Posts Tagged ‘cc al pcr’

Părintele Stăniloae despre incinerare. Cine a fost unchiul incinerat al lui Sergiu Nicolaescu, Nicolae Cambrea, oferit drept “exemplu”: comandantul diviziei NKVD “Tudor Vladimirescu”, amantul Anei Pauker, numit general de Stalin la propunerea lui Beria. Un exemplu “demn de urmat”?

Notele părintelui Stăniloae

“Un fost ministru şi profesor universitar, Trancu-Iaşi, murind, a lăsat să fie incinerat, fiind întovărăşit la crematoriu de numeroşi foşti şi actuali miniştri, de profesori universitari şi de o mare mulţime de intelectuali şi de studenţi. S-au ţinut cu ocazia aceasta cuvântări, scoţându-se în relief personalitatea celui ce avea să fie peste câteva minute mistuit de flăcări, o companie de feciori români, îmbrăcaţi în haina militară pentru o altă misiune, cu mult mai sfântă, a dat onorul.

Câte suflete mai naive, impresionate de asemenea vorbe şi de asemenea cinstiri, nu vor fi rămas cu hotărârea să urmeze şi ele la moarte pilda unei asemenea „personalităţi”? Şi, mai ales, ce vor fi zis în sufletul lor atâţia oameni din popor despre credinţa domnilor noştri şi ce concluzii vor fi tras pentru necesitatea lor de a mai crede?

Să te laşi incinerat, când Biserica osândeşte acest lucru şi când nu-ţi acordă, prin preoţii ei legiuiţi, asistenţa şi rugăciunile ei, echivalează cu o nesocotire a Bisericii şi deci şi a creştinismului.

Nici în Vechiul Testament, nici în cel Nou, nici în istoria creştinismului nu se practică şi deci nu se aprobă incinerarea.Ea nu se conciliază cu consideraţia ce-o dă creştinismul trupului omenesc. Trupul este, în credinţa creştină, chipul sufletului şi este creat de Dumnezeu printr-un act de atenţie deosebită. El nu este o închisoare regretabilă a sufletului, ci organul prin care acesta se manifestă, imprimând asupra lui pecetea caracterului său. Trupul face atât de mult parte din fiinţa omului, încât viaţa veşnică, cea deplină, va fi tot în trupul pe care l-am avut. Trupul acesta omenesc se bucură de atâta cinstire în ochii lui Dumnezeu, încât Fiul Său Şi l-a făcut trup propriu şi stă cu el în vecii vecilor pe tronul dumnezeiesc. (…)

În arderea trupului se manifestă pur şi simplu instinctul păcătos şi absurd de a destrăma credinţa creştină. Ea arată o totală necredinţă în Dumnezeu şi în demnitatea omului, făcut după chipul lui Dumnezeu. Ea descoperă un suflet pustiu de orice credinţă, găsind în cenuşă şi în praf simbolul cel mai nimerit al pustiului din el. Căci actele noastre au şi funcţia de a simboliza credinţele noastre. Cine respectă trupul, chiar mort, îşi simbolizează prin aceasta credinţa în veşnicia lui, iar cine lasă să i se ardă trupul arată că nu crede în nimic.

Necredinţa desigur că este o chestiune care interesează Biserica. (…)

A fost şi la căpătâiul lui Trancu-Iaşi, ca la alţi incineraţi, un „preot” care a citit rugăciuni. Noi ştim că acel preot este depus de Sf. Sinod. Iar în baza legilor în vigoare statul trebuie să oprească un preot depus de a parodia slujbele bisericeşti. Este o ocrotire şi un ajutor minim care trebuie acordat Bisericii. Statul recunoaşte manifestarea numai a anumitor culte. Cărui cult aparţine acel „preot”?

Încheind, ne exprimăm credinţa fermă că de aici înainte nu se vor mai întâmpla cazuri ca acestea. (…) Suntem siguri că într-o bună zi, nu prea depărtată, vom citi în Monitorul Oficial decretul de desfiinţare a crematoriului, cuptor de trupuri omeneşti şi loc de sfidare a credinţei româneşti. Cine vrea să se ardă s-o facă acasă la el, cu uşile zăvorâte. Sufletul poporului nostru n-are nevoie de asemenea spectacole.

Fragment din: Pr. Dumitru Stăniloae, „Incinerare”, Telegraful Român, an LXXXVIII, nr. 3, 14 ian. 1940, p.1 – Integral la Doxologia

Cine a fost unchiul “cremat” al lui Sergiu Nicolaescu, oferit drept “exemplu”: 

Nicolae Cambrea (n. 1900 – d. 1976) a fost un general român, care a luptat în cel de-al doilea război mondial. S-a născut în Gorj.

A fost șeful de stat-major al Diviziei a V-a, a fost luat prizonier de Armata Roșie în URSS în anul 1942.

Cu gradul de colonel, Nicolae Cambrea a fost comandant al Diviziei de voluntari Tudor Vladimirescu, constituită din prizonieri români care au ales să treacă de partea inamicului (crimă de înaltă trădare pe timp de război), încălcându-și astfel jurământul de credință față de țară și Rege. A militat pentru dezertarea altor comandanți români și alăturarea lor Armatei Roșii, faptă pedepsită cu moartea, conform Codului de Justiție Militară din 1939 (art. 498-499 și 501).

În cartea sa de memorii, “Pătimiri si iluminări din captivitatea sovietică” [1], Radu Mărculescu [2], un fost camarad de-al lui Cambrea, descrie ședința de înființare fictivă a Diviziei, prezidată de Ana Pauker în lagărul de la Suzdal/Susdhal: “În ce privește formarea, pe teritoriul unui stat cu care ne aflam în stare de război, a unor unități militare de prizonieri români care, practic, să lupte împotriva Armatei Române, a declarat sublocotenentul de rezervă Constantin (Puiu) Atanasiu la ședința de pomină de la Suzdal, cred că domnul colonel Cambrea, ca ofițer de Stat Major, trebuie să știe sub incidența cărui articol din Codul Penal cade această infracțiune numită Act de Trădare în timp de război și care-i pedeapsa. Dacă nu-și aminteste, să-l ajut eu. Și, cu exactitate, mergând până la acribie, i-am citat articolul, aliniatul și sancțiunea: pedeapsa cu moartea. Au urmat câteva secunde de liniste mormântală, apoi au izbucnit aplauzele. Ca pleznit de palmele care aplaudau, Cambrea a sărit de pe scaun, gata să se năpustească asupra mea, dar Novikov l-a prins de brat și l-a reținut. Apoi, foarte calm, a declarat dezbaterile închise, invitând pe cine vrea să treacă pe la colțul mesei, unde era un teanc de formulare șapirografiate, și să semneze unul”. [3]. Scena este relatată și de profesorul Basarab Nicolescu conform notelor tatălui sau, prizonier în același lagar: “În prezidiu iau loc Novikov, Ana Pauker, Cambrea. (…) Cambrea era privit desigur ca un trădător de ofițerii români. Nota tatălui meu este surprinzătoare prin umanitatea sa: „M-am avut bine cu Lt. Col.Cambrea care, în primele zvârcoliri, plângea câteodată!”.”[4].

“Comisarul poporului pentru Afaceri Interne al URSS” Lavrentiy Beria îi comunică generalissimului Iosif Vissarionovici Stalin, la 7 februarie 1944, printr-un document clasat “strict secret”, constituirea primei Divizii române de infanterie a NKVD, cu Nicolae Cambrea comandant și Iacob Teclu șef de stat major [6].

Nicolae Cambrea a fost facut general de brigada de Iosif Vissarionovici Stalin [5].

Împreună cu generalul Mihail Lascăr, Nicolae Cambrea a condus Comisia Electorală a Armatei, la Alegeri generale în România, 1946, falsificate de comuniști.

Generalul Nicolae Cambrea a fost decorat cu Ordinul “Mihai Viteazul”, cl. III cu spade (prin DR 3232/11.11.1946).

Petre Pandrea, care scrie în memoriile sale din închisoare[7] că a fost arestat în 1948 și din cauza relațiilor sale cu “generalul roșu” Nicolae Cambrea, afirmă în romanul său autobiografic “Călugărul Alb” că Nicolae Cambrea era amantul Anei Pauker. [8].

În perioada 2 mai – 25 noiembrie 1949, generalul de corp de armată Nicolae Cambrea a condus Regiunea a III-a Militară, cu sediul la Cluj.

La 9 ianuarie 1950, ministrul Apărării Emil Bodnăraș, în cadrul unui “Raport asupra situației armatei și a problemelor de apărare națională” prezentat Secretariatului C.C. al P.C.R. propune la punctul 9 (ultimul) al capitolului IV: “M.A.N. va trece în rezervă pe data de 15 ianuarie 1950 pe generalii Mihail Lascăr și Nicolae Cambrea”. [9].

Nicolae Cambrea și-a publicat memoriile în 1966, la “Editura pentru literatură”, sub titlul “Din amintirile unui ostaș”.

“Reamintindu-ne mereu aspecte din zodia întunecată a trecutului sau luand cunoștință de ele pe calea scrisului, și în acest sens mă refer la tineret, înțelegem mai adanc și mai cuprinzător vraja minunilor din vremurile de azi, realizările grandioase ale poporului nostru condus și indrumat de Partidul Comunist Român. Firul amintirilor va continua.” scrie autorul în cartea sa de memorii [10].

Soția sa a lucrat la Ministerul Alimentației Publice. În 1972, Nicolae Cambrea este eliberat din funcția de vicepreședinte al Consiliului de conducere al Casei de Economii și Consemnațiuni a Republicii Socialiste România [11].

Comunistul Nicolae Cambrea, un apropiat al Anei Pauker [12], a ales să fie incinerat, model adoptat și de nepotul său, Sergiu Nicolaescu.

Păstorel Teodoreanu a dedicat următoarea epigramă diviziei prizonierilor din URSS creată de NKVD prin Ana Pauker “Tudor Vladimirescu – Debrețin”: “Din falnic vânător de munte,/ Mi te-a făcut Ana Pandur -/ Întâi ți-a-nfipt o stea în frunte/ Și-apoi un debrețin… în c.r”

Note

  1. ^ Pătimiri si iluminări din captivitatea sovietică, Premiul Magazin istoric 2000 pentru cea mai bună carte de istorie
  2. ^ Video-interviu cu Radu Mărculescu, Fragment din filmul documentar Prizonieri pe frontul de est, realizat de Marius Herghelegiu
  3. ^ O sedință de pomină – Memoria, revista gândirii arestate
  4. ^ Basarab Nicolescu, LA CE SERVEȘTE SUFERINȚA? Reflecții asupra vieții prizonierilor de război români în lagărele sovietice (II)
  5. ^ The Fortnightly , Chapman and Hall Publishing House, London, 1951
  6. ^ O divizie pentru liniștea comuniștilor – Revista Istorie și Civilizație
  7. ^ File de Jurnal. Preludii – Soarele Melancoliei – de Petre Pandrea
  8. ^ Petre Pandrea – Calugarul Alb
  9. ^ ROMÂNIA – VIAȚA POLITICĂ ÎN DOCUMENTE – 1950 – ARHIVELE NAȚIONALE ALE ROMÂNIEI – PDF
  10. ^ Din amintirile unui ostaș, Editura pentru literatură, București, 1966
  11. ^ Buletinul Oficial 107 din 10 octombrie 1972 (B. Of. 107/1972)
  12. ^ Communist Terror in Romania: Gheorghiu-Dej and the Police State, 1948-1965 – by Dennis Deletant, C. Hurst & Co, UK, 1999, p. 26

Sursa: Wikipedia

 

Cu mainile murdare: Sergiu Nicolaescu a plecat lasand in urma crime, crime, crime. Un General acuza (II): 22 Decembrie 1989 – Atunci i-a condamnat pe toti la moarte

In filmul “revolutiei” din decembrie 1989 au jucat multi regizori, actori, cascadori si figuranti. Nu stiu in rusa cum se spune la figuranti dar in engleza, in argou, acestia se numesc “extras”, in plus. Numai ei au murit. (V.R)

22 decembrie 1989, seara. Teroristii inca nu intrasera in forta in scena pregatita de Sergiu Nicolaescu inca de dis de dimineata. Regizorul il adusese pe Ion Iliescu din Studioul 4 in balconul CC al PCR pentru a-l prezenta multimii ca “liderul” “revolutiei”. Ce s-a intamplat? Sergiu Nicolaescu dixit:  ,,Iliescu a luat microfonul si s-a adresat cu “Tovarasi”. Au inceput urlete. Trebuia sa citeasca ce vroiam noi sa facem. Si in momentul ala mi-am dat seama ca am terminat-o, pur si simplu si am luat microfonul. Am spus: “Sunt eu, Sergiu Nicolaescu”. Momentul ala a fost unul dintre cele mai emotionante din viata mea, ca sa auzi 400.000 de oameni strigand “Sergiu! Sergiu!”… Atunci eu le-am raspuns. “De aici inainte, cand vreti sa strigati numele cuiva, strigati “Romania!””. Si au inceput in toata piata: “Romania! Romania!”. I-am dat microfonul lui Iliescu si i-am spus sa nu mai spuna “tovarasi” pentru nimic in lume.”

Generalul brigada (rez) SRI Aurel I Rogojan revine cu partea a doua a materialului-bomba in care aflam ce facea Sergiu Nicolaescu pe 22 decembrie 1989 la orele 6.30 dimineata, publicat de noi sub titlul Un General acuza: Sergiu Nicolaescu a conspirat cu Ion Iliescu la scenariul si regia loviturii de stat teroriste din Decembrie 1989 ». Articolul precedent s-a incheiat cu urmatoarele observatii: “Desigur, cea mai nelămurită parte a biografiei lui Sergiu este cea a implicării sale in fenomenul terorist al “Revoluţiei Române”. Dar, despre rolul actorilor şi al cascadorilor în executarea ordinelor criminale ale Moscovei prin portavocea generalului Militaru şi al altor năimiţi, în cele ce vor urma… Nu, însă fără a preciza că Ion Ilici Marcel Iliescu a stat la căpătâiul muribundului să se asigure că, in delir, nu va scăpa vreun secret al afacerilor teroriste care au emanat troica nenorocirii României.” Fostul sef de cabinet al generalului Iulian Vlad, ultimul sef al DSS, are cuvantul dar nu inainte de a aminti o replica dintr-un film co-regizat de Sergiu Nicolaescu, rostita in celebrul Studio 4 al TVR, pe 22 decebrie 1989: «Domnule Iliescu, în sfârşit, aţi venit!»“.

Ziaristi Online urmeaza sa prezinte maine si scenariul teroristilor arabi, conform sinopsisului scris de Sergiu Nicolaescu cu mana lui.

Motto: „Credeţi că Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia,  Uniunea Sovietică, marea Uniune Sovietică, toate ţările vecine nouă care ne-au fost prietene… credeţi că de câteva zile ne sunt duşmane? Nu! Ei au păşit pe o cale de eliberare“. – Sergiu Nicolaescu in balconul CC-ului, pe 22 decembrie 1989 (sursa: Adevarul)

Cititi:

General (r) SRI Aurel Rogojan: Sergiu Nicolaescu a plecat lasand in urma crime, crime, crime

Iliescu si Sergiu Nicolaescu la sesiunea CPUN 14 ani

Am văzut actori şi regizori care distribuiau arme şi organizau “Gărzile Revoluţiei”. Pentru ce? “Să tragă în tot ce mişcă”, dupa cum a stabilit “ordinul de luptă” liderul vocal al unei grupări din sediul Comitetului Central. I-am auzit şi văzut chemând mulţimile cu piepturile goale să iasă în faţa gurilor de foc. Au căzut victime. Verdict, crimă!

Grid Modorcea despre ce ramane in urma lui Sergiu Nicolaescu

Sergiu Nicolaescu de Cristina Nichitus Roncea via Adevarul

Dar nu poti lua in serios un pui care cotcodaceste, care o face pe gaina! Nici pe un cineast care mugeste ca boul sau mungeste asa cum se facea ca lucreaza la revolutie Cacaramitru sau cum au mungit de s-au spetit muncitorii care au dus patria pe culmi de prosperitate si progres!

Foto: Agerpres si Mediafax

Marile victime ale loviturii de stat mascate in Referendum: succesorii mici si mijlocii

Sursa: Catavencii

Dezvaluirile academicianului Augustin Buzura despre ICR si papionierii noi cu badigarzi: Plesu voia sa stea sub Parlament. Despre Patapievici: “Ziua, om de știință, noaptea, prostituată!”

In cel mai recent numar al revistei Q Magazine, condusa de celebra ziarista Floriana Jucan, ceva mai putin celebrul consilier prezidential Iulian Chifu face a analiza, special pentru publicatia bilunara, despre “Reconstrucţia post-conflict după suspendarea preşedintelui”. Dar mult mai interesant ni se pare materialul publicat de academicianul Augustin Buzura, fondatorul de facto si de jure al actualului ICR, in care se fac, in premiera, dezvaluiri importante, chiar fulminante – pentru a folosi un termen la moda dar de data aceasta chiar in intelesul lui – despre intestinele Institutului devenit azi, sub conducerea falsului doctor in filosofie, fizicianul Horia Roman Patapievici, un soi de oficina externa de propaganda si dezinformare a GDS. Aflam astfel ca, la infiintarea ICR-ului, Dilema lui Plesu, platita pana atunci din bani de la bugetul Guvernului Nastase, sustinea ca Institutul sa fie pus sub egida Parlamentului, adica exact pentru ce este injurat acum Guvernul Ponta. Totodata, tele-nobelistul Mircea Cărtărescu se opunea infiintarii ICR, asemuind noua instituție cu cele două „monstruozități comuniste”: Palatul Poporului și Canalul Dunăre – Marea Neagră. Dupa schimbarea lui Buzura din functie cu Patapievici, efectuata peste noapte, si aflata de academician de la televizor, plagiatorul Cartarescu a mers bine-mersi pe acest canal, chiar pana sub Palatul Cotroceni. Eseistul Buzura nu se fereste sa afirme ca papionierii nostri de azi sunt “ieșiți de sub mantaua lui Brucan” si a lui Soros si ca, “dacă nu s-ar fi schimbat regimul, aceste progenituri ar fi făcut exact același lucru, dar de pe băncile Comitetului Central al PCR”. Academicianul Augustin Buzura se arata convins si că “ura, agresivitatea și degradarea climatului cultural de la noi nu sunt străine de cei ce se află în spatele infantilelor papioane” din banda lui Patapievici, personaj despre care lasa sa se inteleaga ca ziua se crede om de stiinta iar noaptea devine ceea ce este de fapt: o prostituata a tuturor regimurilor. Iata o parte dintre dezvaluirile extraordinare facute de scriitorul Augustin Buzura despre “piscotarii si pretutindenarii” de la ICR-ul lui Patapievici, “primele zece papioane” ale tarii, unele chiar papioane cu badigarzi si girofare, mai ales in cap (vezi foto):

Cacealmalele

Integral la Ziaristi Online

Cititi si Coltul condeierului: Putreziciunea ICR

Patapievici Liiceanu KGB GDS ICR Basescu

„La mijloc este o neînțelegere în legătură cu scopul acestei instituții, și anume a fost concepută pe modelul altor instituții similare din Europa și, în particular, al Colegiului Noua Europă din București, condus de Andrei Pleșu.”

Profesorul Corneliu Turianu: Ce votăm: suspendarea Preşedintelui sau suspendarea statului de drept?

Corneliu Turianu

Deşi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2012 – atât în întregul ei, cât şi în ceea ce priveşte modificarea art. 10 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului – este profund neconstituţională, autorii demersului suspendării din funcţie a Preşedintelui anunţă cu nonşalanţă că referendumul va fi organizat în baza Ordonanţei de urgenţă adoptată de Guvern la 6 iulie a.c.

Dan Tanasa isi da demisa din PC si acuza existenta unui troc secret intre USL si UDMR impotriva drepturilor inalienabile ale Episcopiei Ortodoxe si romanilor din Harghita si Covasna. DOC

Dan Tanasa Pro Romania

Dan Tanasa: Constat cu mâhnire faptul că la aproape trei luni de la instalarea Guvernului Victor Ponta discursul USL față de soarta românilor din Covasna și Harghita începe să semene izbitor de mult cu cel al Guvernului Emil Boc sau Mihai Răzvan Ungureanu.

“Prezumtia de vinovatie”: cititorii lui Tismaneanu sar in apararea lui Dinu Zamfirescu si a CNSAS. Hydepark: Tismaneanu si ai lui “arunca oprobiul asupra intregii natii evreiesti”

Dl Vladimir Tismaneanu a publicat zilele trecute un atac la persoana succesorului sau la presedintia IICCMER, dl Dinu Zamfirescu, venerabil fost detinut politic si lider al exilului romanesc european, in care il acuza fara nici o proba, cam ca la NKVD, de faptul ca portalul Ziaristi Online a pus la dispozitia opinie publice “Autobiografia” propagandistului comunist, scrisa cel mai probabil pentru dosarul de cadre al CC al PCR, insotita de cateva file din dosarul sau de la Securitate, in care se arata cum UM 0544 (CIE/DIE) o recrutase pe sora sa, Rodica Tismaneanu, dar UM 0617 (Contraspionajul economic – ?!), cea care ii avizaze plecare lui Vladimir Tismaneanu in Occident, se opunea ca sora sa sa mearga pe urmele celui care era considerat ca “a tradat”. Notele respective, comentate si de mine intr-o postare, circulau in mediile jurnalistice de mai multi ani, asemenea notelor despre Virgil Magureanu, publicate la vremea respectiva de Ion Cristoiu, in Evenimentul Zilei. Motivul pentru care nu au fost publicate pana acum, desi erau de acelasi interes public ca si cele ale dlui Magureanu – cu care Tismaneanu este coautor al unui “Dictionar Social-Politic pentru Tineret”, destinat indoctrinarii comuniste -, este urmare a faptului ca, in prezent, “decizionarii” mass-mediei din Romania sunt tributari unei mafii culturnice din care face parte si fostul sef de comisii, comitete si consilii, acum intors la nivelul lui de profesor de provincie, cu care nu se poate obisnui, asemenea unui alt foarte studios tovaras de drum de-al sau. Acuza nefondata a membrului “de vaza” al GDS Vladimir Tismaneanu, prezentata ca la “Tribunalul Poporului”, inca din titlul ales: Domnul Dinu Zamfirescu, dosarul meu de Securitate şi dreptul la viaţa privată, are legatura de fapt doar cu interesele grupul mafiot din care face parte (desigur, nu vreau sa jignesc Mafia, ma refer doar la forma de organizare). Eu i-am raspuns, la obiect, aici: Tovul Leonida Tismaneanu fata cu reactiunea. Dar chiar si cititorii sai ii atrag atentia asupra sincopelor sale de logica care, evident, se adauga la cele de morala. La fel au facut si atunci cand a balacarit cartea lui Larry Watts dupa care s-a scapat intr-un comentariu ca nici macar nu a citit-o. Se vede treaba ca cititorii sai sunt mai inteligenti si mai de bun simt decat el. Unele dintre mesajele pe adresa lui Tismaneanu, de mai jos, au fost postate si pe Roncea.Ro, la rubrica de comentarii:

Cititor: Buna dimineata. Dom’ profesor, nu intentionam sa comentez aici, doream sa o fac mai tarziu, pe “contributors”. Dar indraznesc sa va atrag atentia asupra unui aspect care poate v-a scapat.

1) calitatea f. proasta a copiilor prezentate. Astea sint copii facute la inceputull anilor ’90, de catre instrumente de proasta calitate (tonerul era f. prost), aflate atunci inca in dotarea SRI (fosta Secu). Comparati cu calitatea copiilor facute de dvs. in 2006 la CNSAS, cu masini moderne, si veti intelege. Poate nu stiati, dar in primii ani ’90, pina la predarea de catre SRI (si SIE) a unei parti din arhiva fostului Secu (inclusiv DIE), la nivelul fiecarei unitati (Buc. si provincie) oamenii au copiat la greu, cu masinile ce le aveau atunci ,pentru “mai tarziu”: santaje, frame-up-uri, extortions, etc. Sigur, aveau prioritate foile celor din afara, ca aia erau cu “lovele”, if you know what I mean. De asta va scriam ieri: nimic nu se pierde, totul se pastreaza (SI NU NUMAI LA CNSAS). Eu am avut, in ianuarie ’90, INTEGRAL copia dosarelor mele (ca erau 2, unul pina la expulzare, apoi altul pentru anii din afara) si am avut surpriza sa constat la CNSAS in 2008 ca aveau mai putin 81 de pagini decit obtinusem eu, pe sub mana, so to speak. Deci: nu cred ca CNSAS are vreo vina in aparitia documentelor pe cyber-foaia lui Roncea. Adica virgula copiile prezentate de Roncea au fost facute inainte ca dosarele sa ajunga la CNSAS,in 1999 si dupa. Sper ca intelegeti.

2) nu sint facute cu digital minicamera -calitatea e f. proasta.

3) nu am observat in coltul din dreapta sus renumerotarea pe care CNSAS o face de obicei, cind preia un dosar.

Si mai sint si alte aspecte, dar spatiul e limitat… Nu incerc sa disculp CNSAS, as vrea doar sa stiti ca sint acolo oameni de calitate, care fac si ei ce pot sa respecte legea, in conditii de restrangeri bugetare, resurse limitate si presiuni din toate partile.
M-am referit mai sus numai la problema copiilor de la foaia electronica Roncea. Problema Zamfirescu-Gaetan e diferita, cred, si necesita o abordare separata. Vad ca Roncea a facut ce a facut si iar agita apele si asmute pe unii contra altora….

Hannibal Lecter, MD

Tismaneanu: Cordiale multumiri pentru substantiala interventie. Va rog sa o postati si pe Contributors. Pretuiesc si eu ceea ce fac cercetatorii de la CNSAS. Nu sunt, in niciun fel, printre aceia care contesta extraordinara munca de luminare a trecutului desfasurata acolo. Tout au contraire.

vtisman

VR: @vtisman
Daca ii dati dreptate lui Hannibal Lecter, MD, cum de scrieti un intreg articol pe baza unei prezumtii false?
No (more) comment

V. Roncea

Nota mea catre Hannibal Lecter, MD: N-am inteles pe cine agit si pe cine asmut. Sungurul care a sarit din baie la gatul dlui Zamfirescu si a CNSAS a fost “dom’ profesor” al dvs, cu licenta de ideolog comunist si scrieri publicate, in regim de “uz intern”, pentru politrucii de la “Stefan Gheorghiu”

Cititor: Individul care “ne priveste din tablou” incearca din toate puterile sa’si construiasca un soclu de carton. Cu o meticulozitate demna de o cauza mai buna, sterge toate comentariile deranjante referitoare la trecutul sau. Si-a suspendat comentariile de pe blog si mai pe unde isi produce icrele. Daca te uiti la pagina lui de wiki, e mai stufoasa ca a lui Einstein sau a lui Hitler. Individul s’a acoperit de o padure de referinte la neica-nimeni (d’alde Patrascoiu si Stanomir etc), produce ca la carte pt americanii care habar n’au ce’a fost ipochimenul.

Cam asta i’am scris in ferma animalelor hydepark (site super obiectiv plin ochi d’ale el – Nota mea: produs de Mircea Marian de la EvZ, pana de curand platit regeste din banii nostri, la TVR INFO, ca sa ne injure tot pe noi, romanii). Evident a sters comentariul de nenumarate ori.

___
Dumneavoastra ce profesie aveti de fapt? Sunteti inginer, doctor, artist, ce anume stiti sa faceti? Aveti vreo alta specializare decat marxism-leninismul? Imi pare ca pe timpul lui Ceausescu v’ati pregatit sa deveniti ideolog comunist si cam atat.(majoritatea oamenilor in comunism aveau o profesie nu erau activisti de partid si nici ideologi comunisti- ce-o mai fi si asta “ideolog comunist”, ce stiti in realitate sa faceti, altceva decat o pregatire solida in osanale la adresa regimului comunist?)

Este adevarat ca atat lucrarea de licenta cat si teza de doctorat sunt tot in marxism-leninism? (1980)

Este adevarat ca ati scris printre multe altele si asta?

“O conceptie practica si vizionara – Perspectiva totalitatii: “Sinteza originala, expresie remarcabila a marxismului creator in contemporaneitate, conceptia filosofica si politica a secretarului general al partidului nostru, tovarasul Nicolae Ceausescu, reprezinta prin viziunea generala, prin complexitatea, polivalenta si bogatia de semnificatii pe care le comporta nu atat un ansamblu de idei de incontestabila valoare teoretica cat mai ales un model de raportare intelectuala la realitatile sociale de azi..

Depistam, deci, in filonul umanist revolutionar al conceptiei tovarasului Nicolae Ceausescu, intelegerea profunda, deplina, a faptului ca totalitatea sociala concreta isi are radacina in om. Ca nu semnifica nimic in absenta lui sau in conditiile ignorarii lui. Or, tocmai socialismul si comunismul tind sa corespunda practic, sa dea intreaga masura reala unei eterne chemari antropocentriste, pe care marxismul o ridica la cea mai inalta cota.”

Ce altceva ati produs decat textele astea de duzina?

In rest numai bine.

Apropo, sa nu-mi spuneti ca studiati comunismul din interior pentru a il intelege si compromite.
In 1980 marii majoritati a cetatenilor Romaniei comuniste le iesise parul prin caciula de atat comunism, nu mai credea nimeni in comunism, doar unii se foloseau de el pentru o viata nitel mai usoara – vezi activistii, securistii.

Deci nu era nimic de studiat marxist-leninist. Goangele astea teoretice le poate spune cineva de prin 1920-1930 care a fost prins de febra comunista a timpului. Insa in 1980 nu existau decat oameni exploatati si lichele care studiau intens marxist-leninismul pt a prinde o pozitie de conducere in aparatul de partid si de stat.

si pentru ca Tismaneanu e pus pe sters o sa las aici restul comentariilor :

Apropo, atat Valentin Ceausescu cat si Zoe Ceausescu, desi copiii dictatorului, cam intr-o generatie cu dumneavoastra, au ales sa aiba meserii, au facut scoala. Doar Nicusor (amicu’ dumneavoastra) ce a luat-o pe scurtatura.

Desi traiati in cartierul Primaverii, tot ne povestiti ce greu le era parintilor dvs, fiind vezi doamne marginalizati. Marginalizati de la ce? De la frisca ideologiei marxist-leniniste?

Chiar si asa, de ce atunci, asa marginalizat si nefericit tot la marxist-leninism v-ati axat studiile?

Domnule Tismaneanu, minciuna are picioare scurte si oricat ne priviti din tablou, si oricata meticulozitate ati depune la soclul dvs de carton, nu pacaliti pe nimeni in tara. Printre romanii care au trait in comunism nu pacaliti pe nimeni. Doar unii mai rapace se folosesc de arivismul dvs.

In rest luati-va adio de la soclu si de la tablou.

Si nu va amagiti ca nu va inteleg dedesupturile lucraturii la soclul respectiv de carton.

Dumneavoastra tanjiti dupa ce’ati sperat in tinerete. Ati studiat marxism-leninismul in anii 80 , anii Gdanskului cand marea majoritate se saturasera de comunism, doar incerca sa reziste. Marea majoritate avea o viata duala, mintitnd nonsalant in societate(o minciuna nevinovata pentru ca toti stiau si intelegeau mizeria pe care o traiam), In acelasi timp marea majoritate le spunea copiilor adevarul despre mizeria comunismului si a jegurilor care ne puneau bocancul pe gat.

Zic Marea majoritate pentru ca exista o mica minoritate de nomenclaturisti, arivisti si fripturisti si desigur copiii lor. Copiii sunt copii si au avut libertatea sa aleaga, unii au facut meserii si nu s’au bagat in jegul politic al vremii, altii au studiat marxism-leninismul. Sperand la o pozitie buna, mai buna, cat mai buna in aparatul de partid si de stat. Sperand sa poata ajunge la varf, sa se scoata din mizerie pe spinarea poporului ce suporta.

Dumneavoastra ati trait o micuta drama, ati studiat marxism-leninismul pe paine si cand sa capatati dupa atata munca printre dogmele vremii, in sfarsit o pozitie, acolo unde a fost si tatal dvs, acolo unde sperati, nu vi s’a permis.

Insa ce’ati invatat in tinerete ati aplicat exact la batranete. L’ati lingusit pe Basescu mai ceva decat pe Ceausescu. I’ati atacat pe cei care denuntau frauda basista mai ceva decat denuntati in tinerete capitalismul. Ati incercat si reusit pe undeva sa strangeti o camarila de telectuali la fel de arivisti si interesati in minciuna, doar sa aiba sansa sa ajunga in sfarsit in “lumea buna” a nomenclaturistilor. Lumea , care desi ati simtit-o, mirosit’o, dorit’o, locuind printre ei, v’a fost interzisa in tinerete. Cu scoala ideologiei comuniste, v’ati format ciraci de esaloanele inferioare.

Toate in zadar.

___

Va amagiti ca stergand comentariile, suspendandu’le, periindu’le va creati marea opera. Marea opera de carton. Va amagiti zadarnic.

Linkul dvs pe wiki e mai stufos ca a lui Einstein sau Hitler. Aveti referinte la toti neavenitii, totul sa produceti cantitate pt cei din afara care habar n’au ce a fost comunismul si mai ales habar n’;au despre cei ccare l’au implementat si sustinut atata amar de ani.

Comunismul a fost groaznic prin oamenii care l’au implementat, plecand de la politrucii veniti de la Moscova care impreuna cu autohtonii au comis grozaviile din primii ani de dupa razboi.

Comunismul a fost groaznic prin mizerabilii activisti si securisti care isi dadeau mai mult decat silinta sa creeze o viata cumplita. Cominismul a stat atat de mult in Romania si cu “nuantele” de care am avut parte DATORITA nu atat lui Ceausescu (pana la urma un individ ca si Basescu sau ca oricare, oricum, un individ), ci datorita esaloanelor de arivisti, lasi, lingusitori, ideologi marxist-leninisti, ce studiau infocati teorita unui regim ce’si exploata cetatenii, proslavea conducatorul, in conditiile lipsei celei mai mici demnitati umane.

Aveti adresa mea de email, va provoc, desi nu aveti nici cea mai mica sansa.

___

Stergeti, stergeti, stergeti. Probabil e corolarul lui Invatati, invatati, invatati, transpus la vremuri noi.

Nu am certitudini, am foarte multe dileme, insa felul in care ati reusit sa va afisati in societate, cu parere de rau va spun, imi lasa foarte putine sanse sa fiu dilematic. Din acest motiv v’am si provocat, sa va dau o sansa sa iesiti din tabloul din care va construiti soclul de carton.

Insa nu’mi fac sperante ca mesajul meu poate atinge ceea ce munca dvs de o viata a tot incercat sa ascunda. Omul din tablou. Omul care se cuibareste in interiorul soclului de carton.

L. Bogdan

(Nota mea: Ulterior, unele comentarii au fost aprobate)

Cititor catre Tismaneanu: …Nimeni nu doreste o POLEMICA cu dvs. Poate numai niste adevaruri…
La ce le-ar folosi unora o “platforma”? Dvs. va foloseste?…
Se pare ca aveti impresia ca cei care va pun intrebari au ceva cu persoana dvs. Va inselatzi. Pentru mine raspunsul pe care l-ati dat lui Virgil este edificator: “Aveti un scop precis, vi-l urmariti cu o perseverenta demna de cauze mai bune.” La fel mi-ati raspuns acum cateva zile… O fi o obsesie?

P.S. De ce azti sters comentariul referitor la “Suntem parte din generatia ’68…” Chiar asa? De ce nu ’56? Sau 23 august ’44? Sau 30 Decembrie ’47? Sau generatia “Stahanov”? Sau Nadia Comaneci?
N-atzi fi primul care isi atribuie meritele altora dupa multi, multi ani!…
Q.e.d.

Contrabas

Cititor: Domnule Tismaneanu! Ce rost mai au aceste “precizari”? Lucrurile sunt clare: sunteti, cine sunteti, apartineti unui grup, ai carui “reprezentanti” numai bine n-au facut acestei tari, si, mai ales, unii dintre ei, dupa ce si-au facut plinul, au roit-o prin alte parti, cei mai multi, in Israel. Cititi, va rog, lista celor care au facut parte din “instrumentul” lichidarii Romaniei. E adevarat, cu ei, ori fara ei, comunismul tot pe tancuri ar fi venit. Dar osardia prestata de acesti “instrumentari”, zelul si abnegatia pentru “cauza”, ei profitand din plin material, au dus la lichidarea elitei romanesti, buna, rea, ori cum era ea, in orice caz mai buna decat surogatele “intelectualitatii” socialiste. Sa nu lungesc vorba, un singur exemplu: a fost in ordine ca prin 1950 redactia ,,Scanteii Tineretului” sa fie umpluta cu 12 redactori evrei, din cei 18 redactori existenti, cu salarii de 17-18 mii lei, cand mama, invatatoare, vaduva cu 4 copii la tara, avea 1150 lei? A fost in ordine ca tovarasul Mirodan, la acelasi ziar sa fie salariat cu 22.500 lei pe luna, numai ca era secretar de partid si veghea cu strasnicie ca toate articolele din “Komsomolskaia Pravda” sa fie publicate in ziarul ,,tineretului”, ca apoi s-o intinda in Israel, unde si astazi e tot redactor sef la un ziar local, si critica cu mare virtute “ororile socialismului”, pe care el, Mirodan, in parte, le-a sustinut pe atunci? Sa mai pomenim de altii, ca Silviu Brucan, cu studii de nici un fel, sa ajunga prof. universitar de marxism-leninism, sa nu mai vorbim de teroarea pe care o raspandea la “Scanteia”, pe cand era omul Nr. doi… Si alti, si altii.
Asa ca, domnule Tismaneanu, stati cuminte in America, si multumiti-va cu ce ati “realizat” pana acum, cu plus, cu minus. Si lasati-ne in pace, asa cum suntem, si rai, si buni. Ne vom gasi candva echilibrul, ne vom curata de ciurucurile noastre din neam, de cele lasate de parintii si rudele dvs.
Mai am o intrebare: un presedinte al Israelului, in vizita in Germania acum cativa ani, a pus o intrebare atat evreilor impamanteniti in Germania, cat, mai ales, evreilor veniti din Rusia in acele zile, si anume textual “ce cautati aici, in tara celor care au ucis evreii, cand locul vostru e in Israel”? Si aceasta intrebare e valabila astazi si pentru dvs., si toti cei din categoria dvs., care sunt pe unde sunt, dupa principiul “Ubi bebe, ibi patria”, nu?

Si stiti care-i problema, ori macar una dintre probleme? Indivizi din categoria dvs. au facut un rau mare evreului mic, cumsecade, bun familist, religios, neagresiv, unul ca cei din chibutzul israelian, ori inginer, cercetator, cu arma-n mana, sau impamantenit pe unde l-au purtat necazurile pe planeta. In pogromuri au suferit de regula cei “mici”, evreul care nu omorase o musca in viata lui. El si copiii lui. Da, poporul evreu s-a ridicat mereu din cenusa, si a dat lumii, ce n-au dat alte popoare. Mereu a fost izgonit, si tot mereu s-a ridicat. La origina antisemismului sta invidia (Aly Götz – “Warum die Deutschen, Warum die Juden”, de citit). Dar un element in plus a fost, si din pacate, este, tocmai acest “iesit din rand” a unor indivizi ca dvs., care, ne place, nu ne place, deranjeaza.

Mai ales cand ne ne apucam sa dam lectii altora, ori sa militam pentru sisteme sociale, care se potrivesc ca nuca-n perete altor neamuri. Si sa nu ne prinda mirarea daca ororile “holocaustului” se vor repeta. Peste tot, in Franta, Olanda, Suedia, Germania, chiar America, nu mai vorbim de Rusia si lumea araba, antisemitismul renaste razant.

Cine are urechi, sa auda. Nu e cazul dvs., pentru ca “surzenia”, la astfel de apeluri, o aveti din famile.

Cu deplina lehamite,

Busuioc Florin

Cititor: Mr. Florin,

Sa judeci o intreaga natie pentru ce au facut niste oamenii din natia aia nu te face cu nimic mai bun decat italieni care le ard magazinele romanilor.

Dar oamenii ca tine vor egalitate dar nu pentru cateii. Si oamenii ca tine isi merita soarta.

Diana Cionoiu

Cititor/Florin Busuioc: Doamna Diana,

De unde stiti ce “soarta” am eu? Asta e una. Al doilea, cititi, va rog, cu atentie, randurile mele. Eu vorbesc de niste indivizi, redusi ca numar, dar care, prin actiunile lor arunca oprobiul asupra intregii natii. Daca vreti sa va dau si nume,o fac fara placere, dar nu va va ajuta cu nimic. Ar trebui sa va mai documentati putin si apoi sa dati glas revoltei din dvs.

Cu multa condescendenta,

Florin Busuioc (nume de adevaratelea!…)

PS Florin Busuioc/din alt mesaj: … in tara NIMENI nu are nevoie de Tismaneanu. Sa ramana unde e, plantat, stiti f. bine de cine, si sa ne lase in pace. Daca pe dvs. va tine de cald, pastrati-l, ca relicva pentru urmasi….

Pe cine vrea sa pacaleasca Baconschi? Hala Filaret, in care ar vrea sa-l impaieze pe Oedip Tismaneanu, apartine firmei israeliene Horen & Leibovici

Sub titlul “Fonfleu de presa – intenţia PDL de a desfiinţa Institutului Revoluţiei” revolutionarul timisorean Marius Mioc face o analiza de mare bun simt, nu numai jurnalistic. Demonstrand cum poate fi manipulata opinia publica prin vuvuzele acoperite din presa (SIE angajeaza si “analfabeti”?), Marius Mioc aduce aminte ca “Institutul lui Iliescu” (IRRD) nu poate fi supt de “Institutul lui Tismaneanu” (ICCMER) pentru simplu fapt ca primul apartine de Parlamentul Romaniei iar al doilea a aparut pe lume din pixul lui Boc. Nici o Hotarare de Guvern (chiar bagata “la scurt”, de “urgenta”), nu poate desfiinta o institutie a altei puteri a statului. A, ca Baconschi si colegii lui de clan, care mai acoperiti, care mai descoperiti, i-au suflat lui Basescu in ureche cine stie ce mare gaselnita electorala anti-PSD-ista, din care Tismaneanu sa iasa in fata pe post de Oedip ca sa-l sperie de moarte pe Laios Iliescu, dupa cum a facut-o si Ilici cu tatal lui adoptiv (dar mai ales cu mama, Elena) Ceausescu, e foarte posibil. Faza nasoala, ca sa zic asa, e ca ramane cu doamna Nina Iocasta pe cap si o sa se supere fetele lui Leonte, Anca Rautu – Oroveanu si Elena Rautu – Coller, care-l asteapta ca pe… olandezul ratacitor (sau era zburator?).

A, desigur, mai e un mic amanunt, probabil absolut insignifiant pentru un astfel de obiectiv presant: Hala Filaret, in care Baconschi ar vrea sa-l impaieze pe Oedip Tismaneanu si pe tatal sau, Laios Iliescu (ca pe leninii “anticomunismului”), apartine firmei israeliene Horen & Leibovici. E rost de vreo vreo afacere imobiliara cu vreo sase zerouri in coada? Nu stiam ca GDS vrea sa-si schimbe sediul oferit de Brucan in Calea Victorie tocmai cu hala israelianului din varful dealului…

Sa sarbatorim “victoriile” comuniste cu N. Manolescu: “Factorul hotărâtor al revoluţionării literaturii noastre este Partidul, chiar pentru faptul că avangarda marxist-leninistă a clasei noastre muncitoare e arhitectul structural al prefacerii”

„23 august 1944 a avut urmările cele mai profunde în literatura pusă în faţa unor probleme umane nemaicunoscute, a unui peisaj social şi moral cu totul deosebit. Arta, hrănită secole întregi din negare, devine un mod de a afirma noul umanism socialist.

Factorul hotărâtor al revoluţionării literaturii noastre este Partidul, chiar numai pentru faptul că avangarda marxist-leninistă a clasei noastre muncitoare e arhitectul structural al prefacerii sociale şi politice, al unei noi realităţi, al unui nou tip uman, mult mai evoluat, care pune scriitorilor probleme noi, mult mai complicate…

Întregul nostru front scriitoricesc a înţeles că literaturii noastre îi revine – aşa cum spunea tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej la Conferinţa pe ţară a scriitorilor, în cuvântarea din 24.I.1962 – misiunea de mare răspundere de a contribui prin toată forţa ei de înrâurire la formarea şi dezvoltarea conştiinţei socialiste, la formarea omului nou, a moralei socialiste…“

Nicolae Manolescu, Contemporanul, nr. 34 din 21 august 1964

„Literatura realist-socialistă este, prin natura ei, o literatură a valorilor etice, surprinzând mutaţiile profunde, determinate în cunoştinţă de ideea socialismului, promovând idealuri de viaţă noi, îndeplinind, adică, un rol educativ însemnat în formarea omului epocii noastre. Înzestraţi cu cunoaşterea ştiinţifică a realităţii, scriitorii noştri reflectă cu perspicacitate desăvârşirea făuririi construcţiei noi, socialiste, reflectă chipul omului nou, constructor al societăţii viitorului. Acesta este în primul rând muncitorul comunist. E o mare cucerire a literaturii noastre contemporane zugrăvirea acestui erou al revoluţiei.“

Nicolae Manolescu, “Înnoire“, Contemporanul, nr. 34, 24 august, 1962

“Ideologia revoluţionară a proletariatului a revitalizat cele mai bune tradiţii şi tendinţe înnoitoare, stimulând dezvoltarea lor largă”; “O participare activă la mişcarea literară are organul central al partidului, «Scânteia», care exercită de pe acum un rol îndrumător”; “Mergând în întâmpinarea scriitorilor şi a întregii intelectualităţi democrate, partidul a arătat de la început, cu claritate, direcţia pe care aceştia trebuiau s-o urmeze pentru a contribui eficient la sprijinirea cauzei poporului, la făurirea unei culturi noi”; Referiri la “memorabile cuvântări ţinute de tovarăşul Nicolae Ceauşescu la întâlnirea conducătorilor de partid şi de stat cu oamenii de artă şi cultură, din mai 1965, şi la conferinţa din iunie 1965 a organizaţiei de partid a oraşului Bucureşti. Un amplu răsunet au găsit în conştiinţa scriitorilor şi creatorilor de artă cuvintele rostite de tovarăşul Nicolae Ceauşescu de la tribuna celui de al IX-lea Congres al PCR”

“Literatura română de azi. 1944-1964”, D. Micu şi Nicolae Manolescu, Ed. Tineretului, 1965

Vezi si: Nicolae Manolescu: Tinerii muncitori în creaţia literară contemporană şi directivele tovarăşului Gh. Gheorghiu-Dej

Nicolae Manolescu si protectorul sau, George Ivascu, in neantul “culturii de mase”. Partidul, Lenin, Marx, “Ziua Victoriei” sovietice, “idealul comunist” si “revolutia culturala”, in cuvintele lui Manolescu si Ivascu. FOTO-DOCUMENTE

Nicolae Manolescu si protectorul sau, George Ivascu, in neantul “culturii de mase”. Partidul, Lenin, Marx, “Ziua Victoriei” sovietice, “idealul comunist” si “revolutia culturala”, in cuvintele lui Manolescu si Ivascu. FOTO-DOCUMENTE

Nicolae Manolescu in Contemporanul lui George Ivascu: “…Lumina. Nu e doar incandescenta a sufletului juvenil, ci un optimism funciar, bizuit pe o mare incredere in virtutile epocii socialismuluiConstructorul comunismului cultiva lumina… Lumina e puritate, candoare, dar si daruire optimista idealului comunist… De aceea, opera partidului care infaptuieste descatusarea ii apare lui Horia Zilieru ca izvor de lumina si de fericire: Din ochii tai lumina irumpe-adinc in noi/ visland cu aripi de aur spre orizontul larg (“Partidului”)

Va urma

Vezi si: Constantin Barbu: De ce sunt ipochimenul Manolescu (apud Calinescu) si antisemitul Cornea niste comici paranoici falsificationisti

De ce a renuntat Valeriu Stoica sa mai candideze la conducerea PDL. “Analiza personala” si Dosarul de Cadre. Valeriu Stoica a intrat in PCR la fel ca si Cristian Preda: UTC-isti la 15 ani, mandri UASCR-isti de la 20 de ani. DOCUMENTE DE PARTID

„Precizez că încă din şcoala generală şi din timpul liceului, am desfăşurat o susţinută activitate obştească, fiind mai întîi preşedinte de detaşament în organizaţia pionierilor, apoi secretar al organizaţiei UTC.” – Valerica Stoica, Autobiografie


Vicepreşedintele PDL Valeriu Stoica a declarat, azi, pentru Mediafax, că a decis, ” în urma unei analize personale”, să renunţe la candidatura pentru o funcţie în conducerea democrat-liberalilor, urmând să se dedice exclusiv activităţii la ISP, din postura de simplu membru al PDL. Este posibil ca “analiza personala” sa fi avut in vedere si relatiile sale cu rusii de la ALRO dar si Dosarul sau de Cadre, din care au fost dezvaluite, recent, doar cateva pasaje biografice. Altele urmeaza. Din dezvaluirile de pana acum, rezulta cat se poate de clar ca “anticomunistul” Valeriu Stoica a fost un activist de nădejde al PCR  și, dacă n-ar fi fost momentul decembrie 1989, poate ar fi avut șansa să acceadă în  CC al PCR în aceiași funcție pe care o deține acum în PDL. La fel si colegul sau de Partid (comunist), UASCR-istul GDS-ist Cristian Preda.

Un palmares demn de invidiat omis din C.V.

Potrivit documentelor, prezentate recent de GIP, Valeriu Stoica a fost secretar UTC în liceu, membru în  comisia politico-ideologică a UASCR, propagandist la „Grivița Roșie” și în Centrul Universitar București, coordonator şi îndrumător al muncii politico-ideologice în mai multe facultăți, secretar UTC la Judecătoria Sectorului 5, propagandist la nivelul Comitetului UTC al Sectorului 5, secretar de partid la Judecătoria Sectorului 5, organizator de grupă sindicală la Tribunalului București. Demn de menționat este faptul că Valeriu Stoica a intrat în PCR în 1974 – deci în anul II de facultate, exact la fel ca si Cristian Preda, devenit membru al Comisiei de Cenzori a Uniunii Asociatiilor Studentilor Comunisti din Romania (UASCR) la doar 20 de anisori – iar pentru activitatea politică și obștească a fost decorat cu medalia „A 40-a aniversare a zilei de 23 August 1944”.

Paradoxal, nici în C.V.-ul depus în Parlament – Stoica a fost deputat între 1996 și 2003 – și nici în cel care se regăsește pe site-ul PD-L,Valeriu Stoica nu a trecut nimic referitor la activitatea sa politică antedecembristă. La fel ca si colegul sau, Cristian Preda, acum vajnic “anticomunist”. Parlamentarii care au fost membri PCR sau au avut funcții în UTC și-au trecut în C.V. activitatea politică de dinainte de decembrie 1989.

Valeriu Stoica  – C.V. politic antedecembrist

– 1968  – 1972 : Secretar al organizaţiei UTC la Liceul Gheorghe Lazăr

– 1972 – 1976: activist într-o brigadă de propagandă juridică în organizațiile UTC din cadrul Întreprinderii „Grivița Roșie”

– 1972 – 1976: activist într-o brigadă de propagandă electorală în asociaţiile studenţilor comunişti din Centrul Universitar Bucureşti

– Din aprilie 1974: membru PCR

– 1974 – 1976:  membru în comisia politico-ideologică de pe lîngă consiliul Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din Centrul Universitar Bucureşti

– 1974 – 1976: coordonator şi îndrumător al muncii politico-ideologice din institutul de Arhitectură „Ion Mincu”, Institutul de arte plastice ”Nicolae Grigorescu” şi Institutul de educaţie Fizică şi Sport Bucureşti.

– 1980-1981: Secretar al organizaţiei UTC din cadrul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti

– 1980 – 1981: propagandist la nivelul Comitetului UTC al Sectorului 5

– 1980 – 1981: prezintă lunar informări politice în cadrul adunărilor generale ale organizaţiei de bază PCR.

– 1981-1985: Secretar al organizației de bază PCR din Judecătoria Sectorului 5.

– 1981 – 1985: lector la cabinetul politico – ideologic de pe lîngă Comitetul de partid al Sectorului 5

– iunie 1985: absolvent al Universității politice de conducere (cu media 10)

– 1985 – 1986: organizator al grupei sindicale din cadrul secției civile a Tribunalului București

– 1985 – 1986: curs special de pregătire la Cabinetul politico ideologic de pe lîngă Comitetul de partid al Sectorului 4 București

Din scrierile “anticomunistului” si “parintelui fondator al dreptei romanesti”:

Pe uteciştii adevăraţi, înţelegerea metaforei îi electrizează

Multe sunt gândurile şi simţămintele pe care un tânăr le poate încerca citind Programul partidului. Pentru biografia mea interioară însă, puterea şi lumina unor evenimente cruciale le-au avut gândul şi sentimentul istoriei. Lăsând în urmă corăbiile de hârtie şi castelele de nisip ale copilăriei, luptându-ne – cavaleri în regatul închipuirii – cu morile de vânt ale adolescenţei, mulţi dintre noi, în pragul tinereţii, am simţit atingerea de flacără a Istoriei şi ne-am străduit să înţelegem. Drumul spre Istorie este un drum greu, care străbate tărâmul de la joc şi imaginaţie până la lumea în care trăieşti, până la Patria ta, până la propria ta persoană, coborând şi urcând, apoi în trecut şi viitor. Citind Programul Partidului, pentru mine s-a luminat tocmai capătul acestui drum – Istoria. Şi nu oricare istorie, ci Istoria poporului român. (Valeriu Stoica, Universitatea Comunistă anul 7, nr. 24, oct.-nov. 1974, p. 3, revistă a CUASC din Univ. Bucureşti)

Privind retrospectiv ultima jumătate de veac din viaţa patriei – perioadă atât de bogată în radicale mutaţii produse în structura societăţii, în conştiinţa maselor – istoria consemnează (…) larga participare a tineretului la evenimente politice de cea mai mare însemnătate, angajarea sa hotărâtă de partea forţelor militante pentru progres social. Îndrumaţi cu grijă părintească de Partidul Comunist, purtătorul celor mai nobile aspiraţii ale poporului muncitor şi arhitectul lucid al viitorului, uteciştii au ştiut să urce, traversând eroic timpul inechităţii, timpul proliferării morbide a fascismului.

Ne este limpede: în condiţiile unui ev revoluţionar, de natura celui căruia îi suntem cei mai direcţi martori, cotidianul nu se reduce la simple acumulări de fapte. De aceea sensul pe care îl dăm existenţei este (şi n-ar putea fi altfel) unul politic.

Elanul, altădată aspect efemer al vârstei, a devenit o cantitate de durată. Cu ea, tineretul din România se structurează organic activităţii vaste, esenţiale, demiurgice, de edificare a societăţii socialiste multilateral dezvoltate.

Ce satisfacţie supremă pentru noi, scriitorii atât de tineri râvnind să păşim pe drumul consacrării, să eternizăm spiritul acestei epoci, să redăm timpului mesajele generaţiei noastre.

Pentru uteciştii de azi, simpla înţelegere a metamorfozei este electrizantă. (Valeriu Stoica, Realitate şi participare în Amfiteatru, martie 1972, nr. 3 (75), p. 1)

Fragmente din Autobiografia olografă

„Precizez că încă din şcoala generală şi din timpul liceului, am desfăşurat o susţinută activitate obştească, fiind mai întîi preşedinte de detaşament în organizaţia pionierilor, apoi secretar al organizaţiei UTC.”

În perioada studenției, 1972-1976, „am fost cooptat în comisia politico-ideologică de pe lîngă consiliul Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din Centrul Universitar Bucureşti, iar în luna aprilie 1974 am fost primit în rîndurile Partidului Comunist Român.”

„Cu referire la activitatea obştească, menţionez că în perioada 1980-1981 am fost secretar al organizaţiei UTC, iar în perioada 1981-1985 am fost secretar al organizaţiei de bază PCR din cadrul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

În aceste perioade, am fost propagandist la nivelul Comitetului UTC al Sectorului 5, iar apoi am activat ca lector la cabinetul politico – ideologic de pe lîngă Comitetul de partid al Sectorului 5.

După ce am fost promovat la Tribunalul Municipiului Bucureşti, am fost ales organizator al grupei sindicale din cadrul secţiilor civile.

Am absolvit Universitatea politică şi de conducere cu media 10, în anul 1985, luna iunie, iar în prezent urmez un curs special de pregătire la Cabinetul politico ideologic de pe lîngă Comitetul de partid al Sectorului 4.”

Capitolul III din Memoriul de activitate dactilografiat

„III. Activitatea Obştească

În perioada studiilor universitare, am participat la toate activităţile organizate de Asociaţia studenţilor comunişti din Facultatea de Drept, iar din anul 1974, cînd am fost primit în rîndurile Partidului Comunist Român, am luat parte la activităţile desfăşurate de organizaţia de bază.

În acest sens, menţionez că am activat într-o brigadă de propagandă juridică în organizaţiile UTC din cadrul Întreprinderii „Griviţa Roşie” şi într-o brigadă de propagandă electorală în asociaţiile studenţilor comunişti din Centrul Universitar Bucureşti.

În anul 1974, am fost cooptat în comisia politico-ideologică din cadrul Consiliului Uniunii Asociaţiei Studenţilor Comunişti din Centrul Universitar Bucureşti. În această calitate, am coordonat şi îndrumat munca politico-ideologică din institutul de Arhitectură „Ion Mincu”, Institutul de arte plastice ”Nicolae Grigorescu” şi Institutul de educaţie Fizică şi Sport Bucureşti.

După absolvirea facultăţii, am continuat să activez în cadrul organizaţiei UTC şi al organizaţiei de bază PCR din Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti.

În perioada 1980-1981, am fost secretarul organizaţiei UTC şi propagandist la nivelul Comitetului UTC al Sectorului 5 Bucureşti.

Totodată, am prezentat lunar informarea politică în cadrul adunărilor generale ale organizaţiei de bază PCR şi am fost propagandist în cadrul acestei organizaţii.

În aceiaşi perioadă, am fost lector la Cabinetul politico-ideologic de pe lîngă Comitetul de partid al sectorului 5.

Am absolvit în luna iunie 1985 Universitatea politică şi de conducere cu media 10.

În perioada 1981-1 februarie 1985, am fost secretar al organizaţiei de bază PCR din Judecătoria Sectorului 5.

Ca membru al Asociației Juriștilor din Sectorul 5, am organizat cicluri de conferințe pe teme juridice în școli și unități economice, precum și la Casa de Cultură a Studenților „Grigore Preoteasa”, am îndrumat activitatea unor comisii de judecată și am participat la diferite acțiuni de popularizare a legii.

În prezent, sînt organizator de grupă sindicală la secţiile civile din cadrul Tribunalului Municipiului Bucureşti.

Totodată, urmez un curs special de pregătire organizat de Cabinetul politico-ideologic de pe lîngă Comitetul de partid al Sectorului 4 Bucureşti.

Pentru activitatea profesională şi obştească am fost decorat cu medalia „A 40-a aniversare a zilei de 23 August  1944.”

De la stânga la dreapta și înapoi

(more…)

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova