February 15th, 2013 
VR 
Posts Tagged ‘Traian Basescu’
Minciunile ungurului sub acoperire Dan Tapalaga. APEL: 44 de ONG-uri cer Senatului să respingă ordonanța privind actele de identitate biometrice. Streinu Cercel trebuie sa elibereze Dosarul mortii lui Toni Tecuceanu. Basarabia, atunci și acum
Ziaristi Online:
Minciunile ungurului sub acoperire Dan Tapalaga
Nota Ziaristi Online: Nu-i vorba ca Dan Tapalaba, OB-ul (**) de serviciu al Monicai Macovei, n-a inteles nimic, ci e vorba de faptul ca cineva, nu spunem cine, personulitate importanta, obladuieste toate aceste javre doar ca sa latre mai bine, in cor funebru, la Romania.
APEL: 44 de ONG-uri cer Senatului să respingă ordonanța privind actele de identitate biometrice
Actele de identitate electronice constituie metoda cea mai sufocantă de control, de urmărire şi înrobire a cetăţenilor, cu mult mai eficientă decît a oricărui regim totalitar din trecut.
Pacientul, actorul, omul Toni Tecuceanu aparţine familiei sale, nu spitalului! În plus, este normal ca familiei să i se permită accesul la dosarul medical. E dreptul nostru să ştim de ce a murit fratele meu.
Basarabia, atunci și acum – de Cristian Negrea
Așa a fost și atunci, când Basarabia și-a văzut și decis viitorul prin actul de la 27 martie 1918, unirea cu patria mamă România. Iarna grea și lungă de mai bine de o sută de ani de ocupație rusească, culminând cu jaful și crimele bolșevice, părea dusă departe, doar o amintire ca un coșmar lăsat peste dulcea și blânda Basarabie. A trecut aproape un veac de atunci, dar pentru românii de pe ambele maluri ale Prutului blestemat ar trebui să fie un bun prilej de meditație adâncă și reflecție. În sensul că ce am făcut atunci și nu am făcut acum, când am avut ocazia?
Posted in Colimatorul, Documentare, Top News 
Tags: "Tinutul Secuiesc", acte biometrice, acte de identitate, Adrian Streinu-Cercel, Basarabia, Bucovina, buletine cu cip, cip, Civic Media, Cristian Negrea, dan tanasa, Dan Tapalaba, dan tapalaga, Forumul Civic al Românilor din Covasna Harghita şi Mureş, Hotnews, Hotznews, matei bals, monica macovei, OB, Parintele Justin Parvu, Pasapoarte electronice, Paul Tecuceanu, Romania Mare, sie, sri, toni tecuceanu, Traian Basescu, Vasile Lechintan 
No Comments »Troian Basescu si Viktor Orban despre prostii de romani, la Consiliul European. FOTO NO COMMENT
Sursa plus inca o fotografie scabroasa la Politica Ta: Tradiționala pace și prietenie dintre Traian Băsescu și Orban Viktor
Dovada clara ca cei doi sustin “Tinutul Secoiesc” este pozitia mainilor, au afirmat surse maghiare, prin declaratii oficiale, inmuiate la Bucuresti de Ambasadorul Ungariei, Excelenta Sa Oskar Fuzes.
Posted in Documentare, Top News Tags: Consiliul European, Foto, Traian Basescu, viktor orban 6 Comments »Autopsie pe Zombi Sovieticus Vladimir Tismaneanus
Publicistul Radu Calin Cristea ii face o autopsie pe viu zombi-ului sovieticus Vladimir Tismaneanu. Textul e perfect, doar ca e scris cu cinci ani prea tarziu. Sa aiba oare legatura alegerea momentului cu numirea dlui RCC la CNA? Daca intelectualitatea publica din Romania nu ar fi fost prin esenta ei tradatoare, un asemenea rechizitoriu ar fi trebuit sa apara atunci cand Tismaneanu era calare pe magarul Troian si isi permitea sa ingroape istoria nationala intr-o mlastina de ura si minciuna sub acoperirea Presedintiei Romaniei. Sunt date si fapte pe care altii nu s-au sfiit sa le prezinte cu acribie, doar pentru a fi defaimati si tarati prin tribunale de mafia culturnica calare si azi pe cadavrul politic de la Cotroceni. Acum, sa zicem ca-i sta drept epitaf… Un epitaf care, categoric, merita citit:
Un „Homo Sovieticus“: Vladimir Tismăneanu (I, II si III)
Într-o carte de interviuri (Ghilotina de scrum, Editura de Vest, 1992), Vladimir Tismăneanu (prescurtat- V.T.) afirmă că momentul rupturii sale de comunism s-a produs în ianuarie 1969, imediat după ce Jan Palach și-a dat foc în Piața Venceslav din Praga:
„În momentul în care s-a produs cazul Palach, eu m-am scuturat de emoție și de furie și am spus că este sfîrșitul relației mele cu această mișcare. Răspunsul meu a fost o criză de conștiință și am spus că eu nu vreau să am nimic de a face cu o mișcare socială care duce la asemenea dezastre umane“ (p. 42).
Șocul scuturăturii va fi fost, probabil, prea violent, astfel încît invocata criză de conștiință a anticomunistului in statu nascendi V.T. avea să producăefecte perverse: micul bonz răzgîiat al nomenclaturii va deveni un contributor zelos la cultul personalității ceaușiste și un servant exaltat al unui regim pe care, peste ani, îl va considera „nelegitim și criminal“. Cînd, cum și dacă a avut loc lepădarea lui V.T. de comunism rămîne o încîlcită șaradă. Pretextul cutremurului de cuget iscat de autoincendierea lui Jan Palach nu i-a produs lui V.T. cel puțin o licărire de protest; cum ar veni, V.T. s-a supărat definitiv pe comunism în 1969, dar, în locul unor cît de vagi delimitări de abuzurile regimului (de la greva minerilor din Valea Jiului, din 1977, la cazul Goma), l-a mai glorificat ritos încă 12 ani!
Nu au apărut, de asemenea, informații publice (îmi cer scuze dacă documentarea mea e lacunară) referitoare la contacte discrete, eventual clandestine, purtate în anii petrecuți în România comunistă între V.T. și adevărații anticomuniști, încă în viață, cu care se tot pozează, în speranța unei imaginare adopții, în fotografii de grup cu martiri (Corneliu Coposu, Ion Diaconescu, Ioan Bărbuș, Constantin Ticu Dumitrescu etc. – vezi, între altele,și V.T., „Reflecții despre șansele dreptei românești“, în Evenimentul zilei, 30 august 2012).
Să fie plauzibil un alt argument al lui V.T., care motiveazăruptura sa de comunism în 1981, deoarece, cu cuvintele sale (în Ghilotina de scrum, p. 46), „consideram societatea românească din care plecam o societate fascistă“? Să fi fugit așadar V.T., în 1981, de prigoana fascistă a lui Ceaușescu? Mă gîndesc că V.T. ar fi dat, totuși, niște semnale de împilare. „Am plecat tocmai pentru că nu puteam să suport mizeria ideologică“, dă lămuriri V.T. (în „Din nou despre refuzul de a uita“, Evenimentul zilei, 7 august 2007). O judecată logică: ce sens ar fi avut repudierea năprasnică a unei„mizerii ideologice“ în elaborarea căreia dovedise o entuziasmată contribuție? O altă sursă de sufocare indicată de V.T.: „[…] am încercat să ies din ceea ce aș numi «carcasa epistemologică» a marxismului“ (Ghilotina de scrum, p.51). Cu o asemenea justificare V.T. mai vine de acasă, cu adăugirea că torturantele sale încercări de ieșire din respectiva carcasă puteau fi deslușite în nestingheritele sale pomelnice dedicate PCR-uluiși Conducătorului iubit doar de inițiați în fenomenologia spiritului paranormal.
V.T.: un comunist anticomunist
Lăsăm în seama viitorimii elucidarea misterului comunismului de sorginte anticomunistă al lui V.T. O pistă originală sugereazăMircea Cărtărescu, pentru care V.T. este „un Marcel Proust al comunismului românesc“ (intervenţie la Bookfest, 10 iunie 2007, la prezentarea cărții lui V.T., Refuzul de a uita, Editura Curtea Veche, 2007). Ceea ce probează documentele consultate este că V.T. n-a executat mișcări dezordonate și n-a făcut grimase pe aliniamentul dezbaterilor ideologice din perioada comunistă. Făcea parte dintr-o tabără depravată de curteni ai regimului – cei denumiți generic de către Virgil Ierunca „argați oficiali ai cuvîntului stăpînirii“. „Răzvrătirile“ sale, marcate mai tîrziu de V.T. cu aura unei pline de tîlcuri insurgențe în interiorul purismului dogmatic din epocă, s-au rezumat la compunerea unor texte unde, citînd de obicei ostentativ din volume accesibile mai ales pe circuitele ezoterice ale lui Leonte Răutu, rectorul Academiei „Ștefan Gheorghiu“, prezenta diverse curente ale marxismului occidental, printre care, pînă la exasperare, „Școala de la Frankfurt“. Prudent-descriptive, aceste scrieri cu slabe ecouri pentru sectarii marxismului ceaușist se însoțeau cu noiane de osanale aduse de V.T. comunismului și lui Nicolae Ceaușescu, de pe pozițiile unui proletcultism de cea mai ticăloasă factură.
Rămas în străinătate, V.T. a schimbat imediat macazul, dovedind o vocație a ipocriziei manifestă pînă în zilele noastre: în septembrie 1981, slăvea comunismul la București, în februarie 1983 condamna deja comunismul la Europa Liberă! Așadar –deparazitare ideologică aproape instantanee, toleranță zero pocăinței, un proces de autodecomunizare de o inefabilă scurtime și o ecloziune a anticomunismului după o incubație de un an și cîteva luni. Cariera lui V.T. avea să se înscrie pe bune făgașe după stabilirea în Statele Unite: mediul academic internațional îl recunoaște ca pe una dintre somitățile expertizării comunismului și a postcomunismului.
Ar fi necinstit din partea mea să nu menționez că am scris, adeseori elogios, despre unele dintre cărțile lui V.T. Despre Raportul Final al Comisiei prezidențiale pentru analiza dictaturii comuniste din România, Editura Humanitas, 2007, redactat de o echipă de specialiști condusă de V.T., am afirmat că „rămîne cea mai importantă evaluare științifică a comunismului autohton“ (Adevărul, 19 decembrie 2007). Amintesc, de asemenea, articolul „Cui îi pasă de Profesorul Tismăneanu?“, semnat de mine în Adevărul (4 iunie 2007), unde îmi declaram solidaritatea cu un V.T. supus unor atacuri pestilențiale venite dinspre România Mare. Scriam acolo că „Vladimir Tismăneanu este politologul de origine română care se bucură de cea mai redutabilă notorietate internațională“. Îl socoteam pe V.T. un om de lume stimabil, civilizat, deschis conversațiilor în contradictoriu, cu o tonalitate moderată în ceea ce Mircea Martin ar numi „dicțiunea ideilor“. Am destule temeiuri să cred că prețuirea era reciprocă.
„Inchizitorul-șef al comunismului est-european“?
Ceea ce se întîmplă însă cu V.T., de vreo 2-3 ani încoace, scoate la iveală un cripto-stalinist dezlănțuit. Intelectualului adeseorișarmant de odinioară i-a luat locul un caracter repulsiv, dedat unui colorat evantai de turpitudini, cu o imaginație sărind nu calul, ci herghelii întregi, resentimentar, imund în exprimare, nihilist gregar, de un șocant nombrilism și tratîndu-și inamicii ca pe niște inși decerebrați, satanici, transmițători de periculoase epidemii. Proteismul proslăvirii ceaușismului renaște sub o forma mentis ce demască dușmani, înfierează,hulește, jignește grosolan, execută autodafeuri, lichidează etc.
Oportunismul sîrguincios al lui V.T. îl împinge la încurcarea baricadelor unde dă și luptă același fanatic care, pînă în 1981, băga spaima în burjui, iar de la o vreme a luat în arendă anticomunismul românesc și îl păzește de duhurile rele ce trebăluiesc la aplecarea hărții României în direcția Sovietelor („Stalinismul renaște în România“, anunță sec V.T. pe blogul său, 3 decembrie 2012). V.T. s-ar fi metamorfozat, susține Tamás Gáspár Miklós, în„inchizitorul-șef al comunismului est-european“ (în articolul „Un delict de opinie“, revista 22, nr. 30, 20-26 iulie, 2010). V.T. ar putea fi recunoscut în mutantul antropologic numit de marele disident Aleksandr Zinoviev „Homo Sovieticus“. Însuşi V.T. pătrunde în ADN-ul acestuia, într-o postare pe blog (2 august 2012): „Abil și labil, cu moralitate de moluscă, dispus la toate salturile mortale menite să îl propulseze pe o scară de valori esențial pervertită, Homo Sovieticus disprețuiește morala, demnitatea, adevărul. […] Homo sovieticus practică gîndirea dedublată și dublul discurs. Personalitate scindată, minte și cînd spune bunăziua“. Același „Homo Sovieticus“ se mai remarcă prin „vocația perversă a demonizării adversarului“. Nu mă îndoiesc de motivația anticomunistă a lui V.T., la fel cum, cu peste 3 decenii în urmă, n-aș fi șovăit să văd în același personaj un comunist pentru eternitate. Underground-ul anticomunismului lui V.T. are galerii întortocheate: unele comunică direct cu forme de resuscitare a congenerelor sale propensiuni comuniste despre care aș ezita să cred că au fost asumate, public și sistematic, doar dintr-o calculatăfățărnicie.
Despre osîrdia gnoseologică a tînărului cercetător comunist V.T. se vorbește prea puțin, superficial și, adeseori, fărăconsultarea directă a unor lucrări altfel bine ascunse în maldărele presei acelor timpuri. Puțină „gimnastică a memoriei“ (Monica Lovinescu) nu stricăniciodată. Nu de alta, dar, cum îndreptățit recunoștea V.T. citîndu-l pe George Orwell, „la comuniști nimic nu e mai imprevizibil decît trecutul“ (Ghilotina de scrum, p.197). Comentariile mele îi vor da, tacit, dreptate lui V.T. care, în Viața studențească (prescurtat – VS), nr. 23, miercuri, 10 VI, 1981, p. 9 – adică doar cu cîteva săptămîni înainte de a se fi descotorisit cu mînie exproletară de experiența sa comunistă –, afirma că „hohotul de rîs al despărțirii de trecut de care vorbea cîndva Marx nu poate fi însă o scuză pentru amnezie“. V.T. se angaja pe blogul său în 20 august 2009 că va publica un volum intitulat Scrieri de tinerețe (1974-1981). Ar putea lărgi aria selecției începînd, de pildă, din 1971. Comentariul meu îi va aduce, sper, măcar un modest sprijin bibliografic.
Un autor omis de Antologia ruşinii
Posted in Documentare, Top News Tags: Basescu, brucan, comisia tismaneanu, Cotroceni, FSN, GDS, Homo Sovieticus, Iliescu, intelectualii lui Basescu, KGB, Observatorul cultural, Radu Calin Cristea, raportul tismaneanu, sie, SPP, sri, Tismaneanu, Traian Basescu, Vladimir Tismaneanu, Zombi 4 Comments »Basescu sufera de boala vacii nebune? Pentru ca s-a intors la dragostea din t(r)ei, cu Monica Macovei si Alina Mungiu Pipi di pipi pipi di pipipipipipi di, pipi di pipi pipi di pipipipipipi di
Dupa ce s-a fript cu boul Kobe si a alunecat pe doua virgule, Basescu s-a intors la vita autohtona, fara sa tina cont de riscurile (re)inbolnavirii cu boala vacii nebune. Alina Mungiu, plugara societatii civile multilateral si latifundiar dezvoltata, fara deosebire de sex (ca n-are), religie (ca n-are) si nationalitate (ca n-are), a inceput sa-i faca din nou discursurile lui Basescu, Lazarici Pogonici fiind, se pare, prea preocupat cu mobilatul apartamentului de 90 de metri patrati primit de consiliera consilierului, Boboaca ca Zapada lui, si cu consiliatul lui Vintu, Gusa, Bondrea, Andronic, Silberstein, Paunescu, etc. Dupa “Rapaportul” contrafacut pe generoasele coapse ale celor doua gretze, Macacaovei si Pipida, ultima perla din monologul infestatului national (limbrici, oxiuri si alti agenti), cu CNA-ul care trebuie sa taie si spanzure – plagiata din Mungioaica – este dovada cea mai certa ca Basescu s-a molipsit deja de boala vacilor nebune.
Si cand te gandesti ca Alina Tatiana Mungiu Pipiddi – cea care i-a bagat in cap ca 20% dintre romani sunt homosexuali – l-a pus pe sub-consilierul Monicai Macovei Gherghescu, Danutz Tapalaga de la in-dependentul Hotnews, recompensat de Elena Udrea cu doar cateva sute de mii de euro (mai precis 268.360 euro), sa scrie despre fiica lui, Elena Basescu, ca este “o martoaga chiara si tampa“. Sa mai amintesc ce zicea chiar ea intr-un interviu despre fiica presedintelui: “Elena Băsescu a câştigat cum câştigă întotdeauna beizadelele, cu cost mare.” Etc, etc, etc, vorba lui A. Plesu.
Sau: “Eu nu prea dau telefoane la presedinti, asta e un obicei al oamenilor care au de solicitat ceva. Si cred ca nici cand nu au, sunt perceputi ca ar avea. Presedintele ma suna el cand are nevoie de mine. Dar, ca sa n-o lungim, i-am trimis un mesaj pe 2 martie, simplu si clar. Si am transmis si tuturor celor care se vedeau cu el zilele acelea sa ii atraga atentia asupra lui. (…) Mesajul meu spunea doar ca e probabil un zvon si ca se subestimeaza impresia dezastruoasa interna si externa a unei asemenea candidaturi – la Parlamentul European -, pentru ca in Europa de Vest nu se face asa ceva”.
Intrebare: Daca 80% dintre romani nu-l mai vor, in ce categorie a ramas Traian Basescu? Cea de 20% a Alinei Mungiu Pippidi?
La zi: Motivul pentru care Tariceanu a inceput sa clontane: a fost avansat in grad de Basescu
Foto avertisment: Nu va speriati! E Monica Macovei, fantoma de la opera si comisara “Noii Republici”; Republica “Gaozarilor” (Aviz CNA-ului: termen prezidential – (c) Traian Basescu)
“Peste 1,2 miliarde lei” – peschesul lui Tismaneanu de la Basescu sustras din buzunarele romanilor prin “dottore” Patapievici. Jaful de la ICR, despre care am scris ani de zile in ZIUA, confirmat de Curtea de Conturi si noua conducere a ICR
“Peste 1,2 miliarde lei”. Atat a primit perfectul acrobat si profitor al tuturor regimurilor, fostul propagandist comunist convertit in lustragiul de serviciu al parazitatului national Traian Basescu, eternul nomenclaturist Vladimir Tismaneanu, de la doctorul inchipuit, aferatul contorsionist Horia Roman Patapievici, alias asasinul platit al culturii romanesti, cunoscut si drept sponsorul curant al cavalerilor de Curlandia sub deviza Securitate, Sex und Swastika, conform Financial Times – Deutschland: Rumanisches PR Desaster. Acesta este bilantul temporar al cheltuielilor emigrantului USA pe filiera internationalist-bolsevica, evaluat de noua conducere a ICR intr-un Raport preliminar, prezentat inainte de toate calculele finale elaborate de Curtea de Conturi a Romaniei.
Situatia ar fi putut fi curmata, ca sa zic asa, inca de cand am inceput deconspirarea activitatilor frauduloase ale retelei mafiotilor culturnici Patapievici-Tismaneanu-Manolescu–Liiceanu-Cartarescu-Plesu-Etc in ziarul ZIUA cat si prin intermediul Asociatiei Civic Media, care i-a adresat in van presedintelui Romaniei vreo doua petitii semnate de mii de romani ultragiati.
“Domnule Presedinte, mentinerea lui Horia Roman Patapievici si a cercului lui de interese la conducerea si in jurul Institutului Cultural Roman este o dezonoare pe obrazul statului roman si al Dumneavoastra personal. Aveti sansa sa spalati aceasta dezonoare prelungita mult prea mult si sa va scuturati de resturile si stafiile regimului comunist-bolsevic, dupa cum v-ati exprimat chiar Dvs. Pana nu va fi prea tarziu si, dupa cum spune doamna Herta Muller, o sa vorbim din nou in soapta pe strada.”, se scria intr-una dintre aceste Petitii adresate fostul sef al fostului stat roman. (Vedeti De ce trebuie aruncat la cosul cu “deseuri politice” Horia Roman Patapievici, “asasinul platit al culturii romane” )
Dar ex-presedintele tuturor romanilor, (fostul ?!) Traian Basescu, nu numai ca a preferat sa nu spele dezonoarea adusa tarii ci s-a gandit sa maculeze definitiv fata bietei Romaniei, prin toata prestatia sa groteasca din cel de-al doilea si ultimul sau mandat, al carui sfarsit il petrece acum ilegitim si ilegal.
Intr-o prima instanta am fost dat in judecata impreuna cu senatorul artist Eugen Mihaescu, membru de onoare al Academiei Romane. Aparati de bataiosul avocat George Papu, Patapievici si ai lui au pierdut procesul, libertatea presei si adevarul triumfand. Dar tot in van. Caci Jaful a continuat. “Sub inaltul patronaj al presedintelui Romaniei, domnul Traian Basescu“. Pana mai ieri.
Astazi, Curtea de Conturi a Romaniei si noua conducere a Institutului Cultural Roman confirma hotia obladuita de la cel mai inalt nivel, cu complicitatea unor servicii de informatii din aceasta tara si nu numai.
Prezint mai jos un Comunicat categoric al ICR si extrase dintr-un Raport preliminar al ICR semnalat de directorul general al ICR Mihai Milca pe site-ul noului Institut. Se va sesiza, oare, DNA? (aceasta a fost o gluma 🙂 )
Motto: “Astăzi se poate observa, pe datele financiare, că vehemența a fost cu atât mai mare cu cât beneficiile unilaterale au fost mai considerabile (vezi, de pildă, cazul unui emigrant, care a încasat de la ICR peste 1,2 miliarde de lei și a folosit multe alte oportunități, și alte cazuri).”
Precizări
Oricine este liber să comenteze funcționarea unei instituții publice, iar Institutul Cultural Român este o astfel de instituție. Sunt, însă, de îndeplinit, totdeauna și oriunde, cel puțin două condiții : a) cel care comentează să se fi informat în prealabil asupra activității din acea instituție; b) cel care comentează să fi avut un raport corect cu instituția în cauză.
În ultima vreme se întrec în a se exprima despre Institutul Cultural Român și formulează opinii care de care mai lipsite de temei, tot felul de inși care nu citesc nici măcar site-ul instituției, necum documente mai pretențioase. Mai grăitor este faptul că se pronunță inși care au afectat negativ sau au folosit copios, în trecut, banii instituției, dincolo de limitele normalului. Bunăoară, ce acoperire morală să evalueze instituția are Vladimir Tismăneanu (care a încasat sume incredibile doar de la ICR în ultimii ani, inclusiv pentru a susține conferințe în țara în care trăiește și în universitatea în care lucrează)? Sau Teodor Baconschi, care a desemnat capricios persoane neadecvate în funcții, iar acum caută să iasă cumva în relief? Sau Katia Dănilă, care a trebuit să fie înlocuită neîntârziat la Paris pentru management slab?! Sau Corina Șuteu, care a plecat din post în iunie 2012, din ICR New York, ducând cu ea logistica și unele programe ale instituției? Sau familia Perjosvschi, soț și soție, care s-a înfruptat copios din banii instituției? Sau Marius Chivu, sau Maria Răducanu, sau Mihai Chirilov, sau alții în aceeași situație? Exemplele de auto-supraevaluare sunt numeroase. Sunt cazuri care atestă fără putință de tăgadă irosirea de resurse pe activități superficiale, pe alocuri derizorii. La nevoie, vom reveni cu amănunte. (Sigur ca e nevoie! – n.n.)
Menționăm, totodată, că principalii creatori ai României, din artă, literatură, știință, nu au beneficiat de vreun sprijin financiar din partea ICR în ultimii ani.
Pe de altă parte, înțelegem îngrijorarea unora care au beneficiat din plin, în toți acești ultimi ani, de banii ICR – îngrijorare motivată probabil și de recenta apariție a noului Raport al Curții de Conturi a României cu privire la gestionarea plină de abateri de la lege a acestor resurse.
Cei mai mulți dintre inșii amintiți nu au citit, cu siguranță, textele comunicate public ale actualei conduceri a ICR (ei nu știu, de pildă, că toate deciziile ICR sunt publice prin intermediul „Buletinului Informativ ICR“, ce se publică periodic). Inițiativele instituției sunt sintetizate în documente programatice, în care a fost expusă noua strategie ICR, menită să consolideze politica culturală a României în ceea ce privește promovarea culturii române în lume și sincronizarea Institutului Cultural Român cu provocările globale ale secolului al 21-lea. O lectură atentă a acestor texte, declarații, comunicate publice, dublată cu monitorizarea activității inovative din primele luni ale mandatului noii conduceri a ICR (înființarea filialelor ICR din țară, înnoirea tuturor programelor, derularea programelor pentru ICRS, deschiderea ICR către întreaga sferă culturală, înființarea conferințelor ICR, pregătirile intense pentru Salonul Cărții de la Paris, organizarea unor concursuri deschise pe posturi etc.) atestă tocmai eforturile de recredibilizare a ICR după o perioadă în care criticile la adresa stării și conducerii ICR în anii 2008 – 2012 s-au extins în societate.
Răspunsul la aberațiile acelor inși – venite din frustrări de altă natură, altele din necunoaștere ori din absența minimală a informării – este unul la vedere, oferit de activitatea intensă a actualului ICR, care face exact ceea ce legea l-a mandatat: reprezentarea, promovarea şi protejarea culturii şi civilizaţiei naţionale în ţară şi în străinătate.
Direcția Comunicare a ICR
Miercuri, 30 ianuarie 2013
RAPORT PRELIMINAR
(…)
- I. Evaluarea situației ICR preluate în 11 septembrie 2012
De îndată ce starea Institutului Cultural Român s-a putut observa din interiorul acestuia, s-au putut formula evaluări precise. Documentele de organizare, rapoartele de activitate, actele financiare arhivate, evaluările Curții de Conturi duc la următoarele concluzii privind activitățile Institutului Cultural Român de până la 15 septembrie 2012 :
a) Program bazat pe satisfacerea de cereri, fără asumarea frontală și coerentă a misiunii – aceea de a face cunoscută cultura din România și a o promova creându-i vizibilitate și prestigiu.
b) O înțelegere restrictivă a culturii, cu accent pe anumite componente și pe creatorii potențiali și cu stârnirea unei antagonizări între generații.
c) Impact restrâns, creat mai ales făcând plăți pentru participări la activități.
d) Plăți pentru activități prin excedarea reperelor și practicilor europene, de multe ori fără distincție între remunerare firească și mituire.
e) Dezechilibru în defavoarea cheltuielilor materiale și disproporție între salarizarea personalului din centrală și plățile către terți.
f) Editarea de publicații ce nu se vând, cu autori remunerați, fără redacții responsabile de difuzare.
g) Depozite umplute cu cantități mari de volume plătite, ce nu au putut fi vândute.
h) Institute culturale române în străinătate cu neajunsuri majore: unele fără sediu (Bruxelles), altele fără bibliotecă (Viena), altele realizând activități cu impact insuficient (Budapesta, Varșovia), altele devenind agenții de impresariat (Istanbul), altele fără înțelegerea culturii (Paris), altele realizând mai mult activități din sfera pregătirii profesionale a directorului (New York) etc..
i) Folosirea unor institute pe post de „finanțator de premii“ și de acțiuni ale unor firme de la fața locului.
j) Angajarea în acțiuni cu costuri ce nu au corespondent în beneficii.
k) Preferința pentru „manageri culturali“ selectați discreționar, care s-au dovedit a fi fără randament managerial și fără orientare sigură în cultură.
Se pot trage, desigur, și alte concluzii. Le amintim doar pe cele de mai sus pentru a sublinia nevoia de a privi lucid situația și de a contribui la schimbarea în bine. Nu folosește nimănui o imagine edulcorată asupra unei situații pline de neajunsuri. În plus, atunci când s-a pus problema schimbărilor la Institutul Cultural Român, diferite persoane au reacționat cu vehemență. Astăzi se poate observa, pe datele financiare, că vehemența a fost cu atât mai mare cu cât beneficiile unilaterale au fost mai considerabile (vezi, de pildă, cazul unui emigrant, care a încasat de la ICR peste 1,2 miliarde de lei și a folosit multe alte oportunități, și alte cazuri).
ӿ
În 2004, s-a adoptat Hotărârea de Guvern Nr. 492/9.04.2004, prin care s-a trecut la înființarea Institutelor Culturale Române din străinătate. Au fost create, în timp, prin hotărâri ale autorităților, Institute Culturale Române la Berlin, Budapesta, Chișinău, Istanbul, Lisabona, Londra, Madrid, New York, Paris, Praga, Roma, Stockholm, Tel Aviv, Varșovia, Veneția, Viena.
În septembrie 2012, odată cu preluarea Institutului Cultural Român de către o nouă conducere, plasată sub autoritatea Senatului României, s-a făcut o analiză a Institutelor Culturale Române din străinătate, în raport cu misiunea încredințată de lege. Subliniind importanța istorică a înființării institutelor și meritele unor inițiative, am arătat că sunt necesare noi inițiative pentru a normaliza rețeaua și funcționarea institutelor culturale române din străinătate. Datele înregistrate legal ale institutelor culturale române din străinătate atestă că:
a) Unele institute au rămas pe hârtie (Bruxelles), altele nu au sediu corespunzător (Chișinău), unele nu au bibliotecă proprie (Viena), altele nu organizează cursuri de limba română, unele au devenit altceva (Istanbul), altele sunt înconjurate de nemulțumiri (Madrid, Paris), unele au desfășurat mai mult activități preferențiale ale directorului (New York), multe au mizat pe plăți pentru participarea la activități (plăți ce au excedat adesea reperele europene) și prea puțin pe inovație etc.;
b) Institutele au permis mobilități ale unor autori români din literatură, muzică, film, arte plastice și altele și au etalat unele performanțe românești – ceea ce a fost pozitiv, firește. Acțiunile acestor institute au fost listate și publicate ulterior. Evaluarea acțiunilor desfășurate la institutele culturale române din străinătate a permis câteva concluzii.
S-a promovat prea puțin cultura română, clasică sau actuală, în ceea ce aceasta are mai reprezentativ. Acțiunile nu s-au bazat pe evaluări ale contextului și priorități, ci mai ales pe conjuncturi și preferințe personale. Preocuparea unor directori de a se pune bine cu anumite persoane de la fața locului a întrecut preocuparea de reprezentare a culturii române. S-au cheltuit bani mulți pe acțiuni banale. Orientarea culturală și competența managerială a unor directori a lăsat de dorit. Imaginea proiectată a culturii române, de către institutele pe care le-au condus, a fost adesea sărăcită.
Dăm câteva exemple din anul 2011 și din primul semestru al anului 2012, pe baza rapoartelor institutelor însăși.
Acțiunile majore ale ICR New York pe parcursul anului 2011 au fost: participarea la Târgul de bandă desenată (77.000 RON), deplasarea unui autor în Arizona (8.600), promovarea cinematografiei lui Mihai Chirilov (7.800), lecturi din Matei Călinescu (65.700), publicarea broșurii program (10.000), prezentarea de filme documentare (10.523), festivalul filmului românesc (121.000), sesiunea „Securitatea și intelectualii în România” (12.700), Expoziția „Covoare maramureșene“ (17.000), onorarii pentru programul „Citind pe frunzele de ceai“ (12.600), Expoziția foto „Civic Resistance and State Violence“ (24.300), festivalul de film (17.600), festivalul de literatură World Voices (38.000, cu Mircea Cărtărescu), lansarea filmului „Aurora“ (23.300), Spectacolul „Polanski“ (11.700), „Filmul românesc“ (46.600), Colocviul Norman Manea (84.000), Cinematografia românească (11.400).
La ICR Budapesta în 2011 s-au întreprins acțiunile : „Locomotiva Jazz“ (80.000 RON), „Expoziția Fris“ (12.000), Concert „Trio Zamfirescu“ (11.000), Proiectul „Amalia respiră adânc“ (6000), Proiectul „Oradea oaspete la Muzeul Holocaustului“ (5000), Filmul românesc (63.000), Film de spionaj „Corina de Celuloid” (4.000), turneul teatrului „Marin Sorescu” (105.000), Filmul francofon (2.400), Românii despre România (20.000), Festivalul Internațional de Carte (Mircea Cărtărescu, Dan Lungu, 15.000), Filmul „Apocalipsa după Cioran” (2.600), Noaptea institutelor culturale (21.600), Zi românească la Clubul Godar (8.500), onorarii la „Caravana Cărții” (10.000), Festivalul Vinului (6.150), Festivalul Piftiei (6.000), onorarii la expoziția „Un divan pe Dunăre” (6.200), Duna party (26.600) și altele de același profil.
În primul semestru al anului 2012, ICR Paris a realizat patru acțiuni despre „transhumanță“ (pentru care a plătit, numai ca onorariu, 5 000 de euro), expoziții cu „orfanii lui Ceaușescu” (cu onorarii de 5 000 de euro), acțiuni privind barocul sediului ambasadei române din acel oraș (cu onorarii de peste 13 000 de euro), un spectacol de dans contemporan pe muzică autohtonă, o prezentare de filme documentare (cu onorarii de 25 000 de euro), o discuție despre Panait Istrati și o evocare Benjamin Fondane, precum și alte acțiuni fără mare impact. Nu discutăm folosirea resurselor financiare, care este evident lipsită de chibzuință. Dar, între 1 ianuarie și 30 iunie 2012, doar atât se putea prezenta din România? Unde sunt scriitorii, regizorii, muzicienii, actorii de prim-plan ai României de azi? Unde este tematica societății românești? Ce imagine asupra României s-a proiectat de acel ICR în șase luni ale anului 2012?
c) Trebuie spus că, până la urmă, însăși concepția care a stat la baza acțiunilor Institutului Cultural Român în ansamblu a fost carentă. Teza fostei conduceri, publicată în raportul de activitate pe 2011, a fost aceea că „Institutul Cultural Român trebuie să facă nu propagandă cu valori culturale, nu promovare a culturii recunoscute de stat drept «cultura oficială», ci cooperare culturală directă“. Nu comentăm aici această teză, ale cărei lacune se văd cu ochiul liber. Nicio țară nu-și reduce prezentarea propriei culturi la „cooperare culturală directă“! Consecințele acestei teze au fost, însă, negative : promovarea pe scară mare a unei puzderii de acțiuni cu costuri mari și rezultate slabe; folosirea de bani de la buget pentru a plăti publicitatea activităților și, totodată, aprecieri favorabile în presă (câteva ziare și persoane din diferite țări au avut sumă garantată la câte un institut cultural român); supralicitarea pieței din anumite locuri pentru a stabili ierarhii de autori din România etc.
Am înlocuit neîntârziat teza de mai sus cu teza „Institutul Cultural Român trebuie să promoveze valorile reprezentative ale culturii române, într-un înțeles sincronizat și european al culturii, în cadrul unui pluralism înțelept caracteristic secolului XXI“. În acest orizont acționează actualul Institut Cultural Român.
ӿ
Curtea de Conturi a României a făcut constatări demne de reținut privind activitatea Institutului Cultural Român. La cererea multor observatori calificați ai ICR le evocăm succint. Astfel, Decizia nr. 17/2011 a Curții de Conturi a României consemnează:
a.) încălcarea Legii nr. 356/2003 privind Institutul Cultural Român, prin angajarea vicepreședinților ICR fără concurs sau examen și asimilarea abuzivă a vicepreședinților cu secretarii de stat, cu consecințele salariale corespunzătoare;
b.) invocarea de către ICR a Ministerului Finanțelor pentru propriile cheltuieli, pe care această instituție nu le-a aprobat niciodată;
c.) au fost “avansuri nejustificate” și “deconturi nejustificate până în prezent”;
d.) “nu a fost clarificată natura sumelor acordate participanților/invitaților la acțiunile culturale organizate de ICR, nefiind stabilită exact categoria de cheltuieli acceptată la decontare (…)”;
e.) „au fost încălcate prevederi [legale] privind unele drepturi și obligații ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar”;
f.) numai în anul 2010 au rămas în stoc cărți și reviste de peste 2,3 milioane RON, care nu au fost valorificate, deși s-a plătit pentru ele;
g.) au fost “cheltuieli suportate nelegal de ICR, sume acceptate inițial la decontare, deși acestea prezintă cheltuieli în afara celor stabilite prin contractele încheiate cu diverși parteneri”;
h.) ICR a motivat, în 2011, că a înscris cheltuieli pe care le-a făcut ilegal în buget, dar Curtea de Conturi, cu Încheierea nr. 19/9 august 2011, a arătat că înscrierea în bugetul propriu nu este temei suficient pentru a asigura legalitatea unei măsuri: “unele cheltuieli nu pot fi înscrise în bugetul unei instituții publice și nici nu pot fi efectuate cheltuieli pentru care nu există bază legală”;
i.) în Procesul-Verbal de Constatare (nr. 6592 din 3 mai 2011) se arată că “la nivelul ICR nu există desemnată o persoană căreia să-i fie stabilite atribuții privind evidența și urmărirea sumelor avansate de instituție“;
j.) “în cadrul proiectelor și acțiunilor proprii, organizate de către ICR în străinătate, au fost decontate cheltuieli (…) fără a se solicita (…) documente justificative care să reflecte realitatea acestor cheltuieli” (de exemplu, la ICR Paris sunt peste 20.000 Euro în această situație, în 2010);
k.) s-au făcut numeroase cheltuieli de cazare, transport, mese, etc., care nu au bază legală, iar selecțiile de oferte nu au fost reale;
l.) s-a cheltuit mult cu editări de volume ale unor persoane preferate, dar aceste volume, în cea mai mare parte, au rămas în magazie, cu pierderi mari pentru instituție.
Aceste evaluări revin în documentele ulterioare ale Curții de Conturi.
Nu ne obsedează trecutul, ci ne preocupă prezentul și viitorul Institutului Cultural Român.
Pentru varianta integrala descarcati de aici Raport Preliminar ICR 2012 si prefigurare 2013
Posted in Colimatorul, Documentare, Top News Tags: andrei marga, Basescu, Cartarescu, Civic Media, corina suteu, curtea de conturi, Curtea de Conturi a Romaniei, Dan Perjovschi, DNA, eugen mihaescu, Feuda lui Patapievici, Fundatia Mellon, Herta Muller, Horia Roman Patapievici, ICR, ICR Berlin, ICR New York, Institutul Cultural Roman, Institutul de Studii Avansate din Berlin, Institutul pentru Studii Avansate - Wissenschaftskolleg zu Berlin, Jaful de la ICR, Jaful ICR, Katia Danila, Liiceanu, manolescu, Mihai Milca, Mizgalici Perjovschi, Patapievici, Plesu, propaganda homosexuala anti-crestina, Raport ICR, Securitate Sex und Swastika, sorin antohi, Tismaneanu, Traian Basescu, Vladimir Tismaneanu, Wissenschaftskolleg zu Berlin 19 Comments »Remember. Se intampla pe 26 ianuarie 2007: Protest al luptatorilor anticomunisti fata de Raportul Tismaneanu. Un Apel catre Presedinte ajuns la primul cos din Cotroceni. Expozitia “Epoca de aur – intre realitate si propaganda”
Dupa lansarea “Raportului ticalos” Tismaneanu sub girul presedintelui Traian Basescu, Asociatia Civic Media a derulat o campanie de informare si aparare a istoriei reale a Romaniei prin denuntarea falsurilor cuprinse in asa numitul “Raport Final” al asa-zisei Comisii Tismaneanu.
Civic Media a organizat in acest sens o conferinta stiintifica la Muzeul de Istorie al Municipiului Bucuresti, la care au participat fosti detinuti politic, academicieni, scriitori, preoti si profesori universitari, istorici, jurnalisti ce s-au exprimat critic asupra Raportului. RADIO ROMANIA ACTUALITATI (29 martie 2007), informeaza: “Raportul Tismaneanu, analizat in plenul parlamentului, in prezenta presedintelui Traian Basescu, pe data de 18 decembrie a anului trecut, se constituia atunci intr-un tablou al perioadei comuniste cu detaliile sale, victimele si responsabilii de abuzuri. Astazi insa, Asociatia “Civic Media” si Societatea Academica pentru Adevar Istoric au contestat valoarea de document a acestui raport, acuzandu-l de fals, iar pe cei care l-au intocmit, de amatorism. Academicianul Dinu C. Giurescu nu pune punctul pe i, ci semnul intrebarii pe raportul Tismaneanu, intr-un interviu realizat cu reporterul nostru.”
Pentru o mai temeinica explicare a regimului comunist, Civic Media a organizat si expozitia “Epoca de aur- intre propaganda si realitate” – desfasurata la Muzeul National de Istorie a Romaniei in ianuarie – februarie 2007, in parteneriat cu Ministerul Culturii si Cultelor, SRI, CNSAS, TVR, SRR, Rompres, Institutul Polonez, Asociatia 15 Noiembrie 1987 si alte organisme, si unde a fost anuntat si protocolul Civic Media si al Ministerului Culturii privind Proiectul unui Muzeul al Comunismului bolsevic din Romania. La vernisajul expozitiei, fostii detinuti politic au contestat concluziile “Raportului final” elaborat de fostul propagandist comunist Vladimir Tismaneanu (foto Rompres/Agerpres). De altfel, in cadrul expozitiei au fost prezentate si “creatiile literare” de propaganda comunista ale Anei Blandiana si ale lui Nicolae Manolescu si Vladimir Tismaneanu in oglinda cu martirajul din inchisori al preotilor si luptatorilor din rezistenta anticomunista.
La lansarea expozitiei “Epoca de aur – intre realitate si propaganda”, aflata la Muzeul National de Istorie a Romaniei, s-a dat citire urmatorului
Protest fata de Raportul Tismaneanu
In numele Centrului Rezistentei Anticomuniste coordonat la nivel international de scriitorul Vladimir Bukovski suntem imputerniciti sa va aducem la cunostinta urmatoarele:
Autenticii militanti anticomunisti ai Romaniei, reprezentati de Fundatia Luptatorii din Rezistenta Armata Anticomunista, prin doamna Zoea Radulescu si supravietuitori ai inchisorilor comuniste, domnul Nicolae Purcarea si dr Teofil Mija, de sustinatorul activ al actiunilor lui Paul Goma si al primului Sindicat Liber al Oamenilor Muncii din Romania fondat de dr. Ionel Cana, Vasile Paraschiv, de liderul minerilor grevisti ai anului 1977 din Valea Jiului, Constantin Dobre, de presedintele Asociatiei 15 Noiembrie 1987 a muncitorilor brasoveni anticomunisti, Florin Postolachi, cu totii aici de fata; ne insusim Protestul initiat de disidentii reali ai Romaniei Ionel Cana si Victor Frunza si sustinem criticile formulate de Biserica Ortodoxa Romana si Societatea Academica pentru Adevarul Istoric la adresa Raportului Tismaneanu, drept pentru care protestam fata de acesta si contestam public documentul aflat in acest moment pe site-ul Presedintiei Romaniei.
Desi apreciem in mod deosebit gestul presedintelui Traian Basescu de a condamna comunismul, ne exprimam nemultumirea pentru ca, pana la aceasta ora, avem de a face doar cu o condamnare teoretica, care nu are o consecinta practica si juridica pentru a se sustine in mod real dezideratele campaniei electorale a presedintelui tarii: Dreptate si Adevar.
Mai mult, asa-zisul «Raport Final», elaborat de echipa condusa de Vladimir Tismaneanu, are un evident caracter ideologic de sorginte internationalista prezentand numeroase omisiuni, interpretari eronate ale faptelor si mistificari crase ale adevarului istoric.
Avem un pacient inca grav bolnav: Romania. Diagnosticul nestiintific formulat de echipa Tismaneanu nu este satisfacator pentru tara noastra. Ca sa eliminam boala de la radacina se impune categoric o a doua opinie, specializata. Propunem si oferim: elaborarea unui Raport realizat fara “cheltuieli din banul public de 100.000 de euro” de catre o Comisie aflata sub autoritatea profesionala si morala a lui Paul Goma, din care sa faca parte istorici cu prestigiu international si profesori universitari, supervizati de Academia Romana. Raportul Goma va beneficia de colaborarea directa a victimelor regimului comunist.
Numai astfel vor fi satisfacute cerintele opiniei publice si respectate normele democratiei la care am tanjit sub teroarea comunista, ca si spiritul de Dreptate si Adevar pentru care s-a luptat si s-a murit, incepand de la invadarea Romaniei de catre trupele Armatei Rosii, in sangerosul an 1940, si pana la jertfa tinerilor anticomunisti din iarna anului 1989.
Asa sa ne ajute Dumnezeu!
26 ianuarie 2007
Urmeaza semnaturile
Jurnalul National: De ziua lui Ceausescu, un grup de dizidenti a condamnat raportul Tismaneanu
Nicolae Ceausescu ar fi implinit ieri 89 de ani. Intr-o zi ce pana la revolutie se impunea a fi omagiala, un grup de reprezentanti ai luptei anticomuniste din Romania a tagaduit raportul Tismaneanu aflat pe site-ul Presedintiei. Unde? Langa uniforme de pionieri, obiecte ale fostului dictator, printre poze ale Epocii de Aur si radiouri difuzand repetitiv “a-lo! a-lo!”.
“Iar, tu, Romanie mandra/Tot mereu sa dainuiesti,/Si in comunista era,/Ca o stea sa stralucesti”, sta scris pe o sculptura kitsch, langa un birou oferit ca dar dictatorului de catre Comitetul Municipal Bucuresti al Partidului Comunist Roman. Vernisajul expozitiei “Epoca de Aur: intre propaganda si realitate” s-a deschis ieri, la Muzeul National de Istorie. E-he-he, la asa vremuri, asa eveniment! Culegeri de cantece “Partidul, Ceausescu, Romania”, vaze gigantice imprimate cu portretele Ceausestilor zambind larg, o cutie de mazare din acea perioada, cuvantari expuse pe pereti, canistre cu care oamenii plecau la cozi interminabile la statiile PECO, extrase din ziare ce aduc aminte de “rationalizarea” produselor de baza, cartea de munca a Tovarasului, de profesie “economist”. Batrani nostalgici ce pledau, caror aveau rabdare sa asculte, “traiul bun de altadata”. Copii ce ascultau, ca in fata unei mari grozavii, explicatiile parintilor despre marsurile la care participau fortat, pentru a-si preaslavi “conducatorul suprem”. Un ministru al Culturii ce vorbea detasat despre un “remember al unei epoci extrem de dureroase”.
CONTESTARI. Evenimentul a strans deopotriva batrani ce inca mai jinduiesc dupa comunism si fosti dizidenti ai regimului. Zoea Radulescu (Fundatia Luptatorii din Rezistenta Armata Anticomunista), Vasile Paraschiv (Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din Romania), Nicolae Purcarea, Paul Goma, Teofil Mija si Constantin Dobre (liderul minerilor grevisti ai anului 1977) au contestat raportul Tismaneau de condamnare a comunismului. “Desi apreciem in mod deosebit gestul presedintelui Traian Basescu de a condamna comunismul, ne exprimam nemultumirea pentru ca, pana la aceasta ora, avem de a face doar cu o condamnare teoretica, care nu are o consecinta practica si juridica pentru a se sustine in mod real dezideratele campaniei electorale a presedintelui tarii: Dreptate si Adevar. Mai mult, asa-zisul «Raport Final» elaborat de echipa condusa de Vladimir Tismaneanu are un evident caracter ideologic de sorginte internationalista, prezentand numeroase omisiuni, interpretari eronate ale faptelor si mistificari crase ale adevarului istoric”, a citit Victor Roncea, presedintele Asociatiei Civic Media, din protest. Protestatarii au sustinut ca e nevoie de intocmirea unui alt raport, realizat fara cheltuieli din bani publici, de catre o comisie aflata sub “autoritatea morala si profesionala” a lui Paul Goma. (Omagiu – Anticomunismul pe mai multe voci – Sidonia Silian/JN)
Cititi si:
Detinutii politic catre Traian Basescu: Raportul Tismaneanu, un fals care trebuie oprit
Domnule Presedinte al Romaniei,
Editura “Humanitas” a lansat sub semnatura editorilor Vladimir Tismaneanu, Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, asa-numitul “Raport final” al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. In format electronic de exact 666 de pagini volumul are in varianta tiparita 880 de pagini si este vandut cu 750.000 lei.
Posted in Analize, Colimatorul, Documentare, Editoriale, Top News Tags: Academicianul Dinu C. Giurescu, afdpr, Ana Blandiana, asociatia 15 noiembrie 1987, Asociatia Civic Media, Basescu, Biserica Ortodoxa Romana, Ceausescu, CNSAS, comisia tismaneanu, Constantin Dobre, Cristian Vasile, Dinu Giurescu, Dorin Dobrincu, dr teofil mija, dr. Ionel Cana, Epoca de aur- intre propaganda si realitate, Federatia Romana a Fostilor Detinuti Politici si Luptatori Anticomunisti, Fostii detinuti politic, Fundatia Luptatorii din Rezistenta Armata Anticomunista, Fundatia Luptatorilor din Rezistenta Armata Anticomunista, Humanitas, Institutul Polonez, Iulius Filip, Liiceanu, Liicheanu, Liigheanu, Ministerul Culturii si Cultelor, Muzeul Comunismului, Muzeul National de Istorie a Romaniei, nicolae manolescu, nicolae purcarea, Paul Goma, Protest fata de Raportul Tismaneanu, raport final, raportul tismaneanu, Rompres, Societatea Academica pentru Adevar Istoric, sri, SRR, Traian Basescu, tvr, v, Vasile Paraschiv, Zoea Radulescu 8 Comments »Va repara Victor Ponta nedreptatile comise cu Grupul Ilascu si abandonarea rusinoasa a eroilor Alexandru Lesco, Tudor Popa si Andrei Ivantoc? Civic Media atentioneaza ca cei trei eroi romani nu au primit niciodata locuinta de la RA-APPS sau Primaria Capitalei
O afirmatie incompleta si, prin urmare, inexacta, facuta ieri seara la Antena 3 de catre premierul Victor Ponta, a starnit mirarea Asociatiei Civic Media, care se va adresa azi Guvernului pentru lamuriri. Concret, in emisiunea lui Mihai Gadea, primul ministru Victor Ponta a afirmat ca locuintele administrate de Regia Patrimoniului Protocolului de Stat (RA-APPS) şi locuite în prezent de patrioţi din Moldova, precum Ilie Ilaşcu, vor fi transferate în gestiunea Primăriei Capitalei, care are dreptul să repartizeze imobilele actualilor chiriaşi, transmite Antena 3.
Citez: “Am văzut de la presă, evident că nu ştiam, cazul lui Ilie Ilaşcu. Am chemat astăzi pe secretarul general, am înţelesc că e vorba nu doar de Ilie Ilaşcu, ci de câţiva patrioţi din Moldova care au stat în puşcării la Tiraspol (…) L-am sunat pe primarul general şi – ne dă voie legea – transferăm locuinţele acestor oameni, e vorba de patru sau cinci cu totul, le transferăm la primărie şi primăria are dreptul să le repartizeze locuinţa. Conform legii, le transfer la PMB, care le poate repartiza celor care au situaţii cu totul şi cu totul speciale“, a spus Ponta, luni seară, la Sinteza Zilei cu Mihai Gâdea.
Premierul a intarit astfel ca Ilie Ilaşcu va rămâne în locuinţa sa şi nu va sta tot timpul sub această ameninţare a ceea ce se întâmplă cu locuinţele de la RA-APPS. O veste foarte buna! Partea ciudata din afirmatia premierului este ca se vorbeste de faptul ca s-ar afla in aceasta situatie “câţiva patrioţi din Moldova care au stat în puşcării la Tiraspol”, “patru sau cinci cu totul”. Este adevarat ca in temnitele de la Tiraspol au stat, pe langa Ilie Ilascu, pentru care s-a reusit eliberarea sa dupa 9 ani de detentie, si inca trei eroi, respectiv Alexandru Lesco, 12 ani, si Tudor Popa si Andrei Ivantoc, cu 15 ani de inchisoare, ultimii fiind eliberati pe 2 si respectiv 4 iunie 2007. Insa toti acesti trei eroi, din 2007 si pana azi, nu au primit nici o locuinta in Capitala Romaniei, tara pentru care au fost condamnati ilegal si lipsiti de drepturi si libertate de autoritatile transnistrene aflate sub comanda Rusiei, conform Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO). Ca sa fie mai clar: nu au primit niciodata vreo casa sau vreun apartament nici de la RA-APPS nici de la Primaria Capitalei, in ciuda faptului ca cei trei fosti detinuti politic au devenit Cetateni de Onoare ai Capitalei la o luna dupa eliberarea ultimilor dintre ei.
Daca insa premierul Romaniei se gandeste sa repare – in sfarsit! – aceasta nedreptate strigatoare la cer, jos palaria! In vederea lamuririi si informarii corecte a opiniei publice Civic Media – organizatia care a incercat sa le obtina celor trei eroi o locuinta in Romania, prin toate mijloacele legale -, se va adresa azi Guvernului.
Iata istoria aproape incredibila a rusinii nationale in cazul celor trei eroi romani abandonati de “organele statului roman”, asa cum este prezentata in Istoricul Asociatiei Civic Media:
“La eliberarea patriotilor romani din Transnistria, Andrei Ivantoc si Tudor Popa, la 2 si 4 iunie 2007, care i s-au alaturat lui Alexandru Lesco, eliberat in 2 iunie 2004, Civic Media a cerut sa li se acorde celor trei eroi romani Cetatenia de Onoare a Capitalei si Ordinul National “Steaua Romaniei”. Dupa aproape o luna de asteptare a raspunsului, Presedintia a aprobat cererea Civic Media si, la 3 iulie 2007, Presedintele Romaniei, Traian Basescu, le-a conferit celor trei acest ordin in grad de Cavaler, intr-o ceremonie speciala organizata la Palatul Cotroceni iar primarul Adriean Videanu si Consiliul General al Municipiului Bucuresti le-au acordat celor trei Cetatenia de Onoare a Capitalei. Cu toate ca acest demers presupunea si oferirea unei locuinte din spatiul locativ pentru ca cei trei eroi sa se poata stabili la Bucuresti, acest lucru nu s-a mai intamplat niciodata, desi promisiunea Primarului General a fost insusita si de succesorul sau, in timpul campaniei electorale. Mai mult, premierul Calin Popescu Tariceanu, care a tinut sa se intalneasca si el cu cei trei basarabeni, la Palatul Victoria, desi a promis ca le va oferi locuinte din regia RAAPPS si le va utila casele cu aparatura electro-casnica, dupa desfasurarea intrevederii sub camerele televiziunilor, a uitat la randul sau de promisiune. Ca un element de ridicol al promisiunilor cu care cei trei au fost invaluiti la Bucuresti, premierul Romaniei le-a oferit un telefon mobil cu un abonament nelimitata, “pe viata”, dupa cum s-a exprimat in fata ziaristilor. La sfarsitul anului, abonamentul a fost suspendat. Probabil atat isi doreau autoritatile “statului roman” sa dureze viata celor trei martiri pentru credinta in tara si neam.
Singurul domn din Romania care le-a apreciat suferinta din puscariile sovietice a fost George Becali, care, prin implicarea Civic Media, le-a acordat celor trei cate o recompensa financiara de 50.000 de euro fiecare, “pentru a-si putea incepe din nou viata”.
Ulterior, pentru a indrepta promisiunile neonorate ale “statului roman”, Civic Media a intreprins o campanie de lobby parlamentar care a dus in cele din urma la initiativa unei modificari de lege si la un proiect de lege distinct. Prima initiativa, adoptata de poetul Adrian Paunescu, la vremea respectiva senator PSD, privea incadrarea celor trei, Alexandru Lesco, Andrei Ivantoc si Tudor Popa, plus Ilie Ilascu, in randurile celor care primesc indemnizatii de la stat pentru merite deosebite, respectiv alaturi de participantii la revolta anticomunista de la Brasov din noiembrie 1987 si la “revolutia” din decembrie 1989. Din pacate, modificarea a fost respinsa, in cursul anului 2008. Aceasta situatie a dus la o noua incercare, intreprinsa in mai 2009 de senatorii Iulian Urban si Viorel Badea, despre care s-a relatat la vremea respectiva cu entuziasm. Proiectul de Lege alcatuit de senatorul Iulian Urban prevedea:
“Art. 1. – Se declară eroi-martiri luptători pentru democraţie, libertate şi apărători ai valorilor profunde româneşti Alexandru Leşco, Andrei Ivanţoc şi Tudor Popa, care au îndurat cu demnitate, eroism şi curaj condamnările la 12 şi 15 ani de închisoare grea, dictate de instanţele regimului separatist de la Tiraspol.
Art. 2. – Cetăţenii români Alexandru Leşco, Andrei Ivanţoc şi Tudor Popa se vor bucura de toate drepturile conferite de Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare.”
Legea la care se face referire este asa-numita “Lege a recunostintei fata de eroii-martiri si luptatorii care au contribuit la victoria Revolutiei romane din decembrie 1989″. Proiectul de Lege privind eroii-martiri din Transnistria, disponibil AICI, a primit aviz negativ de la Comisia pentru drepturile omului, culte si minoritati, sub semnatura lui Gyorgy Frunda, ulterior fiind respins atat de Senat cat si de Camera Deputatilor.
“Decoraţi cu “Steaua Romaniei” in grad de Cavaler, modeşti, timizi şi discreţi, eroii noştri au rămas uniţi şi neclintiţi in convingerile lor şi trăiesc printre semenii lor nu atat ca eroi ci ca oameni obişnuiţi. Faptele lor şi chiar ei, oficial, pentru conducătorii de la Chişinău – ca si pentru cei de la Bucuresti – parcă nici n-ar exista. Oare pană cand?“, se intreba publicatia “Pulsul geostrategic” prezentand lucrarea “EROI PENTRU ROMANIA- Transnistria şi ameninţările Rusiei la Marea Neagră“ (Vedeti si HISTORIA).”
VIDEO: “Intoarcerea lui Alexandru” – un documentar despre eliberarea lui Alexandru Lesco proiectat in cadrul manifestarii Zilele Basarabiei.
Cititi si un Remember: EROII UITATI AI ROMANIEI
de Victor Roncea
Cu Ordinul National Steaua Romaniei in piept si Cetatenia de Onoare a Capitalei in buzunar, Tudor Popa, Andrei Ivantoc si Alexandru Lesco nu sunt bineveniti la BucurestiSaptamana aceasta s-a implinit un an de la eliberarea ultimilor detinuti politici de la Tiraspol, fosti membri ai “grupului Ilascu”. Ziarul ZIUA a militat de-a lungul anilor pentru punerea in libertate a patriotilor romani. Ne-am deplasat la Chisinau ca sa vedem in ce conditii traiesc cei trei astazi. La un an de la eliberarea eroilor de la Nistru, Tudor Popa si Andrei Ivantoc, dupa 15 ani de temnita grea si ilegala, si la patru ani de la punerea in libertate a lui Alexandru Lesco, dupa 12 ani de suferinte la Tiraspol, situatia eroilor romani nu s-a imbunatatit remarcabil. Mai mult, eroii sunt suntati de autoritatile de la Bucuresti.
Desi au cetatenie romana si au primit Ordinul National Steaua Romaniei si Cetatenia de Onoare a Capitalei, cei trei nu pot locui in Romania. Pentru ca nu au buletin. Si nu au Carte de Identitate romaneasca pentru ca nu au resedinta in Romania. Si nu au resedinta in tara pentru ca, desi li s-au facut numeroase promisiuni, apartamentele cuvenite in Bucuresti nu au mai aparut niciodata. Pana si telefonul mobil oferit fiecaruia de premierul Calin Popescu Tariceanu, cu asigurarea ca il vor putea folosi in permanenta, intr-o zi, dupa vreo luna de folosinta, s-a oprit, definitiv. Guvernul nu a putut da nici o explicatie. Mai mult: un proiect de lege initiat de senatorul si poetul Adrian Paunescu, prin care li se confereau celor trei luptatori incarcerati si torturati pentru Romania peste 5000 de zile aceleasi drepturi cu cele ale revolutionarilor de-o zi-doua din decembrie 1989, s-a izbit de refuzul unor deputati. Alti parlamentari au umblat chiar la lista eroilor, eliminandu-l pe ascuns pe Alexandru Lesco. Si acesta este doar varful aisbergului incercarilor la care sunt in continuare supusi cei trei. De fapt, modul in care sunt tratati arata ca statul roman ii considera pe basarabeni, chiar eroi pentru Romania fiind, un fel de “romani de mana a doua”.
Desi au cetatenie romana si au primit Ordinul National Steaua Romaniei si Cetatenia de Onoare a Capitalei, cei trei nu pot locui in Romania. Pentru ca nu au buletin. Si nu au Carte de Identitate romaneasca pentru ca nu au resedinta in Romania. Si nu au resedinta in tara pentru ca, desi li s-au facut numeroase promisiuni, apartamentele cuvenite in Bucuresti nu au mai aparut niciodata. Pana si telefonul mobil oferit fiecaruia de premierul Calin Popescu Tariceanu, cu asigurarea ca il vor putea folosi in permanenta, intr-o zi, dupa vreo luna de folosinta, s-a oprit, definitiv. Guvernul nu a putut da nici o explicatie. Mai mult: un proiect de lege initiat de senatorul si poetul Adrian Paunescu, prin care li se confereau celor trei luptatori incarcerati si torturati pentru Romania peste 5000 de zile aceleasi drepturi cu cele ale revolutionarilor de-o zi-doua din decembrie 1989, s-a izbit de refuzul unor deputati. Alti parlamentari au umblat chiar la lista eroilor, eliminandu-l pe ascuns pe Alexandru Lesco. Si acesta este doar varful aisbergului incercarilor la care sunt in continuare supusi cei trei. De fapt, modul in care sunt tratati arata ca statul roman ii considera pe basarabeni, chiar eroi pentru Romania fiind, un fel de “romani de mana a doua”.
Piedici de la deputati
Eliberarea tuturor detinutilor politici din Transnistria deschide, in sfarsit, calea restituirii adevarului istoric asupra acestui episod eroic din cronica zbuciumata a primelor decenii din viata statului independent, proclamat pe ruinele “Republicii Ribbentrop-Molotov”, si ea plasmuita din trupul sfasiat al Basarabiei istorice, consemna analistul Corneliu Vlad.
Cu toate acestea, acum, la un an de la acel moment urmat de decorarea celor trei eroi, observam cum nerecunostinta devine aproape “de stat”. La inceputul anului, membrii Comisiei Juridice din Camera Deputatilor s-au certat timp de o ora si jumatate pe marginea unui proiect de lege privind declararea lui Ilie Ilascu, a lui Andrei Ivantoc si a lui Tudor Popa – numele lui Alexandru Lesco a disparut misterios – drept eroi-martiri. “Acesti romani care s-au aflat intr-o parte a Romaniei instrainata, in Republica Moldova, au facut fapte de eroism. Au fost condamnati la moarte sau la detentie pe viata. Este o onoare pentru noi sa putem face macar atat. Sa fim solidari, mai ales ca ei sunt bolnavi”, a spus senatorul Adrian Paunescu, unul dintre initiatorii proiectului. Senatorul le-a mai cerut membrilor comisiei sa il nominalizeze in titlul si textul legii si pe Alexandru Lesco. In prezent insa, dupa aprobarea propunerii in Senat, proiectul a ramas “in aer”, uitat de responsabilii parlamentari.
Eliberarea tuturor detinutilor politici din Transnistria deschide, in sfarsit, calea restituirii adevarului istoric asupra acestui episod eroic din cronica zbuciumata a primelor decenii din viata statului independent, proclamat pe ruinele “Republicii Ribbentrop-Molotov”, si ea plasmuita din trupul sfasiat al Basarabiei istorice, consemna analistul Corneliu Vlad.
Cu toate acestea, acum, la un an de la acel moment urmat de decorarea celor trei eroi, observam cum nerecunostinta devine aproape “de stat”. La inceputul anului, membrii Comisiei Juridice din Camera Deputatilor s-au certat timp de o ora si jumatate pe marginea unui proiect de lege privind declararea lui Ilie Ilascu, a lui Andrei Ivantoc si a lui Tudor Popa – numele lui Alexandru Lesco a disparut misterios – drept eroi-martiri. “Acesti romani care s-au aflat intr-o parte a Romaniei instrainata, in Republica Moldova, au facut fapte de eroism. Au fost condamnati la moarte sau la detentie pe viata. Este o onoare pentru noi sa putem face macar atat. Sa fim solidari, mai ales ca ei sunt bolnavi”, a spus senatorul Adrian Paunescu, unul dintre initiatorii proiectului. Senatorul le-a mai cerut membrilor comisiei sa il nominalizeze in titlul si textul legii si pe Alexandru Lesco. In prezent insa, dupa aprobarea propunerii in Senat, proiectul a ramas “in aer”, uitat de responsabilii parlamentari.
Posted in Analize, Colimatorul, Documentare, Editoriale, Top News Tags: Adrian Paunescu, adriean videanu, Alexandru Lesco, andrei ivantoc, Cetateni de Onoare ai Capitalei, Civic Media, eroi pentru romania, eugen tomac, Guvern, Ilie Ilascu, Intoarcerea lui Alexandru, Istoricul Asociatiei Civic Media, MAE, Mihai Gadea, Ordinul National Steaua Romaniei, Primaria Capitalei, RA-APPS, raapps, sinteza zilei, sorin oprescu, Steaua Romaniei, Tiraspol, Traian Basescu, transnistria, Tudor Popa, Victor Ponta, victor roncea, Viorel Urban, ziua 8 Comments »EXCLUSIV. Procurorul lui Ceausescu umilit de judecatorul lui Ceausescu in procesul dintre demnitarii IICCMER si CNSAS. Pensionarul-milionar Dan Voinea, folosit de Tismaneanu si Marius Oprea contra profesorului Corneliu Turianu. INEDIT
Daca vi se pare, cum e si normal, bizar, faptul ca la IICCMER, institut care, chipurile, studiaza “crimele comunismului”, a fost cocotat pe o filiera dubioasa un personaj care face parte din “Militiile Spirituale” anarhiste si de extrema stanga si care contesta pana la desfiintare CNSAS-ul si pentru a-i face loc fratelui sau geaman, sa stiti ca acesta-i doar un promo ieftin al serialului de groaza finantat in totalitate de Guvernul Romaniei – “Povestiri din cripta comunismului”.
Personajul in cauza, ieseanul Adrian Muraru, ajuns prin rotire de cadre in locul Stanomirului lui Tismaneanu, si care si l-a pus pe venerabilul Dinu Zamfirescu in vitrina doar ca sa se poata ascunde dupa el, a creat si un precedent de coma, inedit in istoria “anticomunismului” post-decembrist, obligandu-l pe secretarul Colegiului CNSAS, profesorul de drept Corneliu Turianu, veteran taranist, sa-l dea in judecata pentru calomnie. Adica, repriza I, IICCMER si “Militiile Spirituale” contra CNSAS si acum, repriza a II-a, secretarul Colegiului CNSAS contra directorului IICCMER, cu proces pe rol, in care apare, la mijloc, si “Observatorul Cultural”, reprezentat de Casa de Avocatura Musat & Asociatii, care ii cere, in solidar, despagubiri de 10.000 de euro aceluiasi directoras, pentru prejudiciile aduse saptamanalului prin afirmatii fara acoperire. Daca imbarligatura nu vi se pare destul de alambicata, mai aflati ca, intre timp, presedintele Colegiului Stiintific al IICCMER, respectabilul liberal si fost detinut politic Dinu Zamfirescu, a devenit si membru al Colegiului CNSAS. Si daca bizareria nu era suficient de stranie aflati ca de-abia acum pica in joc si o veritabila fantoma a comunismului, prin intrarea in scena a fostului procuror militar Dan Voinea, gradatul care l-a condamnat la moarte pe Ceausescu pentru cele 60.000 de victime inchipuite de la Timisoara, cap de acuzare principal in rechizitoriul sau fals intocmit in calitate de dirijor al mascaradei judiciare din Unitatea de la Targoviste unde a fost ucis cuplul Ceausescu in decembrie 1989. Procurorul pensionar general milionar (VENITURI 315 MILIOANE VECHI DIN PENSIE – ne informeaza Viorel Ene), groparul Dosarelor Revolutiei si Mineriadei, care a reusit performanta de a-i rataci timp de 20 de ani pe Iliescu si Roman printre randurile unui rechizitoriu care, de data aceasta, n-a mai aparut, a fost reciclat de Vladimir Tismaneanu la IICCMER, in pofida legii. O data cu detronarea formala a “ayatollahului” “anticomunismului”, Dan Voinea a fost preluat de Marius Oprea ca simbol al legaturii ancestrale intre cei doi acrobati ai tuturor regimurilor, pentru a-l transforma in avocat al pupilului sau in procesul cu profesorul Corneliu Turianu. Culmea, distinsul profesor de drept a fost si judecatorul care a prezidat procesul real si moral al cuplului Ceausescu, rejudecat de societatea civila pentru indreptarea farsei judiciare executate de comandoul sovietic din decembrie 1989. O intalnire in Justitie cel putin ciudata care dezvaluie insa dara sinoasa care se prelinge din epicentrul conspiratiei ante-decembriste prin institutii ale statului roman insarcinate, chipurile, cu crimele comunismului, ce sunt acum “investigate” chiar de catre partasii si urmasii ucigasilor.
O sedinta de pomina
Cum asa ceva chiar nu s-a vazut, ca inchizitorul lui Ceausescu si salvatorul lui Iliescu sa-l atace pe Turianu pentru Oprea si Tismaneanu, n-am pierdut prilejul si m-am prezentat la ultimul termen al procesului ce se deruleaza deja de luni bune, prin tergiversari deliberate, la Inalta Curte de Casatie si Justitiei. M-am asezat cuminte intr-un colt al salii si am urmarit ca la circ evolutia macelarului cu trese de la Targoviste acum cu o noua masca trasa pe fata, de avocat al directorului IICCMR in procesul cu secretarul Colegiului CNSAS. Proces in care, de la prima interventia a cerut stramutarea cauzei pe motiv ca profesorul Turianu ar fi prea cunoscut in Bucuresti. Pai si-atunci, ma intreb, procesul Basescu-Patriciu, de exemplu, unde ar fi trebuit judecat, in Papua? Desi, cine stie, si acolo ar putea fi cunoscut vreunul dintre ei…
In fond, cel putin pana acum, se pare ca singurele reusite ale dlui avocat sunt tergiversarea cauzei si starnirea unui hohot general de ras prin salile de judecata urmare a incercarilor sale disperate de a-si proba profesionalismul dobandit la procesul Ceausescu si desavarsit pe vremea lui Iliescu…
Prezent la termenul stabilit de Inalta Curte pentru solutionarea cererii de stramutare formulata de Muraru Andrei pentru „motive de banuiala legitima”, s-a dovedit ca cererea era formulata fundamental gresit fiindca “avocatul” Voinea a intemeiat-o pe dispoziţiile Codului de procedura penala, iar nu civila, confundând evident deci penalul cu civilul (de ce nu cu un tribunal militar?), in care de asemenea a incurcat si institutia revocarii judecatorului cu „stramutarea cauzei” si alte grave greseli nepermise nici macar unui student la drept.
Instanta s-a rugat de generalul-avocat-procuror-pensionar-milionar sa-si plateasca taxa de timbru
Probabil, terminandu-se sirul motivelor de amanare a dosarului de la Judecatoria sectorului 1, sugubetului avocat i-a mai venit o ultima idee (de fapt, sunt sigur ca mai degraba i-a insuflat-o vreun coleg mai priceput): de a incerca amanarea pe calea stramutarii cauzei la o alta instanta. Astfel de proceduri, intemeiate sau nu, maresc foarte mult durata in care poate fi solutionat un dosar: pana se pronunta ICCJ asupra acestei cereri, pana se trimite dosarul de la o instanta la alta daca este admisa cererea de stramutare, pana se stabileste un alt termen de judecata etc… dureaza mult si bine. De ce fuge oare domnul Muraru cu badigardul Voinea dupa el? De Justitia Romana?
Membrii completului de la ICCJ învestit cu solutionarea cererii de stramutare, formulata de Muraru Andrei si sustinuta de Dan Voinea, au fost realmente surprinsi de spectacolul ignorantei stiintei dreptului oferit de dl avocat-procuror. O scena umoristica de Caragiale, Urmuz, Ionesco si Kafka la un loc a avut loc in momentul in care avocatul didamai institutiei de “condamnare a comunismului” a trebuit sa fie convins ca trebuie sa plateasca o banala taxa de timbru. Nevenind nimanui sa creada cat de „mare este gradina Domnului”, nici membrilor instantei si nici celor prezenti in sala, amuzati cu totii in mod evident de prestatia dlui avocat, marele general Voinea (doar la propriu) a fost invitat de repetate ori, cu muuuulta rabdare si staruinta, sa isi achite taxa de timbru, instanta oprindu-se astfel de trei ori in aceeasi sedinta de judecata de la solutionarea dosarului pentru a oferi ocazia dlui avocat sa puna capat ori tergiversarii cauzei ori, macar, spectacolului nestiintei de carte pe care il oferea.
Generalul de tinichea al lui Tismaneanu si pisica domnului Oprea, ucisa in chinuri groaznice de SRI cu o coada de peste
Astfel, in cele 3 (!) incercari ale instantei de a-i oferi dlui avocat Voinea posibilitatea de a achita taxa pentru cererea pe care o sustinea – rugandu-l sa iasa din sala si sa plateasca taxa, in timp ce noi, cu totii, protagonisti si spectatori, l-am fi asteptat cuminti, presedinta completului mergand chiar pana la un „Va rog, haideti, domnule avocat!” – generalul de tinichea al lui Oprea si Tismaneanu a parut ca doreste cu incapatanare sa-si pastraze starea de deruta in fata obligativitatii de achitare a uriaşei taxe de timbru in valoare de 4 lei si a timbrului judiciar de 0,3 lei. Intr-un zumzet de râs general in sala, unul dintre colegii sai avocati (probabil fiindu-i mila de confratele sau cu numele) s-a oferit sa-i dea el un timbru judiciar cu valoarea de 0,3 lei. A urmat, fireste, un alt moment penibil, si anume acela in care dl Voinea, in fata instantei care il astepta, se scutura prin buzunare si portofele pentru a returna colegului suma inscrisa pe timbru. Degeaba insa, dlui avocat ii lipsea in continuare dovada achitarii taxei de timbru, cea in valoare de 4 lei. Ca avocatul de serviciu al ICCMER habar nu avea de obligativitatea achitarii taxei de timbru (ca doar justitia nu e gratis, la cheremul dumnealui), e de inteles. Dar nu poate fi inteles cum un demnitar al Guvernului Ponta, presedintele fabricii de condamnare a comunismului mosita de Basescu, si un avocat prezent in cartile de istorie pentru rolul sau nefast, ambii la un loc, nu sunt in stare sa achite o taxa modica de 4 lei pentru a-si sustine propriile cereri formulate in fata Justititei.
Asta imi aminteste de Marius Oprea, colegul gropar de la ICCMER al mai tanarului Adrian Moraru (o fi vreo boala molipsitoare pe acolo), care afirma ca merge cu trenul „cu naşu’” pentru ca nu are bani de bilet. Timp in care ii facea masaj la domiciliu lui Andrei Plesu (pe gratis?) iar familia ii era plecata in vacanta in Germania, ca sa fie protejata de odiosii neo-securisti, fostii colegi ai tatalui sau, dupa ce i-au ucis pisica pe altarul “anticomunismul” folosind ca arma letala o coada de peste. O fi fost temutul capitan Soare in cautarea ochilor lui Patapievici?
In ceea ce priveste achitarea taxei de timbru, dl Turianu, prof. univ. dr. in drept, s-a oferit, doct, sa ii explice dlui avocat inchipuit ca atunci cand merge la un cinematograf mai intai achita pretul biletului si apoi vizioneaza filmul, iar nu invers. Nu-ti trebuie pentru asta asa multa stiinta de carte sau de principii elementare de drept, ci este o chestiune cel putin de logica…
Vocea tunatoare de la procesul mascarada al lui Ceausescu s-a pitigaiat
Chiar si asa, pentru ca aceasta sa nu mai constituie un alt pretext de tergiversare a cauzei, profesorul Turianu a rugat instanta (culmea, tot dansul) sa ii permita dlui Voinea sa achite chiar si mai tarziu in cursul zilei mareata taxa de timbru. Sub aceasta promisiune, instanta a dat in sfarsit cuvantul pe fond. Sala trepida de nerabdare. Acum era momentul solemn in care urma sa auzim din nou glasul acela tunator purtat in zbor in Unitatea de la Targoviste de avioanele de hartie ale lui Victor Stanculescu si izvorat, paradoxal, dintr-o uniforma ponosita care se asorta pe la coate cu lodenul “martorului” Virgil Magureanu: “Pentru crimele grave săvîrşite de cei doi inculpaţi în numele poporului român, victimele nevinovate ale acestor doi tirani – infracţiunea de genocid, prevăzută de articolul 357, aliniatul 1, Cod Penal, litera c -, vă solicit, domnule preşedinte şi onorată instanţă, condamnarea acestora la moarte!”. Pac-pac-pac! Cand colo, ce sa vezi? Voinea s-a plans din nou, cu o voce pitigaiata, ca personalitate domnului Turianu este atat de covarsitoare incat procesul trebuie stramutat, oriunde, chiar si in binecunoscutul targ de pe langa Iesi, vagauna Ciurea, mai aproape de sufletul clientului sau.
In continuare, dl Voinea a facut o prezentare ampla a CV-ului secretarului Colegiului CNSAS, demonstrand un potential serios de agent de recrutare (al unei firme de personal, la ce va gandeati?) aratand printre altele ca dl Turianu a fost si presedinte al judecatoriei si ca „personalitatea dlui Turianu e cunoscuta in lumea Justitiei, fiind de notorietate”. Problema e ca astfel i-a mai atarnat o talanga de gat clientului sau: recunoscundu-i public notorietatea dlui Turianu, prejudiciul produs de parat poate fi, pe cale de consecinta, cu mult mai mare, ceea ce l-ar putea determina pe profesorul de drept sa propuna majorarea sumei solicitate cu titlu de daune morale. Poate chiar dublarea ei! Discursul impiedicat al dlui procuror-avocat, desfasurat dupa atatea tergiversari si o asteptare febrila, nu a multumit nici publicul prezent si, probabil, nici onor completul de judecata.
Casa de Avocatura Musat & Asociatii s-a solidarizat cu normalitatea
A urmat profesorul Turianu, care a ales sa se apere singur. Cu elocventa si eleganta, magistratul desavarsit a aratat ca a fost si presedintele sectiei civile, si al sectiei penale, dar si al sectiei comerciale. “Ulterior, chiar si presedintele Tribunalului Capitalei!”. “Pentru a elimina alte presupuneri – a mai spus dl Turianu -, trebuie sa va invederez ca am fost si judecator al Curtii Supreme de Justitie. Prin urmare, conform teoriei domnului avocat Voinea, ar rezulta ca nicaieri pe teritoriul Romaniei nu as putea sa imi apar drepturile pe calea justitiei. Poate ma trimite dumnealui direct la Haga ori direct la Consiliul Europei… Consimt si la asta, dar doar daca imi plateste dumnealui cheltuielile de calatorie. Dar cum nu poate plati nici macar taxa de timbru…”, a conchis cu amuzament profesorul de drept starnind, in sfarsit, satisfactia salii.
Chiar si avocatul ziarului care a publicat calomniile lui Muraru, reprezentantul Casei Musat & Asociatii, in ciuda sobrietatii afisate, se vedea ca se straduieste sa isi infraneze rasul pe care il starnea constant dl Voinea, cu incercarile sale de contracarare a actiunii Justitiei. Avocatul prestigioasei Case de Avocatura s-a solidarizat practic cu pozitia profesorului Turianu si a pus concluzii de respingere a cererii de stramutare, deci chiar in contra celui cu care, in solidar, ar putea fi obligat la plata daunelor, aratand ca nu se indoieste de impartialitatea judecatorilor si ca „are incredere sa ne judecam si la judecatorie in Bucuresti”. Jos palaria!
In final, doamna procuror, de asemenea, a pus concluzii, in principal, de anulare a cererii de stramutare ca netimbrata si, in subsidiar, ca neintemeiata. Instanta a ramas in pronuntare, avand sa constate pe urma si daca dl avocat si clientul sau, vor fi in stare pana la urma, totusi, sa achite si acea grandioasa taxa de timbru de 4 lei.
Profesorul Turianu: “Dl Voinea se prezinta drept un avocat cu talent clovnicesc”
In incheiere, dupa ce show-ul mascaricilor post-comunismului a luat sfarsit, l-am abordat si pe profesorul Turianu. Distinsul demnitar, fost senator de marca al PNTCD, care s-a aratat dispus sa-si dea demisia de la CNSAS daca directorul IICCMER demonstreaza ca el a fost secretar PCR, dupa cum l-a acuzat unul din fratii gemeni Muraru in campania “militiilor” desfasurata prin varful de lance “cultural” unde evolua la bara, s-a aratat intristat de situatia prezenta. “Nu pot sa inteleg cum un inalt demnitar, reprezenta al statului carevasazica, tanarul domn Muraru, numit de Guvernul Ponta intr-o functie de ministru secretar de stat, fuge de Justitie. Ce sa inteleg de aici, ca atat dl Antonescu, care l-a propus, probabil fara sa stie ca aceste “militii spirituale” din care face parte au contestat zgomotos Guvernul USL in plenul Parlamentului, nu a stiut ce face? Daca de-acum semneaza ca primarul ce se va intampla daca va ajunge presedinte? Cat despre domnul avocat, inteleg ca dl Voinea are talent in tergiversarea dosarelor de care se ocupa (fie in calitate de procuror – vezi Dosarele Revolutiei, fie in calitate de avocat – vezi cauza de azi), dar vad ca are si talent clovnicesc de vreme ce astazi, in sala ICCCJ, oricarui om normal i-ar fi venit sa se ascunda de rusine. Dar ce sa ne mai miram! La fel a facut, se spune, dl Voinea si in decembrie ’89, cand, de aceasta data in calitate de temut procuror, se ascundea pe burta la marginea unei bordurii de frica sa nu il impuste Mos Craciun in Parcul Moghioros, ramanand in pozitia culcat, intins neclintit pe asfalt, pana cand l-au ridicat niste copii de jos… dupa cum singur a povestit, cu gurita lui.”
Sursa: Ziaristi Online
UPDATE: Roncea.Ro a avut dreptate: Instanta a respins aberatia generalului de mucava! Dle Muraru, sper, sincer, ca nu-i dai si bani dlui Voinea. FOTO/INFO ICCJ
Posted in Analize, Colimatorul, Documentare, Editoriale, Top News Tags: Adrian Ciofalnaga, Alexandru Muraru, andi lazescu, Andrei Muraru, andrei plesu, CNSAS, Colegiul CNSAS, Corneliu Turianu, Dan Voinea, Dinu Zamfirescu, fundatia soros, GDS, George Soros, ICCJ, IICCMER, Ioan Sttanomir, KGB, maries, Marius Oprea, Militia spirituala, Mircea Toma, monica macovei, neo-kominternul, NKVD, Oprea, PDL, reteaua soros, Rodica Culcer, Secretarul Colegiului CNSAS, sie, Soros Open Network, SPP, sri, Tismaneanu, Traian Basescu, tvr, Vladimir Tismaneanu 8 Comments »Editorial Victor Roncea in BURSA: Mărirea lui Ungureanu, decăderea lui Băsescu. Sau cum a ajuns Tudor Postelnicu Presedintele Romaniei
Editorial BURSA 16.01.2013
OPINII
Mărirea lui Ungureanu, decăderea lui Băsescu
Am aflat zilele acestea că domnul Traian Băsescu este supărat pe domnul Mihai Răzvan Ungureanu, fostul său ministru de Externe, demis din funcţie, fostul său şef demisionar al SIE, fostul său prim- ministru, demis de Parlament după o evoluţie precoce de 72 de zile, şi, de-acum, şi fostul său prezidenţiabil. Spre deosebire de Tudor Postelnicu, care şi-a recunoscut erorile în public într-un mod original, Traian Băsescu alege să-şi exprime nemulţumirile de alcov prezidenţial prin prepuşii săi, ultimii care i-au mai rămas. După o aruncare cu buzduganul “feisbucistă” cam nereuşită a domnului Sebastian Lăzăroiu – consilier la case mari: “Spiru Haret”, Realitatea TV şi Cotroceni (conform declaraţiei sale de avere) – aflăm ce-l doare pe domnul Traian Băsescu chiar de la doamna Elena Udrea şi tot prin mijloace electronice: o “intervenţie” TV. Chiar dacă este deja intens ventilat, merită reprodus citatul, pentru o eventuală istorie a presei: “Dacă te dezici de un om care te-a numit în funcţii, în toate funcţiile în care ai fost şi care te-a desemnat aşa dintr-o dată, din senin, pe tine ca fiind cel care trebuie să salvezi PDL, să fii cel care îl conduce de acum încolo, şi candidat la preşedinţie şi viitorul şi tot şi, la un moment dat, când ţi se pare că planurile nu mai sunt aceleaşi, îl dezici pe cel care a făcut toate lucrurile astea pentru tine, atunci Lăzăroiu a avut dreptate că asta arată lipsă de caracter”.
Un blogger subtil, Traian Mitrică, observă pe portalul său, “Politica ta“, că în această frază sunt câteva cuvinte care nasc întrebări, destul de adânci, respectiv: “Te-a desemnat aşa dintr-o dată, din senin, pe tine”. Chiar aşa, cum a ajuns Mihai Răzvan Ungureanu, acum deja fostă stea a MAE, SIE, PFC, PDL şi ARD, “în toate funcţiile în care a fost”? “Din senin”?
(…)
Mărirea lui Ungureanu şi a “civililor” strâns uniţi în jurul său a fost pecetea care i-a adus decăderea lui Băsescu, până la stadiul de formolizare în care se află azi. Din păcate, nici ultima asistentă de gardă din serviciul mobil de urgenţă şi reanimare prezidenţială nu cred că mai poate face ceva, în ciuda aptitudinilor sale evidente. Soarta lui Băsescu este pecetluită. Tudor Postelnicu a fost mai cinstit.
Integral la BURSA
Posted in Analize, Colimatorul, Documentare, Editoriale, Top News Tags: "autonomia transilvaniei", "TRU", „Autonomia Ţinutului Secuiesc”, Adrian Papahagi, agenti anti-Romania, anti-romania, ARD, AVH, avo, Baconschi, Baconski, Baconsky, Basescu, bursa, CC al GDS, cc al utc, Cristi Preda, cristian preda, dinu patriciu, Doctor Honoris Causa, elena udrea, federalizare, Forta Civica, fundatia soros, GDS, harghita-covasna, Horia Neamtu, ICCD, iccmer, KGB, laszlo tokes, MAE, marc rich, Mihai Neamtu, mihai razvan ungureanu, Mihail Neamtu, monica macovei, mru, nati meir, Neo-Komintern, neo-kominternul, NKVD, paleologu, Patapievici, PCR, PDL, PFC, Politica ta, Presedintele Romaniei, Regionalizare, secesiune, sie, son, soros, SPP, sri, Teodor Anatol Baconschi, Teodor Baconschi, Tismaneanu, Toader Paleologu, Traian Basescu, Traian Mitrica, Traian Razvan Ungureanu, Traian Ungureanu, Tudor Postelnicu, UMF Targu Mures, Ungaria, Ungureanu, Universitatea din Pecs, utc, Vladimir Tismaneanu, volodea tismaneanu, Ziarul Bursa 8 Comments »
