Posts Tagged ‘URSS’

Secretele UM 0110 (II). Nastase a stiut: Alin Teodorescu, seful Cancelariei primului ministru, a fost agent al Ungariei. Patronul IMAS a fost si presedintele GDS si al Fundatiei Soros, simultan. Un articol anti-KGB interzis la ziarul ZIUA

Publicam in continuare a doua parte a interviului realizat cu Ioan Rusan, colonel (r) al SRI si fost sef al compartimentului Anti-STASI al Unitatii speciale a DSS 0110, supranumita “Anti-KGB”. Prima parte, titrata Secretele UM 0110 (I). Tokes, agent patentat al serviciilor maghiare, Oisteanu de la GDS a lucrat cu KGB », a aparut in 2009 si in ziarul ZIUA (a carei arhiva electronica este astazi extirpata de pe fata internetului). Era vorba de o varianta cenzurata a interviului integral. Ce urmeaza si este azi publicat in premiera de portalul Ziaristi Onlineare, ca parcurs publicistic, o istorie interesanta, pe alocuri hilara daca nu ar fi de fapt foarte serioasa. Voi reveni cu amanunte in cadrul unei analize aprofundate asupra ei si asupra protagonistilor acesteia.

Pana atunci, in doar cateva cuvinte, iata situatia: dupa prezentarea materialului, care a zacut o buna perioada de timp in ciuda caracterului lui exclusiv si de senzatie, redactorul sef al ziarului de la acea vreme, un coordonator de stiri pe numele lui Roland Catalin Pena, zis “Fefe”, s-a opus publicarii dezvaluirilor legate de Adrian Nastase si seful cancelariei sale, Alin Teodorescu, fondator al GDS si presedinte al Fundatiei Soros, acuzati implicit de tradare in favoarea Ungariei. Il mai deranja si ca se vorbea de GDS ca promotor prin Mihnea Berindei al “autonomiei Transilvaniei” si ca se mai faceau aluzii si la “intelectuali celebri ai patriei” (dar ai cele sovietice), ca Mircea Dinescu si Andrei Plesu. Desi era vorba de un interviu, in care intervievatul isi asuma propriile declaratii, cum se intampla in aceasta specie a jurnalismului, redactorul sef a sustinut ca afirmatiile omului “trebuie verificate”. Deontologic, nimic de spus! Oricine stie ca o acuzatie de spionaj si influentarea politicii unei tari in favoarea unei puteri straine venita la adresa unui demnitar al statului din partea unui ofiter de contrainformatii roman poate fi verificata de un ziarist din trei surse: CIA, KGB si MOSSAD. :) Drept urmare, am scris SRI-ului, l-am sunat pe Adrian Nastase si apoi pe Alin Teodorescu. SRI-ul s-a eschivat, Nastase s-a crispat si Teodorescu a negat. Totul inregistrat. Dar nici asa n-a fost bine.

La vremea respectiva nu stiam ca Sorin Ovidiu Vintu, patronul din umbra al ziarului ZIUA, pusese ochii pe IMAS-ul lui Alin Teodorescu, cu care se pregatea de zor pentru alegerile prezidentiale. IMAS care isi extinsese tentaculele si la Chisinau, pe mana retelei care il detinea pe Sorin Ovidiu Vintu. Imi scapase si amanuntul ca “odiosul mogul” care milita impotriva lui Traian Basescu ii intretinea pe colegii lui Alin Teodorescu din GDS, Vladimir Tismaneanu si Horia Roman Patapievici, la revista “Idei in dialog“, cel din urma circuland in calitatea sa de presedinte al ICR, conform ANI, cu un Volvo ultimul tip pus la dispozitie de trustul lui Sorin Ovidiu Vintu. Sa spunem ca nu fusesem atent ca in ultima perioada a existentei sale ZIUA ducea o politica pro-ruseasca si uitasem intr-o pierdere momentana a memoriei de luptele de gherila interna duse pentru a fi publicat orice articol care reflecta cat de cat vreun adevar, ceea ce, normal, deranja. Subiectul “unguri” si “anti-KGB” frigea, asadar. Pe unii la dosar, pe altii la buricele degetelor sau la buzunar, daca nu toate la un loc. Drept urmare, intamplator, la scurt timp, a incetat prin demitere abuziva si fara explicatii si colaborarea mea de peste 10 ani cu ziarul care fusese un port-drapel al romanismului si apararii drepturilor romanilor “de la Nistru pan’ la Tisa”.

Interviul exclusiv cu fostul sef de compartiment Anti-STASI al Unitatii speciale “Anti-KGB”, ramas nepublicat pana azi, isi gaseste iata, peste ani, reconfirmarea prin doua lucrari de specialitate ale unora dintre cei mai in tema experti in domeniu, care ating aceeasi problematica, si pe care le vom publica in editia de maine a portalului Ziaristi Online, in continuarea serialului Secretele UM 0110. In plus, veti mai afla amanunte si despre cum si un al doilea prim ministru al Romaniei a lucrat pentru interesele Ungariei si s-a aflat in relatii directe, personale si profesionale, sa le spunem “neprincipiale”, cu un sef al spionajului maghiar pe spatiul balcanic, la fel ca si un fost sef al SRI (Serviciul Roman de Informatii). Faptele tuturor acestor personaje se pot incadra la Articolul 155 Cod Penal privind Tradarea, care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Securitatea nu a participat la represiunea din decembrie 1989

Domnule colonel Ioan Rusan, ne-am lamurit ca istoria Securitatii se imparte in cel putin doua mari etape, cea NKVD-ista, in care alogenii veniti pe tancurile Armatei Rosii au derulat macabrul “Experiment Pitesti” si au ras Romania si cea de dupa eliberarea detinutilor politici. Dvs ati devenit ofiter dupa facultate, in 1964, v-ati specializat in filaj, ati ajuns apoi la unitatea de elita “anti-KGB” ca sef al compartimentului anti-STASI si v-ati continuat activitatea si dupa 1989, in SRI. Totusi, dupa 1964 ati sustinut practic regimul dictatorial sub care s-au inregistrat destule cazuri de abuzuri si condamnari…

Cititi interviul la Ziaristi Online

Secretele UM 0110 (I). Un fost sef al Unitatii speciale “Anti-KGB” confirma: Tokes, agent patentat al serviciilor maghiare, Oisteanu de la GDS a lucrat cu KGB

Publicam aici prima parte a unui interviu cenzurat de ziarul ZIUA in urma cu doi ani, respectiv de fostul redactor sef al defunctei publicatii, Roland Catalin Pena, zis “Fefe”, un personaj sters aflat sub troika celor care manevrau ziarul la acea data, respectiv Sorin Ovidiu Vintu, Sorin Rosca Stanescu si un oarecare Mihai Pilsu. Partea a doua nu a mai aparut niciodata, subsemnatul fiind, intamplator, eliminat de la ziar la scurt timp. Ziaristi Online va publica in exclusivitate a doua parte a interviului cu unul dintre sefii faimoasei Unitati “Anti-KGB”, Ioan Rusan, colonel in rezerva al SRI si fost sef al compartimentului “Anti-STASI” din UM 0110 a DSS, o unitate de elita a contrainformatiilor romanesti, unica in tot ex-spatiul sovietic. Discutia ramasa nepublicata, pana acum, priveste direct un fost prim ministru al Romaniei care a permis, in cunostinta de cauza, ca propriul lui cabinet sa fie condus de un agent patentat al Ungariei, care a avut astfel acces direct la secrete de stat si a influentat decizii politice in favoarea statului vecin si impotriva tarii sale. In termeni legali, Art 155 Cod Penal, aceasta fapta se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. Dezvaluirile pe care urmeaza sa le publice portalul Ziaristi Online vor arata ca si un al doilea prim ministru al Romaniei s-a aflat in relatii profesionale cu un sef al spionajului maghiar in Romania. Mai mult: experti ai serviciilor secrete romanesti de la cel mai inalt nivel confirma acum, in doua lucrari de specialitate pe care le vom prezenta aici, informatiile ramase nepublicate ca urmare a ordinelor date de oamenii fostului KGB la ziarul ZIUA. Si adauga: pe langa cei doi prim ministri s-a aflat in aceeasi postura, de tradare, si un fost sef al SRI. Desigur, pe langa aceste date certe, ca o parere a noastra, credem ca este posibil sa se afle pe acelasi drum si un al treilea premier roman, aflat in relatii cam prea apropiate cu un cunoscut agent al serviciilor maghiare care si-a instalat cartierul general la Cluj si planuieste o mutarea “trigranitica” la Bucuresti. Dar despre acestea in cele trei episoade urmatoare pe care le vom publica incepand de azi.

In prima parte a interviului ni se certifica faptul ca vicepresedintele Parlamentului European, extremistul maghiar Laszlo Tokes, a fost agent al politiei politice comuniste a Republicii Populare Ungare dar si ca Andrei Oisteanu (1) (foto in spatele presedintelui Romaniei, Traian Basescu), membru fondator al GDS si nepot al satrapului Leonte Rautu, totodata cercetător la Institutul de Istorie a Religiilor impreuna cu Andrei Plesu, a lucrat pentru serviciile secrete sovietice.

Interviu Victor Roncea cu Ioan Rusan, colonel (r) al SRI

Tokes, agent maghiar, Oisteanu de la GDS a lucrat cu KGB (I)

Fostul sef al Compartimentului Anti-STASI din Unitatea speciala 0110 a DSS afirma ca europarlamentarul Lazslo Tokes, acum vicepresedinte al Parlamentului European, trebuie demis din forul legislativ european pentru colaborare cu politia politica comunista

Victor Roncea: Domnule Ioan Rusan, astazi sunteti colonel in rezerva al SRI. Cu ce va ocupati inainte de 1989?

Ioan Rusan: Eram ofiter de securitate, la UM 0110.

Si ce faceati in aceasta calitate?

Faceam ceea ce ar trebui sa faca si astazi ofiterii SRI specializati: identificam, monitorizam si distrugeam retelele KGB si ale altor servicii secrete atunci comuniste – sublinez: comuniste – din Romania. Am fost seful Compartimentului anti-Stasi din 110, supranumita “Unitatea anti-KGB”.

Cu toate acestea nu cred ca va este usor sa admiteti public ca ati fost securist. De ce?

Pentru simplul motiv ca in decembrie 1989 puterea a fost preluata chiar de catre cei pe care ii urmaream noi. O spun cu toata respon­sabilitatea: pana astazi, acesti tradatori si urmasii lor reusesc sa mentina majoritatea parghiilor de decizie in stat. Timp de 20 de ani s-a reusit identificarea tuturor lucratorilor Securitatii, la nivel global, drept “satrapi” ai poporului. Realitatea este cu totul alta. La momente istorice cruciale, ca cele de dupa 1945 si 1989, serviciile de spionaj implicate, in diriguirea destinelor Romaniei, isi implanteaza reteaua de tradatori in varfurile decizionale si taie arterele organismului de securitate. In ambele cazuri instalarea agenturii straine are numeroase similitudini: kominternistii – kaghebistii.

Dar pana la acestia Securitatea a facut si ea victime…

Istoria Securitatii se imparte in mai multe etape. Daca va referiti la prima etapa, cand majoritatea cadrelor Securitatii erau persoane alogene, provenite din fosta Uniune Sovietica, este foarte adevarat. Eu am intrat in sistem cu mult dupa 1964, data la care au fost eliberati toti detinutii politici inregistrati in perioada ocupatiei bolsevice a Romaniei. Observati ca adeseori chiar descendentii agentilor sovietici de atunci incearca sa amalgameze diversele perioade ale Securitatii pentru a ne invinovati pe noi de crimele parintilor lor. Au fost multe porcarii in anii ’50 cand, repet, tara se afla sub ocupatie sovietica. Majoritatea acelor tortionari au murit in patul lor sau au emigrat, care prin Israel care prin SUA. Pe astia de ce nu-i cauta CNSAS? Care se situeaza deasupra suveranitatii Constitutiei, incalcand chiar decizia anterioara a Curtii Consti­tutionale. Mai mult, nu este foarte clar cui i se subor­doneaza acest CNSAS si de ce nu exista nici pana la ora aceasta o comisie parla­mentara de control a activitatii CNSAS si a colegiului sau dupa modelul celor pentru SIE si SRI.

Ce ne puteti spune despre perioada din apropierea loviturii de stat din decembrie 1989?

Eram in focuri. Toate serviciile de spionaj din tarile comuniste, socialiste isi intensificasera activitatea. Mai ales, cadrele de informatii sovietice si ungare, lucrau la maximum, exploatandu-si sursele pentru a afla cine ar putea prelua conducerea tarii in perioada urmatoare.

Era vorba si de schimbarea regimului sau numai a conducatorului?

Pe ei ii interesa in special schimbarea si eliminarea lui Ceausescu din motive care corespundeau intereselor lor de perspectiva geo-politice si geo-economice. In perioada premergatoare evenimentelor am monitorizat mai multe actiuni propagandistice anti-romanesti si anti-Ceausescu care se derulau in Occident cu punct de plecare spionajul sovietic, via corespondentii de presa iugoslavi.

Care a fost cea mai importanta dintre toate aceste actiuni?

Asa-zisa scrisoare a celor sase, din martie 1989, cu protagonistii cunoscuti: Brucan, Apostol, Birladeanu. Scrisoarea a fost scrisa, de fapt, de Brucan, care i-a si semnat pe ceilalti. Tot el s-a ocupat de plasarea ei. Despre Brucan se stie astazi ca a fost agent rus, de fapt, sovietic, pentru ca nu a abdicat niciodata de la trotkism. El visa la refacerea Kominternului si era adeptul retelei in retea, smecherindu-i pe multi. Despre Apostol pot sa spun ca si el a fost recrutat de KGB pe vremea cand era la post, ca ambasador in Brazilia. Birladeanu, in schimb, desi se nascuse in Gagauzia, fusese contactat in 1988 de catre un cadru de informatii occidental, insa refuzase colaborarea. Dupa actiune, toti, cu exceptia lui Brucan, i-au adresat lui Ceausescu scrisori de cainta.

Ce alte personaje urmareati la aceasta unitate, anti-KGB?

Tot felul. Pe unii ii vedem si astazi la televizor. Dintre cei “vechi” mi-amintesc, la gramada, de Petrov, Volodin, Tcaciuc, Oisteanu, Demeny, Suto Pal, Oltovsky, Horvat, Andor, Gyorfi, si altii si altii.

Inteleg ca unii dintre acestia erau, dupa nume, agenti ai STASI, AVO, KGB, etc. Dar Oisteanu? La care Oisteanu va referiti si de ce il urmareati?

Acelasi Oisteanu la care va ganditi si dumneavoastra: Oisteanu de la GDS (nepotul lui Leonte Rautu nota red). Iar de urmarit, in mod evident, tinand cont de specificul unitatii noastre, pentru legaturi cu servicii de spionaj comuniste din fostul bloc sovietic. Astia de ce nu sunt facuti public de CNSAS?

Si totusi, nu inteleg: aceste lucruri au fost cunoscute, banuiesc, de serviciile romanesti de dupa 1989, SRI, SIE si cele ale armatei. De ce nu s-a luat nicio masura impotriva acestora, dimpotriva, unii isi permit sa dea azi lectii de “anticomunism”?

Aceasta intrebare trebuie sa o adresati sefilor acestor institutii de ieri si azi.

Dar au existat si romani implicati in aceste actiuni antiromanesti?

Din 1988, serviciul de spionaj ungar a actionat intensiv pentru formarea unor grupe conspirative speciale, formate din romani. Logica era foarte simpla si este valabila si astazi: in strainatate nu pareau reale actele anti-romanesti savarsite numai de maghiari. Tot atunci, cadrele de informatii ungare au primit directiva de a organiza clerul maghiar din Romania intr-o retea eficienta de informatii. In aceasta retea a fost incadrat si ulterior prins si monitorizat pastorul Laszlo Tökes, presedinte de onoare al UDMR si a altor organizatii iredentiste si, astazi, deputat in Parlamentul European. Cadrul de informatii din Ambasada Ungariei, Csikasu Imre, era unul dintre res­ponsabilii din decembrie 1989 cu actiunea “revolutiei” pe via Gyula-Timisoara, dupa cum am interceptat noi si am transmis si Directiei I, care lucra cazul Tökes. Sa fie foarte clar: Laszlo Tökes a fost agent al securitatii comuniste ungare iar Parlamentul European trebuie sa-l trimita acasa. In timp ce presa il condamna pe Gica Popescu sau pe Petru Romosan, acest fost agent al unei puteri comuniste subordonate Moscovei zburda de la Bruxelles la Budapesta si da lectii Bucurestiului.

Exista cumva si alti fosti agenti care in prezent sunt politicieni?

O-ho, si inca cum!

(Va urma)

ZiaristiOnline.ro

Nota 1) Vezi la ZO

EXCLUSIV Ziaristi Online: Drepturile si interesele permanente ale Romaniei. Atlasul Spatiul Istoric si Etnic Romanesc al lui Antonescu reeditat cu prefata profesorului Buzatu. PLUS: Adevarul despre Hagi Curda

DREPTURILE ŞI INTERESELE PERMANENTE
ALE ROMÂNIEI
DIN PERSPECTIVA REGLEMENTĂRILOR INTERNAŢIONALE ŞI A

REALITĂŢILOR ISTORICE ŞI GEOPOLITICE[1]

GH. BUZATU

* Fii om, fii drept şi recunoaşte că, pe deasupra ambiţiilor, şi intrigilor, şi urilor, este Patria, este veşnicia Neamului şi că acolo trebuie să ne întâlnim totdeauna, chiar dacă nu ne înţelegem de fiecare dată.

(Ion Antonescu, 1 ianuarie 1941)

* Fiecare popor are drepturile şi îndatoririle sale. Să se respecte drepturile noastre şi ale fraţilor noştri, aflaţi azi în afara graniţelor noastre, după cum noi respectăm pe ale străinilor, rămaşi în interiorul graniţelor noastre. Mai puţin decât atât nu ni se poate pretinde şi mai mult decât atâta nu putem da.

(Ion Antonescu, 8 decembrie 1940)

* Nu va fi linişte în acest colţ al Europei, – şi nu va fi dreptate adevărată în lume, – cât timp nu se va face sau nu-şi va face dreptate Poporul Românesc.

Şi se va face.

(Ion Antonescu, 25 martie 1941)

DUPĂ 1918, „noi – consemna, în zilele care precedau nemijlocit prăbuşirea ROMÂNIEI MARI în 1940, eminentul publicist care era Romulus Seişanu, autorul celui dintâi Atlas istoric, geopolitic şi etnografic al României[2] şi cel care avea să fie condamnat în 1945 în aşa-zisul proces al ziariştilor de către oribilul „Tribunal al Poporului”, dimpreună cu Nichifor Crainic, Radu Gyr, Stelian Popescu, Pamfil Şeicaru, Pan Vizirescu, Romulus Dianu ş.a. – nu ne-am mărit Ţara, nici prin anexiuni forţate, nici prin cuceriri, nici prin nesocotirea voinţei populaţiunilor din teritoriile alipite. Noi am liberat ce a fost înlănţuit; am unit ce a fost despărţit prin silnicie; am sfărâmat hotarele nefireşti şi le-am înlocuit cu cele fireşti şi drepte; am pus pământul nostru strămoşesc sub domnia celor în drept să-l stăpânească; am aşezat pe temelii solide şi nepieritoare aşezământul armonios al Statului unitar român, şi am dovedit că urmărim o politică de pace şi de bună înţelegere cu toţi vecinii, dar şi o politică de veghe necurmată la frontiere[3].

Iar, în context, se reţinea recunoaşterea ilustrului geograf francez Emmanuel de Martonne în sensul că „dintre toate ţările create în Europa, sau transformate după război [1914-1918], forma cea mai fericită o are România, căci ea se apropie de un cerc, adică de figura care are cea mai mare suprafaţă şi cel mai mic contur. Or, conturul sunt frontierele sale. Avem de-a face cu un Stat bine condiţionat: o ţară completă cu munte, câmpie, coline, regiuni forestiere şi descoperite, agricole, pastorale şi industriale”[4].

La scurt timp după dezastrul din 1940, România, mutilată şi batjocorită, complet izolată în exterior, grav ameninţată pe plan intern şi internaţional dinspre imperialismele mari sau mici, vecine sau mai depărtate, avea să fie cuprinsă – nu fără voinţa proprie a Generalului/mai apoi a Mareşalului Ion Antonescu, şeful Guvernului şi Conducătorul Statului Român – de vâlvătăile Războiului Mondial din 1939-1945, cea mai mare conflagraţie militară a tuturor timpurilor.

În desfăşurările politico-diplomatice şi militare intervenite, nimic n-a fost întâmplător. Întrucât, pentru a reintra în deplinătatea drepturilor sale istorice, grav încălcate în 1940, pentru refacerea unităţii naţionale integrale şi pentru afirmarea intereselor sale fundamentale, România, cu începere de la 22 iunie 1941, a participat la conflictul mondial din 1939-1945. Chiar dacă alături de Reichul lui Adolf Hitler, un aliat cu siguranţă incomod şi compromis, hrăpăreţ şi detestat, la nivel naţional ori mondial. Se adaugă precizarea, numaidecât necesară şi logică, în ordinea lucrurilor, că, de partea cealaltă, Marea Britanie sau Statele Unite ale Americii, de exemplu, aliindu-se cu Stalin împotriva lui Hitler, n-au făcut cumva o „alegere” ceva mai … fericită! Dar, se vede cât de colo, triumfase, cum altfel la vremuri de restrişte, străvechiul adagiu: La război ca … la război! Iar, pentru această situaţie, României avea să i se afle culpa finală. Aceea că, în vreme ce Naţiunile Unite, în frunte cu SUA, URSS şi Marea Britanie, au repurtat victoria în 1945, România – deşi a susţinut şi a fost susţinută de o serie de „aliaţi” europeni, în marea lor majoritate (Hitler, Mussolini şi vasalii lor), exceptându-l pe Mannerheim, odioşi sau, cel puţin, deocheaţi[5] – l-a pierdut. Or, după cum e stabilit cu rigurozitate în istorie, „dreptul” obligatoriu la judecată nu aparţine decât învingătorilor; niciodată şi nicidecum celor învinşi!

Integral la Ziaristi Online

Barbati de stat ai Romaniei: Ion si Mihai Antonescu la o vizita in Banat

Vezi si 16 iulie – 70 de ani de la eliberarea Chisinaului. “Traiasca Maresalul Desrobitor” – Fotodocument

Primirea Armatei Romane Eliberatoare sub Antonescu in Chisinau 1941

Pe 16 iulie, Divizia 1 Blindata a inceput atacul asupra Chisinaului la ora 3:30, apropiindu-se de oras cu Grupul Vest, comandat de col. Constantin Nistor, dinspre Ciocana Noua si cu Grupul Est, comandat de col. Gheorghe Petrea, dinspre nord-est. Prima grupare a patruns in oras la ora 8:30, surprinzand trupele sovietice aflate in Chisinau.

Secretele istoriei si adevarul despre Hagi Curda. Crimele si abuzurile comise de sovietici asupra romanilor ortodocsi din Basarabia continuate de ucraineni

Hagi Curda de Tudor Iordachescu - Ziaristi Online

Soarta românilor din Basarabia in general a fost una tragică, dar şi mai tragică a fost viaţa românilor,care peste noapte s-au trezit cu „altă patrie” – Ucraina… Daca vom face o comparaţie cu teritoriul României în primele decenii al secolului trecut (suprafaţa, populaţia) cu teritoriul actual vom inţelege că românii au fost furaţi din toate părţile mai ceva ca hoţii la drumul mare.

Sfintirea Bisericii romanesti de la Hagi Curda a Mitropoliei Basarabiei, prima din Ucraina. FOTO InConstantin.Ro

Sfintire Hagi-Curda InConstantin Ro

Mai multe fotografii la InConstantin.Ro. Cititi si Răzbunarea ucrainenilor pentru sfintirea Bisericii de la Hagi Curda: ziarişti români declaraţi indezirabili. “Persona non grata” in Basarabia de Sud

Răzbunarea ucrainenilor pentru sfintirea Bisericii de la Hagi Curda: ziarişti români declaraţi indezirabili. “Persona non grata” in Basarabia de Sud

Biserica romaneasca de la Hagi Curda sfintita de IPS Petru pe 16 07 2011

Autorităţile de la Kiev dau un răspuns dur: ziariştii români care scriu despre suferinţele românilor din Ucraina primesc automat interdicţia de a mai intra în Ucraina. Azi dimineaţă au păţit-o Simona Lazăr de la Jurnalul Naţional şi Valentin Ţigău de la Radio România. Jurnaliştii vroiau să meargă la sfinţirea singurei biserici româneşti din sudul Basarabiei (foto), de la Hagi Curda (Kamîşovka). Doar că la graniţă au aflat că sunt indezirabili pe teritoriul Ucrainei vreme de cinci ani.

16 iulie – 70 de ani de la eliberarea Chisinaului. “Traiasca Maresalul Desrobitor” – Fotodocument via Ziaristi Online

Pe 16 iulie, Divizia 1 Blindata a inceput atacul asupra Chisinaului la ora 3:30, apropiindu-se de oras cu Grupul Vest, comandat de col. Constantin Nistor, dinspre Ciocana Noua si cu Grupul Est, comandat de col. Gheorghe Petrea, dinspre nord-est. Prima grupare a patruns in oras la ora 8:30, surprinzand trupele sovietice aflate in Chisinau. Langa Mitropolie, Compania 3 Care de Lupta, comandata de cpt. Victor Gabrinschi, a lichidat un escadron de cavalerie si o baterie de artilerie grea. Slt. Stefan Marinescu a ridicat drapelul romanesc pe Biserica Sf. Treime. La 11:30 inaintarea celei de-a doua grupari a fost oprita de trupele sovietice aflate pe Dealul Rascanu, care au fost ulterior scoase din pozitie de Batalionului 2 Care de Lupta sprijinit de toata artileria grea disponibila. Drumul de retragere al trupelor Armatei Rosii spre Tighina era taiat. Au mai patruns apoi in Chisinau si Diviziile 50 si 72 Infanterie germane si pana seara orasul fusese curatat de ramasitele unitatilor sovietice. Cealalta unitate romana a Corpului 54 german, Divizia 5 Infanterie, a continuat inaintarea spre est de la Orhei, ajungand pe aliniamentul Hartopul Mic – Ianovat – Buric. A doua zi a atins Nistrul.

Integral la 2 iulie 1941 – Operatiunea Munchen. Luptele pentru recuperarea Basarabiei si Bucovinei de Nord si distrugerea Armatei Rosii. FOTO/VIDEO/DOC


Via Ziaristi Online

Ziaristi Online: Negocierile Maresalului cu Aliatii si marea tradare de la 23 august 1944 relatate de un agent secret al Intelligence Service. Ivor Porter: Operation Autonomous

In noaptea de 22 spre 23 decembrie 1943 Forţa 13340 a Special Operations Executive (SOE) a Marii Britanii a trimis în România un avion militar care paraşutează trei ofiţeri de informatii în împrejurimile oraşului Alexandria, zona satului Plosca. Astfel debutează operaţiunea “Autonomous”. Locotenentul-colonel Gardyne de Chastelain (Alfred George Gardyne de Chastelainindicativ secret DIH 1342) era şeful misiunii şi fusese timp de 13 ani (1927-1941) directorul societăţii petroliere “Unirea” şi şeful rezidenţei lntelligence Service pentru România. Căpitanul Ivor Porter fusese timp de un an asistent la Universitatea din Bucureşti, predând cursul de limba şi literatura engleză, apoi, dupa 23 august, devine ataşatul Legaţiei Engleze până în februarie 1945. Cel de-al treilea, căpitanul roman Silviu Meţianu, participase la primul război mondial, apoi emigrase în Anglia. Pana la 23 august 1944 cei trei au fost “prizonieri de lux” in apartamentul de serviciu al sefului Jandarmeriei Romane, generalul Constantin Z. “Piki” Vasiliu, din sediul institutiei de pe Stefan cel Mare, si au intermediat negocierile Guvernului Roman cu Marea Britanie.

Cei trei se bucurau de notorietate si chiar o oarecare celebritate in Romania, inca de dinainte de a fi parasutati, daca ne gandim la simplul fapt ca au vrut sa o recruteze si pe Maria Tanase ca agent secret al Intelligence Service.

Dupa Pozitia SSI fata de Operatiunea “Autonomous” a SOE » Ziaristi Online va ofera astazi a doua parte a documentarului despre Intelligence Service si negocierile Maresalului Ion Antonescu cu Aliatii urmand sa revenim cu un Raport Top Secret catre SOE semnat de AGG de Chastelain si obtinut de Ziaristi Online din arhivele secrete ale SSI. In acest episod prezentam extrase din memoriile capitanului Ivor Porter, publicate, in 1989, sub titlul Operation Autonomous: With S.O.E. In Wartime Romania”, de editura Chatto & Windus si traduse ulterior si in limba romana. Fragmentele de mai jos demonstreaza marea tradare a Regelui Mihai din 23 august 1944, faptul ca Maresalul Ion Antonescu se afla in negocieri finale atat cu anglo-americanii cat si cu rusii dar si, mai ales, dovedesc din nou predarea Romaniei de catre Marea Britanie in mainile URSS, fara nici cea mai mica remuscare, alta decat cea a agentilor secreti de pe teren care simpatizau romanii si lupta lor antibolsevica. Totodata, ni se releva si prietenia stransa a Maresalului Antonescu cu seful comunitatii evreiesti, dr Filderman, pe care il rugase sa intervina la randul sau pe langa Washington si Londra pentru a fi acceptate conditiile Bucurestilor. Intertitlurile apartin redactiei Ziaristi Online:

Conditiile de Armistitiu cerute de Maresalul Antonescu – O telegrama secreta catre Churchill ajunsa pe masa lui Molotov

Cititi si: Prof Ilie Badescu: Tratat de patologie politică. Maladia politică şi efectele ei în istoria omenirii

Cimitirul eroilor romani de la Tiganca Basarabia

În circa 70 de ani au fost ucişi circa 180 de milioane de oameni nevinovaţi, ceea ce înseamnă aproape 3 milioane de persoane nevinovate ucise anual. Modernitatea se prezintă, iată, în faţa scaunului judecăţii civilizaţiilor cu o asemenea tragică performanţă. Să ne mai amintim că la Katin au fost ucişi 20 000 de ofiţeri polonezi, iar la Fântâna Albă, în Bucovina românească, au fost ucişi în două ore, 3000 de români neînarmaţi doar pentru că voiau să fie români, să părăsească teritoriile ocupate de sovietici, după ce tot sovieticii difuzaseră ştirea că o atare plecare este îngăduită de noua guvernare bolşevică.

Iulian Urban catre MAE rus: Cand isi va cere scuze Rusia pentru sutele de mii de romani deportati si ucisi in Gulagurile sovietice?

Deportarile din Basarabia Expozitie Vasile Soare Kazahstan

Pana cand guvernul rus nu isi va cere scuze fata de poporul roman pentru sutele de mii de romani deportati, ucisi, jefuiti sub pretextul luptei impotriva fascismului, rusii sa taca. Nerusinati sunt rusii, care ne-au impus comunismul. Este vorba de sute de mii, iar dupa unii istorici chiar de peste un milion de victime! In Siberia si Kazahstan au fost deportati si au murit sute de mii de romani. Cine raspunde de exterminarea lor, de Holocaustul rosu?

Compania a deschis “Fereastra Serviciilor Secrete”. Aurel Rogojan despre Cazul Tismaneanu. Cu o addenda de Larry Watts si documente ale Kominternului si Securitatii

Fereastra Serviciilor Secrete Aurel Rogojan Editura Compania

Mosteniri imperiale in Comintern si organele de securitate sovietice: Tentative de a nega faptul ca Valter Roman si Leon Tismaneanu au fost agenti sovietici au fost facute individual de membri ai familiilor lor. In cazul lui Tismaneanu, statele de plata ale Cominternului din februarie-iunie 1944 indica faptul ca era platit cel mai bine, dintre cei 26 de agenti de pe lista, surclasand agenti semnificativi ca Vasile Luca, Iosif Chisinevschi sau Valter Roman

VIDEO. Faimosul Radu Theodoru despre Chestiunea secuiasca de la Mihai Viteazu la Maresalul Antonescu si Traian Basescu (cu o trecere si prin chestiunea evreiasca)


Recent, a avut loc la Curtea Brâncovenească din Constanţa conferinţa “Chestiunea secuiască de la Mihai Viteazu la Traian Băsescu”, sustinuta de faimosul general Radu Theodoru, un neobosit luptator pentru cauza romaneasca. In cadrul acesteia (Video), abordand si situatia romanilor, ungurilor si evreilor sub Ion Antonescu, generalul a amintit si faptul ca Maresalul a fost cel care a facilitat imbarcarea evreilor spre Palestina, ca solutie pentru a scapa de Holocaust.

Alte detalii la: Ziaristi Online

Cititi si: Maria Petrascu: Nerusinatii nepedepsiti pentru Holocaustul Rosu

Stalin Putin

Intre aceasta “ sfidarea nerusinata” a lui Basescu, care a vorbit despre Maresal ca despre un erou, caci a fost, si ca despre un criminal, cand a fost criminal, desi nu s-a tras definitiv linie pe acest subiect, si nerusinata sfidare a celor care sunt responsabili, nepedepsti nici in ziua de azi pentru Holocaustul Rosu care a fost cel putin egal cu Holocasutul Evreiesc al lui Hitler, pe care ati alege-o?

Sfidare nerusinata! A cui? Bloggerul MAE rus, Aleksandr Lukaşevici, versus presedintele Romaniei?

Basescu la nasul Radu Moraru intre Maresalul Antonescu si Regele Mihai

Aici Basescu, care recunoaste ca “nu este nici istoric si nici jurnalist”, se afla probabil intr-o grava eroare, scuzabila daca luam in considerare ca tot el afirma ca nici “nu se pricepe”, pentru ca mai sustine si ca “Antonescu a trimis evrei la moarte la Auschwitz”. Nimic mai fals. Acela a fost Horthy, din Ardealul romanesc ocupat de unguri. Dimpotriva, Antonescu a salvat evrei de la moarte.

Patapievicii scot capul din “ouale fatale” ale lui Basescu. Proiectul “Romania Medievala”: ICR profita de “closca” de la Cotroceni

Basescu Liiceanu Patapievici

Nu le-a sărit în ochi, scris de două ori pe prima pagină, că naţiunea română s-a format după 1918? Că “nu fusese niciodată până atunci o naţiune, ci mai degrabă un mozaic de civilizaţii”?

Liviu Tofan, un anticrestin cu o fata aproape umana. Istoricul Dan Focsa, mazilit de la IRIR din motive de blog

Liviu Tofan IRIR Un anticrestin cu o fata aproape umana

Si Nicolae Videnie, fost cercetător timp de 10 ani tot la IRIR, a rămas acum o lună de zile pe drumuri, dupa ce Liviu Tofan i-a reproşat că şi-a permis să aprindă candela, să stropească cu aghiazmă şi să pună o icoană ortodoxă la sediul IRIR.

“Ruşii sunt sub dominarea unui deşert sufletesc, a unui urât, care-i face să caute în cuceriri ceea ce n-au înlăuntrul lor”. “Răstirile diplomatului se traduc în acte de brutalitate”. “Deviza noastră este: a nu spera nimic şi a nu ne teme de nimic”.

TENDINŢE DE CUCERIRE

Situaţia persistă a rămâne nehotărâtă, cu toate acestea noi credem că limba cumpenei înclină spre război. Într-adevăr dacă Rusia ar face concesiunile cerute de Anglia, dacă ar supune deliberării Europei tratatul de la San-Stefano în întregul lui, ar renunţa la foloasele materiale, în a căror prevedere a declarat război. Căci cine va mai lua acum în serios declaraţiile diplomatice, făcute înaintea trecerii Prutului. Erau declaraţii îmbunătoare, de care noi credem că nimeni n-a fost înşelat, decât acel ce a voit să fie.

Aceasta o spunem despre guverne, nu despre popoare. Guvernele au fost în stare să cunoască foarte bine politica rusească şi ţintele ce ea le urmăreşte de-o sută şi mai bine de ani. Răsărită din rase mongolice, de natura lor cuceritoare, aşezate pe stepe întinse a căror monotonie are înrâurire asupra inteligenţei omeneşti, lipsind-o de mlădioşie şi dându-i instincte fanatice pentru idei de-o vagă măreţie, Rusia e în mod egal muma mândriei şi a lipsei de cultură, a fanatismului şi a despotismului. Frumosul e înlocuit prin măreţ, precum colinele undoiate şi munţii cu dumbrăvi a ţărilor apusene sunt acolo înlocuite prin şesuri fără de capăt.

În tendinţele de cucerire, în aşa-numitele misiuni istorice care-şi caută marginile naturale nu e nimic dedesupt decât pur şi simplu neştiinţa şi gustul de spoliare. În zadar caută un popor în întinderi teritoriale, în cuceriri, în războaie ceea ce-i lipseşte în chiar sufletul lui; sub nici o zonă din lume nu va găsi ceea ce Dumnezeu i-a refuzat, sau mai bine zicând ceea ce Dumnezeu a voit ca să fie rezultatul muncii a multe generaţii dedate la lucru.

Căci stă oare destoinicia unei naţii în vrun raport cu întinderea teritoriului pe care ea îl ocupă?

Mica Veneţie era odată o putere mare europeană prin cultura ei intensivă, prin arte, prin industrie, prin judecata sănătoasă a aristocraţ iei ei. Dar toate aceste condiţii de mărire erau câştigate prin muncă îndelungată — deprinderea şi priceperea se moştenea apoi din neam în neam, încât chiar astăzi ciceronii veneţieni au păstrat mai mult gust în judecarea tablourilor de cum au mulţi profesori de estetică.

Un rol analog l-a avut Olanda în istorie şi astăzi încă sunt state Cerul de-asupră-l schimbi, nu sufletul marea trecând-o. Pot să treacă mici, care se bucură de-o înflorire extraordinară; pe un pământ de mică întindere se află mai multe averi decât în Rusia întreagă. Astfel suntem aproape siguri că în cumpăna economică Rusia, câtu-i de mare, trage mai uşor decât mica Belgie.

De aceea, ni se pare că, din nefericire, ruşii sunt sub dominarea unui deşert sufletesc, a unui urât, care-i face să caute în cuceriri ceea ce n-au înlăuntrul lor. Nouă ni se pare că cercurile culte în loc de a stăvili acest horror vacui, în loc de a-l umple prin muncă şi cultură, îl sumuţă contra Europei pe care o numesc îmbătrânită şi enervată, coaptă pentru a cădea întreagă sub dominaţie rusească.

Europa le pare astăzi în starea în care era Bizanţul la apariţiunea unui neam asemenea mongolic, a turcilor. În locul civilizaţiei greceşti, înflorit-a în Bizanţ o cultură turcească? Deloc. Tocmai aşa nu va înflori o cultură moscovită pe pământurile supuse ruşilor, pentru că lipseşte rădăcina subiectivă a unei asemenea culturi. În Rusia chiar miezul culturii e în Ingermanland şi în cele trei provincii baltice, în mâinile şi capetele a poate două sute de mii de oameni de origine germană, pe când populaţiile străvechi a acelor provincii, leţii, levii, crevinii şi cum îi mai cheamă nu se vor fi aflând cu mult mai sus, de cum îi va fi găsit episcopul Albrecht la anulî 1200.

Astfel misiunea istorică de care se face atâta vorbă nu-i o misiune care-şi are originea în afară, ea e rezultatul unui gol sufletesc, a unei barbarii spoite cu frac şi mănuşi, a unui deşert care de-ar stăpâni pământul, tot nu s-ar umple. Si Dunărea şi Carpaţii şi Adrianopol, să ia Roma veche, precum ameninţă pe cea nouă, pot să presure Europa întreagă cu cenuşă şi cadavre, nu se va naşte din milioanele de oameni nici un Rafael, nici un Beethoven, nici un Kant, ba tocmai lipsa unor asemenea spirite de adâncă înţelepciune şi de un adânc sentiment pentru bunurile ce înnobilează omenirea este cauza acelui gol sufletesc, care-şi caută compensaţ ie în glorii sângeroase şi în cuceriri.

De mult, dar mai cu seamă de o sută cincizeci de ani încoace ţinta cuceririlor ruseşti sunt ţările răsăritene ale Europei.

Nu mai vorbim despre cuvântul lui Aksakof, care vede întinzându-se panslavismul în miezul Europei, în ţările coroanei habsburgice până la Marea Adriatică. C-un cuvânt, în loc de-a desfăşura activitatea înlăuntru, ochii vecinului nostru sunt pironiţi cu flămângiune asupra apusului, cercurile culte umplu golul sufletesc cu fantasmagoria unui imperiu care ar ajunge de la Sibir până sub zidurile Veneţiei şi apoi mai departe… tot mai departe. Şi această misiune tainică o împlinesc apoi diplomaţii şi baionetele.

Existe testamentul lui Petru cel Mare sau nu existe, el există în capetele a mii de oameni visători, care dau tonul în Rusia. Războiul a fost declarat Porţii pentru a elibera pe creştini — în formă — în fond însă pentru a cuceri întreg imperiul otoman într-un mod care să poată fi înghiţit mai de voie, mai de nevoie de Europa.

După Turcia urmează imperiul habsburgic, după dânsul cine mai ştie cine. Scopul fictiv al războiului şi scopul adevărat sunt diametral opuse. Astfel se dăruieşte un regat splendid celui mai neînsemnat popor din Peninsula Balcanică, bulgarilor. Se stabileşte în tratatul de Ia San-Stefano independenţa României şi c-un rând după aceea se stabileşte c-un al treilea, fără de noi, dreptul de a-şi trece trupele prin ţara noastră, de a o ocupa cu alte cuvinte doi ani de zile. Doi ani — văzând şi făcând — s-ar preface apoi în zece şi-n o sută, pentru că splendidul regat bulgar e plăsmuit aşa de frumos pentru ca să rămână proprietate ohavnică rusească.

Se stabileşte principiul ca Basarabia să fie cedată prin liberă învoială — ceea ce presupune că suntem în drept de a o ceda sau de a n-o ceda. Ne hotărâm de a n-o ceda şi Rusia a ocupat-o astăzi pe deplin. În fine, susţinând dreptul nostru, vedem ivindu-se colţii prieteşugului. Bucureştii sunt împresuraţi de trupe, în Vlaşca cazacii îşi bat joc de populaţie, dând oamenii afară din case, trenurile noastre cu muniţiuni sunt oprite în drum, c-un cuvânt Rusia a început a întrebuinţa mijloacele ei civilizatrice pentru a ne intimida.
Nu deprindem frica şi pace bună.

Teamă ne e numai ca imperiul habsburgic să nu cadă la învoială cu Rusia, căci despre Anglia nu e vorbă. Ea este în stare a ţine războiul, până ce Rusia-şi va fi zvârlit în vânt cea din urmă rublă metalică. Dar contele Andrassy a făcut propuneri de împărţeală şi aceste propuneri prefac înţelegerea în complicitate şi complicitatea cu Rusia e totdeauna fatală.

N-avem nevoie a pomeni exemplul nostru. Oamenii fără simţ istoric, liberalii cosmopoliţi c-un foarte incolor sentiment de patrie s-au dat în apele Rusiei şi au declarat un război care ne-a costat mii de suflete viteze, zeci de milioane şi poate o provincie. Zicem poate, pentru că Europa e interesată ca şi noi în chestiune. Se poate ca Rusiei să i se întâmple soarta, pe care ne-o pregăteşte nouă.

Guvernul a ales o politică, pe care o aprobăm ca directivă, deşi-l găsim foarte inapt pentru a o executa. Guvernul liberal a intrat în iţele Rusiei şi e prea angajat, încât vecinii se găsesc în drept de a se rosti nediplomatic faţă cu cei ce reprezintă ţara, coroana ei, şi pe augustul purtător. Aducem aminte convorbirile dintre Principele Gorciacof şi generalul Ioan Ghica, care convorbiri aveau un aer deja neînmânuşat. Nu mai vorbim de altele şi mai rele, dar destul că, în momentul în care Gorciacof se răsteşte, cazacul pradă în Vlaşca. Răstirile diplomatului se traduc în acte de brutalitate, când ajung în rândurile din urmă.

Deşi nu s-a născut încă rusul care să fie în stare a ne insufla frică, grijă tot ne inspiră, ba putem zice siguranţă că ne aşteaptă vremi grele.

Despre biruinţa cauzei drepte nu ne îndoim, precum nu ne îndoim că oricare ar fi curentul ce se mişcă în contra civilizaţiei, el trebuie să fie nimicit cu vremea. Dar acea vreme e adesea foarte departe.

Deviza noastră este: a nu spera nimic şi a nu ne teme de nimic. Nesperând nimic, n-avem nevoie de a ne mai încrede în alţii precum ne-am încrezut, ci numai în noi înşine şi în aceia care sunt nevoiţi să ţie cu noi; netemându-ne de nimic, n-avem nevoie de a implora generozitatea în locuri unde ea e plantă exotică.

Mihai Eminescu

Timpul, 7 aprilie 1878

Sursa: Ziaristi Online

Reactia MAE rus dovedeste ca toti “intelectualii revoltati” din cauza de Antonescu si Basarabia sunt “slugile Rusiei”. Basescu se intreaba daca mai exista URSS. “Societatea civila” raspunde, intr-un singur glas: “Traiasca Armata Rosie eliberatoare!”


Presedintele Traian Basescu a comentat, joi, vizibil amuzat, reactia Ministerului de Externe al Rusiei la declaratiile facute de el cu privire la ce ar fi facut in locul maresalului Antonescu in 1941, transmite Ziare.com

Astfel, seful statului a spus ca reactia Rusiei nu i s-a parut deloc “teapana” si ca doar “analistii mereu furiosi de pe la Antena 3” care “au dureri ca a disparut URSS” s-au isterizat.

“Am inteles ca sunt deja mari analisti militari si politici care s-au isterizat deja cum atacam noi Federatia Rusa. Era vorba de o realitate din istoria acestei tari si a relatiei Romaniei cu Uniunea Sovietica. Daca cineva are dureri pe la vreo Antena 3 cu analisti mereu furiosi ca a disparut Uniunea Sovietica, o avea dureri, dar eu n-am”, a spus Traian Basescu.

Cu o zi inainte de reactia oficiala a MAE rus, in care presedintele roman este balacarit pentru ca ar fi dat acelasi ordin cu Maresalul Antonescu pentru trecerea Prutului. “societatea civila”, intr-un singur glas, il ameninta pe seful statului cu “izolarea”. Vezi Basescu, amenintat cu “izolarea internationala” de intelectualii lui Soros, pe care i-a incalzit la propriu-i san. Ce cer: sa-si puna cenusa lui Antonescu in cap. Liicheanu pregateste si el un nou Apel “distrugator”.

Amenintarea cu “izolarea”, conditionata de cererea imeprioasa a  “intelectualilor” GDS ca presedintele sa isi ceara scuze, aflata in totala armonie cu pozitia Federatiei Ruse de azi, dupa ce Basescu si-a mentinut afirmatia legata de Ordinul Maresalului de trecere a Prutului, demonstreaza inca o data ca intreaga “societate civila multilateral dezvoltata” este in solda Moscovei. QED.

Vezi si Băsescu la Moraru, despre afirmaţiile privindu-l pe Regele Mihai: Nu am ce retracta. Un şef de stat nu-şi abandonează poporul. Presedintele e gata sa plece de la Cotroceni in 2012. FOTO: Regele Mihai, de la Hitler si Stalin la Iliescu

Seful statului a explicat ca reactia sa nu a facut altceva decat sa fie in acord cu pozitia Romaniei fata de Pactul Ribbentrop-Molotov.

Declaratiile lui Basescu infurie Rusia – vezi reactia oficiala a Moscovei

“Se pare ca unii devin sensibili si daca discuti despre istorie. Nu sunt istoric, dar cred ca raspunsul meu a fost in deplin acord cu pozitia Romaniei. Prin Parlament, Romania a condamnat Pactul Ribbentrop-Molotov, Duma de Stat a condamnat Pactul Ribbentrop-Molotov, deci nu vad unde e supararea. Iar Uniunea Sovietica nu exista, nu mai exista. Noi avem o relatie cu Federatia Rusa si cand discutam despre URSS discutam de ceva care a fost, iar despre istoria noastra nu avem cum sa nu discutam”, a mai spus Traian Basescu.

La comentariul jurnalistilor ca totusi exista o reactie din partea Rusiei, seful statului a declarat razand, in timp ce se indeparta: “Daca voua vi s-a parut o reactie teapana…”.

Declaratia lui Basescu infurie Rusia – vezi ce spune Opozitia

Intr-un mesaj postat pe site-ul Ministerului rus de Externe, purtatorul de cuvant al institutiei, Alexander Lukashevici, afirma ca “o asemenea bravada nerusinata (“declaratia sefului statului potrivit careia in 1941 si el ar fi ordonat trupelor romane sa treaca Prutul pentru a ataca URSS, n.red.) profaneaza memoria milioanelor de victime ale fascismului”.

“Rusia este iritata de recentele declaratii ale presedintelui roman Traian Basescu cu privire la evenimentele din 1941. Presedintele a spus ca, daca era in locul maresalului Ion Antonescu in 1941, ar fi trimis, de asemenea, trupe pentru a participa la agresiunea Germaniei naziste impotriva Uniunii Sovietice.

Este si mai trist ca o astfel de declaratie a fost facuta in ziua in care se implineau 70 de ani de la Razboiul pentru Apararea Patriei, in urma caruia si-au pierdut viata 27 de milioane de persoane. Declaratia nu poate fi justificata nici prin actualele circumstante politice si nici pusa pe seama intrebarilor provocatoare ale jurnalistilor”, a afirmat purtatorul de cuvant al Ministerului rus de Externe, Alexander Lukashevici, intr-un mesaj postat pe site-ul Ministerului rus de Externe.

Basescu: Abdicarea Regelui Mihai, un act de tradare nationala! (Video)

Saptamana trecuta, Traian Basescu a fost intrebat de ziaristul Ion Cristoiu, in cadrul unei emisiuni televizate, daca ar fi ordonat trupelor romanesti sa treaca Prutul si sa intre pe teritoriul sovietic, asa cum a facut-o maresalul Ion Antonescu. Seful statului a raspuns: “Da. Pentru ca aveam un aliat si aveam de recuperat un teritoriu. Daca aveam conditiile de atunci, probabil ca as fi facut-o”.

Basescu: Maresalul Antonescu nu este mai… de ZiaristiOnlineTV

Larry Watts si Ungaria, navetista extremista dintre SUA si Rusia, inspira un artist roman din Statele Unite: “Maghiari Conspirand”, “Maghiar cerșind autonomia la New-York”, “HATE”. Eugene Al Pann deschide tema “Realismul Socialist Capitalist – relatiile romano-maghiare”

Relațiile romano-maghiare au fost explicate corect, de curând,  de către istoricul american Larry L. WaTts, în cartea sa “Ferește-ma, Doamne de prieteni”. Maghiarii rămân o națiune “balama”, care închide și deschide ușa gâlcevii romano-ruse. In anii 50 rușii i-au folosit intens, uzând de promisiuni mai mult sau mai puțin voalate, pentru a întreține tensiuni, în acest timp insatuarân comunismul în ambele țări rivale.

Azi, se pare că rușii procedeaza la fel, dar au înlocuit ideologia cu economia. Rusia actioneaza nestingherită în economia Romaniei folosind firme, intelectuali, ziariști și lideri de opinie interpusi.

Inspirate din realitate, lucrarile mele de pictură despre maghiari vorbesc despre o stare de fapt artificială, întreținută mocnit mai mult de  Moscova decât de Budapesta, deși Imperiul presează ritmic asupra celor doua etnii- română și maghiară.

Maghiarii fac lobby, conspiră și se agită, scopul final fiind, nu preluarea Ardealului, ci obtinerea de beneficii materiale. Chiar de li s-ar face cadou Ardealul, ce-ar face maghiarii cu milioane de români ostili?

Ardealul are soarta pecetluita pentru cateva secole, dacă o nouă conflagrație, cel puțin europeană, daca nu mondială, nu va interveni pentru o redistribuire teritorială.

Pe de alta parte, românii, deși favorizați de istoria recentă, intra în joc și mușcă neînțelept momeala maghiarilor care au nevoie de scandal ca să se vorbească despre ei ca persecutați.

Lucrarea “Hate – Relatiile Romano-Maghiare” (acrylic/ panza, 91 x 91 cm) e o interpretare a lucrarii lui Robert Indiana “Love”. Robert Indiana a creeat această lucrare în 1960, când Statele Unite se aflau în plină perioadă hippy, când, după un război mondial, oamenii reveneau la o atitudine pozitivă. Starea de spirit a cetățeanului era optimista, oamenii consumau, se bucurau de evenimentele la care asistau, națiunea americană se întărea, zorii războuilui din Vietnam nu se ivisera încă.

Lucrarea mea întoarce cuvintele de pe pânză și vorbeste despre o ură teribilă care se așterne, nu doar peste România, o ură între oameni și între popoare. Oamenii sunt secătuiți de puteri, nu mai visează, iar saracia spirituala îi impinge la ura. Problemele lor reale se ascund în spatele unor probleme lipsite de importanță. Starea de încruntare atinge cote alarmante, aproape de cele ale anului ’89. Toată lumea urăște pe toată lumea. Statul nu poate rezolva problemele cetățeanului, dar statul fiind o forță abstracta, omul se luptă cu omul de lângă el, care nu este o abstracțiune ci o realitate.

“Maghiar cerșind autonomia la New-York” (ulei / pânză, 35 x 45 cm)  e o ironie. Da, este bine cunoscut lobbyul maghiar din Statele Unite, dar grijile politicienilor americani nu mai sunt de mult legate de politica externă europeană. Interesul politicienilor americani e focalizat spre Orient si spre Asia, de unde poate veni confortul natiunii.  Oamenilor obisniuți de pe continentul dintre Atlantic și Pacific puțin le pasă de maghiari, romani , sârbi, etc. Orice sprijin american pentru un conflict mocnit din Estul Europei ar însemna sinuciderea pentru orice politician american.

“Maghiari Conspirand” ( ulei/panza, 45 x 50 cm) e o lucrare “cinstită” despre doi vecini aflați în tensiune. Da, maghiarii au conspirat și vor conspira! Asta au făcut și românii în secolele trecute. Românii au trecut munții de câte ori conspirația maghiară s-a concretizat în fapte, iar riposte lor nu a fost deloc blândă.

Cele trei tablouri au un mesaj circular: maghiarii conspiră, pălnuiesc și finantează la nivel mondial acțiuni de recuperare a unor teritorii aflate în stăpânirea României, Serbiei, Slovaciei, iar noi îi urâm că ne ne lasă în pace.

Când am lansat ideea realismului socialist-capitalist am dorit ca artiștii români să devină o voce civilizată și subtilă a conșiinței naționale. Câțiva colegi au făcut-o cu maestrie și cu subțirime intelectuală, alții au dus idea în marginea vulgarului și spre dialog de mahala.

Lansez acum tema artistic a  comentariului social, cea a minorităților.

Eugene Al Pann

(Albume pe FB)

28 iunie 1940: Rapirea Basarabiei – Zi de Doliu National ignorata de oficiali si la Bucuresti si la Chisinau la fel dupa cum au “uitat” de 22 iunie, 70 de ani de la trecerea Prutului, inceputul Razboiului Sfant. FOTO/VIDEO ISTORICE

În timp ce istoricii şi membrii mai multor organizaţii organizează astăzi, 28 iunie, de Ziua ocupaţiei sovietice, unele activităţi la Chişinău, primele persoane din stat nu vor participa la ele. „Se va desfăşura un marş de pe strada Calea Ieşilor, până la Gară şi înapoi, la Piatra instalată în memoria victimelor regimului sovietic, unde participanţii vor depune flori şi vor organiza un tedeum”, ne spune Constantin Lazăr, unul dintre organizatorii acestor acţiuni. Acesta anunţă că, în noaptea de 28 spre 29 iunie, la Mănăstirea „Sf. Ap. Andrei” de la Durleşti va avea loc un serviciu divin inedit, care va dura toată noapte, scrie Jurnal de Chisinau, preluat de Romanian Global News si Ziaristi Online.

„Ziua de 28 iunie este o “Zi de doliu” pentru Republica Moldova, de aceea se cuvine ca în această zi drapelele să fie coborâte în bernă şi să se evite organizarea activităţilor cultural-distractive”, este opinia membrilor Comitetului organizatoric al acţiunilor de comemorare a victimelor ocupaţiei din 28 iunie 1940.

(…)

Nota: Nici in Tara-Mama politicienii nu au organizat vreo actiune de comemorare a victimelor ocupatiei sovietice a Basarabiei, Bucovinei de Nord şi Ţinutului Herţa care incepea acum 72 de ani – la fel dupa cum nu au organizat nici la 22 iunie, 70 de ani de la inceperea Razboiului Sfant de eliberarea a Basarabiei de sub jugul sovietic. Nu putem decat sa le uram politicienilor romani, de pe ambele maluri ale Prutului, ca viitoarele generatii sa-si aminteasca de ei tot asa cum isi amintesc ei de momentele dramatice ale Istoriei Romanilor.

Integral la Ziaristi Online

Vezi si: Romania cu si fara Basarabia, intre Germania si Rusia, atunci ca si acum. Prof Ioan Scurtu: Dupa 70 de ani

Maresalul Ion Antonescu catre Armata Romana

Este timpul ca, după 70 de ani de la acel eveniment, să readucem în memoria contemporanilor contextul istoric care a impus României să intre în cel de-al Doilea Război Mondial.

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova