UNESCO la Paris şi pensionar) că în „Caietele” lui Eminescu se află opera literară a lui Eminescu şi este imposibil de gândit că marile „Caiete” n-ar avea “nicio valoare literară” (aşa cum scrie stupefiant Manolescu în „Istoria critică a literaturii române”).
Am publicat (împreună cu acad. Alexandru Surdu, acad. Răzvan Theodorescu, Florin Rotaru, Victor Roncea) în „Arhiva neagră. Dosarele distrugerii elitei româneşti” cele 25 de volume ale dosarului Noica – Pillat. Şi ştiu ce vorbesc despre Noica. Aproape nouă ani am stat în preajma lui Noica, mi-a vorbit şi despre Eminescu, şi despre Cioran, Eliade şi Ionesco şi, o singură dată, despre puşcăria îndurată.
Manolescu crede că îşi poate bate joc de viaţa lui Noica. Istoria familiei sale îl obliga la decenţă şi înţelegere. I-am administrat lui Manolescu două pamflete din cauza mizeriilor pe care şi le-a permis, în chip sinucigaş, să le scrie împotriva lui Noica. Manolescu va rămâne un simplu critic minor din “Epoca Noica”.
Nu poţi să ai aere de canonizator literar când scrii următoarea propoziţie despre „Luceafărul” lui Eminescu: “Demiurgul îi promite lui Hyperion marea cu sarea”. Un lucru e cert: în materie de Eminescu, bietul Manolescu e necalificat.
Să nu uit: nu-i recomand să polemizeze cu mine în materie de Eminescu (cum a încercat, anonim, într-un text din “România literară”). Dacă îndrăzneşte îl invit public la o polemică faţă în faţă. Va rămâne fără faţă. Dacă frica îl face înţelept îl provoc public să scrie 20-30 de pagini despre „Luceafărul” lui Eminescu ca să vadă toată scriitorimea română că preşedintele Uniunii Scriitorilor e gol”.
Orice alte comentarii sînt de prisos. Este clar pentru toată lumea că Nicolae Manolescu n-a publicat un „text inedit” al lui Cioran, întrucît „BREF PORTRAIT DE DINU NOICA” apăruse de mai multe ori înainte de reproducerea din „România literară”. Sîntem, aşadar, în faţa unei gafe monumentale, comisă de academicianul, ambasadorul, preşedintele Uniunii Scriitorilor şi directorul „României literare”, în faţa căreia nu trebuie să ne stăpînim umorul.
Îi recomandăm, totuşi, domnului Manolescu următoarele versuri: „Nu se trec la noi potcoave / De la iepe demult moarte / Pune-te de-nvaţă, dragă: / Nu ştii carte, nu ştii carte” (Eminescu).
Iată acum facsimilul celor patru pagini scrise de Cioran la moartea lui Noica. Nu sînt inedite, ci splendide:
Articolul magistral al lui Ion Spanu poate fi citit integral la Cotidianul
Nici n-am scapat bine de “luna homosexualilor” ca suntem pricopsiti cu… Festivalul Homosexualilor, care se va incheia apocaliptic cu mizeria de Parada a Homosexualilor, Transexualilor, Lesbienelor, Bisexualilor si Trisexualilor (si cu animale). “”GayFest”-ul – care avea in program pe vremea lui Basescu si Videanu doar o zi de maimutareala exhibitionista – se desfasoara acum pe parcursul unei intregi saptamani de agitatie si propaganda, in institutii culturale si de invatamant superior, cu implicare inclusiv a minorilor (dovada foto mai jos). Mai mult: anul acesta “Marșul Diversității” va spurca soseaua Kiseleff, cu plecare de la Arcul de Triumf și până la Piața Victoriei, unde, potrivit organizatorilor homosexuali, se va devarsa intr-o “zonă liberă de discriminare, în apropierea Pieței Victoriei, în Parcul Kiseleff”. “Vom asculta împreună câteva discursuri, vom participa la diverse discuții și activități, creînd astfel un spațiu de siguranță în care fiecare participant se va putea implica activ”, mentioneaza reprezentantii bolnavilor homosexuali (apud liderul senatorilor PNL, Puiu Hasotti). Bravo, Oprescule! La asa doctor, asa bolnavi! Sau invers?! 🙂
In cadrul “manifestarilor artistic-educative” s-a remarcat zilele acestea si… fosta ministreasa a Culturii Mona Octavia Nicoara Musca aka “DANA” pentru intimii sai de la Securitate. Pentru cine a uitat deja cine este madam “DANA”, trebuie sa mentionam ca este o fosta stea cazatoare a “dreptei” politice dambovitene, parlamentara PNL si PDL, deconspirata brusc drept informatoare a Securitatii. In ciuda afirmatiilor sale vehemente si transpirate ca nu a dat nici o nota la Securitate, CNSAS a descoperit un dosarel plin de turnatorii si indicatii despre cine ar mai fi bun de recrutat in vederea sprijinirii pe deplin a organelor. Astfel, mincinoasa noastra de serviciu secret, respectiv politie politica, a devenit, normal, din urmaritoare – urmărită penal pentru fals în declaraţii. Ca sa epateze putin, informatoarea de pe malurile Begai si-a plasat, chipurile, Dosarul de Securitate pe internet, la adresa https://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1163087-dosarul-mona-musca-publicat-internet.htm. Surpriza (?), el a disparut de ceva timp de la adresa in cauza. Dar, nu-i nimic! Pentru astfel de persoane si documente intotdeauna se gaseste un cos de gunoi, chiar si online, astfel incat acesta poate fi accesat acum la https://www.gunoiul.ro/imagini/articole/dosar_mona_musca.pdf.
Ce sa mai zicem? Scurt pe doi: de la organele de securitate, Mona “Dana” Musca s-a reprofilat acum la… organele homosexuale. Saptamana trecuta, la orele de educatie social-politica a activistilor homosexuali, in incalzire pentru manifestatia ostentativa de sfidare ordinara a normalitatii, Musca a tinut prelegeri de indoctrinare alaturi de… hartistul plastic GDS-isto-ICR-ist Dan Perjosvschi, aka Mazgalici-Pogonici. Ceva mai grasa si mai imbatrinita, Musca s-a desfasurat in toate formele sale la sediul homosexualilor de la Accept, unde a si visat la lesbienele verzi de pe pereti (foto mai jos). “Deseneaza cu Dan Perjovschi pentru GayFest” si-a intitulat “evenimentul” din 30 mai asociatia homosexualilor fondata de Monica Macovei Gherghescu si sustinuta de Traian Basescu, potrivit propriei pagini de Wikipedia.
Surpriza (?), turnatoarea Securitatii Mona “Dana” Musca a fost prezenta in calitate de instructoare asupra “drepturilor” Homosexualilor, Transexualilor, Lesbienelor, Bisexualilor si Trisexualilor si, mai mult decat atat, a contribuit decisiv la realizarea afisului manifestatiei de “mandrie” a bolnavilor de mai sus. Cand fostul sef al TVR, Valentin Nicolau, a sustinut ca Mona Musca este sefa ofiterilor acoperiti din societatea civila, de ce nu ne-a spus ca sunt si homosexuali?
De notat: la “evenimentul” de agitprop au fost adusi minori. De “GayFest” 2013 s-a inaugurat “Raftul cu Literatură LGBT” la librariile Carturesti (a se boicota). Astazi si maine au loc “dezbateri” la SNSPA cat si proiectii de filme homosexuale la Cinemateca Romana (!). Programul aici: https://www.gay-fest.ro/gayfest-2013/. De remarcat: de frica societatii civile romanesti, deci crestine – dupa ce BCR a fost boicotata de romani -, sponsorii manifestarilor bolnavilor homosexuali nu si-au mai etalat numele public. Dar noi ii stim… 🙂
PS: Transexualul/a filo-rus/a de la Ambasada SUA a fost prezent/a “in spirit”…
Fotografiile de mai jos au fost realizate de Andreea Chitan devenind publice pe Facebook:
PPS: Un lingvist roman de la Chisinau imi atrage atentia: “In latină, ca și în italiană, MONA înseamnă organ sexual feminin, adică VAGIN. Totodată, cuvântul MUSCĂ, zis în italiană MOSCA, înseamnă același lucru. Dicționarul de argou al limbii române, editura Niculescu, București 2007: Muscă – vulvă, vagin”. Asa se explica multe…
În această nouă carte de istorie recentă, reputatul specialist demonstrează că România postbelică a fost, după înlăturarea de la putere a cominterniştilor de tipul Pauker, Luca etc., oponentul real şi cel mai redutabil, din interiorul Tratatului de la Varşovia, al politicii imperiale a URSS. Oponent real şi nu prefăcut, cum s-a tot bătut moneda falsă după 1989.
Daca istoricii nu sunt pe placul lui Alexandru Florian, ii recomandam Documentele Securitatii via CNSAS (doc aici). E posibil oare sa-l fi deranjat pe distinsul reprezentant al Institutului in cauza faptul ca legionarii si americanii desfasurau, impreuna, “o activitate dusmanoasa impotriva URSS”? Intrebam si noi, nu dam cu parul.
luni, 03 iunie 2013 Sîmbătă, 1 Iunie a.c., întreaga obşte a Mănăstirii Petru Vodă a prăznuit cu fast pe Sfîntul Mucenic Iustin Filosoful, iar la Mănăstirea Paltin s-a făcut o foarte frumoasă slujbă de Priveghere cu o seară înainte, urmată de Sfînta Liturghie în dimineaţa primei zile de vară. Părintele stareţ s-a împărtăşit din nou cu Trupul şi Sîngele Domnului, de această dată după rînduiala preoţilor, iar după amiază s-a odihnit foarte bine.
Fiii săi duhovniceşti i-au adus foarte multe icoane, flori, torturi şi prăjituri, cele mai multe dintre ele fiindu-i arătate Părintelui Justin, care s-a bucurat de daruri şi a mulţumit pentru ele. Bucuros că mulţi dintre ucenicii săi mireni au venit să prăznuiască alături de sfinţia sa pe sfîntul său ocrotitor, părintele stareţ a arătat oarecare regret că încă nu-i poate primi.
Doctorul Dan Tudor Eniu a venit pe la orele prînzului pentru o vizită medicală, iar la plecare s-a declarat foarte mulţumit de starea de sănătate a părintelui, nesperat mai bună faţă de momentul externării şi chiar faţă de Sîmbătă, 25 Mai, şi a spus că dacă ajută Dumnezeu şi nu apar alte complicaţii, în cîteva săptămîni de zile sînt şanse ca Părintele Justin să poată înceape să biruie boala, ajutat de tratamentele corespunzătoare. De asemenea, s-a declarat foarte mulţumit de asistenţa medicală profesionistă ce i se acordă Părintelui Justin 24 de ore din 24.
În seara aceleiaşi zile părintele stareţ a cerut să bea nişte lapte şi s-a odihnit relativ bine în vremea nopţii.
Ieri, Duminică, 2 Iunie a.c., s-a împărtăşit din nou la Sfînta Liturghie, preoţii aducîndu-i Sfîntul Disc şi Sfîntul Potir din altarul bisericii, iar după amiaza s-a odihnit. Seara a cerut de mîncare şi a acceptat să facă unele mişcări de gimnastică recuperatorie.
Din păcate, starea vremii s-a înrăutăţit, umezeala atmosferică ajungînd la cote greu de suportat pentru un bolnav imobilizat la pat, chiar dacă instalaţia de dezumidificare a funcţionat fără încetare în ultimele 24 de ore. Părintele Justin Pârvu a exclamat că în ritmul acesta nu ajungem nicăieri şi a sugerat că ar vrea să meargă din nou la Mănăstirea Paltin, în chilia în care a locuit în ultimii ani.
Astăzi, 3 Iunie a.c., după ce dimineaţa cîţiva monahi au încercat felurite soluţii cît mai efective pentru reducerea umidităţii, părintele stareţ a rugat pe cei de faţă să meargă şi să-i pregătească chilia de la spitalul Mănăstirii Paltin, pentru a evita de acum înainte insuficienţele respiratorii. Pe la orele prînzului a cerut din nou să mănînce şi apoi a cerut să vină o ambulanţă care să îl ducă. Mai apoi a chemat patru din părinţii mănăstirii ca să le confirme că este dorinţa sa personală să meargă înapoi şi că vrea ca toată frăţimea să rămînă în pace şi în bună înţelegere.
Astfel, pe la orele 16, părinţii şi mirenii prezenţi în mănăstire l-au putut zări preţ de o clipă pe Părintele Justin. După ce a fost dus în chilia în care a stat în ultimii trei ani şi toată aparatura medicală necesară a fost mutată la etajul doi al spitalului Mănăstirii Paltin, sfinţia sa a mulţumit personal celor prezenţi pentru efortul pe care l-au făcut, iar echipa de pe ambulanţă a plecat sărutîndu-i mîna.
Reînnoim apelul de a continua rugăciunile pentru însănătoşirea Părintelui Justin, îmbunătăţirea stării sale fiind evidentă chiar şi pentru aceia care s-au îndoit că la cei peste 94 de ani ai săi ar fi cu putinţă astfel de minuni. Nădăjduim din tot sufletul în refacerea deplină a sănătăţii părintelui stareţ şi vom stărui în rugăciune pînă cînd Dumnezeu va plini cererile noastre.
Obştile Mănăstirilor Petru Vodă şi Paltin
Precizare:
Privitor la anumite dorinţe cu valoare testamentară referitoare la Mănăstirea Petru Vodă ce au fost publicate pe internet în ultimele zile fără consimţământul Părintelui Justin, aşteptăm de la nişte inimi de creştini să şteargă orice postare de acest fel, cu atît mai mult cu cît testamentarul este încă în viaţă şi sănătatea sa se îmbunătăţeşte în fiecare zi.
Cu dragoste şi supunere fiască, atît cinul monahal de la Petru Vodă, cît şi mulţimea ucenicilor Părintelui Justin respectă şi vor respecta, cu întreagă conştiinţă şi evlavie, ORICE porunci, rânduieli şi dorinţe ale sfinţiei sale, ca unele ce arată Voia şi Darul lui Dumnezeu, apărându-le cu toată binecuvîntarea sa de învăţăturile răstălmăcite şi de rău-voitori. Ca şi Evangheliile, ele sînt pentru cei ce cred şi le împlinesc, nu pentru cei ce le contestă.
În conformitate cu preţuirea discreţiei pe care orice ucenic al lui Hristos o lucrează, după porunca Domnului Însuşi, publicarea unor informaţii de către persoane din afara mănăstirii fără acordul explicit al părintelui stareţ este o ofensă la adresa cinstirii cuvioşiei sale.
De ce Becali este la inchisoare si Tismaneanu nu? Pentru ca unul a dat la saraci iar altul a luat de la saraci, normal! Cat a luat? Veti afla azi, dintr-un Raport oficial al ICR remis redactiei Ziaristi Online. Din acelasi document veti afla si ce s-a intamplat si cu fosta informatoare DIE Catrinel Plesu, infipta de “anti-securistul” Patapievici intr-unul din nodurile-cheie ale Retelei Anti-Romania pusa sub “inaltul patronaj al Presedinteleui Romaniei, Traian Basescu”. Nu ratati azimaine, ok – poimaine! 🙂 , adevarul despre Jaful de la ICR! Pana atunci, cititi:
Agentul sovietic Ion Mihai Pacepa a murit. Anuntul a aparut in Cotidianul.ro, care semnaleaza ca, desi plasat in geam la Humanitas de Lucia Hossu Longin si Gabriel Liiceanu pentru a-i incasa pensia, generalul securist nomenclaturist a omis sa mai apara in postura de zombi al clicii Tismaneanu.
Aceeasi parere cu Larry Watts o are si fondatorul Stratfor Inc, analistul de intelligence George Friedman, care il contreaza pe presedintele Romaniei si secretarul general al NATO in ultimul sau “Jurnal Geopolitic” privind istmul ponto-baltic si relatia tarii noastre cu SUA si Rusia.
Documentele ilustrează o activitate puternic marcată de campania anti-habsburgică desfăşurată de Nicolae Iorga în vederea înfăptuirii unităţii naţionale, culturale şi politice a românilor. Totodată, prin ele se poate constata influenţa exercitată de savant asupra opiniei publice româneşti pe plan intern şi extern.
În întreaga istorie a tuturor popoarelor există o zicală străveche care spune oarecum asemănător același lucru: la vremuri grele, e nevoie de bărbați adevărați. La fel și în cazul nostru, al românilor, de multe ori în vremurile dificile, am avut parte de bărbați adevărați care să-și ia soarta în mâini, a lor și a celor care i-au urmat, și să scrie istoria. Sunt mulți care au rămas necunoscuți, alții au intrat în panteonul eroilor români, unii cunoscuți, alții uitați.
“Să nu uităm că istoria nu va uita pe vinovaţi; şi vinovaţi suntem cu toţii: unii, pentru că am tăcut; alţii, pentru că am greşit; cu toţii, pentru că am suportat.” General Ion Antonescu – (Alba Iulia, 1 Decembrie 1940)
Iata mesajul Profesorului despre Adevar si Internet:
“A sosit, netăgăduit, momentul adevărului: Cititorul nu mai poate neglija publicaţiile şi revistele online editate de mulţi ani pe Internet şi care, sub raport cantitativ şi calitativ, se dovedesc superioare “studiilor” şi “colecţiilor” îngrijite de … delegaţii Comunităţii evreieşti din România. Aceste “studii” şi “colecţii” trebuie cunoscute, dar investigaţia istoricului nu se poate opri la bibliografia indicată de Comunitate, care nu se confundă şi nu acţionează SUB TUTELA ACADEMIEI. Doar “institutul” Wiesel din Bucureşti a fost plasat, din iunie 2012, sub egida (şi plata) Guvernului de la Bucureşti…
Istoriografia – după cum a reclamat Apelul faimos al istoricilor francezi din 2005 (“Libertate pentru istorici“) – nu are legătură, nu poate fi plasată sub patronajul nici unui Guvern. “Indicaţiile” acestuia, cât ar fi de interesante, chiar venind din partea unor doctori în ştiinţă, sunt documente de studiu, iar nu directive spre aplicare. De aceea, pe măsura posibilului, şi orice bibliografie temeinică a unui studiu trebuie să tindă spre limitele ex-haustivului.Menţionăm unele publicaţii şi reviste online:
– “BadPolitics” (vezi, de ex., “Dar cu holocaustul cum rămâne, tovarăşi?“, 25.3.2013; “La 60 de ani de la moartea sa, Stalin se întreţine cu Hitler pe tema lui Antonescu şi a holocaustului Academiei”, 6.3.2012)
– “Cronicile din Gerulia” (vezi “Mitul celor 6 milioane …”, 6.4.2012; “Monumentul balonului de săpun”, 27.12.2012)
– Blogul Prof. I. Coja
– “Ziare.ro” (vezi Petru Tomegea “De la holocaust la tirania majorităţii“, 13.10.2012)
– “Altermedia.Info”
– Blogul “Dacia Mare”
– “Istoria ascunsă” etc. etc.
– Excelentul Dicţionar “Zydokomuna” (3 ediţii), datorat D-lui Iulian Apostu – în ediţia a III-a, peste 9 000 biografii ale evreilor care au adus şi implementat comunismul şi Holocaustul Roşu în România după 1944. Lucrarea, prin amploare, temeinicie, obiectivitate şi orizont istoriografic, nu ignoră, ci ANULEAZĂ “Raportul” Comisiei Tismăneanu!
– Volumul apărut recent sub titlul “Istoria să judece!“, cuprinzând declaraţii ale lon şi Mihai Antonescu, Gh. Alexianu, literatura consacrată “holocaustului” propovăduit de Wiesel-Ioanid-Florian-Tismăneanu-Totok-Shafir, echipa comuniştilor Pauker-Luca-Pătrăşcanu-Bodnăraş-Nicolski-Brucan-Voitinovici la “procesul” din 6-17 mai 1946 ş.a.m.d.
– Trimiterile la Faurisson, Finkelstein
– Materialele postate de diverse bloguri de I. Coja, M.Beltechi, V. Zărnescu ş.a.
– Etc. etc. etc.”
Iata, cel mai probabil, ultimul comentariu online al Profesorului:
Kremlin, 17 mai 2013 – ora 10.31 pm – Stimate Domnule Profesor! Ce să zic? Nu vă mulţumesc, dar – dacă aşa a fost să fie – atunci tot a ieşit ceva bine … Şi iată de ce: 1. Fuhrerul Adolf nu-i lângă mine, ceea ce e bine; şi aşa aveam discuţii – el că Io îs Number One, eu – că el! Bine că a apărut profesorul Jirinovski, care a spus-o foarte clar: nici EU, nici Fuhrerul, LENIN A FOST INDUBITABIL PRIMUL… Adică CEL DINTÂI CRIMINAL din toată istoria şi din toate timpurile …, un fel de RECORDMAN! Nu-s credincios, dar, vorba aceea: Doamne, fereşte! Ce l-a apucat? Când o să afle Fuhrerul, iar va jubila: Că el a ştiut, că de-aia l-au menţinut ruşii pn Lenin în Mauzoleu, că nu ştiu ce, că nu ştiu cum … 2) Acum, fiind vorba între noi, NU-S nici pe locul 2, ci acolo, pe undeva, spre 7-8, după alde Fuhrer, după Genghis Han, după Beria şi Himmler, dar … treaba lor! Nu ne amestecăm, fără ură şi părtinire. Căci mâine, sigur, poate să fie altfel … Cum nu se poate? Ce, în 1939, în anul de-a pornit Războiul Mondial din 39-45, Hitler nu a figurat între cei propuşi la (atenţie!) Premiul Nobel pentru Pace?! Aşa precum, azi, Wiesel şi alţii DE CE golesc aurul planetei … Şi, dacă-i aşa, ce, bre, eu nu meritam acolo o atenţionare, aşa, pentru Acordul meu cu Churchill din octombrie 1944, de-am evitat războiul în Europa Est-Centrală? Ăştia-s oameni, d-le, necunoscători şi nerecunoscători! Da ce – eu cu Hitler nu meritam pentru Pactul nostru din 23 august 1939? Însă să revenim la subiect: Din acest moment, în care profesorul Jirinovski l-a dezvăluit pe Lenin, vă rog să-mi spuneţi, la Dv., în România, garda post-kominternistă (Tismăneanu, Florian, Ioanid, Shafir, Rotman, d-na Lya ş.a.) tot aşa îşi face de cap în privinţa meritelor excepţionale (blau, blau, blau) ale lui Lenin-Marx-Engels, eu fiind lăsat în penumbră după Raportul nenorocit al lui Hruşciov din 56 … O, Doamne, e strigător la cer! Este adevărat că ăştia, Tismăneanu şi ai lui, şi-au croit Raportul lor, dar a fost un avorton din start, fără legătură cu istoria, ci numai teorie, cazuistică, căci, în fond, NUMAI EU ŞTIU CUM, DE CE ŞI CE-A FOST CU COMUNISMUL ÎN ROMÂNIA, plantat prin mancurţii mei – PAUKER, TISMENEŢKI, NEULANDER (ROMAN), LUCA, BURĂH TESCOVICI, KIŞINEVSKI, PANTIUŞA, NIKOLSKI, NIKONOV ş.a. Nu-i vorbă că şi voi, Românii, aţi avut trădători mulţi şi sublimi, exemplari, astfel încât, prin 1944-45, Vâşinski le-a spus-o de la obraz celor de la Bucureşti care tot insistau pentru … ajutorul URSS: Cereţi Kremlinului orice, avem de toate şi dăm de toate, dar NUMAI LEMN NU SOLICITAŢI (prin “Sovrom”, evident) PENTRU CĂ ŞI-AŞA AVEŢI … ATÂTEA COZI DE TOPOR !!! Şi nu a fost aşa? Ce, acum, NU-I LA FEL?! Numai direcţia v-aţi modificat-o – de la Est la Vest. Şcolile lui Wiesel şi Tismăneanu ce vă ajuntă şi ce-s? Instituţii cultural-ştiinţifice ori PEPINIERE pentru New-Post-Cominternism, pentru Sionism, GLOBALISM, pentru Holocaust=Holocash? Dar câte nu ar fi de spus? De aceea, Domnule Profesor, să-i mulţumim lui Jirinovski care a convins lumea ÎN PRIVINŢA LUI LENIN! Nu-i puţin, ci, aşa după cum a spus cosmonautul american, cel de-a ajuns primul pe Lună, s-a făcut “un pas mic pentru om – imens pentru Umanitate”! Auziţi, d-le, nebunul de Lenin: n-a cunoscut limite, a îmbolnăvit Imperiul Ţarilor şi Planeta cu cavalcada crimelor sale … Eu, nici acum, nu-mi revin, ce-a fost CU MINE? … Dar, linişte, revine Fuhrerul, promit să vă mai scriu … Pe curând!
Kremlin, 11 mai 2013 – KOBA/ЌОБА constată: Cititorii trebuie, Stimate Domnule Profesor Ion COJA, să vă exprime sincere felicitări pentru afişarea acestui material, dar, îndeosebi, pentru activitatea ştiinţifică amplă şi rodnică privind problema aşa-zisului … holocaust în România anilor 1940-1944 (trimit, în acest sens, la lucrarea „Holocaust în România”, Bucureşti, Editura Kogaion, 2002, 95 pag.). Holocaust, inventat chiar de către cei care, azi, solicită şi au obţinut deja, România fiind o ţară OCUPATĂ, deschiderea arhivelor militare din Bucureşti şi Piteşti, deşi, la ei acasă, în SUA şi deopotrivă în Israel, stau literalmente pe tone de documente, adunate din toate ţările … Vă felicit, Domnule Profesor, şi pentru re-editarea volumului la care vă referiţi: „Al Doilea Război Mondial – Situaţia Evreilor din România”, I/1, 1939-1941, coordonatori Al. Duţu şi C. Botoran, Bucureşti, Editura Ţara Noastră/Uniunea Vatra Românească, 2003, 408 pag. Volumul respectiv urma să apară în 1994, sub egida Fundaţiei Culturale Române (Director – Augustin Buzura), dar – din raţiuni … înalte (evident, de stat ?!) – a fost TOPIT, însă
s-au salvat unele exemplare, după care aţi realizat Dv. ediţia menţionată din 2003. Să ştiţi însă că se imprimase şi vol. I/2, dar acesta, cu adevărat, rămâne o raritate … Până când, cine mai ştie (?), o să re-apară într-o nouă ediţie din „Istoria cărţilor cenzurate în România” …
În ordinea a II-a, KOBA/ЌОБА zice: RUŞINE! Vă reamintiţi, neîndoielnic, de remarcabilul C. Tănase (1880-1945), care, cu numai câteva zile înainte de a muri la 29 august 1945, lansase în Bucureşti faimosul cuplet ce-i punea
faţă-n faţă pe foştii „aliaţi” (germani) din 1940-44 şi pe „eliberatorii” (ruşi) din 1944-45:
Rău era cu «der, die, das»
Da-i mai rău cu «davai ceas»…
De la Nistru pân’ la Don
Davai ceas, davai palton,
Davai ceas, davai moșie,
Harașo, tovărășie!
Vremurile s-au schimbat, iar, după 1989-1990, cupletele de asemenea … Devenise la modă se ştie:
Cine-a stat cinci ani la ruşi
Nu poate gândi ca Bush! …
Acum, pentru unii, şi „der, die, das”, şi „davai ceas”, şi „cinci ani” au devenit desuete … Pentru unii, cum ziceam, la ordinea zilei se află: DAVAI DOKUMENTE! O să spuneţi că nu-i posibil, şi, totuşi, DA!
Iată ce s-a petrecut acum 1-2 zile:
“Să nu uităm că istoria nu va uita pe vinovaţi; şi vinovaţi suntem cu toţii: unii, pentru că am tăcut; alţii, pentru că am greşit; cu toţii, pentru că am suportat.”
General Ion Antonescu
(Alba Iulia, 1 Decembrie 1940)
“Biografia Mareşalului Antonescu, care nu poate şi n-are cum decade în hagiografie, se întemeiază pe realităţi indiscutabile, verificate şi susţinute numai pe temeiul unei multitudini de documente, multe cercetate de noi cu predilecţie în arhive şi biblioteci apoi valorificate, numeroase în premieră, judecate şi relatate de specialişti sau de participanţii la evenimente, unii interogaţi special de noi – Gh. Barbul, George I. Duca, Barbu Călinescu, Henriette şi Gh. Magherescu ş.a., ş.a. Nu este lipsit de interes să precizez că biografia este populată de cel puţin o mie de personaje, fiecare ocupându-şi natural locul în funcţie de rolul jucat în devenirea, desfăşurarea şi consecinţele faptelor examinate.
Sacrificiul Mareşalului Antonescu şi al colaboratorilor săi de anvergură, precum personalităţi de excepţie ca Mihai Antonescu, Gh. Alexianu, C. Piki Vasiliu, a devenit, prin voinţa excesiv brutală a învingătorilor din 1945-1946, exemplar… După cum, în mod sigur, nu a fost nici fără antecedente şi nici fără „modele” grozave pentru desfăşurările ulterioare din Istoria Românilor. Este un aspect sub care versul popular a surprins – precum de obicei în asemenea situaţii – similitudini extraordinare şi adevăruri esenţiale, pline de sens pentru cine e dispus a descifra învăţăminte:
Şi, din vreme-n vreme,
Practică barbară,
Capul ginţii noastre
Cade pentru Ţară!”
*
* *
Biblioteca Profesorului Buzatu
“Nu întrevăd, acum, după ce tumultuosul secol al XX-lea s-a încheiat, fără însă ca şi faptele pe care el le-a găzduit cu exagerată generozitate să fi încetat a-şi exercita consecinţele, cel mai adesea în chip negativ şi cu intensitate, de ce vreun istoric ar mai avea temei de a-l exclude pe Ion Antonescu din categoria iluştrilor bărbaţi de stat ai României contemporane, alături de I. I. C. Brătianu, N. Titulescu sau N. Iorga. În privinţa ierarhiei, nu are rost, desigur, să mă pronunţ, cât timp numai trecerea timpului, perspectiva justă a evenimentelor deja împlinite şi cercetările istoriografice temeinice de mâine îşi vor spune, cu greutate şi dreaptă măsură, cuvântul decisiv nimerit. La 23 iunie 1940, nimeni altul decât Nicolae Iorga, celebrul nostru polihistor, care prin creaţia sa de proporţii, varietate şi profunzimi rar întâlnite a acoperit practic întreg spaţiul spiritual românesc, şi nu numai, a observat cu numai câteva zile înainte de a fi intervenit tragedia românilor de pretutindeni şi de-a se fi declanşat procesul prăbuşirii României Mari, context în care savantul însuşi la scurt timp după catastrofă avea să-şi afle groaznicul sfârşit:”Neam părăsit în răscrucea furtunilor care bat aici din veac în veac şi vor bate totdeauna în aceste locuri de ispititor belşug şi de trecere a oştilor. Aşa de puţini între aşa de mulţi. Cu fraţii la cellalt capăt al Europei şi cu străini de noi în toate părţile. Apţi pentru cea mai înaltă civilizaţie şi siliţi a trăi de la o bejenie la alta. Oricare alţii s-ar fi risipit în lume. Pentru mai puţin se părăsesc şi cele mai dulci patrii. Noi am rămas. Cu sabia în mână de strajă la toate zările, iar, când s-a frânt o clipă, ca să se lege din nou, tainic, oţelul, am întins brutalităţii arma subţire a inteligenţei noastre. Şi, iată, suntem tot acasă” . Este cu totul explicabil, drept consecinţă, că în 1942 îngrijitorii excelentului Album Spaţiul istoric şi etnic românesc, editat sub egida Academiei Române, a Institutului Cartografic Militar şi a Institutului Naţional Central de Statistică din Bucureşti, au inserat drept motto al capitolului III aceste cuvinte definitorii ale Mareşalului Ion Antonescu: „Ne-am născut aici, suntem cei dintâi aşezaţi şi vom pleca cei din urmă”. În atare împrejurări, Ion Antonescu a reprezentat, sub cele mai multiple aspecte şi din cele mai multe cauze, mai mult decât un factor de decizie, un reazem pe măsură, un element de incontestabilă garanţie, chiar siguranţă, la „talpa” Ţării.
Numele Mareşalului Ion Antonescu a intrat în Istorie, cu sau mai degrabă fără voinţa unora sau a altora, încă din cursul vieţii. Mai presus de orice – Omul, cu toate calităţile şi defectele lui, pentru toate faptele sale, bune sau rele. Nu a fost fascist, după cum nici democrat, dar nici rasist ori criminal de război. Ci, înainte de orice, un bun naţionalist. Răstimpul care ne desparte de execuţia lui în 1946 este, totuşi, prea scurt la scara istoriei pentru a fi „văzut” total şi global, fără de greş, dar, netăgăduit, că dreptatea tot îşi va spune cuvântul. Deja unele sondaje de opinie, la nivel naţional, l-au situat pe Mareşal în rândul celor mai de seamă români de oricând şi de orişiunde.
Faptele trecutului, consumate, Antonescu n-ar mai avea cum interveni şi ce dovedi, sau ce … corecta măcar. Este, de-acum, rândul istoricilor şi şansa lor de-a afla şi dezvălui tot adevărul, despre toate cele care, câte şi cum au fost!”
June 6th, 2013 
VR 
Posted in 
Tags: 
