“(…) Recunosc ca am trait un sentiment de deja-vu ingaduitor in studierea cazului profesorului Fancis Bowen cand domnul Tismaneanu, in loc sa-mi adreseze probele si argumentele mele in legatura cu realitatea sfidarii romanesti si impactul concret al ,,cursului special” reflectat in documentele pentru uz intern din URSS, Republica Democrata Germana, Republica Populara Ungara, Republica Populara Bulgara, Republica Socialist Cehoslovaca si Republica Populara Polona, sustine tot mai puternic ca liderii si conducerea comunista romaneasca ,,nu au incercat niciodata sa mearga dincolo de limitele permise de Kremlin” (Tismaneanu, 12/5/2013, contributors.ro).
Si cand, in pofida faptului ca documentele din Comitetul Central al Partidului Comunist Sovietic descriu in mod repetat ,,cursul special” al Romaniei ca ,,daunand serios” politicii Kremlinului in interiorul Pactului de la Varsovia, al comunitatii socialiste, si pe plan global, niste analisti insista chiar mai categoric ca, in timp ce Moscova ar fi considerat Romania drept ,,un tantar uneori enervant”, acea politica de independenta nu a fost vreodata vazuta de Kremlin ca ,,un risc geopolitic major sau un model alternativ de socialism” (Tismaneanu, 12/5/2013, contributors.ro).
Imi voi permite sa abordez aceste aspecte intr-o ordine inversa.
Moscova si-a exprimat, de fapt, in repetate randuri ingrijorarea ca Romania, impreuna cu China, vor stabili un model socialist alternativ care va concura cu URSS, cel putin incepand cu anul 1965 si de-a lungul anilor ’70, si documentele sovietice traduse care abordeaza aceasta obsesie pot fi gasite pe site-ul programului de istorie internationala a Razboiului Rece (CWIHP) al centrului Woodrow Wilson, in documentul de lucru cu numarul 65 (CWIHP WP #65, 12/2012, wilsoncenter.org – A Romanian INTERKIT? Soviet Active Measures and the Warsaw Pact “Maverick” 1965-1989). In mai 1968 ministrul sovietic al Apararii Marshal Grechko a declarat fara echivoc ca alianta sovietica nu ar putea supravietui dupa plecarea Romaniei. (Matthew J. Ouimet, The Rise and Fall of the Brezhnev Doctrine in Soviet Foreign Policy (2003)).
URSS a suferit o pierdere geopolitica majora din cauza ca Romania a mediat relatiile americano-chineze – care, la randul ei, aceasta mediere a schimbat echilibrul fortelor la nivel mondial. Dupa cum presedintele Nixon a declarat pentru Consiliul national de securitate in august 1969, “Am presupus intotdeauna ca chinezii sunt mai duri si mai agresivi, in timp ce sovieticii sunt mai rezonabili. (Dar) Ceausescu spune ca sovieticii sunt mai duri si mai agresivi decat chinezii. Trebuie sa ne uitam la China pe termen lung.” (Departamentul American de Stat, 14/8/69, history.state.gov – Minutes of Meeting of the National Security Council1)
Medierea Romaniei dintre Egipt si Israel a jucat de asemenea un rol esential in pierderea Egiptului de catre sovietici, despre care atat CIA, cat si KGB au concluzionat ca reprezenta, la acea ora, din punct de vedere strategic, cel mai important stat din Orientul Mijlociu. (un raport KGB citat in CIA, 12/1/86, foia.cia.gov). Moscova nu a fost in masura sa se refaca dupa niciuna dintre aceste pierderi pentru restul Razboiului Rece. Cam atat despre “tantarul” romanesc si inconsecventa sa pentru politica europeana si globala.
In lumina celor de mai sus, s-ar parea sa existe putine baze probatorii pentru declaratia domnului Tismaneanu care spune ca Romania comunista “nu a incercat niciodata sa mearga dincolo de limitele permise de Kremlin”.
Cu toate acestea, haideti sa suspendam neincrederea si sa mentinem inca putin aceasta posibilitate…(…)”
Demonstraţia o face o cu impresionantă documentare Larry L. Watts. Este vorba despre un fenomen pe care nici istoricii români nu l-au luat în seamă decât secvenţial. Ceea ce impresionează este voinţa nestrămutată a unui colos de a îndeplini „testamentul” lui Engels în privinţa românilor, acela de a-i spulbera din calea „revoluţiei mondiale” chiar după ce România căzuse pradă acestei revoluţii. Sau tocmai de aceea!
Mariana Nicolesco împreună cu Jean-Michel Jarre, Ambasadori Onorifici UNESCO
Jean-Michel Jarre: «Cu emoţie îi mulţumim Marianei Nicolesco pentru tot ce reprezintă în muzică şi pentru a ne fi amintit tuturor sacralitatea vocii umane, primul nostru instrument de comunicare».
Salvador Dali, Kurt Waldheim si Constantin Antonovici
Dar nimeni din tara, de la Ministerul Culturii, al Afacerilor Interne sau din diaspora romaneasca, nu a facut nimic pentru a scoate la lumina adevarul, pentru a-i sanctiona pe vinovati, pentru a recupera opera lui, pe care Antonovici a daruit-o statului roman. Sigur, nu avem nici o pretentie de la un ministru ca Daniel Barbu sa stie cine e Antonovici si sa miste un deget, fiind un orbete politic, mereu pe post de “invitatat”!
Mesajul Sabinei către susținători: ”Vă mulţumesc din suflet pentru susţinere, sper ca v-am făcut mândri ca sunteţi români, să nu uităm un lucru: împreună suntem cei mai buni! Vă pup!” – via Dan Tanasa
Vigilentii internetului l-au gasit mai rapid ca Politia pe individul care a amenintat-o grobian cu moartea pe tanara eleva: este vorba de Zsolt Lendvay-Simon, agitator al autonomiei “Tinutului Secuiesc” (foto dreapta – via internet). Roncea.Ro cere romanilor din zona sa il caute, sa-l prinda si sa-l predea autoritatilor pe infractorul maghiar.
Mii de romani si-au declarat solidaritate cu Sabina Elena prin intermediul retelelor sociale. S-a creat o pagina de Facebook eficienta si s-au anuntat demonstratii de solidaritate in mai multe orase ale tarii, respectiv:
BUCURESTI, Sambata la orele 17 – Piata Universitatii. Se afirma: “Sabina, eleva a unui liceu din Covasna a fost amenintata cu moartea, dupa ce impreuna cu cativa colegi au mers la liceu cu steaguri tricolore si au marsaluit pe holurile institutie de invatamant. Pe langa faptul ca a fost amenintata cu moartea, Sabina este si anchetata pentru “instigare la violenta”. Va asteptam in numar cat mai mare sa o sustinem pe Sabina Elena impreuna cu un tricolor!
Se anunta si alte orase. Conform initiatorilor, evenimentele se doresc a fi sub forma unor “flash-mob”, pasnice, lipsite de violenta. Se va canta “Desteapta-te, romane!”. Manifestantii pro-Romania si Sabina Elena sunt asteptati cu drapele si bentite tricolore.
O reactie dementa a venit din partea liderului PNL Sfantu Gheorghe, Madalin Guruianu, care a considerat gestul fetitei drept “necuvenit”. Nu aceeasi reactie a avut fata de abordarea nesimtita a carpelor secuiesti de-a lungul si de-a latul judetului in care, chipurile, reprezinta romanii PNL-isti. Il rog pe presedintele PNL, Crin Antonescu, sa-l demita neintarziat pe neobraztul Guruianu de la conducerea Filialei locale a PNL.
O reactie la fel de ciudata a venit din partea unui… nu stiu cum sa-l numesc… un domn care are functie mare in presa de cand i-a purtat servieta lui Silviu Brucan. Lucian Mandruta pe numele lui, domnul in cauza a sustinut cu tarie staboreasca pe pagina sa de Facebook ca relatarea de la Liceul din Covasna este “o inscenare a nationalistilor romani”. Personajul in cauza pretinde ca e jurnalist, si, daca nu ma insel, e chiar ceva super-mega-star ca director la Mediafax. Nu-mi ramane decat sa felicit agentia pentru alegerea facuta: asa intelegem de ce si in alte cazuri Mediafax a ajuns sa minta cu nerusinare. Desigur, putem sa-l intrebam si noi pe Mandruta: cand a fost prins cu amanta pe camp a fost o “inscenare a nationalistilor tigani” suparati ca navetistul pe canalele lui Sarbu si Voiculescu isi amesteca rasa?
De la neobositul militant pentru drepturile romanilor din teritoriile ocupate, Dan Tanasa, aflam evolutia cazului, relatata chiar de sora Sabinei Elena: ”Astazi (ieri – nota mea) a avut loc intalnirea dintre cadrele didactice ale liceului si parintii mei, respectiv ai Sabinei, iar lucrurile au luat amploare in sensul ca Sabina a fost data afara din piesa de teatru in care a fost pusa acum cateva zile si culmea era si rolul principal, au vrut sa o exmatriculeze si sa ii scada nota la purtare, dar au renuntat la idee in momentul in care mama a luat atitudine, ea prezentandu-se la scoala cu un mediator si cativa membii ai consiliului parintilor. Diriginta a fost interogata asupra faptului ca s-a prezentat in fata Sabinei cu un obiect contondent, iar ea, dupa ce a fost intrebata ca de ce a actionat intr-un asemenea mod, a raspuns: ” Am fost pusa “. In acel moment, mama a cerut dirigintei sa ii inapoieze tricolorul Sabinei si sa ii ceara scuze pentru ceea ce a facut! Directiunea s-a atacat foarte tare si astfel a renuntat la sanctiunile care erau propuse. La intalnire a mai participat primarul, inspectoarea generala a ISJ Covasna. In ceea ce priveste amenintarea cu moartea, s-au luat masuri. A fost depusa o plangere, iar politia se va ocupa de cautarea acestui ” domn” . Pentru a o proteja pe Sabina, in urmatoarele luni ea va fi dusa si adusa (de) la scoala de un domn politist. Ancheta continua si o sa va mai tin la curent cu alte noutati! P.S. Va multumim tuturor pentru sustinere, apreciere si ganduri bune!”
Tot vigilentii Romaniei virtuale ne informeaza ca persoana care ancheteaza cazul din partea Inspectoratului Scolar Judetean Covasna se numeste Keresztely Irma si arata in felul urmator (vedeti alaturat). “Trebuie sa vedem care sunt motivele comportamentului acestei eleve si din acest motiv am cerut conducerii liceului sa efectueze o analiza si sa finalizeze pâna mâine (joi – n.r.) la pranz un raport”, a spus Keresztely pentru Mediafax. Aceeasi Agentie contrazice opiniile directorului sau Lucian Mandruta si prezinta atat faptele concrete, confirmate de Polita Judeteana Covasna, cat si comunicatul de protest al Consiliului National al Elevilor:
“Consiliul Naţional al Elevilor condamnă acţiunile de discriminare desfăşurate de elevii şi de cadrele didactice aparţinând minorităţilor naţionale faţă de eleva româncă Sabina Elena din judeţul Covasna, acţiuni care contravin Constituţiei României şi drepturilor fundamentale ale omului”, se arată într-un comunicat remis, miercuri, Mediafax.
Potrivit comunicatului, Consiliul Naţional al Elevilor consideră că “este inadmisibil ca într-un liceu din România o elevă de clasa a IX-a să fie mustrată, jignită, pusă la colţ şi ameninţată de către colegii ei care aparţin unei minorităţi naţionale, profesorul diriginte şi chiar conducerea şcolii pentru faptul că a «îndrăznit» să poarte o banderolă cu tricolorul României!”.
De asemenea, arată Consiliul, este jignitor faptul că pe teritoriul României, cetăţenii români de etnie română sunt persecutaţi pentru că promovează însemnele naţionale garantate de către Constituţie şi de idealurile revoluţiei din 1989. “Consiliul Naţional al Elevilor trage un semnal de alarmă către toate instituţiile statului român de a se sesiza şi de a opri şi sancţiona conform legii aceste forme de jignire a istoriei românilor pentru Unirea Naţională, a identităţii naţionale şi a statului de drept”, se mai spune în comunicat.
Pentru că şi astăzi Sabina împreună cu o colegă au avut „tupeul” să vină la şcoală purtând bentiţa tricoloră, doamna dirigintă a luat decizia să le trimită acasă de la repetiţiile unei piese de teatru în care fetele jucau. Motivul, cităm; „instigare şi atitudine nefirească, provocatoare…”. Întrebată fiind de ce i-a furat Sabinei bentiţa tricoloră, doamna dirigintă Baykoy Mihaela (fostă Vulpoi) a spus în doi peri că avea nevoie de ea să-şi strângă părul.
Update 2: Fostul prefect Codrin Munteanu: Aveam cunoştinţă de acest tip de manifestări
Fostul prefect al judeţului Covasna Codrin Munteanu a confirmat pentru cotidianul.ro faptul că avea cunoştinţă de manifestările de natură separatistă din şcolile din judeţ şi că a atras de nenumărate ori atenţia directorilor să nu mai facă politică în instituţiile de învăţământ, inclusiv directorului de la şcoala în care învaţă Sabina.
“Sâmbăta trecută, 16 martie a.c., cotidianul de limba maghiară Haromszek tritra agresiv pe pagina sa de internet: ”Provocare la Covasna”. Deși în prima fază am crezut că se anunță iar vreun incident de genul celor din martie 1990 de la Târgu Mureș am rămas stupefiat după ce am citit articolul și am aflat despre ce provocare era vorba: o elevă a Liceului Korosi Csoma Sandor din orașul Covasna s-a afișat la școală vineri, 15 martie, de ziua maghiarilor de pretutindeni, cu o bentiță tricoloră pe cap. Alți patru tineri au fluturat drapelul României, au cântat imnul național și și-au vopsit tricolorul pe obraz.
Nu îmi vine să cred ce citesc și reiau. Asta era provocarea?! Da, asta era provocarea, citisem bine de prima dată.
Luni, 18 martie, mai mulți elevi ai liceului din Covasna, dar și foști elevi, mi-au atras atenția asupra subiectului și m-au rugat să scriu despre acest subiect. Între timp aflasem că eleva cu pricina, pe numele ei Sabina Elena, ar urma să fie anchetată pentru gestul ei de către conducerea școlii și ar urma să i se scadă nota la purtare. Demență totală!
Ieri am luat legătura cu Sabina și așa am aflat detaliile ”incidentului”. Se afișase cu bentița tricoloră pe cap la școală iar colegii de la secția maghiară și profesorii maghiari s-au arătat deranjați (de la colegi Sabina și-a luat porția de înjurături, fluierături și amenințări). Între timp, pe Facebook, un dement postează o amenințare cu moartea la adresa Sabinei.”, mai scrie Dan Tanasa.
Roncea.Ro va continua monitorizarea cazului si asteapta, desigur, “autosesizarea” CNCD cat si demiterea liderului PNL de Sfantu Gheorghe.
Am trimis la IPJ Covasna date primite de la un cititor Roncea.Ro despre persoana suspecta in cazul amenintarii cu moartea a elevei Sabina Elena de la Liceul “Korosi Csoma Sandor”, respectiv cel identificat drept Lendvay-Simon Zsolt István:
“Dacă nu este coincidenţă de nume Zoli este din Ásványráró, un pic mai la nord de Gyor. Se recomanda a fi “muncitor din Ungaria”.
Adresa sa de mail este: @gmail.com
Nu i-aş răspunde cu aceeaşi monedă după cum văd că mulţi se grăbesc să o facă pentru că ne-am coborî la mintea mitocanului.
Pot fi gasite urme despre el la urmatoarele adrese:
PS: Or fi de ajutor informaţiile astea în dosarul cu autor necunoascut deschis de IPJ Covasna? Sau le ştiu deja?”
Eu cred ca sunt de folos! Dna Lolu Diana, sub-comisar si purtator de cuvant la IPJ Covasna a preluat mesajul. Adresa de e-mail a IPJ Covasna este audiente.politiacv@ gmail.com ( 🙂 )
REF: Decorare post-mortem a jurnalistei Maria Petraşcu
Preşedintele României, Traian Băsescu, a semnat miercuri, 11 ianuarie a.c., Decretul privind conferirea post-mortem a Ordinului Naţional “Serviciul Credincios” în grad de Cavaler, jurnalistei Maria Petraşcu, în semn de recunoştinţă şi apreciere pentru obiectivitatea şi profesionalismul de care a dat dovadă de-a lungul unei cariere de excepţie în presă, reprezentând un exemplu pentru tinerele generaţii de jurnalişti.
Departamentul de Comunicare Publică al Administraţiei Prezidenţiale
Razvan Mateescu – Editura Mateescu: “M-am așteptat ca după toate articolele de bine apărute în presă despre acest om, micul său schit să fie ajutat, să poposească tot mai mulți oameni la el în căutarea Divinității și că, poate dintre aceștia, unii vor avea și bani pentru a-l ajuta pe călugărul Onufrie. Dar ce fac autoritățile? Îi demolează bisericuța sfințită, așa cum ar proceda cu buticul unor mafioți din Herăstrău! Chiar într-atât de lipsit de frica lui Dumnezeu trebuie să fie acest stat păcătos? ”
Parintele Adrian Fageteanu s-a stins din viata in aceasta seara la spitalul Fundeni, informeaza Fabian Anton. Pe 16 noiembrie implinea 99 de ani. Inmormantarea va avea loc sambata, la ora 12.00, la Manastirea Lainici. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
In tinerete a facut parte, impreuna cu alti alesi din miscarea ortodoxa “Rugul Aprins” de la Manastirea Antim, alaturi de Vasile Voiculescu, Papacioc, Staniloaie, Petroniu, Sofian, Ghius, Roman Braga, Sandu Tudor. Era licentiat in Drept si Teologie. Fiu a lui Mihail si al Aurorei, s-a nascut la 16 noiembrie 1912 in comuna Deleni, regiunea Cernauti. A luat 20 de ani de temnita grea si s-a eliberat de la Aiud (dupa ce a mai trecut pe la Suceava si Jilava) in 1964. (Constantin Jinga – Miscarea “Rugul Aprins” de la Manastirea Antim, in Altarul Banatului, 2001, XII (XL), Nr. 10-12, p. 48-58.)
Parintele Adrian a fost intemnitat timp de 12 ani la Galata, Văcăreşti, Braşov, Târgu Jiu, Slobozia, Făgăraş, Jilava, Canal, Aiud, Suceava…
Provenit din ţinutul Bucovinei strămoşeşti şi educat lângă icoana creştină, Adrian Făgeţeanu a simţit încă din copilărie apropierea de Dumnezeu. Experienţa din tinereţe şi momentul de la Stalingrad, când fusese la un pas de moarte, i-au marcat profund viaţa. Îşi caută răspunsurile sufleteşti printr-o apropiere tot mai mare de mediul teologic. După război intră la Facultatea de Teologie, iar caracterul său de luptător îl determină să ajute tineretul universitar să rămână creştin. Apare reacţia din partea noilor democraţi, a celor care îl negau pe Dumnezeu. Este nevoit să vină la Bucureşti, unde întâlneşte grupul închegat de la Antim din jurul ziaristului Sandu Tudor. Intră chiar în acest grup şi se iniţiază tot mai mult în cultura isihastă. Îl urmează pe Sandu Tudor la Govora, dar este arestat pentru nişte pretinse culpe din vremea războiului. Eliberat, îl reîntâlneşte pe Sandu Tudor care se retrăsese la Schitul Rarău. Este convins să se retragă spiritual la Mănăstirea Slatina, la umbra acţiunilor „Rugului Aprins“. Nu mai reuşeşte, deoarece este arestat la 25 februarie 1958. Este anchetat în „lotul Rugul Aprins“ şi condamnat la 20 de ani de muncă silnică. Supravieţuieşte temniţei comuniste, fiind eliberat în 1964. În prezent (la data scrierii- n.m.), părintele mărturisitor vieţuieşte la Mănăstirea Lainici. (Adrian Petcu)
* Minuni din viata Parintelui Adrian Fageteanu
“(…)Marturisirea Parintelui este tulburatoare: „Singurul lucru bun din viata mea este ca am indragit taranul roman – rabdatorul lui Dumnezeu, persecutat de toata lumea si in toate vremurile”. De sapte ori a trecut parintele pe langa moarte. Avea cinci ani si era in timpul refugiului din Bucovina. Suit intr-o caruta impreuna cu parintii si tot avutul lor de tarani mijlocasi,…. Copil si fara minte, nu intelegea ce se intampla, ce tragedie traiau familia si oamenii din satele invecinate. Avea chef de joaca si, atras de zgomotul prundisului peste care calcau caii, s-a aplecat mai mult peste coviltirul carutei. O clipa de neatentie si nenorocirea s-a produs: „Fara sa-mi dau seama ce se intampla, roata carului mi-a trecut peste burta”, povesteste parintele. „Am murit pe loc. Spre groaza parintilor, nu mai suflam. Aveam abdomenul spart si mi se vedeau intestinele risipite pe prundis. Mama, saraca, era disperata. Plangea tanguindu-se de durere, in timp ce ceilalti refugiati, oprind carutele in dreptul nostru, o acuzau ca totul se petrecuse din vina ei, ca nu avusese grija de mine. Tot ei au sfatuit-o sa nu mai poarte cadavrul cu ea, ci sa ma inmormanteze in primul sat. Satul se numea Hlinita. Asa a facut. Ravasita de durere, a oprit in dreptul bisericii, dar pentru ca preotul paroh de acolo era plecat, m-a lasat in seama unui diacon si a platit o baba sa ma spele, sa faca toate cele necesare pentru inmormantare, ea plecand mai departe, de teama sa nu piarda convoiul refugiatilor.
”Intr-adevar, batrana s-a apucat de treaba dupa datina. M-a spalat, m-a imbracat in straie curate, m-a asezat pe masa, mi-a pus lumanarea sub forma de colac pe piept si a inceput sa-mi citeasca din Psaltire. Trecuse deja o zi, noaptea se instapanea peste incapere si, cum batrana continua sa citeasca rugaciunile pentru mort, cineva a zis: „Babo, inchide fereastra”. Femeia s-a mirat. Fereastra era inchisa, usa, la fel. „Atunci de ce clipoceste lumanarea pe pieptul mortului?”, a mai intrebat omul care priveghea in incapere. Apropiindu-se de mine, a vazut ca respiram.
Nu stiu daca a fost cu adevarat o minune sau ca baba, frecandu-ma apasat, mi-a pus inima in miscare. Stiu doar ca oamenii au trimis vorba prin alti refugiati sa o gaseasca pe mama si sa-i transmita ca baiatul ei a inviat. Sa nu va spun ce bucurie au trait parintii mei. Pentru ca nu puteau intoarce caruta din cauza puhoiului ce venea din spate, s-au intors in Hlinita pe jos, m-au dus la Suceava si, la spital, un medic m-a cusut, spunand ca in viata lui nu mai vazuse asa ceva.”
*
“O alta moarte clinica avea sa-l astepte pe parintele multi ani mai tarziu, la Stalingrad. Plecase voluntar pe front si, plin de viforul tineretii, dorea recastigarea Basarabiei. Tot voluntar s-a prezentat la generalul Dragalina (Cornel,+ 1949, fiul eroului Ioan A. Dragalina, n. n.,) oferindu-se pentru o actiune plina de primejdii si nu a mai revenit la unitate. Din nou, viata lui a ramas suspendata de un iluzoriu fir. Explozia unui srapnel l-a ranit grav. Era plin de sange si toata falca de jos abia se mai tinea intr-un rest de cartilaj. Era desfigurat si cu greu mai respira din cauza hemoragiei. Medicii ii dadeau doua-trei ore de supravietuire. Nu aveau cum sa-l ajute. Nu aveau cu ce. Singura sansa erau un spital si un chirurg priceput. Acolo, in camp deschis, nu se putea face nimic. Atunci, s-a petrecut minunea. In aer s-a auzit un zgomot intrerupt, de motor cu probleme si, cateva secunde mai tarziu, un avion nemtesc de vanatoare a aterizat, oprind chiar langa parintele. Avionul nu mai putea zbura. Avea o defectiune la rezervorul de benzina. Nu era ceva grav, caci neamtul a surubarit o vreme pe sub burta avionului si motorul a pornit. Vazand ca vrea sa plece, un ofiter roman, Ciurea (maramuresean), l-a rugat pe pilot sa ia ranitul, sa-l duca la un spital. Neamtul a refuzat. Nici un regulament din lume – nici omenesc, nici militar – nu-l putea obliga sa transporte un ranit. Era un avion de doua locuri (pentru pilot si observator) si orice kilogram in plus reprezenta o catastrofa. Atunci, fara sa mai stea pe ganduri, ofiterul Ciurea a scos pistolul si l-a pus la tampla aviatorului. Ori il lua si pe parintele, ori il impusca. Situatia era pe muchie de cutit. Cei doi nemti s-au tras deoparte si s-au sfatuit. Voiau sa suie ranitul in cabina, sa ruleze cateva sute de metri si apoi sa-l arunce din mers. Intr-adevar, ranitul a fost urcat cu chiu cu vai in carlinga, observatorul s-a chircit (numai el stie cum) pe scaunul din dreapta si avionul a pornit. Dupa cateva minute, parintele l-a auzit pe observator spunandu-i pilotului sa nu-l mai abandoneze pe camp. Avionul isi recastigase stabilitatea si motorul functiona bine. Zborul a decurs fara probleme. In doua ore, avionul a parcurs 600 de kilometri, dupa care ranitul a fost dus repede la un spital, unde astepta deja pregatita sala de operatie si toate cele necesare. „In tot acest timp, m-am gandit la multe”, isi aminteste parintele. „Mi-am revazut viata, mi-am pus intrebari. Nu era vorba de frica mortii, de durere fizica sau altceva. Era vorba de Dumnezeu. Mi-am dat seama ca si daca as fi fost imparat sau celebru sef de stat, nimeni nu m-ar fi putut salva in pustietatea campiei ruse. Aceasta intamplare mi-a schimbat viata din temelii. Dupa ce am iesit din spital, in concediu fiind, primul meu drum a fost la Putna, unde in fata altarului mi-am inchinat viata lui Dumnezeu, salvatorul meu”.
In anul 1958 Parintele Adrian a fost arestat din nou si la interogatoriul de la Suceava, un securist l-a batut cu bocancul in cap, incat cheagurile de sange i-au afectat iremediabil nervul optic. „Nu o sa ma crezi, frate, dar in inchisoare am fost cel mai aproape de Dumnezeu”, zice parintele Adrian. „Acolo, pretuiai tot darul lui Dumnezeu. Pretuiai aerul, pe care, intr-o celula suprapopulata, il cautai cateva secunde, cu randul, stand cu nasul sub crapatura usii. Pretuiai painea (doua felii prin care intrezareai lumina soarelui), alaturi de mierea unei vorbe bune. Eram slabi, dar ne ajutam intre noi. Lui Vasile Voiculescu i-am dat din portia mea. Firav si abia tinandu-se pe picioare, era pus sa duca niste hardaie mai mari decat el. Nu putea sa le ridice si atunci gardienii il pedepseau taindu-i ratia de mancare… In inchisoare, aveai nevoie de hrana, dar, mai presus de toate, de cuvantul lui Dumnezeu. Prin El ne-am aratat puterea. Imi amintesc ca la Aiud imi facusem un calendar pe degete, dupa metoda Gauss. Am calculat data Pastelui si mi-am dat seama ca era exact in acea noapte. Fara sa ma mai gandesc la urmari, am inceput sa strig: „Hristos a inviat!” si imediat din toate celulele a inceput sa razbata spre cer cantarea cea minunata: „Hristos a inviat din morti cu moartea pre moarte calcand si celor din morminte viata daruindu-le!”. Rasuna Aiudul de chemarea sperantei, de strigatul nostru de bucurie, spre disperarea gardienilor, care credeau ca am inceput o revolta. Alergau nebuneste prin curte si trageau focuri de avertisment, dadeau telefoane si cereau intariri. Erau speriati de glasurile noastre reunite, de forta spirituala a credintei, pe care nici o fereastra zabrelita nu o poate opri.
Sunt multe lucruri pe care nimeni altcineva nu le poate intelege. Taria pe care ti-o da Dumnezeu ar fi una din ele… Cand am fost arestat, anchetatorul mi-a smuls crucea de la gat si a aruncat-o in lada de gunoi. Eu am luat-o de acolo. El m-a batut crancen si a aruncat din nou crucea la gunoi. Eu nu m-am lasat. Iarasi, am ridicat crucea si el m-a calcat in picioare. Dupa 8-9 incercari, ofiterul a cedat. M-a lasat in pace… Fiind in camera de tortura, imi spuneam: „Rezista! Nu-L face de ras pe Hristos” si poate nu o sa ma crezi, frate, dar dupa 60 de lovituri nu mai simteam nici o durere. Corpul singur lucra fara voia mea, parca se autoanestezia. In inchisoare incetezi sa existi, doar Hristos te tine in viata. La iesirea din Aiud, am aflat ca sarmana mea mama, atunci cand scria acatistul pentru preot, imi trecea numele si la vii, si la morti, nestiind nimic despre mine. Avea mare dreptate – in puscarie, eram si viu, si mort, deopotriva.” (Pr. Gh. Naghi)
Iar romanii bihoreni, cand au auzit ca ori se desfiinteaza ori devin parte a “Partiumului” maghiar, s-au gandit sa-si faca propriul referendum, printr-o petitie online, in care se afirma, printre altele:
“Cerem ca o eventuală reorganizare administrativ-teritorială a ţării să ţină cont de realităţile istorice şi geografice ale României. Considerăm că orice astfel de iniţiativă nu se poate realiza decât având în vedere zone care împărtăşesc aceleaşi tradiţii. Dacă Puterea este incapabilă să “redeseneze” o Românie mai bună, ar face mai bine să o lase aşa cum este!”
Subscriu si adaug: Aloo, Cotrocenii, vedeti ca l-ati uitat pe futulica, pardon, mutulica de Externe in functie!
Va oferim mai jos largi extrase din dezbaterea vie de la Muzeul Unirii din Iasi impreuna cu un video-interviu realizat in exclusivitate de partenerii nostri de la Chisinau, Arena.md. Ieri, specialistul in intelligence si-a prezentat cartea la Biblioteca Centrala Universitara din Cluj iar astazi, la ora 15.00, urmeaza sa se desfasoarea lansarea de la Brasov, la Libraria “St. O. Iosif” din strada Muresenilor nr 14. Editura Rao ne informeaza ca sambata, 11 iunie, la Universitatea Ovidius din Constanta va avea loc odata cu lansarea istoriei secrete a razboiului clandestin dus de blocul sovietic cu Romania si o dezbatere academica, deschisa publicului, in Sala Senatului, incepand cu ora 12.00.
Redam filmarile noastre, obtinute prin amabilitatea echipei Centrului de Istoriei si Civilizatie Europeana, careia ii multumim in mod deosebit.
Larry Watts despre dezinformare: cand cineva spune adevarul e considerat nebun. Lansarea de la Iasi
Vezi mai multe filmari, cum ar fi Larry Watts la Iasi despre dilema strategica a Romaniei din ultimii 100 de ani,Larry Watts la Iasi despre Obsesia Rusiei. Buzatu: Romania, cal troian sau paria? si un un interviu în exclusivitate realizat de ARENA.md la Ziaristi Online
July 8th, 2013 
VR 
Posted in 
Tags: 
