Fostul informator al Securitatii si beneficiar al unor stipendii MAE si ICR Andrei Corbea Hoisie s-a gandit, ca de la turnator la turnator, ca Catrinelei Plesu, fosta informatoare a DIE si actuala directoare ICR, nu ii strica o mentiune “de bine” in “presa culturala”. Si a si facut-o. Ca de la dreptaci la dreptaci, cum sunt – n-asa?, vorba lui Brucan – domnii ICR-isti, turnatorul Hoisie, care a oripilat-o prin prezenta lui intr-un program ICR in Germania pe laureata Nobel Herta Muller (vezi Dosarul de Presa mai jos), s-a gandit ca e bine sa-l invie in “presa culturala” pe ideologul marxist Walter Benjamin, tradus “atat de reusit” de sotia lui Andrei Plesu (alt mare “dreptaci”) cu “Iluminarile” lui. Ce pot sa mai spun? “Traiasca Lupta pentru Pace!”, vorba altui mare dreptaci si “detinut politic” de la Banca de Stat a RSR, tatal celui mai mare dreptaci malahian-cultural al Romaniei, pe care teologul Bogdan Duca (doctor in Stiinte Politice) îl acuza de “lipsă de caracter şi ticăloşie”.
“Dialectica în suspensie”
Andrei Corbea
“N-a sosit încă, oare, în cultura română, „momentul“ pentru Walter Benjamin? În 1990, cînd încercam să găsesc un editor pentru traducerea Dialecticii Iluminismului a lui Horkheimer şi Adorno, reacţia a sunat sentenţios: nu-i încă momentul! Era, din plin, „momentul“ lui Heidegger, care, la drept vorbind, venise, paradoxal pentru diformitatea ideologiei dominante, deja în anii ’80. Marxistul Benjamin, cel din traducerea de pionierat a lui Dieter Fuhrmann a Operei de artă în era reproductibilităţii ei tehnice, apărută în anii ’70 în Secolul 20, n-a impresionat pe atunci aproape pe nimeni, iar transpunerea în româneşte din 2002, pe cît de ambiţioasă, pe atît de reuşită, a Iluminărilor de către Catrinel Pleşu a avut parte nu mai mult decît de o primire politicoasă. (…) ” (Observator cultural, Nr. 353 / 9-15 februarie 2012)
Doi membri GDS – turnatori cu staifsi bursieri ICR
“Antohi este chiar unul dintre cei trei conducători ai evenimentului. La o privire superficială, individul dă dovadă de o carieră academică de poveste, fiind şi implicat social. Ultima oară a predat la Central European University din Budapesta, universitate întemeiată de George Soros. Antohi a fost chiar în boardul instituţiei si al Fundatiei Soros. În toamna lui 2006, cînd mass-media pregăteau demascarea colaborării lui cu Securitatea, el a venit în întîmpinarea denunţării publice printr-o scrisoare deschisă, în care recunoştea povestea turnătorului „Valentin“. În dezbaterea ce a urmat, a ieşit la iveală că filozoful Horia-Roman Patapievici – care pînă în 2005 fusese membru al directoratului CNSAS – ştia deja din 2002 de trecutul ascuns al lui Antohi. Astăzi, Patapievici conduce centrala Institutului Cultural Român din Bucureşti, patronînd astfel întrunirea de la Berlin. La scurt timp după demascarea lui Antohi, s-a dovedit că acesta îşi asuma un titlu de doctor pe care nu-l obţinuse niciodată, în orice caz nu la Universitatea din Iaşi, aşa cum pretindea. În Berlin, Sorin Antohi trebuia să ţină trei prelegeri.
Andrei Corbea-Hoişie, deţinător al Premiului Herder în anul 1998, a fost ultima oară ambasador al României la Viena. Acolo, după retragerea forţată din postul de diplomat, este profesor invitat de romanistică. Individul versatil, care se bucura de un statut special sub Ceauşescu, ceea ce îi permitea efectuarea a numeroase călătorii în străinătate, a fost şi el activ în cadrul Securităţii. Sub pseudonimul de colaborator „Horia“, el a spionat opoziţia intelectuală din Iaşi. Printre cei vizaţi se numără şi proeminentul critic literar şi oponent al regimului, Dan Petrescu, la a cărui discreditare operată de serviciile secrete Corbea-Hoişie a luat parte: s-a încercat defăimarea lui Petrescu, un liberal incomod, drept extremist de dreapta. În aprilie 2007, cînd CNSAS şi-a pronunţat verdictul unanim, care îl numea pe Corbea-Hoişie drept colaborator al poliţiei politice, acesta nu a obiectat în nici un fel. Dovezile erau apăsătoare.”
Scrisoarea Hertei Muller catre Patapievici in cazul Hoisie – Antohi
Dragă Horia Patapievici,
Aşa cum se poate observa din programul Institutului Cultural Român, la Academia de vară a ICR Berlin, care va avea loc în această lună, vor veni Andrei Corbea-Hoişie şi Sorin Antohi. Antohi este chiar „directorul“ acestui colocviu.
E scandalos că România se prezintă în Germania cu aceste persoane, care în timpul dictaturii au colaborat cu serviciile secrete române. În Germania s-a discutat ani de zile în legătură cu problema turnătorilor Stasi, cu consecinţe pe toate planurile: foştii turnători nu pot avea funcţii în universităţi, în presă şi în instituţii culturale.
Bombardarea Iugoslaviei a inceput in urma cu 13 ani, pe 24 martie 1999 si a durat pana in 10 iunie 1999. Pentru prima oara de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, o capitala europeana era bombardata aerian, cu tot cu civili. Graficianul Eugen Mihaescu, membru de onoare al Academiei Romane, a fost acolo. Alaturi de cativa ziaristi “nebuni”: Mile Carpenisan, Sorin Bogdan, George Roncea. Si a transmis proteste artistice si articole pentru “Cotidianul”, al carui director de atunci, Ion Cristoiu, a fost singurul sef de gazeta din Romania care s-a deplasat, la randul sau, la fata locului, sub bombe. O parte din ce a trait Eugen Mihaescu la Belgrad este infatisata in randurile de mai jos, extrase din fenomenala marturie a artistului, cuprinsa in volumul memorialistic “Intre linii“, aparut la sfarsitul anului trecut la Editura RAO. Ziaristi Online a cules cateva dintre desenele si colajele lui Eugen Mihaescu si le prezinta intr-un clip ce contine o coloana sonora autentica din timpul bombardamentelor de Sfintele Pasti de la Belgrad.
A doua zi, Brucan m-a rugat sa-l insotesc la o intrunire a Grupului de Dialog Social. Tocmai le aprobase preluarea palatului pe care il renovase cu mare grija Nicusor Ceausescu. In imobilul din Calea Victoriei se adunase toata floarea intelighentiei romanesti. Erau acolo Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, Stelian Tanase, Gabriel Andreescu, si Radu Filipescu.
Cu câteva luni înainte de defectiunea lui Pacepa, la începutul lui martie 1978, comandantul Armatei a II-a române si seful garnizoanei Bucuresti, generalul Nicolae Militaru, a fost prins pe când încerca sa predea materiale strict secrete serviciilor de informatii militare sovietice. Mai tarziu a fost implicat intr-o retea GRU alaturi de generalii Ion Ionita, fost ministru al Apararii, Marin Pancea, Nicolae Pletos, capitanul de rangul unu Nicolae Radu si Virgil Magureanu.
”Institutul Cultural Român este o instituţie de cultură aflată sub autoritatea preşedintelui României, care are ca misiune promovarea culturii şi civilizaţiei naţionale în ţară şi în afara ei” – Misiunea ICR
“Preşedintele României este preşedinte de onoare al Institutului.” – Legea de functionare a ICR
Raport Deschis
Catre: Presedintele Romaniei, dl Traian Basescu
Directorul Serviciului Roman de Informatii, dl George Maior
Re: O “institutie de interes national” impotriva interesului national si a directiilor enuntate de Presedintele Romaniei pentru apararea identitatii si a demnitatii romanilor din jurul granitelor
Agenti anti-Romania stipendiati de ICR
Programe antiromanesti perfectate prin intermediul ICR, respectiv ICR-Chisinau
Cheltuirea a 2.000.000 de euro pentru un bunal Rusiei – “Zemstva Guberniei Basarabia” si infiintarea unei filiale “moldovenesti” a Colegiului Noua Europa
Demolarea Clădirii Scolii confesionale ortodoxe romanesti din Jula, cu o vechime de 180 de ani, revendicata de comunitatea romaneasca pentru un muzeu al romanilor
Seminar ICR-Budapesta impotriva Romaniei si a adevarului istoric privind evenimentele din martie 1990 de la Targu Mures
Domnule Presedinte al Romaniei si Presedinte de Onoare al Institutului Cultural Roman,
Domnule Director al Serviciului Roman de Informatii,
Va scriu in calitate de jurnalist preocupat de peste 20 de ani de problemele comunitatilor romanesti din jurul granitelor si de cetatean roman oripilat de bresele in securitatea nationala perfectate prin intermediul unei institutii publice “de interes national”, cum este Institutul Cultural Roman condus de dl Horia Roman Patapievici si al carui Presedinte de Onoare este chiar Presedintele Romaniei.
Am aflat recent ca si din taxele mele si ale membrilor familiei mele care au fost siliti sa paraseasca Romania rasariteana in urma invaziei trupelor sovietice de ocupatie, ICR a cadorisit cu burse de 7000 de dolari doi istorici din Republica Moldova care au votat in cadrul asa-numitei Comisii Şleahtiţchi – supranumita la Chisinau “Comisia Rusinii” – pentru eliminarea obiectului Istoria Romanilor (ca obiect separat) din instituţiile de învăţământ preuniversitar ale Republicii Moldova, conform Basarabeni.ro.
Numele celor doi sunt Igor Casu si Virgil Paslariuc si beneficiaza de bursa ICR ce poarta numele lui Alexandru Sturdza, pentru a-l onora (!) pe greco-romanul care a fost fiul primului guvernator al Guberniei Basarabia după raptul de la 1812, atasat al Ministerul de Interne al Imperiului Tarist timp de 22 de ani, sub conducerea ţărilor Alexandru I şi Nicolae I, si care a mai primit si titlul onorific de “consilier de taină” al ţarului.
Votul in “Comisia Rusinii” a fost de 11 “contra” la 9 “pentru”. Asadar, predarea Istoriei Romanilor in scolile din Republica Moldova a stat exact in votul celor doi bursieri ICR. Astfel, viitorul educatiei copiilor din stanga Prutului, investitia in zeci de mii de manuale de Istoria Romanilor pentru scolile din Basarabia a Departamentului pentru Romanii de Pretutindeni impreuna cu toate dezideratele enuntate de Dvs din 2004 pana azi, pentru pastrarea si apararea identititatii nationale a romanilor din jurul Romaniei, au fost aruncate la cos de… doi bursieri ai ICR.
Atat Ministrul Educatiei, Mihail Şleahtiţchi, cat si Igor Casu, bursier ICR si membru al “organelor decizionale” ale Fundatiei Soros – Moldova, s-au antepronuntat inca de la infiintarea “Comisiei Rusinii” si inainte de efectuarea “cercetarii” asupra eliminarii obiectului Istoria Romanilor. Astfel, intr-un editorial din ziarul “Adevarul”, din 20 decembrie 2011, Igor Casu afirma: “Când vom înţelege şi noi că nu există o istorie a românilor în afara istoriei Europei? O disciplină numită Istoria ar oferi prilejul să mai renunţăm şi la anumite clişee şi interpretări triumfaliste din istoria românilor pe care le-am preluat din manualele editate în România în anii 1990, care nu mai sunt în circulaţie în drepta Prutului, sau de la istorici servili regimului ceauşist de dinainte de 1989. Deci, pe când vom putea spune şi noi, românii basarabeni: Good bye, Ceauşescu?”. In opinia bursierului ICR, Istoria Romanilor echivaleaza cu Ceausescu si Istoria din manualele romanesti a anilor post-decembristi, intr-un sens peiorativ. Pe aceeasi directie, a propagandei antiromanesti, bursierul ICR Igor Casu isi permite sa afirme intr-un interviu pus la cale in Evenimentul Zilei, in preajma aniversarii Marii Uniri, ca „Nimeni nu mai vrea unirea cu România!”.
Dintre cei patru membri ai Comisiei ICR care a hotarat stipendierea celor doi istorici mancurtizati, Igor Casu si Virgil Paslariuc, au facut parte Mihail Neamtu si Petre Guran, directorul ICR – Chisinau. Dl Petre Guran, fost bursier al Colegiului Noua Europa, este prieten apropiat al celor doi, dupa cum se poate vedea pe pagina de internet a Forumului Plural, ce se doreste a fi un embrion moldovenesc, in sensul sovietic, al Colegiului Noua Europa condus de rectorul Andrei Plesu. Dl Mihail Neamtu este si el un bursier al Colegiului Noua Europa, in calitate de “invitat al rectorului“, si bursa pe care le-a conferit-o celor doi istorici de la Chisinau pare sa fie in sensul afirmatiilor sale despre propriile lui beneficii de (fost) bursier si bugetar: „Aveam un grant al Academiei Române care îmi asigura un post căldicel, cu șofer, casă de la RA‑APPS. Mai aveam un post de director științific la Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului prin care puteam călători oricând la orice hotel de patru stele din Europa. Mi‑am depus demisia de la stat pentru că simțeam că stagnez, că nu mă dezvolt, că sunt închistat.” (Interviu Money.ro).
Tot bursier al Colegiului Noua Europa (“New Europe College – Новая Европа колледжа”) este si ambasadorul Romaniei la Chisinau, Marius Lazurca, finul altui bursier “NEC – NEK”, dl Teodor Anatol Baconschi, fostul ministru de Externe esuat lamentabil la mal prin cel mai slab mandat al diplomatiei romane de la Sergiu Celac incoace. Dl Lazurca s-a gandit sa ofere un adevarat exemplu de romanism devenind “fiu duhovnicesc” al unui cunoscut activist anti-roman in cadrul Patriarhiei Moscovei, Pavel Borsevschi, la biserica caruia s-a gandit sa duca si Corul Bisericii Stavrapoleos din Bucuresti, aflat la Chisinau in cadrul unui program al… ICR. Tot dl Lazurca s-a gandit sa fie si ghidul bisericesc al lui Mircea Geoana intr-un “pelerinaj” care a cuprins doar manastirile din Basarabia aflate sub obladuirea Moscovei. Si tot dl Lazurca este cel care “a uitat” sa-i invite si pe patriotii romani inchisi timp de 13 si 15 ani la Tiraspol, de Ziua Nationala a Romaniei, pentru prima oara de la eliberarea lor din temnitele rusesti.
La fel ca ministeriatul nasului sau, dl Lazurca a fost considerat, in precedentul sau post, drept cel mai jenant ambasador la Vatican din tot corpul diplomatic acreditat pe langa Sfantul Scaun, conform aprecierilor de la fata locului. Ca sa dam un singur exemplu, dl Lazurca a refuzat sa sustina in 2008 celebra expozitie internationala realizata in triplu parteneriat Romania-Moldova-Ucraina, “Cucuteni-Trypillia. O mare civilizaţie a Vechii Europe (5000 – 3000 î.Ch.)” , riscand eliminarea primelor doua din expozitia de la Vatican, respectiv a Romaniei, care reprezenta si Moldova, in favoarea unilaterala a Ucrainei. Dupa eforturi de diplomatie culturala incomensurabile si fara absolut nici un sprijin din partea Ambasadei Romaniei expozitia care definea autenticul “brand” romanesc, al vetrei civilizatiei europene, s-a desfasurat pana la urma dupa cum fusese prevazut dar sub patronajul… Ambasadei Ucrainei pe langa Sfantul Scaun!
Ca sa ne intoarcem la Chisinau, cei noua istorici basarabeni care au incercat sa salveze obiectul de studiu Istoria Romanilor sunt Ghe. Cojocaru, dr. în istorie, Directorul Institutului de Istorie, Stat şi Drept, Academia de Ştiinte a Moldovei; Dragnev D., membru-corespondent al AŞM, Institutului de Istorie, Stat şi Drept, AŞM; Eşanu A., academician, Institutului de Istorie, Stat şi Drept, AŞM; Gonţa Gh., dr. habilitat, Facultatea de Istorie, Universitatea Pedagogică “I. Creangă”; Moşanu Al., dr. habilitat, membru de onoare al Academiei Române; Negrei I., istoric, Institutul de Istorie, Stat şi Drept, AŞM; Negru Gh., dr. în istorie, Institutul de Istorie, Stat şi Drept, AŞM; Parasca P., dr. habilitat, Facultatea de Istorie, ULIM; Varta I., dr. în istorie, Institutul de Istorie, Stat şi Drept, AŞM. Acestia sunt membri ai Comisiei pentru studierea și aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova – Comisie infiintata de fostul sef interimar al republicii, Mihai Ghimpu – in frunte cu presedintele acesteia, dl Gheorghe Cojocaru, se afla in conducerea Asociatiei Istoricilor din Republica Moldova si fac parte din Mişcarea Civică „Anul 1812” initiata de istorici basarabeni pentru comemorarea raptului rusesc din urma cu 200 de ani. Se lupta de 10 ani pentru apararea studiului Istoriei Romanilor. Nu sunt bursieri ICR.
Actiunea anti-romaneasca a celor doi bursieri ICR a starnit revolta altor colegi de breasla, mai ales ca si dl Igor Casu a facut parte din Comisia Ghimpu. Dr Veaceslav Stăvilă, la randul sau fost membru al Comisiei, se intreaba public daca nu cumva “Institutul Cultural Roman este finantat de Federatia Rusa?“. Ar fi fost mai bine, cred eu, pentru ca cel putin nu se cheltuiau banii vaduvelor si pensionarilor romani. Nici nu ar fi fost nevoie de schimbarea initialelor institutiei “de interes national”: ICR = Institutul Cultural Rus.
Dr. Mihai Tasca, secretar al Comisiei Ghimpu, apreciaza de-a dreptul ca ICR este un adevarat vector al antiromanismul la Chisinau. Intr-un articol plin de mahnire aparut in “Adevarul”-Moldova, acesta rememoreaza cum directorul ICR – Chisinau, dl Petre Guran, la o conferinţa din 24 ianuarie 2011, ziua Micii Uniri, a vorbit celor prezenţi despre… Bizanţ. “Neobişnuit a fost discursul şefului ICR Chişinău şi la conferinţa din 27 martie 2011, când a povestit unei săli arhipline de unionişti care au venit să marcheze ziua Unirii Basarabiei cu Patria-Mamă … despre istoria Franţei”, scrie dl Mihai Tasca.
Recent, dl Vladimir Tismaneanu l-a amenintat pe profesorul Dinu C Giurescu, reputat istoric si academician, din motive legate de legaturile bloggerului de la Washington cu “transcedentalul” Andrei Plesu si “defectorul” Ion Mihai Pacepa, un agent KGB dovedit chiar in gata sefului CIA. Imediat, scos de la formol, “defectatul” a inceput sa miste, dand din maini intr-o revista online de peste ocean, cu un articol rasuflat despre Vladimir Putin si KGB. Pacepa a descoperit, iata, apa calda in care s-a imbaiat 27 de ani. Articolul de cateva zeci de randuri este preluat insa, imediat, de trustul la care presteaza Andrei Plesu, “Adevarul” KazMunaiGaz, care, fara a prezenta sursa anodina a postarii lui Pacepa, il prezinta ca pe un “mesaj” venit din neant, cam ca cele primite de la ayatollahii Al Queda. Cu surle si trambite, “Adevarul” lui Patriciu si Plesu publica “dezvaluirile” ca “Putin este KGB-ist” cu titluri de-o schiopa, fragmentand un biet articolas in cateva episoade “fulminante”, din care aflam, printre sughituri de ras, ce au in cap ziaristii de la scoala ajutatoare a lui Patriciu. Citam: “Ion Mihai Pacepa, fostul director adjunct al Departamentului de Informaţii Externe din România comunistă, a dezvăluit, în mesajul său „Ţarul Putin” că odată cu instalarea lui Vladimir Putin la Putere în 1999, Rusia a fost condusă de KGB”. Extraordinar! Si noi care credeam ca Rusia e condusa de CIA! Noroc cu ayatollahul Pacepa si farfuriile lui zburatoare! Titlul “Adevarului”: “Dezvăluirile lui Pacepa II: KGB este statul, iar Vladimir Putin este KGB”
Motivul imprastierii bombelor cu nechezol ale lui Pacepa are insa si o baza serioasa. In fata adevarurilor scrise si publicate in ultima perioada despre trecutul sau real, cu titluri ca “LARRY L. WATTS DESPRE PACEPA-KGB (I)” si “PACEPA-KGB II. Dezinformarile lui Pacepa, demascate de istoricul Larry Watts si serviciile de informatii ale SUA”, reteaua post-sovietica din Romania s-a activat si a considerat ca este cazul sa infunde articolele istoricului american larry Watts – care contin reale dezvaluiri inedite probate cu sute de documente desecretizate – cu alte titluri similare, folosind puterea de indexare a colosului cu labute de lut care este ziarul “Adevarul”. Observati similitudinea titlurilor si a cuvintelor-cheie alese. Pana una-alta nu le-a iesit figura, conform Google. Si nici n-o sa le iasa. Dar asa se explica si atacul visceral al lui Tismaneanu la academicianul Giurescu, care considera ca profesorul Watts este “un deschizator de drumuri care descifreaza ca razboiul împotriva României este o realitate”. Iar profesorul academician Florin Constantiniu afirma despre lucrarea “Fereste-ma, Doamne, de prieteni” ca “distanta e enorma între cartea lui si cei care aici, la noi în tara, confunda cercetarea istorica cu un fel de rechizitoriu permanent!”. Iar academicianul Dan Berindei afirma ca Larry Watts “a venit cu o contributie foarte importanta, care ofera o imagine extraordinara a tesaturilor din lumea nevazuta a informatiilor, deschizându-ne drumul prin acest hatis”. Dvs cam pe cine ati alege, drept garanti stiintifici ai Istoriei Romaniei: pe Tismaneanu, Plesu si Patriciu sau pe Giurescu, Constantiniu si Berindei? (V.R.)
PS: Azi, numai pe Ziaristi Online: PACEPA-KGB III – Extrase in premiera din volumul II al cartii de istorie secreta “Fereste-ma, Doamne, de prieteni!”
Certificatul de garantie al istoricilor romani si Video cu alocutiunile lor laZiaristi Online
Nemtii nu glumesc! Institutul pentru Studii Avansate – Wissenschaftskolleg zu Berlin, unde Horia Roman Patapievici, membru al GDS si actual presedinte al ICR, si Sorin Antohi, membru fondator al GDS, informator al Securitatii reclamat de laureata Nobel Herta Muller si rentier ICR, au beneficiat prin frauda de o bursa post-doctorala “Andrew W. Mellon Fellow”, in ciuda faptul ca nu aveau/au doctoratul, le-a retras titlurile de doctori inchipuiti de pe site-ul institutiei.
Dr. Katharina Biegger, responsabila pentru admiterea bursierilor si secretara adjuncta a Institutului pentru Studii Avansate din Berlin a confirmat pentru Roncea.Ro ca in cazul Patapievici s-au efectuat deja cuvenitele corecturi urmand sa se realizeze si pentru Antohi, ceea ce s-a petrecut cu promptitudine (vezi dovezile foto si mesajul orginal reprodus mai jos).
In ciuda acestor realitati, Universitatea de Vest din Timisoara continua sa promoveze un fals titlul – ba chiar doua! – pe site-ul acesteia, in ce priveste doctoratul inexistent al lui Patapievici si, ca urmare, calitatea lui Patapievici de “profesor universitar” (vezi foto). Nu ar fi primul act de falsificare a identitatii si biografiei reale a presedintelui ICR. In Jurnalul Monicai Lovinescu publicat de Editura Humanitas (“Jurnal, 1990-1993”), rezidenta de la Paris rememoreaza aparitia lui Horia Roman Patapievici in apartamentul ei si al lui Virgil Ierunca:
“Descoperim un tanar (are 35 de ani si pare cu vreo zece mai putin) simplu, emotionant si emotionat, aproape patetic, care ne vorbeste de tatal lui iesind din închisoare si nespunându-i nimic din cele petrecute acolo. Aduce o sticla de Murfatlar s-o bem împreuna în amintirea acestui tata mort fara sa-i fi spus fiului suferintele prin care a trecut”. (pagina 291)
In realitate, tatal lui Patapievici nu numai ca nu a fost detinut politic si nu a suferit nici macar o clipa intr-o inchisoare comunista ci a fost membru al Partidului Comunist din ilegalitate, afiliat structurilor NKVD, inalt functionar comunist la Banca de Stat a RSR, etc, etc. Vezi aici Autobiografia lui Patapievici Dionis in original.
Anexe:
Dear Mr Roncea,
thank you for your scrutiny. The Wissenschaftskolleg is aware of the issue; however we failed to make the corresponding adjustments on our website for Mr Antohi (not however in the case of Mr Patapievici).
Sincerely
Katharina Biegger
Dr. Katharina Biegger
Referentin für die Fellow-Auswahl/Admission Office (Head)
Stellvertreterin des Sekretärs/Deputy Secretary
Wissenschaftskolleg zu Berlin / Institute for Advanced Study
Wallotstr. 19, 14193 Berlin
Tel. +49 – 30 – 89 001 – 123,
La sfarsitul anilor ’80, la oficiul Aeroflot dominat de simbolul cu secera si ciocanul cu aripi albastre – aflat, ce coincidenta peste timp, la parterul cladirii peste care domneste acum “Mihaela, dragostea mea”, sub o Cruce Rosie -, se dadea cu ceva coada, formata din tineri ofiteri de securitate, cam la fel de lunga ca cea de la celebra covrigarie de vizavi, din Piata Romana, “Raportul tovarasului Gorbaciov” la al “n”-spelea Congres al PCUS, despre glasnost si perestroika, impreuna cu brosura “Pentru o casa europeana comuna” (foto mai jos). Ati ghicit, poate: este vorba de Uniunea Europeana de azi, ambreiata si turata la maximum prin partenera strategica a Rusiei, Germania, de care este legata ombilical atat prin conducta de sub Baltica cat si prin anexele secrete ale Pactului Hitler-Stalin. Ceva mai tarziu, in decembrie 1990, la un an dupa “revolutii”, se lanseaza in Statele Unite un film simpatic cu Sean Connory realizat pe baza romanului de spionaj al asului literaturii de specialitate, John le Carre: “Casa noastra Rusia”. Tot despre “glasnost”, “perestroika” si KGB. Se pare ca numele a placut si la Moscova, din moment ce Viktor Stepanovici Cernomîrdin a fost de doua ori prim-ministru al Rusiei sub Boris Eltin pe biletul partidului cu acelasi nume: “Casa noastra Rusia”. Pentru cei care cred ca dupa ce a condus Rusia de doua ori a fost tras pe dreapta (sau pe stanga, mai curand) ca biet ambasador rus la Kiev este cazul sa amintim ca Cernomîrdin este, de facto, fondatorul celei mai mari companii a lumii: Gazprom. De la Kiev controla si el, partea lui de lume. Sa se fi vrut relansarea lui Geoana in spatiu pe post de Gagarin al politicii “romanesti” drept un omagiu adus raposatului Cernomîrdin?
Senatorul Geoana, numit de ambasadorul Gututenstein “un bun prieten al meu si cel mai bun prieten al Americii” dar, totodata, si cel mai bun navetist la Moscova pe timp de electorale, a reusit sa ne descreteasca fruntile la sfarsitul saptamanii trecute, eliberandu-ne de stresul asteptarii “oului de aur”. Acest Suca al politicii dambovitene a facut pana la urma de trei ori cotcodac si putina lume curioasa asupra margelelor babei Rossia a aflat ca a mosit “Mişcarea”: Miscarea “România Noastră”. Care se va mai numi si “Casa noastra Romania”. Asta, ca o asigurare la doua capete… Dar cata inovatie! Si cine s-a gandit sa-i faca putina reclama, gratis, am putea spune? Din ce in ce mai activul Danut Tapalaga cel cu limba sfredel – meteahna ramasa de pe sub birourile unei “justitiabile” care a lasat sa-i fie penetrata adanc civilia cu o politica de rit sorosist. Fostul mutulica care fugea de rupea pamantul pe coridoarele de la Justitie e acum parca mai vocal ca niciodata, ba chiar de-a dreptul spumos ca din spuzeala scos, mai ales de cand angajatorul lui direct i-a fost, aparent, inaintat in grad. Si-asa am aflat si noi de “Miscare”.
Asadar, acum putem sa lucram putin cu materialul clientului. Citam :
• “Va fi organizată ca o mişcare nepolitică, dar va avea un scop politic. (…) “
Pentru orice om normal, aceasta asertiune ilogica, in care afirmatiei din teza ii asociezi antiteza, nu poate sa exprime decat clivajul de inteligenta si haosul din capul unui rentier politic.
• “Aş spune că este mai mult decât un ONG, este mai puţin decât un partid politic, este ceva diferit, care sperăm să aibă un impact pozitiv în societate. (…) “
?!
• “În acelaşi timp, nu vom ezita, atunci când vom simţi că putem sprijini pe cineva, că putem să dezvoltăm chiar şi un braţ politic distinct, dar asociat cu mişcarea (…)”
Aici, caputul din caciula siberiana pare a se fi luminat putin. Adica, la caz de nevoie, pricepeti dumneavoastra cum devine chestiunea, un brat politic, un brat puternic si armat, va fi asociat “Miscarii”. Cunoastem: “bratul lung al KGB”! Sau asta era din alt film, in care juca tatal lui, alaturi de un “tovaras de arme”, generalul GRU Nicolae Militaru? Ceva cu pac-pac si-o revolutie?
Nu-i pentru nimeni un secret pe unde l-au purtat pasii pe Mircea Ivanovici de manuta cu Cozmin Gusa si in teleguta lui Sorin Ovidiu Vintulica si Dinu Patriciulica, cersind si tablele lui Moise – aka Alfred Moise – si luna de pe cer – pentru Mihaela – si steaua de pe Kremlin – pentru “Casa noastra Romania”. Sunt chiar cel care a descifrat acest mister in plina campanie electorala prezidentiala. S-a vazut si cata agilitate poate dovedi cand trebuie sa sara dintr-o luntre in alta, chiar in miez de noapte de e nevoie. Numai ca, atunci cand se visa deja presedintele Romaniei, a sarit prea mult si a incurcat barcile. Si, de atunci o tot carmeste pe Moscova in jos, demonstrand un servilism jenant prin copierea la indigo a modelului mentorilor sai “secreti”, in acest proiect de struto-camila, ba apolitica, ba viteversa, cu “un brat” intins pana in Piata Lubianka. Caci “Casa noastra” nu e “Cosa nostra”. Aia e mai respectabila. “Casa noastra” e casa lui Grobaciov, a lui Eltin si a “parintilor fondatori” ai “Noii Rusii”, cei care au reusit sa privatizeze banii KGB-ului si ai boborului sovietic dand nastere oligarhilor pastoriti acum, cu bata si morcovelul, de Putin Maximus. Iar Geoana vrea sa ne bage pe toti in ea: in “Casa noastra comuna Rusia – Romania”!
Mai stim noi unul dintre cei ce nici ei nu mai stiu cati sunt si care, cu o vulpe de pe centura politicii la inaintare, si-a ales drept simbol al unei “initiative a Romaniei”… ursul siberian. A ramas si fara coada si sta si-acum la hibernare fortata. Cei drept, si-o petrece la Hotelul Negresco de pe Coasta de Azur. Doar “vine din frig”…
La nedumeririle unui mai tânăr prieten, scrisoare deschisă jurnalistului Victor Roncea
de IOAN TALPEŞ
M-ai întrebat cu o insistenţă demnă de altă cauză :
– de ce insist pe grupurile oligarhice şi complicităţile lor economice şi politice?
– de ce sunt atât de dur atacat de foştii securişti?
– de ce nu-i menţionez, de ce nu-i deconspir pe securiştii din viaţa politică şi pe jefuitori averii publice?
Te înţeleg şi îţi respect preocupările. Am să încerc să-ţi răspund pornind chiar de la faptul că pentru mine nu există situaţie mai onorantă decât aceea în care mă aflu; fără acces la cotidianele şi televiziunile importante, inclusiv la cele de stat, supus celor mai murdare alegaţii.
Şi – pentru a nu părea neargumentată ca o simplă declaraţie această „mândrie” a mea – voi începe, înainte de toate, prin a-ţi face câteva precizări considerate şi de mine necesare.
Pentru început, nu pot să nu fac referire la un caz recent, cu trimitere directă la tot ceea ce reprezintă pe şi de fond cauzele oricărei preocupări, ca şi argumentele răspunsului.
Este vorba de „exerciţiul” pe care ni-l propunea – şi mie şi Dvs. -d-nul Mihai Iacob, în articolul publicat în „Curentul” din 25 august 2008: „Tartorii tenebrelor – Măgureanu şi Talpeş”.
Să acceptăm „exerciţiul” acesta pentru început şi pentru că se constituie într-un exemplu de reprezentare pentru unii dintre cei care se numără, după părerea mea, printre artizanii unui joc fabulos în care ne-am aflat sau ne-am angajat, conştient sau nu, fiecare dintre cei care ne-am considerat cetăţeni ai României. Desigur am ales acest „exerciţiu” nu numai pentru că face parte dintre atacurile recente care mi-au fost adresate, ci şi pentru că ne oferă şansa abordării altor cazuri şi situaţii generate de aceleaşi grupuri de interese.
Fiind hotărât să mă însoţeşti în acest demers, te avertizez că, încă de la prima frază a articolului – asumat cu eleganţă şi în spiritul unei înalte deontologii de către cunoscutul ziarist, domnul Mihai Iacob (la origine militian si sursa) – nu ar fi bine să trecem peste expresia „personaje de catacombă” cu referire la Ioan Talpeş şi Virgil Măgureanu.
O astfel de expresie, cred că suntem de acord, nu putea fi proprie unei personalităţi de nivelul domnului Mihai Iacob, cunoscut pentru eleganţa, educaţia, integritatea şi moralitatea ce-l situează (nu numai datorită dosarelor penale) în panoplia celebrelor personaje post-revoluţionare ce populează topurile româneşti, în special cele politice, economice şi financiare.
La aceasta se mai adaugă, imediat, fraza devenită chiar antologică: „Curajoşi, tartorii tenebrelor de la Cotroceniul «cârpei kaghebiste» Ion Iliescu şi-au dat încă o dată mâna – de data aceasta peste mormântul unuia dintre cei mai respectaţi ofiţeri ai sistemului de siguranţă şi apărare naţională”.
Mi-am zis „măi să fie”, cui să fie specifice asemenea „tehnici” şi „practici”. Să ne aflăm din nou în faţa limbajului lozincilor şi urletelor „revoluţionare” din anii `90?
În rândurile următoare aveam să aflu şi această „enigmă”. „Mai mulţi foşti ofiţeri superiori ai SRI şi SIE ne-au contactat la redacţie”. N-am mai avut nici un dubiu: nu era vorba – dragul meu prieten – de ofiţeri ai SRI şi SIE, ci de securişti sadea care n-au înţeles niciodată ce trebuie să reprezinte cele două noi instituţii, înfiinţate după decembrie 1989, discreditându-le şi întârziindu-le evoluţia democratică.
Amintiţi-vă de „valul” celor care i-au schimbat într-o sarabandă nebună pe „ceauşiştii naţionalişti” în decembrie 1989. Nu există decât foarte puţini aceia care nu pot fi documentaţi cu dependenţe faţă de personaje puse la naftalină în anii ’80 pentru subordonări sovietice.
Astăzi, nu mai este secret pentru nimeni faptul că decembrie 1989 şi consecinţele acelor evenimente au avut cauzalitate directă în detenta intervenită între Uniunea Sovietică şi Statele Unite ale Americii.
În mai 1982, am fost chemat la conducerea Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, unde eram profesor universitar, secţia muzeografie. Îmi amintesc şi astăzi de nedumerirea mea, atunci, în mai 1982. Meditaţia „transcendentală” era prezentată fără explicaţii ca un pericol, iar adeziunea la ea ca un fapt extrem de grav – iarăşi fără vreo lămurire. Cu cât se accentua verbal asupra „gravităţii” faptei, cu atât explicaţia ei era mai învăluită şi neclară. Documentele acestui caz s-ar cuveni desecretizate, acum după ce volumul generalului Aurel I. Rogojan ne oferă elemente esenţiale de clarificare.
Principalele griji ale lui Brucan dupa acel decembrie 1989 au fost reactivarea cadrelor militare trecute in rezerva de catre Ceausescu pentru apartenenta lor la organele de spionaj sovietice si formarea unei societati civile in conformitate cu cerintele Perestroikai. Ca atare nu cred ca ar trebui sa ne mai miram de spumele pe care le fac la gura gedesistii nostri atunci cand scriu sau vorbesc despre Larry Watts.
Din acest citat, aparţinând domnului H.R. Patapievici, nu pot să deduc decât că domnia sa este atât antisemit, legionar, cât şi naţionalist pentru că se referă la textul care îi aparţine în raport cu ce au scris alţi antisemiţi, legionari sau naţionalişti. Plus de asta, prin această declaraţie nu se dezincriminează deloc în problema lui Eminescu, deoarece spune că „Eminescu nu mai este de actualitate pentru progresişti”. Deci cine e cu Luceafărul poeziei româneşti este anacronic şi retrograd.
Vedeti si Foto/Info: Personaje pe cale de disparitie la ICR
Activista PCR, turnatoarea si anticrestina Smaranda Enache, dezinformatoare profesionista asupra maltratarii lui Mihaila Cofar de catre unguri, la brat cu anticrestinul Gabriel Andreescu si extremistii si spionii antiromani, nomenclaturistul Karoly Kiraly si Laszlo Tokes, onorati de ICR-ul lui Patapievici chiar de 20 martie.
Cine sunt personajele, pe scurt, pentru necunoscatori:
Smaranda Enache, membra fondatoarea a GDS si a asa-zisei Ligii Pro Europa (de fapt Anti Romania), mai este, dupa cum ne anunta chiar ICR in prezentarea pe care i-o face pentru aceasta conferinta morbida, si “susţinatoare a propunerii de scoatere a icoanelor creştine din şcolile din România”, ca si Gabriel Andreescu, alt “panelist” budapestean, celebru, pe langa anticrestinsmul si antiromanismul sau feroce, si pentru placerile sale intelectuale inversioniste. Dar Smaranda Enache este mai mult decat atat: este si fosta activista PCR si fosta informatoare a Securitatii dar si principala dezinformatoare asupra identitatii romanului mutilat la Targu Mures in 20 martie 1990, Mihaila Cofar, prezentat in media internationala drept… ungur. Tovarasa Szobotka, dupa cum mai este cunoscuta, invitata pe 4 octombrie 1990 la o emisiune a postului national de televiziune al Frantei, a exclamat când pe micul ecran a apărut atrocea secvenţă: „Iată de ce e în stare poporul român!”, insistand asupra perpetuarii minciunii ordinare din arsenalul dezinformarii negre. Pentru meritele anti-romanesti ale tovarasei Smarandei Enache – Szobotka, Emil Constantinescu – acelasi presedinte care l-a gratiat pe ungurul care l-a mutilat pe viata pe Mihai Cofar – a recompensat-o cu un post de ambasador in Finlanda, un fief al “maghiarismului”.
Karoly Kiraly – scos de la naftalina! – fondator al UDMR si fost al doilea om in statul roman ocupat, dupa Ion Iliescu, este unul dintre principalii instigatori si organizatori ai macelului de la Targu Mures din 20 ianuarie 1990. Fost nomenclaturist bolsevic si etern agent maghiar, individul a sters-o la Budapesta la inceputul anilor ’90 de frica unei iminente arestari.
În 9 februarie 1990, o dată cu transferarea puterii FSN către CPUN (Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională), Karoly Kiraly primeşte de la Ion Iliescu funcţia de vicepreşedinte, devenind a doua persoană ca putere în noul stat “român” post-decembrist. La 10 mai este ales senator de Covasna pe listele UDMR şi deţine chiar funcţia de vicepreşedinte al Senatului, funcţie pe care o deţine doar până în 21 noiembrie 1991 când ia parte la votarea noii Constituţii a României. Karoly este singurul care se opune din 514 parlamentari. Motivul: Articolul 1 al Constitutiei – Statul National Suveran si Independent, Unitar si Indivizibil Roman.
Pe numele lui Kiraly au fost chiar depuse mai multe plângeri penale pentru instigare la violenţă şi omor, dar care au rămas fără răspuns. În acea perioadă, cu toate că Kiraly este nominalizat de mai mulţi martori ca fiind prezent în stradă alături de manifestanţii unguri, acesta trimitea apeluri lui Ion Iliescu, cerând să mobilizeze armata pentru că magharii, majoritatea femei şi copii, sunt atacaţi de românii înarmaţi veniţi din satele vecine. Imaginile filmate de cameramanul si jurnalistul TVR Dorin Suciu, prezent pe un hotel din centrul Tg. Mureş prezentau exact contrariul: maghiarii mult mai numeroşi atacau grupuri disparate de români în timp ce de la balcoane se auzeau prin portavoci îndemnuri în maghiară la violenţă.
Kiraly Karoly, alaturi de alti extremiştii antrenati in provocări diversioniste, ca Szocs Geza, Tokes Laszlo, Kovacs Ara Atilla, Molnar Gusti, Imre Andras, ş.a., s-a aflat printre gălăgioşii folositi de Divizia Ardeal a Securităţii Republicii Populare Ungare, filiala a KGB, in vederea declararii independentei Regiunii Autonome Maghiare in decembrie 1989 si, apoi, in martie 1990, cu dezideratul prelungit pana azi.
Acestia au fost, astazi, invitatii speciali ai ICR-ului lui Patapievici, pe banii “patibularilor” de romani si cu avizul “organelor” Romaniei (?!).
March 27th, 2012 
VR 
Fostul informator al Securitatii si beneficiar al unor stipendii MAE si ICR Andrei Corbea Hoisie s-a gandit, ca de la turnator la turnator, ca Catrinelei Plesu, fosta informatoare a DIE si actuala directoare ICR, nu ii strica o mentiune “de bine” in “presa culturala”. Si a si facut-o. Ca de la dreptaci la dreptaci, cum sunt – n-asa?, vorba lui Brucan – domnii ICR-isti, turnatorul Hoisie, care a oripilat-o prin prezenta lui intr-un program ICR in Germania pe laureata Nobel Herta Muller (vezi Dosarul de Presa mai jos), s-a gandit ca e bine sa-l invie in “presa culturala” pe ideologul marxist Walter Benjamin, tradus “atat de reusit” de sotia lui Andrei Plesu (alt mare “dreptaci”) cu “Iluminarile” lui. Ce pot sa mai spun? “Traiasca Lupta pentru Pace!”, vorba altui mare dreptaci si “detinut politic” de la Banca de Stat a RSR, tatal celui mai mare dreptaci malahian-cultural al Romaniei, pe care teologul Bogdan Duca (doctor in Stiinte Politice) îl acuza de “lipsă de caracter şi ticăloşie”.
Posted in 
Tags: 
