Prof. univ. dr. ing. Marian Rizea, ofiter de informatii cu gradul de colonel (r), a oferit portalului Ziaristi Online, sub forma unei lucrari intitulata “Schimbarea”, Raportul Comisiei Senatoriale privind evenimentele din decembrie 1989, comisie condusa in prima faza de Sergiu Nicolaescu si apoi de Valentin Gabrielescu. Cartea de mai jos, pe care o publicam integral, pe capitole, a fost oprita de la publicare. Motivele le veti afla chiar de la editorul ei, aici. Veti descoperi in documentele Comisie fapte zguduitoare si amanunte tinute secret despre “misterele revolutiei”. Pana acum. Portalul independent Ziaristi Online face cuvenita indreptare istorica, prezentand adevarul asa cum a fost el cautat si consemnat:
Prof. univ. dr. ing. Marian Rizea, ofiter de informatii cu gradul de colonel (r), a oferit portalului Ziaristi Online, sub forma unei lucrari intitulata “Schimbarea”, Raportul Comisiei Senatoriale privind evenimentele din decembrie 1989, comisie condusa in prima faza de Sergiu Nicolaescu si apoi de Valentin Gabrielescu. Cartea de mai jos, pe care o publicam integral, pe capitole, a fost oprita de la publicare. Motivele le veti afla chiar de la editorul ei, aici. Veti descoperi in documentele Comisie fapte zguduitoare si amanunte tinute secret despre “misterele revolutiei”. Pana acum. Portalul independent Ziaristi Online face cuvenita indreptare istorica, prezentand adevarul asa cum a fost el cautat si consemnat:
Explicatia ilustratiei: Joi, 10 august 1989, la Paris, cotidianul Le Monde publica sub titlul „Doi unguri din Transilvania omorâti în bãtaie”, urmãtoarea “stire”: „Doi români de origine maghiarã au fost omorâti în bãtaie, acum douã luni de cãtre militieni, potrivit informatiei primite de la Liga de apãrare a drepturilor omului în România, cu sediul la Paris. János Tamás, un muncitor de 42 de ani din satul Sindomini judetul Harghita, fãcuse rost de carne pentru o masã festivã cu ocazia primei comuniuni. În 23 mai a fost arestat de 4 militieni care au dorit sã afle de unde a cumpãrat mâncarea si l-au bãtut pânã a murit. În 12 iunie, Imre Tamás, sofer de camion în vârstã de 38 de ani, a fost prins si omorât în bãtaie pentru cã a comandat o bere în limba maghiarã în satul Miercurea Ciuc, în apropierea Clujului” (Surse Agentia France Presse/ Le Monde).
2. ROLUL ŞI INFLUENŢA MASS-MEDIEI INTERNAŢIONALE ÎN DECLANŞAREA ŞI DESFĂŞURAREA EVENIMENTELOR
Numirea de două ori a lui Victor Viorel Ponta în postul de prim-ministru de către Traian Băsescu ar fi trebuit să surprindă. Cu atît mai mult cu cît a doua oară Ponta era şi doctor plagiator (« dottore »). Bucuria useliştilor (ce barbarism !) a fost atît de mare, că nimeni nu s-a prea mirat. A venit o echipă, cel puţin pe partea pesedistă (alt barbarism !), foarte tînără, cu toţii studenţi, ucenici sau doar admiratori ai lui Adrian Năstase : Victor Ponta, Titus Corlăţean, Dan Şova, Nicolae Bănicioiu, Orlando Teodorovici, Remus Pricopie, Liviu Voinea, plus Gabriel Oprea şi Rovana Plumb, foşti şi probabil actuali apropiaţi ai lui Adrian Năstase. Avansez aici ipoteza, pur intelectuală desigur, că unii dintre tinerii miniştri PSD au fost impuşi de Adrian Năstase direct din puşcărie. Mă gîndesc în primul rînd la tînărul Corlăţean, instalat cu un Black & Decker în locul liberalului Andrei Marga, trecut fiind acesta într-un loc dintre cele mai ingrate, acela de înlocuitor al şefului de bandă culturală (propagandă) H.R. Patapievici. Bietul Andrei Marga pătimeşte zilnic în toate gazetele băseşti. Tismăneanul băsesc scrie o epopee in progress despre Marga şi ICR sub titlul discret « unde e banii mei care i-am avut ? ».
Fenomenal! Politica anti-statala de stat se intinde ca o pegra de la nivelul compromisurilor si complicitatilor tradatoare din “sferele inalte” ale budoarelor prostitutiei homo-politice dambovitene pana in teritoriul din inima Romaniei controlat aproape in totalitate de maghiari – sau ar trebui sa spun “tinut”? – , unde romanii sunt atacati de romanii aflati, chipurile, “la putere”, in Guvernul USL. Personaje evoluate de la postura de consilier la rangul de didamai prefectul cu girofar, reusesc, prin contagiunea capilor celor doua Palate, sa aiba aceeasi mentalitate prezidentiala de slugi ale slugilor rusilor, respectiv a ungurilor. Despre ce este vorba? Prefectul județului Harghita, un oarecare Jean-Adrian Andrei – o fi ruda cu Mihai-Razvan Ungureanu? -, fost purtator de servieta al ministrului Mircea Dusa, l-a amenintat pe averizorul public asupra incalcarilor drepturilor romanilor din Harghita si Covasna Dan Tanasa ca-i face “DOSAR PENAL”. Cum? Prin intermediul… Facebook-ului! Uite cum a ajuns Gutenberg detronat de Zuckerberg! Domnul Andrei Adrian-Jean se burzuluieste golaneste la Dan Tanasa si ii arunca pe Facebook, gen Lazariciul lui Basescu, că “s-a ales cu un dosar penal” ca urmare a articolele-avertisment pe care le-a făcut pe blogul personal cu privire la activitatea sa.
Mai precis, scrie Dan Tanasa pe blogul sau, “Prefectul Jean-Adrian Andrei m-a informat sec”: ”Domnule Tanasa, va informez ca v-ati ales cu un dosar penal, pentru toate postarile de pe blogul dumneeavoastra la adresa mea. DOSAR PENAL asta vroiam sa scriu. Asta e.”
Motivul pentru care Jean-Valjean se isterizeaza pe maidanul lui Zuckerberg? Dan Tanasa a demonstrat cu acte ca prefectul e prefect doar cu numele, in realitatea fiind doar un biet comis voiajor al Guvernul Victor Ponta, consiliat de extremistul Gyorgy Frunda, pentru ca in timpul programului sa tina batista pe tambalul iredentistilor si, in timpul liber, sa stea ca mierla pe ouale UDMR-istilor.
Adica domnul Jean are timp de dosare penale pentru romani dar n-are timp sa dea jos carpele secuiesti care-i flutura pe la nas sau toate panourile ilegale in limba maghiara. Dar de ce ar face asta cand, de fapt, dupa cum aflam – tot de pe Facebook! – limba maghiara este una din limbile vorbite si chiar folosite, dupa cum se vede, de domnul prefect? Este domnul Jean cel putin pe jumatate ungurean? Nu stim, dar e posibil. Cine se-apuca sa invete ungureste de placere? “Limba ungurilor? – scria Eminescu – ar trebui să li fie ruşine de ea. Sunetele îngrozesc piatra”!
Tot asa, dl Dusa, ca toplitean, care stie pe propria-i piele ce inseamna viata in ungurime, ar trebui sa-si struneasca subalternii cocosi pe Facebook. Jenica prefecturica trebuie sa se uite de jos in sus la Dan Tanasa. Pentru ca Dan Tanasa, cu blogul lui, face cat un intreg minister basca un serviciu silit sa mature toate mizeriile UDMR-iste sub presurile tuturor guvernarilor si chiar adeseori sa mai traga si apa in cazurile mai de cacao. Dan Tanasa este o institutie; o institutie a romanilor pentru romani care suplineste o mare parte din activitatea si responsabilitatea statului fata de romanii uitati din “Tinutul Secuiesc”si, ca atare, ar trebui sustinuta de stat prin toate mijloacele si nu atacata. Daca statul ar fi roman, desigur.
Dan Tanasa se intreba, intemeiat, si cum stie prefectul neprefect si imperfect ca are deja dosar penal. Jenica prefecturica putea doar sa-i faca o Plangere, nu?
Dan Tanasa, citat si de Ghimpele, remarca: “După ce celebrul dement antisemit și antiromân Csibi Barna mi-a făcut plângere penală și s-a luptat pentru a mă vedea după gratii, a venit acum rândul prefectului județului Harghita, Jean-Adrian Andrei, omul de casă al deputatului PSD de Harghita, Mircea Dușa, să lupte pentru a mă vedea în pușcărie.
Trec cu vederea peste modalitatea puerilă, specifică unui puști frustrat, prin care prefectul Jean-Adrian Andrei a ales să mă informeze că aș avea un dodar penal (DOSAR PENAL) din cauza lui. Mă întreb însă de unde și până unde știe prefectul Jean-Adrian Andrei că m-am ales cu un dodar penal (DOSAR PENAL)? Partea lui era plângerea penală, dosarul penal cade în sarcina procurorului.
Dacă prefectul Jean-Adrian Andrei nu a avut un simplu moment de demență ci chiar a înregistrat o plângere penală împotriva mea pentru postările mele legate de activitatea sa cred că este momentul ca un astfel de individ să fie concediat dintr-o astfel de poziție publică întrucât atitudinea sa este o bătaie de joc la adresa colegilor săi din corpul înalților funcționari publici.”
Iata doar un exemplu al unei ilegalitati UDMR-iste tolerate de prefectul PSD-ist, dupa cum observa avertizorul public Dan Tanasa pe site-ul sau:
Prefectul Jean-Adrian Andrei, omul deputatului PSD de Harghita, Mircea Dușa, se teme să aplice legea de teamă să nu fie schimbat din funcție
Prefectul Jean-Adrian Andrei face dă dovadă, din nou, de slugărnicie la adresa UDMR și refuză din nou să aplice legea în județul Harghita.
În data de 26 septembrie 2012 am sesizat Prefectura Harghita cu privire la faptul că pe raza municipiului Miercurea Ciuc există amplasate mai multe indicatoare rutiere inscripționate ilegal, mai întâi în limba maghiară și mai apoi în limba oficială de stat, limba română. Tot atunci i-am comunicat prefectului Jean-Adrian Andrei o copie a sentinței Tribunalului Covasna prin care Prefectura Covasna obținuse, definitiv și irevocabil, câștig de cauză într-o speță identică împotriva primarului din Sfântu Gheorghe.
La data de 23 octombrie 2012 Prefectura Harghita, sub semnătura prefectului Jean-Adrian Andrei, îmi comunică adresa nr. 15157/SL/23.10.2012 care conține o somație adresată de către Prefectura Harghita atât Primarului din Miercurea Ciuc, UDMR-istul Raduly Robert, cât și conducerii Serviciului Poliției Rutiere din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Harghita, prin care s-a solicitat celor două instituții intrarea în legalitate în termen de 30 de zile de la data prezentei adrese, în caz contrar Prefectura Harghita urmând a se adresa instanței de contencios administrativ. De remarcat este faptul că deși am sesizat Prefectura Harghita încă din data de 26 septembrie, prefectul Jean-Adrian Andrei l-a somat pe primarul din Miercurea Ciuc în aceeași zi în care mi-a răspuns și mie. Cu alte cuvinte, prefectul Jean-Adrian Andrei a tolerat această ilegalitate timp de aproape o lună de zile (bătaia de joc a prefectului Jean-Adrian Andrei la adresa mea este evidentă!).
Istoria este relatata si de incisivul cotidian regional Ghimpele:
În urmă cu patru luni, jurnalistul Dan Tănasă a sesizat prefectura judeţului Harghita cu privire la faptul că în municipiul Miercurea Ciuc există indicatoare rutiere amplasate ilegal, mai întâi în limba maghiară și mai apoi în limba oficială de stat, limba română, ceea ce reprezintă o încălcare a articolului 13 din Constituţia României. Tanasa aducea la cunoştinţa prefecturii că într-o speţă identică, prefectura Covasna obţinuse câştig de cauză în instanţă printr-o o sentinţă definitivă şi irevocabilă.
După aproximativ o lună, la data de 23 octombrie, prefectul Jean-Adrian Andrei anunţa Primăria Municipiului Miercurea Ciuc şi Inspectoratul Judeţean de Poliţie Harghita- Serviciul de Poliţie Rutieră că cele două instituţii au la dispoziţie 30 de zile să dispună măsurile necesare pentru intrarea în legalitate, în caz contrar urmând să fie sesizată instanţa de contencios administrativ.
Contactat de Ghimpele, subprefectul Octavian Condrat nu ne-a putut oferit un răspuns exact în această privinţă, neputându-se pronunţa “fără a avea dosarul în faţă“, dar a declarat că este convins că şi Poliţia Rutieră a făcut demersuri în acest sens iar dacă Primăria nu se va conforma solicitării, ultima soluţie este un proces. “Poziţia oficială a Prefecturii rămâne în continuare cea din adresa respectivă, eu acum nu am dosarul în faţă, şi desigur că în condiţiile în care nu se intră în legalitate sunt convins că şi Poliţia a făcut demersurile în acest sens şi vă pot spune că dacă nu se vor conforma solicitărilor noastre, ultima cale va fi cea a unei acţiuni în instanţă, fără doar şi poate. Neavând în faţă dosarul, chiar nu pot să vă spun daca s-a depăşit termenul respectiv”, a declarat subprefectul de Harghita.
Întrebat dacă pe cale legală se acţionează în instanţă primarul de la Miercurea Ciuc sau instituţia pe care o conduce, subprefectul a răspuns că plângerea s-ar face împotriva primăriei. “E vorba de Primărie“.
Credeaţi cumva, după Vulgata românilor predată-n şcoli, că la Rovine fost-a victorie? Nici vorbă, dacă Mircea (argument Djuvara) a pierdut tronul după bătălie. Pe care l-a cîştigat Vlad numit (de ce oare?) Uzurpatorul. Bătălia de la Rovine e un mit, umflat de Eminescu – mitificatorul (şi Doina e declarată iarăşi fundamentalistă, incorect politică). Patriotismul poetului are limite peste limite, morale, desigur. Postmodern e să nu simţi nimic pentru patrie, chiar s-o deteşti ca Mircea Cărtărescu. Nobelizabilul se tot plînge că vieţuieşte într-„o ţară fără identitate, fără istorie, fără nimic de aşteptat de la ea”. (…)
Causa causorum: desconsiderarea românilor, mereu culpabili ca popor. H.-R. Patapievici a rămas la aceleaşi idei din Politice privind etnopsihologia poporului român, pe care obişnuieşte să-l numească turmă. Trebuie să-i rostim (ca să nu fim acuzaţi de lipsă de percepţie) adevărurile sale că… Ei, ştiţi dumneavoastră care: cu spaţiul mioritic şi fecala etc. „Chestii” pentru care trebuie să ceri scuze cititorilor cînd le citezi. În gîndirea patapeică, avem „identitatea slabă” (doar luptăm de ceva vreme s-o anemiem!), iar „limba patriotismului nu este limba română, ci un limbaj (dizgraţios) inventat” (v. Despre idei & blocaje).(…)
„Cel mai mult îmi place ziua mea”, hăhăie preşedintele din papa-mobil, pardon, din snowmobil. Ce, are zi naţională? Asta-i grija guvernului, dumnealui se dă cu Băse-mobilul. Şi ca ţara asta să nu mai fie descurajantă (vorbă de consilier prezidenţial), hai s-o fragmentăm, s-o dezmembrăm, să avem nu judeţe, ci macroregiuni autonome faţă de centru, una urmînd linia Diktatului de la Viena, din 1940.
Că ungurii se simt mai ataşaţi naţiunii lor decît statului român e firesc, pînă la urmă, însă nu pricep de ce românii vor să-l atomizeze. UDMR e decis să termine statul naţional, iar cozile de topor româneşti combat la gazetă pentru „structură federală”. Madam’ Barki a vrut „stat ardelean autonom”, Sabin Gherman şi alţi ghermani au susţinut-o. A spus Tökes la Bruxelles că maghiarii sunt supuşi unui „genocid paşnic”, a fost decorat de preşedinte cu-a României stea. Cineva cerea for străin pentru cele două tabere concurente: românii şi maghiarii; alt român căuta precedente de stat în stat(e) UE.
„Vai, vouă, fariseilor şi cărturarilor”!, le striga Iisus Hristos.
Ne destrămăm? Unui popor cu moralul scăzut, demoralizat, nu-i pasă de desfiinţarea statului. O priveşte cu scepticism ieftin…
Mirările nu sînt puţine pe marginea confruntării în curs de la Bucureşti. Cum a devenit « oligarhul » Dan Voiculescu cel mai puternic susţinător al judecătorilor, şi deci al democraţiei – Antena 3 e în prima linie –, împotriva statului oligarhic reprezentat caricatural de Traian Băsescu? Si ce fel de « oligarh politic » e Traian Băsescu? Interesele cui le reprezintă de fapt? Desigur, în afara intereselor oligarhiei locale, născută din Securitate şi din Partidul Comunist, cu ai săi atît de plastic numiţi « miliardari de carton ». (…) Puterea trebuie smulsă din mîinile tehnocraţilor oligarhiei – serviciile secrete, aflate în slujba oligarhilor locali şi transnaţionali – şi redată poporului, care de prea multă vreme votează cum zicea Tănase.
S-au aflat acolo, între alţii, Florian Dănălache, primul secretar de partid al oraşului Bucureşti [prim-secretar al Comitetului Orăşenesc P.M.R. Bucureşti], membru în C.C., cel care a condus discuţiile, în fapt veritabile interogatorii, secondat de Ghiţă Florea, secretarul de partid al universităţii, Ion Iliescu, membru şi el al C.C.-ului [al U.T.M., preşedinte al Uniunii Asociaţiilor Studenţeşti din România (U.A.S.R.)], Ilie Murgulescu, ministrul învăţământului, Athanase Joja, şef de secţie la Academie, Ciucă, rectorul universităţii, Tamara Dobrin, secretarul de partid al Facultăţii de filosofie. Încă mulţi alţii. Printre ei, reprezentanţi ai securităţii, procuraturii şi comisariatelor militare.
Am aflat zilele acestea că domnul Traian Băsescu este supărat pe domnul Mihai Răzvan Ungureanu, fostul său ministru de Externe, demis din funcţie, fostul său şef demisionar al SIE, fostul său prim- ministru, demis de Parlament după o evoluţie precoce de 72 de zile, şi, de-acum, şi fostul său prezidenţiabil. Spre deosebire de Tudor Postelnicu, care şi-a recunoscut erorile în public într-un mod original, Traian Băsescu alege să-şi exprime nemulţumirile de alcov prezidenţial prin prepuşii săi, ultimii care i-au mai rămas. După o aruncare cu buzduganul “feisbucistă” cam nereuşită a domnului Sebastian Lăzăroiu – consilier la case mari: “Spiru Haret”, Realitatea TV şi Cotroceni (conform declaraţiei sale de avere) – aflăm ce-l doare pe domnul Traian Băsescu chiar de la doamna Elena Udrea şi tot prin mijloace electronice: o “intervenţie” TV. Chiar dacă este deja intens ventilat, merită reprodus citatul, pentru o eventuală istorie a presei: “Dacă te dezici de un om care te-a numit în funcţii, în toate funcţiile în care ai fost şi care te-a desemnat aşa dintr-o dată, din senin, pe tine ca fiind cel care trebuie să salvezi PDL, să fii cel care îl conduce de acum încolo, şi candidat la preşedinţie şi viitorul şi tot şi, la un moment dat, când ţi se pare că planurile nu mai sunt aceleaşi, îl dezici pe cel care a făcut toate lucrurile astea pentru tine, atunci Lăzăroiu a avut dreptate că asta arată lipsă de caracter”.
Un blogger subtil, Traian Mitrică, observă pe portalul său, “Politica ta“, că în această frază sunt câteva cuvinte care nasc întrebări, destul de adânci, respectiv: “Te-a desemnat aşa dintr-o dată, din senin, pe tine”. Chiar aşa, cum a ajuns Mihai Răzvan Ungureanu, acum deja fostă stea a MAE, SIE, PFC, PDL şi ARD, “în toate funcţiile în care a fost”? “Din senin”?
(…)
Mărirea lui Ungureanu şi a “civililor” strâns uniţi în jurul său a fost pecetea care i-a adus decăderea lui Băsescu, până la stadiul de formolizare în care se află azi. Din păcate, nici ultima asistentă de gardă din serviciul mobil de urgenţă şi reanimare prezidenţială nu cred că mai poate face ceva, în ciuda aptitudinilor sale evidente. Soarta lui Băsescu este pecetluită. Tudor Postelnicu a fost mai cinstit.
Fără ură şi părtinire am să vă spun că l-am cunoscut pe Sergiu Nicolaescu în cabinetul generalului Nicolae Budişteanu, comandantul Şcolii Militare de Ofiţeri Activi nr. 1 a Consiliului Securităţii Statului ( actualmente Academia Naţională de Poliţie “Alexandru Ioan Cuza”).
Generalul Budişteanu, fost şef al rezidenţei spionajului României pentru ţările francofone din Europa, cu sediul la Paris, sub numele de Udriteanu, după un eşec neplanificat, a fost extras şi ascuns la “Şcoala Băneasa” (intre 1968 – 1973; general-maior Nicolae Budisteanu a facut parte din Securitate inca din anii ’50, fiind printre cei care au anchetat luptatorii din munti. A fost “evidentiat in munca” si apoi instalat in functia de şef al Direcţiei a III-a Informaţii Interne de catre Alexandru Draghici, cel care a fost degradat și trecut în rezervă cu gradul de soldat de catre Nicolae Ceausescu si a murit bine-mersi la Budapesta, in 1993, pentru ca tara “vecina si prietena” Ungaria a refuzat sa-l extradeze. Dupa transferarea lui Budisteanu la Scoala spionilor de la Branesti, Scoala de la Baneasa a fost condusa de gen Neagu Cosma, apoi de gen Iulian Vlad s.a. – nota red.). Ulterior, generalul Budişteanu a preluat comanda Centrului Special de Pregătire a Personalului Direcţiei Generale de Informaţii Externe (U.M. 0544 – viitoarea DIE/CIE/SIE – nota red.).
Împrejurările în care Sergiu Nicolaescu a ajuns în cabinetul “Marelui Spion” ţineau de strategia comunicării publice a nou înfiinţatului Consiliu al Securităţii Statului. O strategie care viza propulsarea unui “mare regizor, care să impună un model al James Bond-ului român” şi, pe cale de consecinţă, respectul populaţiei faţă de agenţii speciali / secreţi ai guvernului, asemenea respectului americanilor, britanicilor sau francezilor faţă de figurile legendare ale serviciilor poliţiilor lor naţionale.
Dar, să revin la fapte. Sergiu Nicolaescu a avut o întâlnire cu viitorii ofiţeri ai securităţii naţionale a României, context în care, ca “între colegi”, maestrul a ţinut să remarce rolul Secţiei Istorice şi a Studioului Cinematografic ale Ministerului Apărării Naţionale, precum şi a Studioului Cinematografic al Ministerului de Interne în prepararea şi susţinerea marilor sale proiecte cinefile. După întâlnirea cu “masa”, a urmat un scurt protocol în Cabinetul generalului Budişteanu. În acest cadru, restrâns la patru participanţi, Sergiu a tinut să epateze cu vizitele sale la F.B.I. şi antrenamentele speciale de tragere cu revolverul din dotarea agenţiei americane, pe care îl folosea şi în filmele sale poliţiste.
Eram tânăr locotenent şi fără experienţă în ceea ce Sergiu spunea, referindu-se la relaţiile sale privilegiate cu F.B.I., care ajungeau până la J. Egdar Hoover, şeful agenţiei.
Generalul, fără vreun semn că mi-ar dezvălui un secret, mi-a spus că Sergiu este integrat într-un program experimental de promovare a istoriei României, iar acest “background” va da credibilitate eroilor filmelor sale poliţiste şi vom avea, astfel, parte de respectul şi sprijinul populaţiei, aşa cum vedem că sunt realităţile prezentate în filmele occidentale.
În timpul convorbirii private, Sergiu şi-a scos, de câteva ori, din toc mândria de revolver, încercând să ne convingă de deprinderile sale speciale, dobândite în poligoanele Academiei de Poliţie a F.B.I. din Quantico. Nu-mi poate rămâne neobservată ostentaţia cu care Sergiu dorea să convinga asupra relaţiei sale de excepţie cu generalul Ilie Ceauşescu, filieră prin care îşi asigura miile de figuranţi în filmele sale istorice. O figuraţie gratuită pentru un profit înca neevaluat. În ordine cronologică, în anii ’80 am avut prilejul să aflu că Sergiu este prietenul unora dintre relaţiile mele “de seamă”, rătăcite într-o conspiraţie care–i reunea, între alţii, şi pe generalii Stănculescu şi Chiţac. Locul de conspiraţie, o bază de agreement a Armatei din zona Casei Presei.
În acei ani, un amic, legătura operativă superioară a lui Sergiu, se afla în vizită familială cu prilejul aniversării zilei de naştere a unuia dintre copiii mei. Cel mai isteţ minor a adus vorba despre jocurile pe televizor. Despre care, personal, nu ştiam nimic. Amicul mi-a folosit telefonul şi l-a apelat pe Sergiu, adresându-i rugămintea de rigoare. În următoarele 15 minute, un taximetrist, trimis de Sergiu, ne-a adus marea bucurie a copiiilor, dar şi a maturilor copii. În degringolada evenimentelor din decembrie 1989, cand şeful meu direct, generalul Iulian Vlad, era arestat ilegal, amicul mai sus amintit, mă caută şi se oferă să-mi dea protecţia lui Sergiu, dacă va fi cazul… Era o dovadă a loialităţii reciproce în legătură cu întâmplări anterioare, trecute, din partea-mi, sub tăcere sau chiar sub o “nevinovată uitare”. Am eschivat şi ne-am restabilit normalitatea relaţiilor dupa vreo zece ani… Aşa suntem noi, cei din bransă. Şi incă ne mai suspectăm! Dacă nu, ar dispărea arta meseriei noastre.
Din peregrinarile lui Sergiu prin Occident, pastrez, gratie generozitatii amicului meu, doua bricege de firma, o pipa de marinar si doua pacle de duhan “Captain Black ROYAL”, doar una desfacuta, pentru a-i savura aroma. Si, recunosc, am deschis-o acum, in timp ce rememoram acele clipe care nu se vor mai intoarce…
Ce facea Sergiu Nicolaescu in 22 decembrie 1989 la ora 6.30 dimineata
Între timp, numele regizorului Sergiu Nicolaescu mi-a apărut, ca fapt cotidian, în fluxul informaţiilor secrete, de nenumărate ori, ceea ce era firesc pentru personalităţile de anvergura sa. Dar, totuşi, nu pot să nu amintesc un moment din dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989… Era încă întuneric, la ora 06.30. când, şeful Direcţiei de Filaj şi Investigaţii, colonelul Băjenaru, îmi comunica să-i raportez generalului Vlad, că Sergiu se afla, la acea oră, într-un fel de cercetare a zonelor din pieţele “Romană” , “Universităţii” şi “Unirii”….
Realizând ce ar putea semnifica această inspecţie, cu prima posibilitate de comunicare, i-am transmis generalului Vlad raportul colonelului Băjenaru. Reacţia ministrului secretar de stat şi şef al Departamentului Securităţii Statului, pe care o reproduc, aproximativ, a fost: “ …Da, orice comandant înainte de bătălie recunoaşte terenul…” Domnul ministru Iulian Vlad mi-a refuzat, nu spun în ce termeni (!!) dezvoltarea subiectului. Acum, despre morţi, numai de bine!
În contextul campaniei prezidenţiale din 1992, Sergiu a fost convocat, nu spunem unde, pentru a i se sugera depunerea candidaturii la preşedinţia României. Sub un nume de presă, am devoalat scenariul în “Flacăra. Totuşi Iubirea”. Sergiu l-a rugat pe Adrian Păunescu să închidă subiectul, confirmându-i adevărul celor relatate…
Desigur, cea mai nelămurită parte a biografiei lui Sergiu este cea a implicării sale in fenomenul terorist al “Revoluţiei Române”. Dar, despre rolul actorilor şi al cascadorilor în executarea ordinelor criminale ale Moscovei prin portavocea generalului Militaru şi al altor năimiţi, în cele ce vor urma…
Nu, însă fără a preciza că Ion Ilici Marcel Iliescu a stat la căpătâiul muribundului să se asigure că, in delir, nu va scăpa vreun secret al afacerilor teroriste care au emanat troica nenorocirii României.
Cum a început distrugerea României? Comunismul instaurat în România de trupele de ocupaţie sovietice slujite de o mână de scursuri ale tuturor naţiilor propăşite pe aici, ruşi, ucraineni, nemţi, unguri, bulgari, evrei şi români, cu totul nici o mie de nemernici (tot cu o mie de nemernici Troţki a făcut Revoluţia bolşevică din Rusia), a desfăşurat de la început şi până în faza ceauşistă terminală o aprigă propagandă antireligioasă, căci orice fiinţă ireligioasă e, potenţial, diabolică. Ateismul ştiinţific şi solidaritatea criminală au fost armele cu care a fost distrusă România timp de decenii. Politrucii au rămas fideli, dar şi în funcţii ale puterii, de unde ne dau şi azi, folosindu-se de libertate într-un mod fals şi josnic, lecţii de moralitate democratică. Unul dintre ei este Vladimir Tismăneanu.
Cine erau „criminalii“? De la Pamfil Seicaru si Nichifor Crainic la Radu Gyr
Cel mai interesant lot al persoanelor judecate pentru „dezastrul ţării“ a fost cel al jurnaliştilor, cei care nu simpatizaseră cu tătuca Stalin şi erau filogermani. În fapt erau doar jurnalişti cu un pronunţat condei naţionalist, care aveau anumite convingeri neconcordante cu ideile Moscovei, de rearanjare a noii ordini mondiale instituite după cel de-al Doilea Război Mondial. Printre ziarele care au deranjat noua putere proaspăt venită pe tancurile sovietice prin trădări şi proaste decizii politice se numărau cele mai mari ziare ale acelor vremuri, printre care „Universul“, „Curentul“, „Porunca Vremii“, „Gândirea“. Aceste ziare au primit rapid eticheta de promotoare ale naţionalismului, antisovietismului sau antidemocrate. În plan politic, acestea erau acuzate că ar fi sprijinit legionarismul, fascismul şi hitlerismul, iar ziariştii au devenit brusc „criminali de război“. Nu mai puţin de 14 jurnalişti, cei mai prestigioşi din perioada interbelică, aveau să fie citaţi în faţa unui „pluton moral de execuţie“.
February 8th, 2013 
VR 
Posted in 
Tags: 
